Contestație la executare

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANȚA – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Contestație la executare – contestator aflat în procedura prevăzută de Legea nr.85/2014

Dosar nr. 8278/212/2019

SENTINȚA CIVILĂ NR. 12160

Ședința publică din data de  08.11.2019

Instanța constituită din:

Președinte : XXXX

Grefier : XXXX

Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe contestatoarea XXXX și pe intimata XXXX, având ca obiect – contestație la executare – dos ex ....

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din data de 07.10.2019, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.10.2019, și ulterior la data de 08.11.2019, când a pronunțat următoarea hotărâre:

I N S T A N Ț A

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța în dosarul nr. 8278/212/2019, contestatoarea XXXX prin administrator judiciar XXXX a formulat contestație împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.... solicitând anularea executării, a tuturor actelor și formelor întocmite în dosarul de executare.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că  prin încheierea nr.630/14.08.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.5208/118/2017 a fost admisă cererea debitoarei  fiind deschisă procedura insolvenței față de XXXX și numirea în calitate de administrator judiciar XXX. La data de 28.02.2019 i-au fost comunicate somația de plată nr... pentru suma de 5107 lei și titlu executoriu aferent nr..... Debitoarea a făcut plățile aferente titlului executoriu și somației, respectiv contribuția pentru asigurari de sănătate în valoare de 1244 lei prin OP 35/05.03.2019, contribuția individuală de asigurări de sănătate în valoare de 3110 prin OP 34/05.03.2019, impozit pe veniturile din salarii în valoare de 473 lei prin OP 33/05.03.2019 și contribuție asiguratorie pentru muncă în valoare de 280 lei prin OP 36/05.03.2019. Contestatoarea a arătat că a făcut plățile conform titlului executoriu și somației. De asemenea, aceasta a invocat dispozițiile art. 75 alineat 1 din Legea 85/2014.

În drept,  au fost invocate prevederile art.260 și următoarele din Codul de Procedură Fiscală, art.712 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.

 Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Aceasta a solicitat a se constata că temeiul de drept al emiterii actelor de executare îl constituie OUG nr.88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței  și a altor acte normative. Astfel că, pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au o vechime mai mare de 60 zile se poate începe executarea silită. În speță, executarea a început tocmai ca urmare a acumulării datoriilor curente în suma de 5107 lei de către contestatoare, iar temeiul de drept al executării începute de AJ își are sursa în dispozițiile art.143 din Legea nr.85/2014 astfel cum a fost modificată prin OUG nr.88/2018. În referire la susținerile contestatoarei, potrivit cu care sumele din titlu executoriu și somație nu sunt reale, acestea nu sunt susținute de nicio dovadă, iar administratorul judiciar al debitoarei deși  cunoaște modalitățile legale de stingere a creanțelor nu a întreprins nici un fel de demers pentru reglarea situației.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 22.02.2019 au fost emise titlul executoriu nr.1845251 și somația nr. 1845809, ambele pentru suma de 5.107 lei.

La data de 05.03.2019 a fost achitată suma respectivă de către contestatoare, astfel cum rezultă din ordinele de plată depuse la filele 15 – 18 din dosar. Achitarea ei fiind, însă, ulterioară actelor contestate, nu este de natură a atrage nulitatea acestora.

Contestatoarea se află în procedura insolvenței, deschisă prin încheierea nr. 630 din data de 14.08.2017 pronunțată în dosarul nr. 5208/118/2017 de Tribunalul Constanța.

Potrivit art. 75 alineat 4 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 840 din data de 2 octombrie 2018 „Titularul unei creanțe curente, certe, lichide și exigibile ce a fost recunoscută de către administratorul judiciar ori cu privire la care acesta a omis să se pronunțe în termen de 10 zile de la depunerea cererii de plată sau recunoscută de judecătorul-sindic potrivit alin. (3), în cazul în care cuantumul creanței depășește valoarea-prag, poate solicita pe parcursul duratei perioadei de observație deschiderea procedurii de faliment al debitorului dacă aceste creanțe nu sunt achitate în termen de 60 de zile de la data luării măsurii administratorului judiciar de admitere sau omitere a pronunțării asupra cererii de plată ori a hotărârii instanței de judecată. Prevederile art. 143 alin. (2) și (3) se vor aplica în mod corespunzător”.

Art. 143 din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, are următorul conținut:

„(1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvență, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgență și cu precădere, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitorul încheie o convenție de plată cu acest creditor. Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită.

(2) Înregistrarea cererii prevăzute la alin. (1) nu suspendă continuarea activității debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăște asupra ei, prin încheiere.

 (3) Titularul unei creanțe curente, certă, lichidă și exigibilă mai veche de 60 de zile și un cuantum peste valoarea-prag, poate solicita, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligațiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment. Cererea se judecă de urgență și cu precădere, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea sa va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenție de plată cu acest creditor

Au relevanță în cauză și prevederile art. IX din O.U.G. nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, potrivit cărora:

„(1) Termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) și art. 143 alin. (1) și (3), precum și prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(2) În cazul cererilor nesoluționate în procesele aflate pe rol, termenele de soluționare de către administratorul judiciar sau de către instanța de judecată, prevăzute la alin. (1), se calculează de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”.

În analiza argumentelor aduse de părți, se reține că aspectul esențial ce trebuie lămurit de instanță vizează aplicarea în timp a modificărilor aduse Legii nr. 85/2014 prin O.U.G. 88/2018, în ceea ce privește posibilitatea demarării executării silite pentru creanțele curente cu o vechime mai mare de 60 de zile.

Textul de la art. IX din O.U.G. nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, prevede că „termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) și art. 143 alin. (1) și (3), precum și prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Din interpretarea literală a textului actului normativ se observă că legiuitorul a făcut o diferențiere clară între noțiunea de ”termene” și cea de ”prevederi”, rezultând concluzia evidentă că doar termenele de soluționare a cererilor sunt aplicabile și pentru procedurile deschise în temeiul Legii nr. 85/2014 nemodificată, nu și procedura de executare silită.

Dispoziția nou introdusă în Legea 85/2014, care dă dreptul creditorilor la executarea silita se regăsește în prevederile tezei finale de la art. 143 alineat 1,  respectiv „...Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită”.

Se observă că legiuitorul a utilizat sintagma „prevederile” și în alte situații, iar când a făcut referire la art. 143 alineat 1 din Legea 85/2014 a specificat sintagma „termenele”, relevant fiind și faptul că art. 143 alineat 1 face referire la „în termen de 30 de zile” atunci când se referă la durata judecării cererii de faliment și la o vechime „mai mare de 60 de zile” atunci când se referă executarea silită.

Pe de altă parte, se observă că sintagma „termenele prevăzute la art. 143 alin. (1) și (3)” include mai multe termene, dat fiind că se referă și la alin. (3), astfel încât nu trebuie să se concluzioneze că art. IX alin. (1) din O.U.G. nr. 88/2018 face referire și la dreptul la executare silită, ca dispoziția să aibă sens.

Într-adevăr, reglementările de la art. 143 alineatele 1 și 3 conțin termene, care se pot aplica retroactiv, fără ca acest fapt să presupună neapărat că și executarea silită trebuie să se aplice retroactiv. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca retroactivitatea să opereze și cu privire la dreptul de executare silită, atunci ar fi putut folosi sintagma „prevederile” în loc de „termenele”, așa cum a făcut cu mențiunea „prevederile art. 75...”, iar o altă interpretare nu ar corespunde cerințelor de previzibilitate cerute de dispozițiile constituționale.

Un argument în plus în sensul celor arătate este dat de faptul că norma de la art. IX alineat 1 din O.U.G. nr. 88/2018 este în sine o excepție, de strictă interpretare, de la principiul neretroactivității legii.

Art. 15 alineat 2 din Constituție prevede că legea dispune numai pentru viitor, în timp ce art. 24 și 25 din Codul de procedură civilă reiterează principiul conform căruia procesele începute sunt guvernate de legea existentă la începerii acestora, excepțiile fiind de strictă interpretare și neputând fi extinse altfel decât în limitele stabilite de lege.

Concluzionând, instanța reține că posibilitatea demarării executării silite în vederea recuperării creanțelor curente acumulate în procedura insolvenței, astfel cum a fost instituită prin modificarea art. 143 alineat 1 prin O.U.G. nr. 88/2018, se aplică exclusiv societăților pentru care cererea privind deschiderea procedurii insolvenței a fost formulată ulterior intrării în vigoare acestei modificări legislative, și anume după data de 2 octombrie 2018.

Chiar dacă O.U.G. nr. 88/2018 prevede, cu titlu de excepție, norme tranzitorii clare pentru situațiile în care modificările aduse prin acest act normativ se aplică inclusiv proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, posibilitatea executării silite a creanțelor curente nu se află printre aceste excepții și, drept urmare această procedură nu se poate aplica.

 Ca atare, constatând că față de debitoare s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței anterior adoptării O.U.G. nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, instanța reține că actele de executare silită au fost emise în mod nelegal de organul fiscal.

Pe cale de consecință, instanța va admite contestația la executare formulată și va anula titlul executoriu nr. .., somația nr... și executarea silită derulată în baza acestora în dosarul de executare nr....

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite contestația la executare formulată de contestatoarea XXX în insolvență, prin administrator judiciar XXX, în contradictoriu cu intimata XXXX, cu sediul în XXX

Anulează titlul executoriu nr. .., somația nr... și executarea silită derulată în baza acestora în dosarul de executare nr.....

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Constanța.

Pronunțată azi, 08.11.2019, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

PREȘEDINTE, GREFIER,

XXXXXXXXX XXXXXXX

Domenii speta

Spete similare