Contestaţia la executare

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2020:051.000012

Cod operator 2442

Dosar nr. ...

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia civilă nr.12

Şedinţa publică din 13 ianuarie 2020

Completul constituit din:

Preşedinte ...oe

Judecător ...

Grefier ...

Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul contestator ... împotriva încheierii civile nr.4981/29.07.2019 pronunţate de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr.... şi în contradictoriu cu intimata Investcapital Ltd.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns avocat ..., pentru apelantul contestator ..., în temeiul împuternicirii avocaţiale aflate la fila 7 din dosar, lipsind apelantul contestator ... şi reprezentantul legal al intimatei Investcapital Ltd.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că la data de 24.12.2019, prin Serviciul Registratură al Tribunalului Gorj, intimata Investcapital Ltd a depus la dosarul cauzei întâmpinare, după care reprezentantul convenţional al apelantului contestator ... depune la dosar chitanţa nr.1132/05.12.2019 privind achitarea onorariului de avocat în cuantum de 1000 lei. Tribunalul comunică reprezentantului convenţional al apelantului contestator ... un exemplar al întâmpinării formulate de intimata Investcapital LTD, iar avocat ..., pentru apelantul contestator ..., precizează că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării formulate de intimată. Tribunalul ia act că reprezentantul convenţional al apelantului contestator ..., avocat ..., nu solicită termen pentru observarea întâmpinării depuse la dosar, după care pune în discuţie excepţia netimbrării apelului invocată prin întâmpinare de intimata Investcapital Ltd.

Avocat ..., pentru apelantul contestator ..., solicită respingerea excepţiei netimbrării, precizând că există la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în apel.

În deliberarea asupra excepţiei netimbrării apelului invocată prin întâmpinarea de intimata Investcapital LTD, constatând că din chitanţa aflată la fila 11 din dosarul de apel rezultă că apelantul a achitat taxa judiciară de timbru stabilită de instanţa de apel în sarcina sa, tribunalul respinge excepţia ca neîntemeiată după care, având în vedere precizarea reprezentantului convenţional al apelantului contestator ..., avocat ..., că nu mai are alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, acordă cuvântul asupra apelului formulat.

Avocat ..., pentru apelantul contestator ..., solicită admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate în sensul admiterii contestaţiei la executare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond şi în apel. Aşa cum s-a arătat în motivele de apel, instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art.706 şi art.707 Cod procedură civilă şi a ignorat prevederile contractuale menţionate la art.12.1 şi art.12.2 din contractul de credit şi art.4 din actele adiţionale, strict cu referire la calculul prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, pentru că instanţa se raportează în mod greşit pentru calcularea termenului de prescripţie de la data cesiunii creanţei şi nu de la data ultimei plăţi voluntare, încălcând prevederile legale invocate anterior potrivit cărora termenul de prescripţie este de 3 ani şi începe să curgă de la data la care se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Potrivit prevederilor din contract şi din actele adiţionale, este considerat un caz de culpă, de neîndeplinire a obligaţiilor, neplata la scadenţă a ratelor. Or, în condiţiile în care apelantul contestator a plătit ultima rată la data de 29.05.2013, din acel moment pentru rata următoare este incidentă situaţia prevăzută de contract în sensul de a exista o neîndeplinire a obligaţiilor, respectiv neplata la scadenţă a ratelor. După această dată, odată cu neplata la scadenţă  a ratelor, banca are dreptul în orice moment să rezilieze contractul şi să procedeze la recuperarea creanţei conform clauzei prevăzute. Practic, la următoarea scadenţă a început să curgă termenul de prescripţie, ceea ce înseamnă că din 2013 până în 2018, când s-a iniţiat executarea silită, termenul de 3 ani este împlinit. Instanţa a confundat naşterea dreptului la acţiune cu exercitarea lui, iar faptul că banca nu şi-a exercitat acest drept prin a demara executarea silită împotriva debitorului nu înseamnă că s-a întrerupt termenul de prescripţie sau ar fi incidente dispozițiile art.708-709 Cod procedură civilă. Demersul de a urmări o creanţă este, într-adevăr, la latitudinea creditorului, dar în termenul de 3 ani prevăzut de lege, orice altă interpretare însemnând să fie lipsită de obiect şi substanţă instituţia prescripţiei. Sub alt aspect, din actele de la dosar rezultă că în mod cert că, indiferent dacă s-a declarat sau nu scadenţa anticipată, data cesiunii contractului de credit nu reprezintă un reper pentru termenul de prescripție. De asemenea, la data cesiunii se poate observa că era şi prescrisă creanţa, având în vedere că trecuseră mai mult de 3 ani de la ultima plată și instanţa a calculat greşit termenul de prescripţie, urmând ca instanţa de apel, calculându-l corect, să admită contestaţia la executare. În subsidiar, în cazul în care se va aprecia că în speţă nu ar fi întemeiată prescripţia, arată că executarea silită este nelegală, având în vedere că a vizat întregul debit, deşi nu erau scadente ratele pentru perioada februarie 2019-septembrie 2020, nefiind exigibile, deci este aplicabil art.663 alin.1 şi 4 Cod procedură civilă. Având însă în vedere teza principală, solicită admiterea contestaţiei şi anularea formelor de executare aşa cum s-a solicitat, cu cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă;

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr.... contestatorul ... a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu intimata Investcapital Ltd să se dispună, în principal, anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr..../R/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc ..., ca fiind prescrise, iar în subsidiar, să se menţină actele de executare pentru suma de 19864,95 lei şi reducerea proporţională a cheltuielilor de executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că între contestator şi P B R SA s-a încheiat contractul de credit nr..../08.09.2008, actul adiţional nr.1/22.07.2011, actul adițional nr.2/20.03.2012, actul adiţional nr.3/23.11.2012 şi actul adiţional nr.4/21.06.2013 privind acordarea unei sume de 8.400 euro. Ulterior, P B RSA a cesionat creanţa aferentă acestui contract către .... SRL, iar la data de 23.01.2019 a primit somaţie de la Biroul Executorului Judecătoresc ... în dosarul de executare nr..../E/2018, ca în termen de o zi să achite suma de 49.602,28 lei.

Contestatorul a invocat excepţia prescripţiei dreptului la executarea silită având în vedere că de la data la care s-a făcut ultima plată, respectiv 21.09.2012, a trecut mai mult de 3 ani, termen prevăzut de art.2517 Cod Civil, respectiv art.706-711 Cod proc.civ.

În subsidiar, în cazul în care instanţa va trece peste această excepţie, contestatorul a solicitat anularea în parte a actelor de executare silită cu privire la suma de 24.019,33 lei şi să fie menţinute pentru suma de 19.864,95 lei (echivalentul a 4.273,87 Euro) pentru faptul că anterior cesionării contractului a achitat către P B R SA suma de 24.019,33 lei, aşa cum rezultă din înscrisul intitulat „Notificare” din data de 23 iunie 2016 emis de P B R SA prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că suma totală pe care o avea de plătit era la acea dată de 4.273,87 euro (debit principal şi dobândă datorată 4.048,35 euro și  dobânzi penalizatoare 225,52 euro).

 În drept, contestatorul şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art.2517 Cod Civil, art.706-711, art.712-720 Cod proc.civ.

În dovedirea contestaţiei la executare, contestatorul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Contestatorul a depus la dosar înscrisuri (filele 9-12).

Cererea a fost legal timbrată.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi excepţia inadmisibilităţii cererii privind capătul de cerere referitor la prescripţia extinctivă, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală şi neîntemeiată.

Instanţa a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc ... să înainteze, în copie conformă cu originalul, dosarul de executare nr..../E/2018, acesta fiind înaintat cu adresa nr.5653/03.04.2019 (filele 34-159).

La termenul de judecată din data de 17.05.2019 instanţa a respins excepţia netimbrării contestaţiei la executare cu motivarea că a fost achitată de către contestator taxa judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei aferentă contestaţiei la executare potrivit chitanţei seria 77812/2019 nr.0017571/04.02.2019 depusă la dosarul cauzei (fila 7), a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare cu motivarea că somaţia emisă de Biroul Executorului Judecătoresc ... a fost comunicată contestatorului la data de 23.01.2019, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 08.02.2019 potrivit ştampilei de pe plicul cu care a fost expediată la instanţă, fiind respectat termenul de 15 zile prevăzut de art.715 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant cu motivarea că la dosarul cauzei se află depusă împuternicirea avocaţială nr.355/07.02.2019 (fila 8) şi a respins excepţia inadmisibilităţii cererii privind capătul de cerere referitor la prescripţia extinctivă cu motivarea că debitorul are dreptul de a invoca prescripţia dreptului creditorului de a cere executarea silită pe calea contestaţiei la executare potrivit art.706-711 Cod procedură civilă.

Instanţa a dispus emiterea unei adrese către First Bank pentru a comunica data ultimei plăţi voluntare efectuate de către contestator în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr..../08.09.2008 încheiat între contestator şi P B R SA, respectiv pentru a comunica data declarării exigibilităţii anticipate a creditului, relaţiile solicitate fiind comunicate cu adresa nr.25310/03.06.2019.

Prin încheierea civilă nr.4981/29.07.2019 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr.... a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul ..., în contradictoriu cu intimata Investcapital Ltd, ca fiind neîntemeiată şi a fost obligat contestatorul la plata în contul Biroului Executorului Judecătoresc ... a sumei de 148,75 lei reprezentând contravaloare copii xerox ale dosarului execuţional nr..../E/2018.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a reţinut că între contestator, în calitate de împrumutat şi P B R SA, în calitate de împrumutăror, s-au încheiat contractul de credit nr..../08.09.2008, actul adiţional nr.1/22.07.2011, actul adițional nr.2/20.03.2012, actul adiţional nr.3/23.11.2012 şi actul adiţional nr.4/21.06.2013 privind acordarea unei sume iniţiale de 8.400 Euro, pe o durată iniţială de 10 ani.

Prin actul adiţional nr.4/21.06.2013 valoarea iniţială a împrumutului a fost modificată, rezultând un credit de 8943,67 Euro faţă de 8.400 Euro, perioada de creditare fiind prelungită la 144 de luni (12 ani de la data acordării creditului), ultima rată trebuind a fi plătită în septembrie 2020 (ca urmare a solicitărilor repetate ale debitorului contestator).

 Ulterior, P B RSA a cesionat creanţa aferentă acestui contract către .... SRL, în data de 29.06.2016 (filele 91 -146), iar la data de 30.06.2016 a fost cesionată creanţa aferentă contractului de credit în discuţie de către .... SRL către Investcapital Malta Ltd (filele 147 -159).

Anterior cesionării creanţei aferente contractului de credit în discuţie, creditorul iniţial P B RSA transmite o notificare debitorului, în data de 23.06.2016, din care rezultă că acestuia i se aduce la cunoştinţă neîndeplinirea obligaţiilor contractuale constând în neplata la datele de scadenţă stabilite a anuităţilor şi a oricăror alte datorii şi costuri (fila 12). De asemenea, i se aduce la cunoştinţă faptul că la data emiterii acestei notificări sumele neachitate se ridică la valoarea totală de 4273,87 Euro, formată din principal şi dobândă datorate (4048,35 Euro) şi dobânzi penalizatoare (225,52 Euro). Prin intermediul acestei notificări, banca atrage atenţia debitorului că în cazul în care nu va remedia respectivul caz de neîndeplinire va declara creditul exigibil anticipat, caz în care suma exigibilă datorată băncii va fi de 9508,12 euro. 

Din adresa nr.25310/03.06.2019 emisă de First Bank rezultă că nu a declarat creditul exigibil anticipat (fila 166), însă declararea exigibilităţii anticipate a intervenit în iulie 2016, aspect care rezultă din notificarea de cesiune transmisă de către Investcapital Malta Ltd către debitorul contestator la data de 06.07.2016. Prin aceasta notificare noul creditor pune în vedere debitorului să achite în termen de 5 zile de la data comunicării datoria de 9335,81 euro (fila 82). 

Ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale, creditoarea intimată a înaintat la data de 10.12.2018 cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr..../08.09.2008 (fila 48), fiind astfel deschis dosarul de executare nr..../E/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc ....

Prin încheierea nr.8235/13.12.2018 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr.... (fila 44) s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr..../08.09.2008.

Împotriva acestei executări a formulat contestaţie debitorul ..., solicitând instanţei să se dispună, în principal anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr..../E/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc  ... ca fiind prescrise, iar în subsidiar, să se menţină actele de executare pentru suma de 19864,95 lei şi reducerea proporţională a cheltuielilor de executare, pentru faptul că, anterior cesionării contractului, a achitat către P B R SA suma de 24.019,33 lei.

În drept, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art.712 alin.1 Cod procedură civilă potrivit cărora „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act se poate face contestaţie la executare de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare” și că executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titularul dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu constrânge, cu concursul instituțiilor competente în acest sens, pe debitorul său, care nu-şi execută de bună-voie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a şi le aduce la îndeplinire în mod silit.

Titlul executoriu este înscrisul care permite punerea în executare silită a creanţei pe care o constată.

În ceea ce priveşte motivul contestaţiei la executare invocat de contestator, respectiv faptul că a intervenit prescripţia extinctivă, instanţa a reţinut că potrivit art.706 alin.1 Cod procedură  civilă „dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”, iar „în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani”. Potrivit alin.2 al aceluiași text de lege „termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită, iar „în cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive”.

Din înscrisurile aflate în dosarul cauzei rezultă că între părţi s-a încheiat contractul de contractul de credit nr..../08.09.2008 privind acordarea unei sume iniţiale de 8.400 Euro, pe o durată iniţială de 10 ani. Prin actul adiţional nr.4/21.06.2013, valoarea iniţială a împrumutului a fost modificată, rezultând un credit de 8943,67 Euro faţă de 8.400 Euro, perioada de creditare fiind prelungită la 144 de luni de la data acordării creditului, ultima rată trebuind a fi plătită în septembrie 2020.

Aşa cum s-a arătat mai sus, declararea exigibilităţii anticipate a intervenit în iulie 2016, aspect care rezultă din notificarea de cesiune transmisă de către Investcapital Malta Ltd către debitorul contestator la data de 06.07.2016, deoarece prin aceasta notificare noul creditor pune în vedere debitorului să achite în termen de 5 zile de la data comunicării datoria de 9335,81 euro (fila 82). 

Astfel, termenul de 3 ani de prescripţie a început sa curgă din iulie 2016, moment la care creditorul cesionar a declarat scadent anticipat creditul ca urmare a faptului că debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, acesta din urma pierzând beneficiul termenului. Primul act de executare a fost efectuat de către creditor la data de 10.12.2018, dată la care a fost înregistrată cererea de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc ..., iar la data de 10.12.2018, dată la care creditorul a formulat cererea de executare silită împotriva debitorului contestator, nu se împlinise termenul de trei ani de prescripţie a executării silite.

Pentru motivele expuse mai sus, instanţa a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte solicitarea în subsidiar a contestatorului privind menţinerea actelor de executare pentru suma de 19864,95 lei şi reducerea proporţională a cheltuielilor de executare pentru faptul că, anterior cesionării contractului, a achitat către P B R SA suma de 24.019,33 lei, instanţa a reținut că inițial, P B RSA a transmis o notificare debitorului în data de 23.06.2016, din care rezultă că acestuia i se aduce la cunoştinţă neîndeplinirea obligaţiilor contractuale constând în neplata la datele de scadenţă stabilite a ratelor de credit. De asemenea, i se aduce la cunoştinţă faptul că la data emiterii acestei notificări sumele neachitate se ridică la valoarea totală de 4273,87 Euro, formată din principal şi dobândă datorate (4048,35 Euro) şi dobânzi penalizatoare (225,52 Euro). Prin intermediul acestei notificări, banca atrage atenţia debitorului că în cazul în care nu va remedia respectivul caz de neîndeplinire va declara întregul credit exigibil anticipat, caz în care suma exigibilă datorată băncii va fi de 9508,12 euro. 

Astfel, la data acestei notificări suma neachitată de către contestator era de 4273,87 Euro, însă în cazul declarării exigibilităţii anticipate, ca urmare a neremedierii cazului de culpă suma datorată ar fi fost de 9508,12 Euro, creditul fiind unul pe 12 ani, care nu se împliniseră la data notificării respective. Din cuprinsul acestei notificări invocate de către contestator ca proba a achitării sumei de 24.019,33 lei nu rezultă acest aspect, ci doar faptul că la data notificării cuantumul sumelor restante era de 4273,87 Euro şi că totalul creanţelor creditorului era de 9508,12 Euro (compus din creanțe restante şi creanţe active).

Urmare a soluţiei avută în vedere de către instanţa, a fost respinsă şi cererea de cheltuieli de judecată formulată de către contestator. Totodată, potrivit art.453 alin.1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. De asemenea, potrivit art.717 Cod procedură civilă, instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.

În aceste condiţii, întrucât contestatorul a căzut în pretenţii, în raport cu dispoziţiile invocate, instanţa l-a obligat pe acesta din urmă la plata contravalorii copiilor xerox, în cuantum de 148,75 lei către Biroul Executorului Judecătoresc ....

Împotriva acestei încheieri a declarat apel contestatorul ..., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii de apel, a arătat că instanţa a aplicat greşit prevederile art.706 şi art.707 Cod procedură civilă şi a ignorat prevederile art.12.1 şi art.12.2 din contractul de credit şi art.4 din actele adiţionale.

Potrivit art.706 alin.1 Cod procedură civilă „dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”, alin.2 stabilind că „termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită”. Potrivit art.707 alin.2 Cod procedură civilă „prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie”.

Pentru a stabili momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, instanţa trebuia să aibă în vedere naşterea dreptului de a obţine executarea silită, nu momentul exercitării dreptului respectiv prin declararea scadenţei anticipate.

Astfel, potrivit art.12.1 din Contractul de împrumut pentru nevoie personale nr.... din 08.09.2008 al P B „sunt considerate cazuri de neîndeplinire de către împrumutat/împrumutatul solidar a prezentului contract, următoarele: - neplata la datele de scadenţă prevăzute în graficul de rambursare, parte integrantă a prezentului contract, a anuităţilor şi a oricăror alte datorii sau costuri”, iar potrivit art.12.2 din acelaşi contract „în situaţia apariţiei oricăruia dintre cazurile de neîndeplinire mai sus menţionate, banca are dreptul ca, în orice moment, să rezilieze prezentul contract fără implicarea instanţelor judecătoreşti şi fără îndeplinirea altor formalităţi şi să declare atât prezentul împrumut cât şi celelalte împrumuturi ... scadente anticipat şi plătibile de îndată împreună cu toate costurile aferente..., inclusiv dreptul de a executa oricare dintre garanţiile constituite...”. De asemenea, la art.4 din Actul adiţional nr.1/22.07.2011 se arată că „neplata la scadenţă a oricăror sume datorate constituie caz de neîndeplinire, banca având dreptul în orice moment să rezilieze contractul de împrumut şi/sau să procedeze la recuperarea creanţelor conform clauzelor prevăzute în contractul de împrumut”.

Rezultă astfel că naşterea dreptului la reziliere, declarare scadenţă anticipată şi executare se realiza pur şi simplu la momentul neachitării vreunei rate la scadenţa sa.

Având în vedere că ultima plată benevolă a fost efectuată de apelantul contestator la data de 29.05.2013 şi faptul că primul act de executare a fost efectuat de către creditor la data de 10.12.2018, apare ca evident că termenul de 3 ani prevăzut de art.706 alin.1 Cod procedură civilă s-a împlinit anterior deschiderii dosarului de executare silită.

Instanţa a greşit apreciind că termenul prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a început să curgă în luna iulie 2016, întrucât nu se justifică în ce mod s-a suspendat sau întrerupt termenul respectiv de la ultima plată benevolă până la declararea scadenţei anticipate, nefiind incidente niciunul din cazurile prevăzute de art.708, art.709 Cod procedură civilă. Prin instituţia prescripţiei legiuitorul a dorit să sancţioneze creditorul nediligent care stă în pasivitate o perioadă rezonabilă de timp (3 ani), în prezenta speţă fiind chiar în această situaţie, pentru că deşi dreptul era conferit de contractul de credit, acesta nu a fost exercitat de către creditor.

Ori neexercitarea dreptului de a declara scadenţa anticipată şi de a proceda la executarea silită de către creditor sau exercitarea sa cu întârziere nu poate fi ignorată de instanţă şi nu constituie un motiv pentru a suspenda sau întrerupe termenul de prescripţie, altfel ar însemna că este la latitudinea creditorului curgerea termenului respectiv, iar pasivitatea sa nu ar mai fi sancţionată. Demersul executării silite este firesc la latitudinea creditorului, în măsura în care se încadrează în termenul de 3 ani, orice altă interpretare lipsind de obiect şi substanţă instituţia prescripţiei.

Utilizarea sintagmei potrivit căreia banca creditoare are dreptul sau poate să declare scadenţa anticipată a creditului conferă creditorului o posibilitate de care poate uza sau nu, conform propriei opţiuni şi voinţe, însă nu poate înfrânge definiţia legală a naşterii dreptului, cu toate consecinţele sale specifice, în condiţiile în care exigibilitatea obligaţiei rezultă fără dubiu şi neîndoielnic chiar din contract.

O obligaţie nu poate deveni exigibilă strict în raport de voinţa exclusivă a creditorului, posibilitatea punerii în executare reprezentând un criteriu clar, definit şi previzibil pentru toate părţile angrenate în mecanismul contractual care a generat, deopotrivă, drepturi şi obligaţii, atât pentru creditor cât şi pentru debitor.

În plus, dacă s-ar nesocoti acest principiu printr-o interpretare contrară, în sensul că termenul de prescripţie curge de la data declarării scadenţei anticipate, indiferent la ce moment a intervenit această operaţiune, s-ar ajunge la o prelungire sine die a termenului, cu depăşirea limitei legale de 3 ani, debitorul fiind supus incertitudinii şi imprevizibilităţii, care ar depinde exclusiv de voinţa discreţionară a creditorului.

Prin actele adiţionale nr.2/20.03.2012, nr.3/23.11.2012 şi 4/21.06.2013 se introduce un termen de 30 zile pentru notificarea împrumutatului cu privire la apariţia unui caz de neîndeplinire după care banca poate fie să declare imediat scadente şi exigibile sumele datorate în baza contractului, fie să rezilieze toate contractele de credit semnate cu banca, însă modificarea respectivă nu are alt efect decât acordarea unui termen de graţie împrumutatului de maxim 30 zile, la expirarea căruia se naşte dreptul la executare silită, începând să curgă termenul prevăzut de art.706 Cod procedură civilă. Chiar şi în această situaţie termenul este împlinit, având în vedere că din anul 2013 până în anul 2018 au trecut 5 ani.

Instanţa a respins și teza subsidiară, fără a avea la dosar dovada declarării scadenţei anticipate şi data aferentă şi a ignorat faptul că în condiţiile nedeclarării scadenţei anticipate a creditului ratele aferente perioadei februarie 2019 - septembrie 2020 nu erau exigibile, astfel că nu puteau fi supuse executării silite.

Potrivit adresei nr.25310/03.06.2019 emisă de First Bank rezultă că nu a fost declarat creditul exigibil anticipat (fila 166) și în aceste condiţii executarea silită ce vizează întregul debit aferent contractului este nelegală în raport de art.663 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit căruia „executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă”, iar potrivit alin.4 „creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”.

În această situaţie, ratele scadente mai vechi de 3 ani sunt prescrise, iar ratele ce nu au ajuns la scadenţă nu pot fi executate silit, debitul vizat de executarea silită putând fi compus doar din ratele neprescrise. Faţă de aceste aspecte, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate în sensul admiterii contestaţiei la executare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată fond şi apel.

A fost anexată cererii de apel împuternicirea avocaţială din data de 15.11.2019 (fila7).

Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 500 lei, achitată potrivit chitanţei seria 77812/2019 nr.0074538 din data de 18.12.2019 (fila 11).

Intimata Investcapital Ltd a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nelegal şi neîntemeiat a apelului formulat de apelant împotriva încheierii civile nr.4981/29.07.2019 pronunţate de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr.....

Pe cale de excepţie, intimata a invocat excepţia netimbrării cererii de apel, arătând că în conformitate cu dispoziţiile art.148 alin.6 din Noul Cod de procedură civilă cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează. Aceste dispoziţii legale sunt completate de prevederile art.197 din Noul Cod de procedură civilă, care instituie regula conform căreia dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Din actele comunicate intimatei nu rezultă faptul că a fost timbrată cererea de apel în conformitate cu dispoziţiile art.2 din Legea nr.146/1997, motiv pentru care solicită instanţei verificarea timbrajului, iar în situaţia în care acesta nu e realizat la nivelul stabilit de lege, solicită anularea cererii de apel ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Pe fondul cauzei, faţă de susţinerea debitorului prin care acesta afirmă faptul că „termenul de prescripţie a creanţei a fost depăşit”, intimata a menţionat că în temeiul art.249 din Noul Cod de procedură civilă („cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”) debitorul are obligaţia ca în momentul în care afirmă acest lucru să probeze prin ataşarea unui document, deoarece instanţa nu poate aprecia în funcţie de simpla afirmaţie a acestuia, astfel încât să dispună admiterea unei asemenea contestaţii la executare. Luarea în considerare a acestei afirmaţii fără a fi probată ar conduce la o deliberare în mod eronat din partea instanţei.

În acest context, a solicitat instanţei ca în temeiul art.22 din Noul Cod de procedură civilă care prevede că „judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză”, să pună în vedere debitoarei să facă dovada celor afirmate.

Astfel, prezentei cereri nu i-a fost ataşat niciun document care să ateste ultima plată efectuată în contul contractului de credit, iar pe lângă necesitatea probei, apare cu aceeaşi forţă obligaţia de a o proba a celui care face o susţinere sau, altfel spus, face o cerere în cursul procesului. Obligaţia de a proba integrează atât obligaţia părţii de o propune probe, cât şi pe cea de a administra probele respective în măsura încuviinţării lor, beneficiind, după caz, de concursul instanţei.

Nu reprezintă o atenuare a acestei obligaţii situaţia în care judecătorul ordona din oficiu, în condiţiile art.254 alin.(5) din Noul Cod de procedură civilă, completarea probelor deja propuse ori chiar probe noi, uneori împotriva voinţei părţilor.

În literatura de specialitate, referitor la repartizarea sarcinii probei între contestator şi pârât s-au făcut următoarele precizări: contestatorul va face proba faptului generator al raportului juridic dintre el şi pârât; pârâtul va invoca şi va dovedi, după caz, fie faptele de natură a pricinui ineficacitatea faptului generator de raport juridic, fie faptele ulterioare care au modificat raportul juridic creat, fie faptele ulterioare care au stins raportul juridic dintre părţi.

În cazul în care din aceste formule nu reiese cui revine sarcina probei, judecătorul ar putea hotărî care dintre părţi să facă proba, ca de altfel şi atunci când pune din oficiu în discuţia părţilor o împrejurare de fapt. În anumite cazuri, judecătorul ar mai putea dispune ca contestatorul să facă o probă care, în mod normal, ar reveni pârâtului sau invers, în toate aceste situaţii, judecătorul va ţine cont de împrejurarea că una dintre părţi poate face proba unui anumit fapt mai uşor şi mai bine, dar şi de necesitatea de a nu se încalca principiul statornicit de art.249 din Noul Cod de procedură civilă.

Însă, mai mult decât atât, reglementarea analizată comportă unele nuanţe. În primul rând, obligația de a proba aparţine contestatorului, acesta fiind cel care face o susţinere referitoare la existenţa unui drept sau interes dedus judecaţii. În cursul procesului însă, în suita apărărilor făcute de către pârât ori cei care intervin în proces, aceştia pot face susţineri înaintea instanţei, pe care trebuie să le dovedească; apoi, anticipând puţin domeniul următorului articol de lege, are sarcina probei acela care afirmă un fapt juridic în sens larg, o situaţie care ar putea produce consecinţe procesuale (fie imediate - excepţii, fie de natura decizionali, adică acelea care au aptitudinea de a influenţa hotărârea finală sub aspectul temeiniciei sale); o altă condiţie necesară pentru activarea sarcinii probei este aceea că susţinerea să fie făcută în cursul procesului. Nu interesează domeniul probaţiunii judiciare acele fapte pe care părţile nu le pun în discuţie ori nu le susţin sau care apar în afara limitelor procesului.

În data de 29.06.2016 a avut loc cesiunea de creanţă dintre instituţia financiar bancară, în calitate de cedent şi intimata din cauza de faţă, în calitate de cesionar. Ca urmare a intervenirii acestei cesiuni contestatorul a fost notificat în data de 06.07.2016, contrar susţinerilor contestatorului, iar intimata din prezenta cauză a încercat în nenumărate rânduri soluţionarea pe cale amiabilă a diferendului creat, de la acel moment, dovadă făcând adresele şi notificările trimise în acest sens și anexate întâmpinării, observându-se astfel cu uşurinţă buna credinţă de care intimata a dat constant dovadă. Toate aceste notificări au întrerupt cursul prescripţiei extinctive.

Cesiunea de creanţă realizată de către ... SRL, respectiv Investcapital Ltd a fost înregistrată în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, fapt care întrerupe prescripţia extinctivă potrivit dovezilor ataşate la dosar, fiind transmisă calitatea de creditoare a persoanei împrumutate și întrucât este considerat a fi un terţ faţă de contractul de cesiune, debitorul cedat poate să ignore acest contract până în momentul îndeplinirii formalităților prevăzute de art.1579 din Noul Cod civil.

Cesiunea faţă de debitorul cedat începe să-şi producă efecte din momentul în care cesiunea îi devine opozabilă, şi anume de la data notificării efectuate prin executorul judecătoresc sau de la data acceptării făcute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnătură privată. Astfel, debitorul cedat poate plăti în mod valabil cedentului, conform art.1578 din Noul Cod civil, dar din momentul în care au fost îndeplinite formalităţile notificării sau acceptării, debitorul cedat devine debitorul cesionarului.

Toate precizările de mai sus conduc la concluzia că, în realitate, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanţă de către debitorul cedat nu are nicio influenţă asupra validităţii acestei operaţiuni juridice, iar, în ceea ce priveşte opozabilitatea, trebuie analizată exclusiv din perspectiva subiectului de drept căruia i se poate realiza plata în mod valabil, dar şi a celorlalte modalităţi de stingere a creanţei cedate în raporturile cu cedentul sau/şi cesionarul.

Practic, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanţei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operaţiuni pentru a paraliza procedura de executare silită declanşată de cesionarul devenit creditor.

În acest fel nu s-ar justifica existenţa unui interes legitim în derularea unui astfel de demers şi ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligaţia pe care şi-a asumat-o faţă de creditorul iniţial.

În altă ordine de idei, cesiunile drepturilor de creanţă îndeplinesc condiţia de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanţie în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, în cauză fiind realizată această formalitate, potrivit înscrisurilor depuse la dosar.

Creditoarea a formulat cerere de încuviinţare, cerere care a fost admisă la data de 13.12.2018 de către Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr....., fapt care a întrerup prescripţia extinctivă. În data de 15.11.2018 dosarul a fost predat la biroul executorului judecătoresc în vederea recuperării, pe calea procedurii executării silite, a creanţei datorate de către contestator intimatei creditoare, fapt care a întrerupt prescripţia extinctivă.

Ca urmare a predării acestui dosar execuţional la biroul executorului judecătoresc, executorul judecătoresc a efectuat constant toate demersurile necesare recuperării creanţei, motiv pentru care nu se poate lua în considerare o potenţială prescripţie.

Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art.709 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă coroborat cu dispoziţiile art.2537 din Noul Cod civil, cursul prescripţiei a fost întrerupt de nenumărate ori pe parcursul perioadei 2016 - 2018, atât de plata voluntară a contestatorului cât şi de actele prin care aceasta a fost pusă în întârziere. Termenul de prescripţie ar fi început să curgă de la data declarării scadenţei anticipate a contractului numai dacă de la acel moment nu ar fi intervenit diverse situaţii prevăzute în mod explicit de legea în vigoare, care să întrerupă această prescripţie.

De asemenea, faţă de reţinerile instanţei de fond cu privire la prescripţie, reiterate prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea excepţiei invocate de contestator ca nefondată.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de către contestator, intimata a menţionat că în privinţa taxei judiciare de timbru, pentru care instanţa poate dispune restituirea prin hotărârea ce urmează a fi pronunţată, a precizat faptul că aceasta nu se va achita de către intimată, ci în temeiul dispoziţiilor art.45 alin.(1) pct.f) din OUG nr.80/2013, când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, trebuie adresata o cerere de restituire instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea.

După ce o cerere de restituire este soluţionată de instanţa de judecată aceasta trebuie depusă (în vederea restituirii) la unitatea administrativ-teritorială/instituţia financiar bancară la care taxa a fost achitată, dreptul de a solicita restituirea sumelor putând fi exercitat în maximum un an de la data naşterii acestuia.

În mod ideal, cheltuielile de judecată din procesul civil ar trebui să reprezinte dovada elocventă a faptului că dreptul este arta binelui şi a echităţii - jus est ars boni et aequi. Prin simplul fapt al confirmării argumentelor sale, partea ce a câştigat procesul primeşte nu numai realizarea dreptului său, ci şi rambursarea cheltuielilor efectuate în acest scop, care vor reveni, spre viitoare „îndreptare”, în sarcina părţii ce a căzut în pretenţii.

În practică, însă, nu de puţine ori interpretarea şi aplicarea normelor referitoare la cheltuielile de judecată, în general, şi onorariile avocaţiale, în special, comportă nuanţe diferite. Astfel, dacă dispoziţiile reglementării anterioare presupuneau, prin formularea lapidară şi desuetă, interpretări tot mai abstracte, Noul Cod de procedură civilă aduce binemeritate completări şi lămuriri ce au menirea de a clarifica un subiect controversat.

Potrivit art.451 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art.330 alin.(3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului”, iar potrivit alin.2 „instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei”, iar „măsura luată de instanţa nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său”.

Aşadar, potrivit textului invocat, în vigoare la acest moment, în procesele civile instanţele pot diminua cheltuielile de judecată constând în onorarii avocaţiale, în mod justificat, atunci când onorariile respective sunt vădit disproporţionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

De asemenea, se arată expres faptul că măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său. Această precizare este în deplină concordanţă şi cu dispoziţiile art.36 alin.(1) şi art.31 alin.(1) din Legea nr.51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat care stipulează că „contactul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului” şi că „pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său”, dar şi cu art.127 alin.(1) şi art.128 alin.(1) din Statutul profesiei de avocat, potrivit cărora, „pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său”, respectiv, „onorariile se stabilesc liber între avocat şi client, în limitele legii şi ale prezentului statut”.

Concluzionând asupra tuturor celor precizate prin prezenta întâmpinare, intimata a solicitat instanţei de apel să constate nelegalitatea şi netemeinicia apelului formulat de contestator şi pe cale de consecinţă să respingă acţiunea ce face obiectul acestui dosar, cu atât mai mult cu cât contestatorul nu invocă şi nu probează în niciun fel nelegalitatea actelor de executare.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.205 din Noul Cod de procedură civilă şi pe orice alte dispoziţii menţionate în cadrul întâmpinării.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Analizând apelul declarat în cauză tribunalul reține că între contestatorul ..., în calitate de împrumutat, şi P B R SA, în calitate de împrumutător, s-au încheiat contractul de credit nr..../08.09.2008, actul adiţional nr.1/22.07.2011, actul adițional nr.2/20.03.2012, actul adiţional nr.3/23.11.2012 şi actul adiţional nr.4/21.06.2013 privind acordarea unei sume iniţiale de 8.400 Euro, pe o durată iniţială de 10 ani. Ulterior, prin actul adiţional nr.4/21.06.2013, valoarea iniţială a împrumutului a fost modificată, rezultând un credit de 8943,67 Euro faţă de 8.400 Euro, perioada de creditare fiind prelungită la 144 de luni (12 ani de la data acordării creditului), ultima rată trebuind a fi plătită în septembrie 2020 (ca urmare a solicitărilor repetate ale debitorului contestator).

În temeiul acestui contract (modificat prin actele adiționale menționate anterior), instituția bancară își asumă obligația de a credita contestatorul cu o sumă de bani, iar contestatorul ... își asumă obligația de a restitui sumele stabilite cu titlu de rate în contract la data scadentă evidențiată în extrasul de cont.

Astfel, potrivit art.12 pct.1 din contract, se menționează că sunt considerate cazuri de neîndeplinire a contractului de către împrumutat neplata la scadență a ratelor prevăzute de graficul de rambursare, a anuităților sau a oricăror alte costuri, prevăzându-se în mod expres în art.12.2 din același contract că „în situația apariției oricăruia dintre cazurile de neîndeplinire mai sus menționate, banca are dreptul ca, în orice moment, să rezilieze prezentul contract fără implicarea instanțelor judecătorești şi fără îndeplinirea altor formalități şi să declare atât prezentul împrumut cât şi celelalte împrumuturi ... scadente anticipat şi plătibile de îndată împreună cu toate costurile aferente..., inclusiv dreptul de a executa oricare dintre garanțiile constituite”. De asemenea, și în art.4 din Actul adițional nr.1/22.07.2011 la contract se reia același principiu menționat anterior, specificându-se că „neplata la scadență a oricăror sume datorate constituie caz de neîndeplinire, banca având dreptul în orice moment să rezilieze contractul de împrumut şi/sau să procedeze la recuperarea creanțelor conform clauzelor prevăzute în contractul de împrumut”.

Din interpretarea acestor dispoziții ale contractului încheiat între părți rezultă că dreptul împrumutătorului la reziliere, la declararea scadenței anticipate şi la executare silită se naște ca urmare a nerespectării de către împrumutat a obligației de a plăti ratele la scadența stabilită prin contract. Este adevărat că, așa cum se menționează în cuprinsul contractului de credit încheiat între părți, creditorul are dreptul de a alege dacă procedează sau nu la rezilierea contractului de credit, la declararea scadenței anticipate a întregului credit restant sau la executarea silită a acestui debit devenit scadent anticipat, sau poate opta pentru toate aceste posibilități în același timp, însă această facilitate oferită creditorului nu are nici un efect asupra cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită. Aceasta deoarece, potrivit dispozițiilor legale în materie, contractul de credit încheiat între părți are caracter de titlu executoriu, ceea ce presupune dreptul creditorului de a proceda direct la executarea silită a debitorului pentru a recupera sumele scadente și neachitate de către creditor.

Potrivit dispozițiilor art.706 C.pr.civilă, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.

Din interpretarea acestor dispoziții legale raportat la starea de fapt reținută anterior  rezultă că prin convenția părților s-au stabilit condițiile în care se realizează restituirea sumelor utilizate de către împrumutat şi care este sancțiunea în situația în care nu se îndeplinește obligația de plată a sumelor convenite cu titlu de rate la termenul scadent, şi anume exigibilitatea anticipată a întregului credit datorat, cu posibilitatea băncii de a proceda direct la executarea silită.

Având în vedere că ultima plată benevolă a fost efectuată de apelantul contestator la data de 29.05.2013 şi faptul că primul act de executare a fost efectuat de către creditor la data de 10.12.2018, apare ca evident că termenul de 3 ani prevăzut de art.706 alin.1 Cod procedură civilă s-a împlinit anterior deschiderii dosarului de executare silită.

În ceea ce privește această ultimă plată, tribunalul reține că la dosarul cauzei nu a fost administrată de către intimata creditoare (cesionară a contractului de credit încheiat inițial cu P B R SA) nici o probă din care să rezulte o plată realizată de contestatorul ... (care ar avea semnificația întreruperii termenului de prescripție conform dispozițiilor art.709 alin.1 pct.1 C.pr.civilă) ulterior datei de 29.05.2013. Cum de acest moment la care devenise scadentă prima rată neplătită este legată nașterea dreptului de a cere executarea silită, tribunalul apreciază că termenul de prescripție prevăzut de art.706 C.pr.civilă a început să curgă la data la care a devenit scadentă prima rată neachitată după data de 29.05.2013, în aplicarea prevederilor art.12 din contractul încheiat între părți.

Pe cale de consecință, tribunalul va considera că ultima plată a fost realizată în anul 2013 (anul ultimei plăți realizate de apelantul contestator în contul creditului), iar termenul de 3 ani în care creditorul putea trece la executarea silită a întregului debit restant la data ultimei plăți a început să curgă la data la care era scadentă prima rată neachitată care a r fi urmat plății din 29.05.2013.

Rezultă astfel că în condițiile în care în contractul încheiat între părți se stipulează dreptul creditorului de a rezilia contractul de credit și de a declara exigibilitatea anticipată a întregului credit ca urmare a neplății unei rate la termenul stipulat de părți, momentul scadenței acestei rate neplătite este momentul la care se naște acest drept conform art.12.2 din contractul de credit (existent în copie la 51-58 din dosarul primei instanțe) și, conform art.706 C.pr.civilă începe să curgă dreptul de a cere executarea silită.

Cum această posibilitate oferită de contract creditorului nu este condiționată de nici un act din partea acestuia din urmă, art.12.2 instituind doar obligația creditorului de a „notifica în scris debitorul despre decizia sa”, apare ca fiind greșită reținerea instanței de fond că notificarea debitorului ... cu privire la cesiunile de creanță intervenite succesiv între P B R SA și K R SRLși apoi între  K R SRLși Investcapital Malta Ltd echivalează cu o declarare a scadenței anticipate a creditului și, în consecință, ar marca începutul termenului de prescripție a dreptului de a cerere executarea silită.

Tribunalul apreciază că prima instanță a stabilit pentru cerința notificării debitorului cu privire la cesiunea de creanță prevăzută de art.1578 C.civil alte efecte decât cele prevăzute în mod expres de lege, atunci când a concluzionat că această notificare echivalează cu declararea scadenței anticipate a debitului. De asemeni, și pentru prevederile art.12.2 din contract privind posibilitatea declarării scadenței anticipate a creditului a stabilit alte efecte decât cele prevăzute expres în contract, și anume că exercitarea acestei posibilități ar marca nașterea dreptului de a cere executarea silită.

Apar astfel ca întemeiate criticile apelantului contestator referitoare la greșita interpretare de către prima instanță a prevederilor contractului încheiat între ... și P B R SA (în special ale art.12.2 din acest contract), dar și la confuzia realizată între nașterea dreptului de a cere executarea silită și exercitarea efectivă a acestui drept, apelul declarat sub acest aspect fiind întemeiat.

Astfel, apreciind că notificarea cesiunii de creanță către debitor are efectul declarării de către creditor a scadenței anticipate a creditului (deși art.1578 C.civil are prevederi explicite în sensul producerii altor efecte, iar creditorul însuși a comunicat instanței că nu și-a îndeplinit nici până în prezent obligația stipulată în art.12.2 din contract de a-l notifica pe debitor în legătură cu alegerea uneia dintre variantele la care poate recurge în caz de neexecutare a obligației de către debitor), prima instanță a concluzionat că termenul de 3 ani prevăzut de art.706 C.pr.civilă pentru prescripția dreptului de a cere executarea silită a început să curgă abia de la data la care s-ar fi comunicat debitorului dubla cesiune de creanță. 

Dacă s-ar îmbrățișa acest punct de vedere s-ar ajunge la concluzia că, pe lângă beneficiul acordat prin contract creditorului de a putea recupera întregul debit, fără efectuarea altor formalități și „fără implicarea instanțelor”, formând direct dosar de executare silită, creditorul ar avea și posibilitatea de a executa acest debit oricând, chiar și la mai mult de 3 ani de la data la care s-a născut dreptul „de a executa oricare din garanțiile constituite în ordinea pe care banca o va considera necesară”, ajungându-se la eludarea termenului de 3 ani (prevăzut de art.796 C.pr.civilă) în care creditorul poate obține executarea silită a creanței sale, ceea ce nu poate fi primit. 

De asemeni, nu sunt întemeiate nici susținerile intimatei din întâmpinarea depusă în fața instanței de apel conform cărora în perioada 2013-2016 cursul prescripției ar fi fost întrerupt prin notificările adresate debitorului pentru a achita debitul datorat sau prin plățile efectuate de debitor deoarece, pe de o parte, art.709 C.pr.civilă nu conferă o asemenea semnificație unei eventuale notificări realizate de către creditor și prin care debitorului i se aduce la cunoștință debitul existent în sarcina sa și i se solicită să achite debitul, iar pe de altă parte creditorul nu a probat efectuarea de către debitor a unor eventuale plăți în intervalul 2013-2016.

Apar astfel ca fiind întemeiate criticile apelantului-contestator referitoare la soluția dată de prima instanță acestei excepții invocate de contestator ca motiv de nulitate a formelor de executare silită astfel încât, apreciind că termenul prevăzut de art.706 C.pr.civilă a început să curgă în anul 2013, este evident că actele de executare silită demarate în anul 2018 în dosarul de executare nr..../E/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc ..., după împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cerere executarea silită sunt lovite de nulitate.

În condițiile în care primul motiv de apel invocat de către apelantul-contestator este apreciat ca fiind întemeiat şi atrage admiterea contestației la executare, instanţa de apel nu va mai analiza şi cealaltă critică din apel referitoare la cuantumul debitului care ar putea face obiectul executării silite în temeiul contractului de credit.

În consecință, pentru considerentele arătate, în baza art.480 Cod procedură civilă va fi admis apelul declarat în cauză şi schimbată sentinţa primei instanţe, în sensul admiterii contestației la executare şi anulării formelor de executare silită realizate în dosarul nr..../E/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc ....

În baza art.453 Cod procedură civilă va fi obligată intimata la plata către contestator a sumei de 3000 lei, suma reprezentând onorariu avocat achitat în fața primei instanțe (conform chitanței de la fila 168 din dosarul primei instanțe) şi în apel (1000 lei, conform chitanței de la fila 28 din dosarul de apel).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul contestator ..., domiciliat în Târgu Jiu, ..., judeţul Gorj împotriva încheierii civile nr.4981/29.07.2019 pronunţate de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr.... şi în contradictoriu cu intimata Investcapital Ltd, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la K. R. SRL, cu sediul în Municipiul Târgovişte, ..., judeţul Dâmboviţa.

Schimbă încheierea civilă nr.4981/29.07.2019 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr.... în sensul că admite contestaţia la executare formulată de contestator ... împotriva actelor de executare emise în dosarul ...  nr..../E/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc ... și în contradictoriu cu intimata Investcapital Ltd şi anulează toate formele de executare silită din dosarul...  nr..../E/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc ....

Obligă intimata Investcapital Ltd la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul contestator ....

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 13.01.2020, la Tribunalul Gorj.

Preşedinte,

...oeJudecător,

...

Grefier,

...

Domenii speta

Spete similare