Obligatia de a face

Dosar nr. 2570/288/2012

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr. 4246

SENTINŢA CIVILA Nr.

Şedinţa publică de la  Mai 2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: M. D.

Grefier: C. A. M.

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta N. GH. M. cu domiciliul în ……………. în contradictoriu cu pârâta D. M. M. cu domiciliul în ……… având ca obiect pretenţii obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică cu ocazia pronunţării au lipsit părţile.

?Dată fără citare.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de … şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dat, ocazie cu care a fost amânată pronunţarea la data de astăzi, ….., în vederea deliberării, când s-a pronunţat următoarea hotărâre:

?

INSTANŢA

Asupra cauzei constată:

Prin acţiunea  formulată de reclamanta N.  Gh. M. a  chemat în judecată pe pârâta D. M. M. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa să dispună  obligarea  acesteia  la plata  sumei de 7550 euro şi a dobânzii legale şi totodată să-i elibereze magazinul  pentru a putea să-şi desfăşoare activitatea. De asemenea a solicitat cheltuieli de judecată. Motivând în fapt  cererea a arătat că, în luna iunie 2010 a  dat pârâtei spre folosinţă  un spaţiu comercial  cu  mobilier corespunzător, până la 30 iulie 2010, când aceasta  trebuia să-l elibereze. Pârâta a refuzat să elibereze spaţiul  şi nici nu a plătit chirie, deşi între părţi a fost încheiat un contract de comodat prin care s-a stabilit că  în situaţia în care nu se va conforma  va fi obligată să plătească  penalităţi de  25 euro/zi pe  fiecare zi de întârziere. În drept a  invocat  art.  969 c.civ.  şi art. 10 c.pr.civ.  iar în probaţiune a solicitat înscrisuri şi martori.

Taxele legale au fost  achitate.

Pârâta a  formulat întâmpinare - f. 15, prin care a  solicitat  respingerea  acţiunii ca neîntemeiată. Cu titlu de  chestiune prealabilă pârâta a  solicitat  ca reclamanta să achite taxă de timbru pentru primul capăt de cerere cât şi pentru celelalte petite. Aceasta a pretins că acţiunea este inadmisibilă întrucât  reclamanta nu a urmat procedura  prealabilă a  concilierii prevăzută de art. 720  c.pr.civ..De asemenea, a invocat nulitatea cererii pentru neîndeplinirea  cerinţelor înscrise în art. 112 c.pr.civ., lipsind motivele de fapt şi de drept. Pe  cale de excepţie a invocat lipsa calităţii procesuale active a  reclamantei, motivat de  faptul că nu deţine  proprietatea  asupra magazinului  ci,  numita  N. I. E. este cea care a edificat magazinul şi este proprietară şi administrator la AF La Ionela,  încheind acte  cu proprietarul terenului, prin care  i s-a permis să construiască. Pârâta a pretins că actul invocat de reclamantă este lovit de  nulitate  întrucât reclamanta  nu  este proprietară şi nu are nici un  titlu  pentru folosinţa spaţiului. Iniţial pe teren a  fost un chioşc  din lemn  iar în anul 2007  N. I. E. a  edificat actualul magazin  în care a funcţionat AF La Ionela. Din anul 2009 în magazin a funcţionat II D. M. M. iar reclamanta nu a desfăşurat  niciodată activitate. În drept a  invocat art. 115- 119 c.pr.civ. iar în probaţiune a solicitat înscrisuri, interogatorii, martori şi expertiză.

Reclamanta a  formulat note de  şedinţă - f.33, prin care a răspuns  motivelor  pârâtei din întâmpinare,  arătând următoarele: până la primul termen a achitat taxa de  timbru la valoare, fapt consemnat şi în încheierea de  şedinţă;  prevederile art. 720 indice 1 c.pr.civ. nu au incidenţă în speţă întrucât litigiul dedus judecăţii  nu este comercial; acţiunea îndeplineşte toate cerinţele înscrise în art. 112 c.pr.civ. iar nulitatea cererii intervine doar pentru lipsa  numelui părţilor,  obiectului şi semnăturii; privitor la calitatea procesuală  activă a arătat că  pentru stabilirea identităţii între  titularul  dreptului şi cea care a promovat acţiunea  trebuie verificat contractul  dintre părţi din lecturarea căruia se  constată că acestea au stabilit  cu titlu de clauză penală,  plata sumei de 25 euro pe zi de întârziere; pe fond a  arătat că,  începând cu  anul 2009, profitând de  înţelegerea părţilor, acestea fiind şi rude, în contul unei datorii avute de fosta noră a permis  pârâtei să-şi  desfăşoare activitate  în spaţiu pentru o perioadă de 4 luni, însă aceasta nu a mai părăsit spaţiul până în prezent; chioşcul a fost  construit de aceasta şi renovat  ulterior, fiind proprietatea sa, fapt ce rezultă din actele depuse şi nu a susţinut niciodată că este proprietara terenului, pârâta  angajându-se să lămurească această problemă cu  P. Gh. În consecinţă, a solicitat admiterea cererii în sensul obligării pârâtei la  plata penalităţilor  pentru fiecare  zi în care a  refuzat să elibereze chioşcul după expirarea contractului.

În şedinţa  publică din 12 iunie 2012  a fost respinsă excepţia  lipsei procedurii concilierii  şi a fost unită cu fondul excepţia  lipsei calităţii  procesuale active, în temeiul art.  137 al 2 c.pr.civ. La acelaşi termen s-au încuviinţat pentru părţi probe cu  înscrisuri, martori şi interogatoriu.

În şedinţa  publică din 19 septembrie  2012  pârâta prin apărător a  precizat că prin întâmpinarea depusă a invocat pe cale de excepţie nulitatea contractului de comodat şi nu formulează cerere reconvenţională în acest sens.

Prin precizarea  de la f. 50 reclamanta a  arătat că  solicită  suma de 25 euro pe  zi de întârziere,  stabilită  conform contractului  din  29.06.2011.

La  dosar s-au depus înscrisuri s-a luat interogatoriu  reclamantei – f. 53, la propunerea pârâtei  şi  pârâtei – f. 55 , la propunerea  reclamantei  şi s-au audiat martorii P. Gh. – f. 51,  M. N.- f. 60, N. Gh.- f. 94. În şedinţa publică din  22.02.2013 s-a luat interogatoriu din oficiu reclamantei – f. 90 iar în şedinţa publică din  10 mai 2013 s-a luat  interogatoriu din oficiu  pârâtei. La solicitarea instanţei s-au comunicat relaţii de la  Registrul Oficiului Comerţului  Vâlcea cu adresa nr.  525035/2013- f.  63.  La propunerea  pârâtei s-a  încuviinţat  audierea martorei  N. I.  E., care  fiind citată cu  mandat, potrivit art. 188 al 1  nu s-a prezentat, motiv pentru care, în şedinţa din 10 mai  2013, instanţa a  constatat că poate păşi la judecată.

Deliberând, instanţa constată în fapt şi în drept cele ce urmează:

La  29.06.2010  s-a încheiat contractul de  comodat între reclamantă în calitate de  comodant şi pârâta în calitate de comodatar,  având ca obiect  folosinţa unui spaţiu  comercial, format din magazin  mixt cu autoservire , bar, magazie tip depozit, terasă neacoperită  cu mobilierul descris la  art. 1 din contract. Durata contractului convenită de părţi a fost de la data încheierii  acestuia - 29.06.2010 până la  30.07.2010. În contract s-a menţionat ca  bunurile sunt  aflate la intersecţia  DJH 646 B cu drumul spre satul Viişoara şi aparţin  reclamantei, iar terenul aparţine lui P. Gh. Pârâta, în calitate de comodatar,  s-a obligat să  predea bunurile  în aceeaşi stare,  să nu subînchirieze,  iar în cazul în care nu eliberează spaţiul şi nu predă toate bunurile  la 30.07.2010  s-a stabilit, cu titlu de clauză penală, plata  de  penalizări  comodantului în sumă de 25 euro  pentru fiecare zi de  întârziere.

La împlinirea termenului contractual pârâta nu a eliberat spaţiul, motivând nerespectarea acestei obligaţii  prin  aceea că, ulterior încheierii contractului însă înainte de  împlinirea termenului pentru care a primit bunurile în folosinţă gratuită a aflat că reclamanta nu  deţinea nici un drept asupra bunurilor  transmise  în folosinţă, ci  nora acesteia – N.  I. ar fi fost proprietară,  aceasta din urma permiţând pârâtei să folosească bunurile. În considerarea acestei stări  pârâta a  invocat  atât lipsa calităţii procesuale active a reclamantei cât şi  nulitatea contractului.

Privitor la excepţia  lipsei calităţii procesuale  active  instanţa reţine  că prin acţiune  reclamanta a  solicitat sume în temeiul  contractului de comodat, prin prisma  căruia  justifică legitimare  procesuală, între persoana acesteia şi  titularul dreptului  dedus judecăţii (parte contractantă în  convenţia de  comodat) existând identitate. Împrejurarea  invocată de pârâta,  în sensul că reclamanta nu ar  justifica nicio calitate şi nu ar prezenta nici un titlu  pentru valabila încheiere a  contractului de comodat  pune în discuţie nelegalitatea convenţiei, invocată de pârâtă pe cale de excepţie, însă nu lipseşte de legitimare procesuală  activă  pe reclamantă în cererea  întemeiată  pe  răspunderea contractuală.

Privitor la bunurile ce au format obiectul contractului de comodat, pârâta a  pretins că  nu aparţin reclamantei  ci fostei nore a reclamantei – N.  I. E. şi că în lipsa oricărui drept asupra  acestora  reclamanta nu  putea încheia  contractul de comodat. Întrucât prin contractul de comodat nu se transmite proprietatea bunurilor, ci doar folosinţa acestora, potrivit art. 1560 c.civ., comodantul nu trebuie să fie proprietar al acestora ci doar să deţină un drept  de  administrare - cerinţă îndeplinită în persoana reclamantei.

Necontestat, terenul pe care este amplasat spaţiul cu destinaţie comercială  aparţine numitului P. Gh., care şi-a dat acordul pentru construirea imobilului, potrivit declaraţiei date de acesta în calitate de martor – f. 58. Pentru  acest imobil  nu s-a prezentat autorizaţie de construire, reclamanta motivând prin răspunsul la interogatoriul luat la propunerea pârâtei – f. 54, că în anul 1997 nu se emitea  autorizaţie. De asemenea, este necontestată de părţi împrejurarea  că  iniţial a existat un spaţiu mai mic, care ulterior a fost extins, în care s-a desfăşurat activitate de  comerţ.  Părţile  au exprimat  poziţii diferite  în legătură cu aportul reclamantei şi norei acesteia  la  edificarea spaţiului,  apărări ce exced limitelor  învestirii,  în cadrul cărora  instanţa stabileşte dacă  reclamanta  era titulara unui drept de administrare, care sa-i permită încheierea contractului de comodat. Eventuala convenţie dintre aceasta şi fosta nora cu privire la edificarea spaţiului şi la activitatea desfăşurată de acestea, cât şi drepturile şi obligaţiile părţilor derivând din aceste raporturi de asociere (ce  rezultă din autorizaţia de  la f. 52), pot fi analizate într-un alt cadrul  procesual obiectiv  şi  subiectiv.  Cert este că  la data  încheierii contractului de comodat pârâta a avut reprezentarea că reclamanta deţine un drept care-i conferă calitatea de a  încheia  contractul şi  recunoaşterea acestei calităţi  a fost manifestată şi ulterior, la  1 mai 2011 când părţile  au  încheiat procesul  verbal de la f. 19 prin care  a fost  predat spaţiul în litigiu către pârâtă  spre folosinţă pe o perioadă nedeterminată,  respectiv  „atât timp cât proprietarul  terenului este de acord”. Împrejurarea  invocată de pârâtă prin răspunsul la  interogatoriul în sensul că  fosta nora a  reclamantei a  pretins că este proprietară a  spaţiului şi că ar fi  permis pârâtei să-l folosească nu se confirmă din probele administrate, în acest sens  pârâta  relatând că nu a încheiat un contract, însă chiar de ar fi  reală  nu prezintă relevanţă în aprecierea îndreptăţirii reclamantei să încheie contractul de comodat.  Sub aspectul contribuţiei  reclamantei şi fostei nore  la  edificarea spaţiului declaraţiile martorilor sunt contradictorii, în sensul că  martorii audiaţi la propunerea  reclamantei ( M. N. – f. 60 şi N. Gh. – f.  94 ) au declarat despre contribuţia exclusivă a acesteia la  edificarea imobilului iar martorul audiat la propunerea pârâtei, P. Gh.  - f. 58,59 a declarat despre contribuţia exclusivă a norei reclamantei la  edificarea spaţiului. O contribuţie comună a reclamantei şi norei sale la edificarea  spaţiului  pune în  discuţie un acord al norei  la încheierea contractului de comodat, însă la data încheierii contractului  nora nu mai locuia cu fiul reclamantei, între părţi intervenind separarea  şi desfacerea  căsătoriei prin divorţ. În legătură cu această împrejurare  prin răspunsul la interogatoriul  luat din oficiu – f. 90 reclamanta a  învederat că  nu a putut lua legătură cu nora sa, privitor la contract, întrucât acesta nu mai locuia cu fiul său.  Din înscrisurile depuse de  reclamantă cu borderou – f. 71, ce poartă dată certă, rezultă că nora  acesteia a  recunoscut  dreptul de administrare al reclamantei asupra spaţiului,  pe care  l-a primit  în folosinţă  gratuită de la reclamantă  prin  contracte de  comodat.

Reţinând că este legal contractul de comodat, excepţia de nelegalitate  invocată de pârâtă fiind neîntemeiată, instanţa constată că în temeiul  clauzei  penale  inserate  în cuprinsul său  pârâta datorează penalităţi în sumă de  25 euro  pentru fiecare zi de întârziere de la împlinirea termenului contractual - 30.07.2010, până la  1 mai  2011, când părţile  au încheiat procesul verbal  de la f. 19, prin  care  pârâta a  primit în folosinţă spaţiul  de la reclamantă, pentru o perioadă nedeterminată. Până la data încheierii procesului verbal menţionat pârâta a folosit spaţiul fără acordul reclamantei şi faţă de nerespectarea  obligaţiei  contractuale de eliberare  la  împlinirea  duratei pentru care i-a fost dat în folosinţă -  datorează sumele stabilite cu titlu de clauză penală, în temeiul art. 969 c.civ.

Prin  cerere s-a solicitat de reclamantă  şi obligarea pârâtei  să elibereze spaţiul însă prin precizările ulterioare nu s-a mai stăruit în acest petit. În plus, faţă de convenţia părţilor, necontestată în instanţă consemnată în procesul  verbal din 1 mai 2011, coroborată cu împrejurarea că reclamanta nu  a solicitat sume în baza clauzei penale până la zi, probează că actual pârâta foloseşte spaţiul în baza acordului reclamantei ( exprimat expres şi prin interogatoriul propus pârâtei, întrebările  nr. 13, 14 ). 

Pentru aceste motive, vor fi respinse excepţiile invocate de pârâtă şi va fi admisă în parte acţiunea precizată,  în sensul obligării  pârâtei  plata sumei de 7550 euro şi respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea  spaţiului.

Făcând  aplicarea art. 274 c.pr.civ.  va fi obligată pârâta  la cheltuieli de judecată în sumă de 1212 lei. În acest sens instanţa are în vedere că  reclamanta a  efectuat cheltuieli cu procesul în sumă de  1923 lei – taxă de timbru şi  500 lei -  onorariu avocat şi  cererea  acesteia este admisă în parte  doar cu privire la cel de-al doilea capăt.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă.

Respinge excepţia nulităţii contractului de comodat din 29.06.2010 invocată de pârâtă.

Admite în parte acţiunea precizată privind pe reclamanta N. GH. M. cu domiciliul în ……………. în contradictoriu cu pârâta D. M. M. cu domiciliul în ………… având ca obiect pretenţii obligaţia de a face.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 7550 euro cu titlu de penalităţi contractuale.

Respinge cererea reclamantei privind eliberarea spaţiului comercial situat în ……...

Obligă pârâta la cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 1212 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la …….

Preşedinte,  Grefier,

MVD  CAM

Red./Tehn.DMV/CAM

4ex/17.06.2013

1

Domenii speta

Spete similare