Infracțiunea de trafic de persoane. Neaudierea minorilor, victime ale traficului de persoane în cursul urmăririi penale. Consecințe sub aspect probator

Decizie 599/A din 23.12.2019


Infracțiunea de trafic de persoane. Neaudierea minorilor, victime ale traficului de persoane în cursul urmăririi penale. Consecințe sub aspect probator

Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului are în vedere evitarea repetării audierii fără motive întemeiate a victimelor şi nu lipsa audierii acestora. În consecinţă se constată că lipsa audierii minorilor posibil traficaţi reprezintă doar o deficienţă a activităţii de urmărire penală şi nu se coroborează în vreun fel cu prevederile acestei directive. De asemenea, lipsa unor probe certe care să ateste activităţile efective de exploatare a minorilor conduce la pronunţarea unor soluţii de achitare.

Prin sentinţa penală nr. 6 pronunţată de Tribunalul Harghita – Secţia Penală la data de 06 februarie 2019 în dosarul penal nr. x, instanţa de fond a hotărât următoarele:

-A schimbat încadrarea juridică din infracţiunile de „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/2005 şi aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, „spălare de bani”, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, „constituire a unui grup de criminalitate organizată”, faptă prevăzută de art. 7 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în infracţiunile prevăzute de:

-art. 211 alin. 1 şi 2 lit. a din C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 din C.p.;

-art. 29 lit. a din Lg. 656/2002;

-art. 367 alin. 1 C.pen.  cu aplic. art. 38 alin.1 C.p., pentru inculpaţii B.R., D.A., D.T., D.G.I., D.M.C., D.P., M.I., N.M. (în cazul acestuia şi din infracţiunea de nerespectare a regimului  armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. 3 lit. a Cod penal în art. 342 alin. 1 Cod penal), R.C. (în cazul acestuia şi din infracţiunea de nerespectare a regimului  armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. 1 Cod penal în art. 342 alin. 1 Cod penal), R.D. (în cazul acestuia şi din infracţiunile de nerespectare a regimului  armelor şi muniţiilor, prevăzute de art. 279 1lin. 1 vechiul Cod penal  şi art. 279 alin. 3 vechiul Cod penal în art. 342 alin. 1 Cod penal), S.F., S.M., S.N., S.S., V.I., R.M., D.A., D.D., M.M., N.A., N.F., R.I., S.C., S.N. şi S.I..

-In temeiul art. 396 alin. 5, 7 raportat la art. 16 lit. c Cod procedură penală, a achitat inculpaţii B.R., D., A., R.D. (şi pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. 1 Cod penal), S.S., V.I., R.M., C. (fost D.) D., M.M., pentru comiterea infracţiunilor de „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1 şi 2 lit. a din C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 din C.p.; „spălare de bani”, prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 şi „constituire a unui grup infracţional organizat”, faptă prevăzută de 367 alin. 1 C.pen.

-In temeiul art. 396 alin. 5, 7 raportat la art. 16 lit. c Cod procedură penală, a achitat inculpaţii D.T., D.G.I., D.M.C., D.P., M.I., N.M. (în cazul acestuia s-a dispus şi încetarea procesului penal pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. 1 Cod penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale), R.C. (în cazul acestuia s-a dispus şi încetarea procesului penal pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. 1 Cod penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale), S.F., S.M., S.N., D.A., N.A., N.F., R.I., S.C., S.N. şi S.I.. pentru comiterea infracţiunilor de „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1 şi 2 lit. a din C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 din C.p. şi „spălare de bani”, prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, iar în temeiul art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 lit. f Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal pentru aceeaşi inculpaţi pentru comiterea infracţiunii de constituire grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

-De asemenea s-a mai dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor inculpaţilor şi restituirea acestora.

Pentru a hotărî astfel instanţa a descris iniţial ceea ce s-a reţinut prin rechizitoriu, iar ulterior, trecând la analizarea probelor administrate a arătat următoarele:

Mai întâi a analizat legea penală mai favorabilă având în vedere schimbările legislative intervenite şi a constatat că legislaţia actuală este mai favorabilă având în vedere limitele de pedeapsă mai mici prevăzute în prezent, motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice, infracţiunile reţinute fiind:

-trafic de minori prevăzută de art. 211 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal;

-spălare de bani prevăzută de art. 29 lit. a din Lg. 656/2002;

-iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. art. 367 alin. 1 Cod penal;

-nerespectarea regimului  armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. 1 Cod penal.

Apoi s-a arătat că şi în cazul instituţiei prescripţiei răspunderii penale este aplicabil principiul aprecierii globale a legii penale mai favorabile  aşa cum a fost reglementat prin Decizia nr. 21/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a statuat că dispoziţiile art. 5 alin. 1 C.pen., trebuie interpretate, inclusiv în materia prescripţiei răspunderii penale, în sensul că legea penală mai favorabilă este aplicabilă în cazul infracţiunilor săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 în baza aceluiaşi principiu al aprecierii globale  potrivit Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale.

În drept prescripţia specială a răspunderii penale, se calculează în baza art. 154 alin. 1, lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. 4 C. pen.

Termenul prescripţiei răspunderii penale în cazul concret este de 10 ani şi a început să curgă potrivit menţiunii din rechizitoriu la finele lunii decembrie 2008.

În consecinţă, în privinţa infracţiunilor de iniţiere, constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor termenul s-a împlinit la sfârşitul anului 2018.

Fiind împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale care constituie o cauză de încetare a procesului penal potrivit art. 396 alin. 6 şi art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal faţă de inculpaţii trimişi în judecată pentru aceste infracţiuni şi care nu au solicitat continuarea procesului penal.

În concluzie, în cazul acestor inculpaţi şi în privinţa acuzaţiilor privind infracţiunile de iniţiere, constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor nu s-a mai analizat pe fond temeinicia acuzaţiei existând o cauză de încetare a procesului penal.

În ce priveşte infracţiunile de trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin. 1, 2 lit. a Cod penal, în cadrul prezentării generale în rechizitoriu s-a reţinut forma racolării care s-a realizat din mediul comunităţilor rrome sărace, cazarea şi transportul minorilor şi ulterior transportul acestora de către membrii grupării cu scopul exploatării prin obligarea la cerşetorie şi săvârşirea de infracţiuni stradale din furturi din buzunare, furturi de telefoane mobile, însă s-a reţinut că probele administrate nu relevă o astfel de activitate.

În privinţa inculpatului R.C. din probele administrate şi s-au avut în vedere în special declaraţiile de martori nu rezultă implicarea acestuia în activitatea de racolare, cazare şi transport al unor minori prin folosirea de promisiuni mincinoase.

Clarificarea stării de fapt având în vedere descrierea deficitară a actelor materiale, acţiunilor sau inacţiunilor inculpaţilor ce alcătuiesc elementul material şi celelalte condiţii ale laturii obiective a infracţiunii, aspect ce este valabil în cazul tuturor inculpaţilor cu referire în mod special la  infracţiunea de trafic de minori a fost îngreunată de lipsa  totală  a persoanelor vătămate care nu au fost identificate în cursul urmăririi penale şi care nu au putut fi identificate de instanţa de judecată prin cercetarea judecătorească determinat în principal  de o competenţă funcţională  mult limitată  a unei instanţe de judecată faţă de organele de urmărire penală, aceasta chiar şi în viziunea unui rol activ al instanţei de judecată, respectiv de volumul probatoriului care urma să fie administrat.

Conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul R.C., redate în conţinutul rechizitoriului nu relevă aspecte care ţin de infracţiunile de trafic de minori sau constituire de grup infracţional organizat referirea la „Îî... da’ ştii... tu cunoşti o fată de 14 ani, în SPANIA? Dar procura este de acum un an, dar ştii să faci procura să fie 2007 plus 2006, să o treci?, în lipsa altor elemente şi s-a avut în vedere şi în acest caz identificarea victimei nu poate constitui temei pentru reţinerea vinovăţiei şi implicit tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Discuţiile ulterioare cu referire la diferite sume de bani, la lucrători de poliţie constituie indicii privind alte infracţiuni nu cele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

Cu privire la infracţiunea de nerespectarea armelor şi muniţiilor s-a arătat că inculpatul a fost autorizat să deţină arme letale şi neletale având permisul de armă tip A seria A002637 din 23.07.2008 în care are înscrisă arma cu destinaţie de colecţie marca UM SADU cal. 7,62x39 mm, permisul de armă de tip B serai B0011864 din 14.08.2000 în care are înscrise arma de vânătoare cu alice marca Lu MAR cal. 16 şi arma neletală supusă autorizării cu destinaţie autoapărare marca WALTHER cal. 10x22T.

Pentru  cele 14 cartuşe cal. 7,62x39 mm şi 5 cartuşe MESKO cal. 9x18 mm, ridicate cu ocazia percheziţiei deţinerea acestora fiind interzisă astfel în drept sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor însă răspunderea penală a inculpatului nu poate fi angajată având în vedere că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Despre inculpatul D.G.I., în rechizitoriu se arată că în  perioada 2002 – 2006, era persoana care organiza plecările minorilor din ţară, unii dintre ei, care nu erau însoţiţi de părinţi având documente de călătorie sau declaraţii notariale false, fiind, de asemenea, în complicitate cu organele poliţiei de frontieră.

S-a arătat că martorii audiaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei nu confirmă această stare de fapt, iar lipsa părţilor vătămate a îngreunat nu doar cercetarea judecătorească dar şi aşezarea acuzării pe un sprijin probatoriu solid având în vedere că  tratamentul la care se presupune că  au  fost supuse victimele ţine de esenţa unei astfel de infracţiuni de trafic de persoane.

S-a arătat că o analiză care să ducă la angajarea răspunderi penale nu poate fi efectuată făcând abstracţie de persoana victimei.

O parte considerabilă dintre martorii audiaţi confirmă că au efectuat călătorii în ţări ca Spania sau Marea Britanie, de regulă, cu mijloace de transport cu o capacitate de 9 sau mai multe persoane.

Deşi se reţine complicitatea unor lucrători vamali la scoaterea copiilor din ţară  nu se  ştie dacă printr-o modalitate similară copii au tranzitat şi celelalte puncte de frontieră  fiind de notorietate că până la data 01.12.2017, data aderării României la Uniunea Europeană, călătoriile pentru cetăţenii români pe teritoriul Uniunii Europene se făcea cu o serie de restricţii.

Minorii în special pot călători în afara ţării cu respectarea prevederilor art. 5 din Legea 21/1991, în rechizitoriu s-a reţinut că aceştia călătoreau în baza unor  procuri care uneori erau false sau obţinute în mod nelegal fără însă a indica modalitatea concretă în care acestea erau întocmite în fals şi de către cine sau modalitatea în care erau obţinute.

Martorii L.I., T.C.D. s-au ocupat de transportul persoanelor de la Arad în Ungaria, au confirmat că au efectuat transportul unor grupuri de persoane din judeţul Ialomiţa printre care erau şi minori dar nu au întâmpinat probleme legat de formalităţile la trecerea peste frontieră.

Aceeaşi împrejurare este relatată şi de martorul D.M.D., persoană care s-a ocupat în perioada respectivă de transportul persoanelor peste graniţă. 

Din aceste date se poate prezuma că minorii au părăsit teritoriul României cu respectarea prevederilor art. 5 din Legea 21/1991 fie însoţiţi de părinţi fie pe baza unor procuri calificate de lucrătorii vamali ca fiind valide.

Cu caracter general valabil tuturor inculpaţilor urmărirea penală nu a reuşit să stabilească o legătură directă între  fenomenul de delicvenţă juvenilă de pe teritoriul Marii Britanii şi activitatea infracţională a celor inculpaţi în această cauză.

Urmărirea penală s-a rezumat la confruntarea datelor de ieşire din ţară a unor minori, dar şi acest procedeu nu s-a aplicat în cazul tuturor celor depistaţi în special în  Marea Britanie, cu datele de ieşire din ţară a inculpaţilor.

Minorului cercetat pentru comiterea unor infracţiuni i se aplică o procedură distinctă  faţă de majori în care sunt identificaţi în special părinţii sau reprezentantul legal şi care devine parte a procedurii şi care trebuie să clarifice printre altele şi modalitatea în care minorul cetăţean străin a ajuns pe teritoriul unui alt stat.

În conţinutul rechizitoriului sunt redate discuţii telefonice efectuate de inculpat cu diferite persoane în perioada 2006 - 2007 în contextul în care potrivit menţiunii din acelaşi rechizitoriu, susţinut şi ulterior de reprezentantul parchetului, activitatea infracţională pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată a debutat la finele lunii decembrie 2008, acesta fiind şi începutul termenului de la care s-a calculat prescripţia răspunderii penale.

În ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, transferul unor sume de bani, descriere la care s-a rezumat rechizitoriul, prin ea însăşi nu constituie o activitate ilicită.

Din probele administrate  nu a rezultat provenienţa ilicită a banilor şi faptul că inculpaţii cunoşteau această împrejurare.

Mai mult, nu s-a dovedit că primirea unor sume de bani de la diverse persoane din Spania, Marea Britanie, Italia şi SUA prin sistemul Western Union şi Money Gram totalizând  diferite sume de bani, are o legătură directă cu vreo activitate infracţională în contextul în care cele două sisteme la care se face referire sunt modalităţi uzuale de transfer.

În ce îl priveşte pe inculpatul S.F., în rechizitoriu se arată că, împreună cu ceilalţi inculpaţi s-au asociat într-o grupare ce avea drept scop racolarea de copii din Ţăndărei şi zonele apropiate pentru a-i duce la cerşit sau furat în ţări ca Spania sau Marea Britanie şi care, în perioada 2003 – 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 34 minori, în calitate de şofer sau însoţitor având un număr de 32 ieşiri/intrări în/din România,  folosind ca mijloace de transport autoturismele xxx, xxx, xxx toate proprietatea sa şi xxx aparţinând inculpatului S.C..

Şi în cazul acestui inculpat nu a fost identificată nicio victimă a activităţii de racolare şi transport cu scopul de a cerşi în Spania sau Marea Britanie în contextul în care, în rechizitoriu se face referire la un număr exact de persoane, respectiv 34 de minori, nu a fost stabilit în cursul urmăririi penale şi nu s-a putut stabili calitatea acestora de victime a  activităţii de trafic derulat de către inculpat.

Se poate doar prezuma că aceştia au fost victime ale traficului efectuat de inculpat, însă o parte considerabilă din ei, prin declaraţiile date, infirmă această ipoteză. Martorul N.S., care apare în evidenţele poliţiei cu diferite delicte şi trecut în rechizitoriu că a fost transportat în Anglia de către inculpat a declarat în faţa instanţei că este fiul lui N.I. (acesta arată că a fost plecat în Anglia împreună cu soţia şi cei 5 copii deoarece a auzit că „în această ţară se acordă un ajutor social atât pentru minori cât şi pentru noi”. Au primit o locuinţă de la stat, iar copiii N.S. şi N.S. au intrat într-un anturaj şi au comis fapte antisociale, iar după 10 luni s-au întors în România. Când era în Spania pentru S. a trimis o declaraţie notarială unui şofer de microbuz. La fel şi pentru S. şi soţia sa B.R.. În declaraţia dată în faţa instanţei la data de 04.12.2013 acesta arată că a fost plecat în Spania, Anglia, F.a împreună cu soţia şi cei 8 copii, lucrând ca mecanic auto. Mai arată că niciunul dintre inculpaţi nu l-a îndrumat în vreun fel să plece în străinătate şi nu i-au cerut vreo sumă de bani pentru a-şi scoate copiii din ţară.) şi a plecat în Anglia împreună cu părinţii.

Martorul S.L. a declarat că a plecat în Spania însoţit de unchiul său D.A. la vârsta de 12-13 ani, iar în anul 2002 - 2003 s-a aflat în Anglia împreună cu părinţii săi, martorul recunoaşte că s-a ocupat de spălarea de parbrize, însă din propria iniţiativă, nefiind obligat de nimeni.

S-a arătat că în principal, argumentele reţinute în cazul inculpatului D.G.I. se vor reţine şi în cazul acestui inculpat.

Situaţia este similară şi în cazul inculpatului B.R., despre care în rechizitoriu se reţine că în perioada 2003 – 2005 s-a ocupat de transportul în străinătate, în calitate de şofer sau însoţitor a unui număr de 28 minori, având un număr de 15 ieşiri/intrări în/din România, folosind ca mijloace de transport autoturismele xxx, proprietatea sa şi xxx, aparţinând inculpatului S.F..

Dintre copiii transportaţi de susnumit, un număr de 4 minori, R.N.,  M.A., D.A., S.A., au fost depistaţi în Marea Britanie că au săvârşit infracţiuni de furt, cerşetorie.

Martorul S.A. infirmă împrejurarea că a fost transportat în Anglia de către inculpat arătând că a părăsit România împreună cu părinţii S.C. şi S.G. în anul 2007 pe când avea vârsta de 10-11 ani.

 M.A. apare şi printre copiii presupuşi traficaţi de inculpatul S.F., în acest caz cercetarea judecătorească nu a putut suplini urmărirea penală care trebuia să clarifice dacă acest minor a fost traficat în acelaşi timp de ambii inculpaţi, la date diferite şi dacă da, în ce împrejurări.

În cazul inculpatului D.A., în rechizitoriu se reţine că în perioada 2003 – 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 7 minori, în calitate de şofer sau însoţitor, având un număr de 3 ieşiri/intrări în/din România.

Nu s-a clarificat dacă S.L. a fost transportat împreună cu inculpatul S.F. în Marea Britanie având în vedere că apare şi în enumerarea copiilor transportaţi de către acesta din urmă, în contextul în care audiat în calitate de martor S.L. confirmă că a plecat în Spania însoţit de către unchiul său D.A..

Situaţia nu este singulară, aşa cum s-a mai arătat în cuprinsul considerentelor, sarcina clarificării acestor împrejurări aparţine acuzării, instanţa neputând alcătui ulterior conţinutul faptei judecate dacă prin actul de sesizare nu se indică expres conţinutul acuzei.

În ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, referirile în rechizitoriu la activităţile acestora sunt descrise identic, respectiv că s-au asociat într-o grupare ce avea drept scop racolarea de copii din Ţăndărei şi zonele apropiate pentru a-i duce la cerşit sau furat în ţări ca Spania sau Marea Britanie şi care, în perioada 2003 – 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de minori, în calitate de şofer sau însoţitor, diferă doar numărul minorilor transportaţi respectiv numărul ieşirilor/intrărilor în ţară.

 O parte considerabilă a martorilor, aşa cum s-a mai arătat, infirmă împrejurarea că au fost transportaţi de inculpaţi, V.G. a plecat împreună cu fraţii ei V.S., V.F., V.T., V.F., însoţiţi de părinţi în Anglia folosind ca mijloc de transport autocarul.

Martora M.M. a declarat că a părăsit pentru prima dată teritoriul ţării la vârsta de 6-7 ani împreună cu părinţii ei M.V. şi M.P..

Martora A.I. infirmă împrejurarea că a dat vreo procură pentru vreunul din cei patru copii a ei, arătând că singurul copil din cei patru a plecat în străinătate la vârsta de 30 de ani.

Declaraţii similare au dat şi martorii B.V., B.C.D.F., M.C., S.V., V.I.,  R.V., M.D.C..

În acest caz este puţin probabil ca fiecare dintre inculpaţi să fi acţionat similar în ce priveşte racolarea, respectiv transportul minorilor în ţări ca Spania sau Marea Britanie.

Minorii înşiraţi în dreptul fiecărui inculpat nu au avut calitatea de victime în cursul urmăririi penale şi cei audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti nu au dorit să dobândească o astfel de calitate declarând, cu excepţia martorului S.L., că au plecat de regulă însoţiţi de părinţi, că nu au fost obligaţi să cerşească sau să comită diferite infracţiuni de către nimeni, iar banii astfel obţinuţi au fost cheltuiţi în interes personal.

Martorii cu identitate protejată au făcut referiri la aspecte cu caracter general atât în privinţa infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat cât şi în privinţa infracţiunii de trafic, declaraţia martorei P.C. se bazează pe discuţii purtate de persoane aflate în preajma ei, martora a mai declarat că despre inculpaţii Buzoianu Radian, D.A., D.G.I., R.D., D.M.C., D.P., M.I., R.M., S.F., S.S., S.N., V.I., D.A., N.F., N.A. existau zvonuri în localitate că se ocupă de racolarea şi transportul persoanelor.

Referiri similare rezultă şi din declaraţiile martorilor D.I. şi D.C..

Din acest probatoriu nu s-a putut constata, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta inculpaţilor există şi că a fost săvârşit de către aceştia, motiv pentru care soluţia de achitare s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 396 alin. 5, 7 raportat la art. 16 lit. c Cod procedură penală, respectiv că nu există probe că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Soluţia de încetare a procesului s-a întemeiat în drept pe prevederile art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 lit. f Cod procedură penală, respectiv a intervenit prescripţia răspunderi penale a inculpatului.

S-a mai arătat că în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul N.M. a decedat, faţă de acesta, printr-o sentinţă distinctă ca urmare a unei soluţii de disjungere, s-a dispus încetarea procesului penal.

Având în vedere că în cauză s-au pronunţat soluţii de achitare, respectiv de încetare a procesului penal, instanţa a soluţionat şi măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale, aşa cum s-a arătat iniţial.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Harghita şi inculpatul R.D..

Inculpatul R.D. a formulat apel cu privire la nerestituirea bunurilor ridicate de la domiciliul său, respectiv a armelor şi cartuşelor ridicate cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare, însă ulterior a arătat însă că îşi retrage apelul formulat, motiv pentru care se va lua act de manifestarea sa de voinţă.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Harghita a invocat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate din următoarele motive (motivele au fost detaliate de Serviciul Teritorial Tg. Mureş):

1.greşita schimbare a încadrărilor juridice reţinute în cauză; Cu  privire la acest aspect s-a arătat că instanţa de fond a reţinut  în mod corect că legea penală mai favorabilă este legea nouă, însă pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat încadrarea juridică este cea prevăzută de art. 342 alin. 2 Cod penal deoarece infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 Cod penal (infracţiune ce intră în scopul grupului infracţional organizat şi ) este pedepsită cu închisoare de la 5 la 12 ani. Cu privire la infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, se apreciază că încadrarea corectă pentru inculpaţii N.M. şi R.D. este cea prevăzută de art. 342 alin. 1, 5 Cod penal deoarece aceştia au deţinut arme de tip militar. 

2.nelegalitatea dispoziţiilor de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale; Cu privire la infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. 2 Cod penal şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. 1, 5 Cod penal (reţinută în sarcina inculpaţilor N.M. şi R.D.) se apreciază că termenul de prescripţie este de 16 ani (cele două încadrări juridice fiind considerate legale şi temeinice). Pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. 1 Cod penal reţinută în sarcina inculpatului R.C. se apreciază că termenul de prescripţie este de 10 ani şi urmează a fi calculat de la data efectuării percheziţiilor, respectiv 08.04.2010.

3.greşita achitare a inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor pentru care s-a dispus trimitere în judecată; Cu privire la acest aspect sunt aduse ca şi argumente Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia (paragrafele 8, 11, 14, 15), precum şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului. Se arată că, în cauza pendinte, în care victimele traficului de minori sunt copii rromi cu vârste între 6 şi 16 ani, proveniţi dintr-o comunitate săracă restrânsă, extrem de vulnerabili prin prisma faptului că sunt total lipsiţi de resurse financiare, de educaţie şi de supraveghere parentală, unde traficanţii fac parte din anturajul familiei victimelor sau sunt chiar membri ai familiei acestora, apare ca fiind o măsură absolut firească aceea de a evita audierea acestora, o asemenea audiere neputând evita dubla victimizare a minorilor. Se arată că în mod eronat judecătorul cauzei a apreciat textual că minorii înşiraţi în dreptul fiecărui inculpat nu au avut calitatea de victime în cursul urmăririi penale şi cei audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti nu au dorit să dobândească o astfel de calitate declarând, cu excepţia martorului S.L., că au plecat de regulă însoţiţi de părinţi, că nu au fost obligaţi să cerşească sau să comită diferite infracţiuni de către nimeni, iar banii astfel obţinuţi au fost cheltuiţi în interes personal. Asemenea susţinere este în totală contradicţie atât cu reglementările internaţionale mai sus prezentate cât şi cu norma de incriminare din România. În nicio situaţie, consimţământul minorului (persoană vulnerabilă prin prezumţia legii) nu poate fi admis ca fiind unul valabil. Chiar şi în situaţia în care au plecat însoţiţi de părinţi, fapt reţinut de altfel şi de mare parte a probelor din dosar, acest aspect nu infirmă scopul urmărit prin acţiunile efectuate de inculpaţi pe teritoriul României, preocupările lor fiind acelea în asigurarea transportului şi trecerii fără probleme a minorilor peste graniţă pentru ca apoi să fie exploataţi de alte persoane sau chiar de părinţii lor la cerşit.

Se menţionează că aproape în integralitate susţinerile instanţei denotă o lapidară analiză şi interpretare a probatoriului, motiv pentru care instanţa de fond a şi ajuns la soluţia de achitare sub aspectul acestor infracţiuni deosebit de grave, respectiv a celor de trafic de minori.

Se arată că din materialul probator existent la dosarul cauzei rezultă fără dubiu săvârşirea de către inculpaţi a acestor infracţiuni, atât din declaraţiile martorilor, cât şi din procesele verbale de recunoaştere din planşa foto, coroborate cu conţinutul interceptărilor telefonice şi cu procesele verbale de consemnare a intrărilor şi ieşirilor din ţară împreună cu minorii, precum şi cu rezultatul percheziţiilor şi a celorlalte înscrisuri privind minorii şi circulaţia acestora în spaţiul UE.

Mai mult, faptele inculpaţilor, constând în aceea că au obţinut beneficii materiale din exploatarea victimelor traficului de minori, primind sume importante de bani prin sistemele de curierat electronic Money Gram, Western Union şi transfer bancar, iar cea mai mare parte a fondurilor astfel încasate au fost retrase în numerar sau au fost investite în bunuri materiale, dându-li-se astfel o aparenţă de legalitate, fiind reciclate sume importante de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 lit. a din Lg. 656/2002;

Din probele administrate în cadrul echipei mixte de investigare româno - engleză, a rezultat că minorii depistaţi pe teritoriul Marii Britanii au fost transportaţi în această ţară de membrii grupului criminal organizat format din inculpaţii cercetaţi în această cauză şi determinaţi să comită - sub supravegherea ramurii extreme a grupării - mai multe infracţiuni, printre care cerşetorie, infracţiuni de furt şi înşelăciune.

Comiterea acestor infracţiuni de către victimele minore în beneficiul inculpaţilor este dovedită, în principal, prin actele trimise de autorităţile engleze, denumite "caziere judiciare", prin documentele întocmite de organele judiciare din Marea Britanie cu ocazia percheziţiilor/descinderilor efectuate la locuinţele unora dintre membrii ramurii externe a grupării de crimă organizată - documente transmise procedural autorităţilor judiciare române precum şi prin declaraţiile martorilor/victimelor audiate în cauză. Astfel, din cazierele judiciare rezultă că minorii au fost depistaţi de autorităţile judiciare britanice şi sancţionaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de cerşetorie, furt etc.

De asemenea, cu ocazia descinderilor efectuate la reşedinţele inculpaţilor din Marea Britanie, autorităţile judiciare engleze au depistat mai mulţi membrii ai acestei grupări de criminalitate organizată, respectiv ramura externă a grupării, care avea ca rol colectarea sumelor de bani obţinute de minori din săvârşirea acestor infracţiuni şi externalizarea acestora prin transferuri bancare către membrii grupării ce formează ramura internă.

Se menţionează că, cea mai mare parte a membrilor grupării ce formează ramura externă şi care îşi desfăşura activitatea în Marea Britanie, în sectorul exploatare, printre care D.T., I.S., D.B. ş.a., au fost cercetaţi şi condamnaţi de autorităţile engleze pentru infracţiuni de trafic de persoane, înşelăciune etc.

In ceea ce priveşte ramura internă a grupării, formată din inculpaţii R.C. ş.a., inculpaţi care sunt cercetaţi în prezenta cauză, aceştia aveau ca rol principal recrutarea, cazarea şi transportul minorilor din România până în Marea Britanie, transport efectuat fie personal de membrii grupării, fie prin persoane interpuse.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă fără dubiu că minorii racolaţi de membrii grupului criminal organizat de pe teritoriul României au fost transportaţi de aceştia direct sau indirect, în străinătate şi determinaţi să comită infracţiuni producătoare de beneficii materiale în folosul membrilor grupării.

O parte din banii obţinuţi de traficanţi erau trimişi în ţară prin serviciile sistemelor de curierat electronic "Western Union" şi "Money Gram", dar cea mai mare parte din sumele de bani erau trimise în ţară prin şoferii maşinilor cu care sunt transportaţi minorii sau chiar prin intermediul membrilor reţelei atunci când situaţia impunea.

In urma solicitărilor adresate Agenţiei Finanţelor Publice şi Primăriei Ţăndărei a rezultat că pe numele membrilor grupării figurează bunuri mobile şi imobile (vile, maşini de lux) de valoare mare, însă investigaţiile operative desfăşurate în zonă au relevat faptul că aceştia deţin şi alte locuinţe tip vilă care nu sunt declarate şi pentru care nu există autorizaţii de construcţie.

Din cercetările efectuate în cauză, reiese faptul că nici unul dintre membrii grupării nu desfăşoară vreo activitate remunerată, nu deţine firme şi nu sunt implicaţi în alte activităţi legale din care să obţină mijloace financiare, care să justifice bunurile mobile şi imobile deţinute.

În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico - ştiinţifică, pentru a stabili o situaţie referitoare la operaţiunile derulate prin intermediul conturilor bancare aparţinând membrilor grupării infracţionale, precum si una referitoare la transferurile de bani prin sistemele Western Union si Money Gram.

Potrivit documentelor bancare puse la dispoziţie, precum şi a raportului de constatare tehnico ştiinţifică întocmit, a fost pusă în evidenţă modalitatea de introducere în circuitul civil a sumelor ce au fost obţinute ca urmare a exploatării copiilor traficaţi, sume care au fost ulterior investite în bunuri mobile şi imobile sau în activitatea de creditare a unor firme deţinute de traficanţi. Nu există o singură metodă de spălare a banilor. Metodele folosite pot varia de la cumpărarea şi vinderea unui obiect de lux (de ex. maşini, bijuterii) până la trecerea banilor printr-o reţea complexă internaţională, de afaceri legale.

Operaţiunile bancare tradiţionale de constituire a unor depozite sau de transfer al banilor şi sistemele de creditare oferă un mecanism vital pentru spălarea banilor, în special în faza iniţială de introducere a numerarului în sistemul financiar.

In speţa de faţă se constată că inculpaţii au trimis sau au primit bani prin intermediul sistemelor de transfer bancar, şi-au deschis conturi la mai multe unităţi bancare, conturi în lei, sau valută, ce au fost alimentate cu diverse sume de bani constând în depuneri numerar, transferuri de bani de la ordonatori neidentificaţi, sume provenind din schimburi valutare, precum şi din contracte de vânzare cumpărare terenuri şi case, precum şi operaţiuni de creditare societăţi.

De asemenea, se reţine faptul că au fost efectuate şi transferuri de bani dintr-un cont într-altul al aceleiaşi persoane sau în cazul în care contul de credit cu depunere în numerar se debita în aceeaşi zi cu suma depusă.

Aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cu privire la contractele de vânzare cumpărare ce au fost identificate la percheziţiile domiciliare, cele mai multe dintre aceste operaţiuni s-au încheiat în realitate la o anumită dată, însă actele notariale s-au încheiat ulterior, după trecerea unei perioade de timp mai mare, iar în înscrisul autentificat a fost întotdeauna menţionată o sumă mult mai mică de bani decât cea care s-a plătit în realitate.

Au fost situaţii când unele dintre persoanele ce apăreau în calitate de proprietari ai unor terenuri dădeau declaraţii notariale prin care-i împuterniceau pe inculpaţi să se ocupe în numele lor de vânzarea acelor terenuri şi să încaseze preţul.

De fapt, conform declaraţiilor acelor martori rezultă faptul că adevăraţii titulari ai drepturilor de proprietate ale acelor suprafeţe de teren erau chiar inculpaţii şi pentru ca aceştia să poată beneficia de profitul obţinut din vânzarea acelor suprafeţe de teren, martori ce apar în astfel de situaţii ca interpuşi, dădeau procuri prin care-i împuterniceau pe inculpaţi să se ocupe de vânzarea terenurilor şi să încaseze sumele de bani ce li s-ar fi cuvenit de drept, în cazul în care ar fi fost înregistraţi aşa cum era normal.

Modul de derulare a operaţiunilor a constat pe de o parte, în depuneri de numerar şi/sau încasări în RON/EUR/USD/GBP, urmate de constituiri de depozite şi/sau achiziţii de certificate de depozit, pentru ca în final fondurile iniţiale să fie retrase în numerar şi/sau transferate către alte persoane fizice şi/sau juridice cu titlu de cumpărare auto/imobile şi/sau împrumut societate, iar pe de altă parte în contractarea unor credite urmate de retragerea sumelor în numerar, şi rambursarea lor ulterioară, prin depuneri în numerar, utilizând în acest scop fondurile obţinute în mod ilicit.

Membrii grupării infracţionale au obţinut beneficii materiale din exploatarea victimelor traficului de minori, şi anume au primit sume importante de bani prin sistemul Money Gram, Western Union şi transfer bancar în conturile deschise la băncile prezentate.

Cea mai mare parte a fondurilor astfel încasate au fost retrase în numerar, operaţiuni frecvent utilizate în infracţiunile de spălare de bani, întrucât circuitul sumelor respective nu mai poate fi urmărit.

Au fost astfel reciclate sume importante de bani, având ca scop însuşirea fondurilor ilicit obţinute, prin retrageri în numerar.

Din analiza acestor probe se susţine că, în mod greşit, Tribunalul Harghita a reţinut lipsa probelor care să conducă la stabilirea existenţei faptelor şi la săvârşirea acestora cu vinovăţia cerută de lege, de către inculpaţii din prezenta cauză.

4.netemeinicia dispoziţiei de ridicare a măsurilor asiguratorii luate în cauză. Cu privire la acest aspect se apreciază că în mod neîntemeiat s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală având în vedere dovedirea infracţiunilor cu privire la care s-au formulat acuzaţii în materie penală în prezenta cauză.

În cursul judecării apelului au fost efectuate în esenţă următoarele activităţi:

La termenul din 15 mai 2019 au fost audiaţi inculpaţii care şi-au manifestat dorinţa de a face noi declaraţii în apel, respectiv: S.S., D.P., R.C., S.F., S.M.,  S.N., V.I., R.M., R.I., S.C., S.N., S.I. şi R.D..

La termenul din 05 iunie 2019 au fost audiaţi martorii B.D., T.C.D., G.V.S., A.F., M.C.D. şi B.G..

La termenul din 26 iunie 2019 au fost audiaţi martorii V.M. şi C.M.D. şi s-a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism– Structura Centrală pentru a specifica dacă insistă în audierea martorilor plecaţi în străinătate, respectiv H.A., Ţ.F., D.M.D., R.C. şi S.S., iar în caz afirmativ, să comunice numerele de telefon şi adresele acestora, pentru a putea fi citaţi.

La termenul din 13 august 2019 au fost audiaţi martorii S.M. şi G.A. şi s-a constatat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism– Structura Centrală nu a comunicat relaţiile solicitate la termenul anterior de judecată, motiv pentru care s-a revenit cu aceeaşi adresă.

La termenul din 10 septembrie 2019 au fost audiaţi martorii T.F., U.G., P.T.D. şi M.V.. De asemenea s-a constatat depunerea adresei nr.1488/III/13/2019 din 5 septembrie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Tg. Mureş, prin care se menţionează că D.I.I.C.O.T.-Structura Centrală a răspuns adresei întocmite de D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Tg.Mureş ca urmare a solicitării instanţei referitoare la faptul dacă acuza insistă în audierea martorilor plecaţi în străinătate H.A. ş.a, iar în caz afirmativ să efectueze demersurile necesare aflării unor noi date de contact, respectiv adrese sau numere de telefon, în sensul că procurorii din cadrul DIICOT Structura Centrală nu cunosc date noi faţă de cele inserate în rechizitoriu, fiind finalizată faza de urmărire penală, parchetul fiind desesizat cu această cauză încă din anul 2012.

La termenul din 01 octombrie 2019 a fost audiat martorul D.M.D., precum şi martorii cu identitate protejată D.I., D.C., D.I. şi P.C., prin intermediul mijloacelor audiovideo, cu vocea şi imaginea distorsionate, fără ca aceştia să fie prezenţi în sala de judecată.

La termenul din 19 noiembrie 2019 s-a constatat nulitatea interceptărilor autorizate și folosite ca mijloace de probă în prezenta cauză.

La termenul din 26 noiembrie 2019 s-a dispus schimbarea încadrărilor juridice.

La termenul din 10 decembrie 2019 a fost amânată pronunţarea pentru data de 23 decembrie 2019. 

De asemenea s-au mai făcut demersuri pentru audierea martorilor B.T., L.I., S.S., D.M. şi H.A., însă s-a constatat imposibilitatea audierii acestora.

De asemenea s-a mai solicitat atât de către inculpaţi prin apărători cât şi de către reprezentanţii Parchetului audierea a numeroşi martori, însă aceste cereri au fost respinse având în vedere inutilitatea administrării respectivelor mijloace de probă, considerându-se că probatoriul administrat anterior coroborat cu probatoriul administrat în cursul judecării apelului este suficient pentru pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.

Au fost depuse concluzi scrise de către inculpaţii D.M.C., D.P. prin apărător ales M.E.; S.F., S.I., S.M., S.N. şi R.I. prin apărător ales C.L.M.; R.C., R.D. şi R.M. prin apărător ales P.M.T..

Examinând apelurile promovate, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. xxx al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv potrivit dispoziţiilor art. 417 - 418 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:

Consideraţii preliminare

Prin sentinţa penală nr. 76 din 01.04.2011 a Tribunalului Harghita pronunţată în dosarul penal nr. xxx definitivă prin decizia penală nr. 456/R din 08 iulie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş pronunţată în dosarul penal nr. xxx cauza a fost restituită la parchet în vederea refacerii urmăririi penale.

Deşi cauza a fost retrimisă în vederea refacerii urmăririi penale, reprezentanţii DIICOT nu s-au conformat în realitate, însă au întocmit la data de 13 februarie 2012 un nou rechizitoriu prin care au dispus trimiterea în judecată a aceloraşi inculpaţi, cu excepţia inculpaţilor S.N. şi S.I..

Prin sentinţa penală nr. 262 pronunţată de Tribunalul Harghita la data de 31 iulie 2012 în dosarul penal nr. xxx, judecătorul fondului a observat că organele de urmărire penală nu s-au conformat măsurilor dispuse prin sentinţa penală anterioară şi a dispus din nou restituirea dosarului pentru refacerea actului de sesizare.

Prin decizia penală nr. 1 pronunţată la data de 03 ianuarie 2013 către de Curtea de Apel Tg. Mureş sentinţa penală anterior menţionată a fost casată, iar cauza a fost trimisă Tribunalului Harghita pentru continuarea judecăţii. Precizăm că acest rechizitoriu s-a bazat pe un număr de 62 de volume ce cuprind probele administrate în cursul urmăririi penale şi pe care se bazează dispoziţia de trimitere în judecată.

La data de 05.09.2013 a mai fost întocmit un rechizitoriu prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor R.I. şi S.I. cercetaţi pentru comiterea infracţiunilor de:

- trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal;

- infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002;

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 39/2003.

Starea de fapt şi de drept descrisă în acest rechizitoriu s-a bazat pe descrierea făcută în rechizitoriul anterior întocmit la data de 13 februarie 2012. Acest rechizitoriu s-a bazat pe un număr de 16 volume ce cuprind probele administrate în cursul urmăririi penale şi pe care se bazează dispoziţia de trimitere în judecată, aceste volume fiind însă copii de pe o parte din cele 62 de volume înaintate anterior. 

Cele două cauze au fost reunite sub nr. de dosar xxx.

Înainte de a trece la analizarea probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii vom detalia unele deficienţe ale rechizitoriilor întocmite la data de 13 februarie 2012 şi 05 septembrie 2013 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală pentru a scoate în evidenţă lipsurile acestor rechizitorii şi dificultăţile cu care s-au confruntat instanţele de judecată în momentul în care au procedat la judecarea cauzei (instanţele fiind nevoite să identifice unele presupuse victime ale infracţiunii de trafic de minori şi să le audieze pentru prima dată în cursul judecăţii, deşi această activitate era obligatorie în faza de urmărire penală). Astfel:

1.Se constată că autorii rechizitoriilor s-au limitat la o descriere mai mult decât sumară a activităţilor infracţionale, arătând în principal că „din probele administrate” sau „din declaraţiile martorilor” rezultă infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat, fără a realiza însă şi o descriere amănunţită a acestor activităţi infracţionale şi a probelor sau declaraţiilor pe care se sprijină acuzarea pentru fiecare inculpat în parte (cu câteva excepţii ce vor fi analizate în continuare).

2.Se constată că procurorul de caz nu a indicat în dispozitiv nici măcar o persoană ce ar fi avut în cauză calitatea de parte vătămată/civilă, toate persoanele, posibile victime ale traficului de minori, participând în cauză în calitate de martori, astfel încât nici judecătorul fondului şi nici judecătorii din apel nu au avut posibilitatea de a cunoaşte dacă respectivele persoane au avut calitatea de persoană vătămată sau parte civilă. Mai mult, dintre minorii nominalizaţi în cuprinsul rechizitoriului se constată că au fost audiaţi de către organele de urmărire penală doar 9 minori în calitate de martori (dintre aceştia doar 5 minori au renunţat la a participa în procesul penal în calitate de persoană vătămată sau parte civilă, 4 minori fiind audiaţi doar în calitate de martori, nepunându-li-se în vedere că au calitatea de persoane vătămate). Arătăm faptul că prin modificarea calităţii participanților din dosar, din martori, în persoană vătămată, respectiv parte civilă, de către judecător (în timpul judecăţii) se creează un transfer al prerogativelor organelor de urmărire penală către instanţa de judecată, aspect care vine în contradicţie cu principiul separării funcţiilor judiciare de urmărire penală şi de judecată. De altfel (pe lângă faptul că este impusă de lege), este logic şi normal ca în rechizitoriu să fie indicată calitatea în care participă fiecare persoană, în caz contrar, prin stabilirea calităţii în timpul judecăţii, aceste persoane sunt private de dreptul de a se mai constitui parte civilă (potrivit art. 15 din vechiul cod de procedură penală – valabil în momentul întocmirii rechizitoriului – constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare).

3.Cu privire la infracţiunea de trafic de minori se constată că pentru unii inculpaţi nu au fost nominalizaţi minorii ce ar fi fost traficaţi, iar pentru alţi inculpaţi, deşi s-a reţinut că ar fi traficat un anumit număr de minori, au fost nominalizaţi mult mai puţin minori decât numărul indicat de organele de urmărire penală. Astfel, instanţa de apel a constatat cu surprindere că deşi din rechizitoriu reiese că inculpaţii ar fi traficat un număr total de 224 de minori, sunt nominalizaţi doar 74 de astfel de minori (cu nume şi prenume). Mai mult, instanţa de apel a constatat că, deşi identificarea şi audierea victimelor infracţiunilor de trafic de minori este absolut necesară, organele de urmărire penală nu au audiat minorii ale căror nume se regăseşte în rechizitoriu, din cei 74 de minori identificaţi fiind audiaţi doar 9 minori în cursul urmăririi penale. Se constată, aşadar, că prerogativele organelor de urmărire penală au fost transferate instanţei de judecată, judecătorul fondului efectuând toate demersurile necesare şi pentru audierea celorlalţi minori care au fost „uitaţi” de către organele de urmărire penală. Cu privire la neaudierea victimelor traficului de minori în cursul urmăririi penale justificată superficial prin motivele de apel prin necesitatea evitării supunerii lor unei duble victimizări, arătăm că reprezentanţii Parchetului au încercat prin motivele de apel (fără succes însă) să acopere această lipsă nejustificată a audierii prin invocarea prevederilor Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului, însă, din lecturarea atentă a acestei directive se observă că în prezenta cauză nu era vorba de absolut nicio dublă victimizare. În paragraful 20 al acestei directive se arată că „Victimele traficului care au suferit deja de pe urma abuzurilor și tratamentului degradant care sunt, în general, un corolar al traficului de persoane, de exemplu de pe urma exploatării sexuale, a abuzului sexual, a violului, a practicilor similare sclaviei sau a prelevării de organe, ar trebui protejate de victimizarea secundară și de orice noi traume în cursul procedurii penale. Ar trebui evitată repetarea fără motive întemeiate a audierilor în cadrul anchetei, al urmăririi penale și al procesului, de exemplu, acolo unde este cazul, prin înregistrarea video a acestor audieri într-un termen cât se poate de scurt de la începerea procedurii. În acest scop, victimele traficului ar trebui, în cursul cercetării și procedurii penale, să beneficieze de un tratament adaptat necesităților lor specifice. Evaluarea necesităților specifice ale victimelor ar trebui să țină seama de aspecte precum vârsta acestora, posibila existență a unei sarcini, starea de sănătate a acestora, un eventual handicap și alți factori de ordin personal, precum și de consecințele fizice și psihologice ale activității infracționale la care a fost supusă victima. Oportunitatea aplicării unui anumit tratament și modalitățile de aplicare a acestuia trebuie stabilite pe baza criteriilor definite de dreptul intern, a normelor privind marja de apreciere a instanței, a practicii și orientării instanțelor penale, printr-o evaluare de la caz la caz.” Instanţa de apel constată astfel că directiva în cauză se referă la evitarea repetării audierii fără motive întemeiate a audierilor a victimelor şi nicidecum la neaudierea acestora. În consecinţă se constată că lipsa audierii acestor minori reprezintă doar o deficienţă a activităţii de urmărire penală şi nu se coroborează în vreun fel cu prevederile directivei. De altfel, dacă s-ar fi considerat că minorii ar fi fost suspuşi unui grad de victimizare prin audierea acestora, reprezentanţii Parchetului ar fi trebuit să arate aceste aspecte în conţinutul rechizitoriului, însă aceste aspecte lipsesc cu desăvârşire. Instanţa de apel constată că reprezentanţii Structurii Centrale nu au avut în vedere aceste prevederi ale Directivei întrucât aceasta a fost ulterior adoptată, după întocmirea primului rechizitoriu, iar o parte din presupusele victime minore au fost audiate.

De asemenea, cu privire la motivele de apel invocate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Harghita, motive detaliate de către Serviciul Teritorial Tg. Mureş dorim să arătăm faptul că acestea au urmat „linia” rechizitoriului, respectiv au fost invocate doar aspecte generale. Cu privire la fondul cauzei, reprezentanţii acestui Parchet nu au fost în măsură să detalieze cu adevărat motivele de apel şi să invoce probe concludente care să răstoarne soluţia de achitare dispusă de prima instanţă. S-au  folosit aceleaşi expresii de genul „din probe rezultă”, „din declaraţiile martorilor rezultă”, fără a fi şi identificate acele probe sau acei martori.

În schimb, motivele de apel vizând schimbarea încadrării juridice sunt pertinente, motiv pentru care a şi fost admisă propunerea făcută, prin încheierea penală din data de 26 noiembrie 2019.

Totuşi trebuie să remarcăm faptul că reprezentanţii din teritoriu ai DIICOT au fost puşi într-o situaţie dificilă, neavând cum să detalieze mai mult motivele de apel (în lipsa identificării unor probe certe şi concludente care să demonstreze vinovăţia inculpaţilor), iar reprezentanţii Structurii Centrale nu au fost interesaţi în vreun fel de cursul dosarului, deşi aceştia au instrumentat prezenta cauză în faza urmăririi penale. În sprijinul acestei afirmaţii (respectiv dezinteresul Structurii Centrale), arătăm faptul că deşi prin adresa emisă la data de 13 august 2019 de către instanţa de apel – revenire – i s-au solicitat acestei structuri informaţii cu privire la audierea unor martori, aceştia au răspuns prin Structura Teritorială că nu cunosc date noi faţă de cele inserate în rechizitoriu, fiind finalizată faza de urmărire penală, parchetul fiind desesizat cu această cauză încă din anul 2012). 

Instanţa de apel a mai constatat că prin susţinerile inculpaţilor din cursul judecării apelului s-a solicitat şi rejudecarea cauzei de către prima instanţă deoarece probele administrate sunt lovite de nulitate absolută, judecata desfăşurându-se în şedinţă publică, deşi ar fi trebuit să se desfăşoare în şedinţă nepublică conform art. 24 din Legea 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane. În acest sens a fost invocată  decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite prin care s-a statuat că „În aplicarea dispoziţiilor art. 290 alin. 1 teza I din Codul de procedură penală stabilesc că, în cazul judecării cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, şedinţa de judecată este publică.” Instanţa de apel a constatat însă că potrivit art. 281 alin. 1 lit. c Cod procedură penală aplicarea nulităţii intervine întotdeauna când sunt încălcate dispoziţiile privind publicitatea şedinţei de judecată. Altfel spus, „numai încălcarea exigenţei de publicitate a şedinţei de judecată atrage nulitatea absolută, nu şi judecarea în şedinţă publică a unei cauze care potrivit legii trebuie soluţionată în condiţii de nepublicitate; prin urmare, încălcarea prevederilor legale referitoare la soluţionarea unor cauze în camera de consiliu, şedinţă secretă ori nepublică poate atrage numai sancţiunea nulităţii relative dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege.” – Mihail Udroiu. Procedură penală. Partea generală. Noul cod de procedură penală  - Editura C.H.Beck – Bucureşti 2014. În concluzie apreciem că rejudecarea prezentei cauze de către prima instanţă nu se poate dispune.

Mai mult, instanţa de apel a constatat că prin concluziile scrise formulate de inculpaţii S.F., S.I., S.M., S.N. şi R.I. prin apărător ales C.L.M. s-a solicitat repunerea cauzei pe rol pentru a pune în discuţia părţilor sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv „dacă având în vedere dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2009 dată în RIL, publicată în Monitorul Oficial nr. 469 din 7 iulie 2009, conform cărora legiuitorul a impus judecarea cauzelor cu trafic de minori în şedinţă nepublică, raportat la judecarea în fond a acestor cauze în şedinţă publică, sunt sancţionate cu nulitatea absolută a procedurii în faza fondului fiind incidente dispoziţiile art. 280 Cod procedură penală şi per a contrario dispoziţiile art. 281 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, potrivit cărora încălcările dispoziţiilor legale referitoare la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, care nu poate fi înlăturată în nici un mod, şi care poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.” Cu privire la această solicitare de repunere pe rol instanţa de apel constată că nu poate fi admisă, nefiind nevoie de intervenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru rezolvarea chestiunii invocate. Aşa cum am arătat mai sus, dispoziţiile procesual penale referitoare la constatarea nulităţii absolute sunt de strictă interpretare (art. 281 alin. 1 lit. c Cod procedură penală) şi nu se aplică în cazul în care are loc încălcarea prevederilor legale referitoare la soluţionarea unor cauze în camera de consiliu, şedinţă secretă ori nepublică.

Constatăm aşadar că prezenta cerere de repunere pe rol a cauzei reprezentă doar o nouă încercare de tergiversare a soluţionării cauzei (inculpaţii prin apărător au încercat chiar şi la ultimul termen de judecată să tergiverseze soluţionarea cauzei prin formularea unei cereri de recuzare a unui membru al completului, deşi motivul de recuzare era cunoscut de aceştia încă din momentul înregistrării apelului la Curtea de Apel Tg. Mureş ), motiv pentru care, având în vedere şi cele menţionate anterior, va fi respinsă. 

Analiza probatoriului

În continuare, trecând la analizarea probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, instanţa de apel nu a identificat acele probe pe care s-a bazat dispoziţia de trimitere în judecată a inculpaţilor din prezentul dosar, probe din care să rezulte existenţa infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.

Se constată astfel că organele de urmărire penală s-au limitat la a prelua datele minorilor identificaţi de autorităţile britanice ca fiind autorii unor infracţiuni de cerşetorie, furt sau fraudă şi la a identifica persoanele cu care aceşti minori au ieşit din ţară, fără a mai administra prea multe probe care să ateste cu adevărat existenţa infracţiunilor sau vinovăţia inculpaţilor.

De asemenea deşi s-a arătat că inculpaţii ar fi traficat un număr impresionant de minori şi i-ar fi transportat pe aceştia în străinătate în calitate  de însoţitor sau şofer, instanţa de apel constată că marea majoritate a minorilor au călătorit în străinătate (sau au revenit din străinătate) însoţiţi de părinţii acestora (sau de cel puţin unul dintre părinţi) sau de către o persoană care avea calitatea de însoţitor conform declaraţiilor autentificate în mod legal, aspect care a fost „omis” de către organele de urmărire penală.

Instanţa de apel arată că potrivit art. 263 vechiul Cod procedură penală „Rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată.”

Având în vedere aceste dispoziţii instanţa de apel constată, cu privire la infracţiunea de trafic de minori, că, deşi în sarcina inculpaţilor s-a reţinut această infracţiune, nici la descrierea activităţii infracţionale nici la încadrarea juridică a acestei infracţiuni nu au fost identificaţi în totalitate minorii presupuşi a fi fost traficaţi de către inculpaţi. Prin urmare, vom analiza doar infracţiunile de trafic de minori reţinute în sarcina fiecărui inculpat care au fost descrise în mod corespunzător, respectiv şi prin indicarea numelui posibililor minori traficaţi (infracţiunile de trafic de minori ale căror subiecţi pasivi nu au fost determinaţi urmând a se constata că nu există, fără a se mai efectua o analiză suplimentară). Aceste aspecte vor fi analizate cu ocazia detalierii situaţiei fiecărui inculpat în parte.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii se constată că marea majoritate a inculpaţilor s-a deplasat în străinătate în perioada 2002 – 2008 cu autoturismele personale sau cu alte autoturisme (unii chiar şi cu avionul) fiind însoţiţi de membri de familie şi de alte persoane din anturajul acestora, respectiv din loc. Ţăndărei, jud. Ialomiţa, persoane printre care se aflau şi minori. De asemenea, deşi în rechizitoriu se afirmă în general că inculpaţii i-au transportat în străinătate pe minori, în scopul exploatării acestora, respectiv pentru a-i duce la cerşit sau la furat în ţările din vestul Europei, din probele administrate nu rezultă acest scop. Este adevărat că o parte din minorii transportaţi au fost surprinşi ulterior în Marea Britanie în timp ce au comis infracţiuni de furt sau cerşetorie, însă trebuie remarcat faptul că autorităţile din Marea Britanie s-au limitat în principal doar la identificarea minorilor care erau surprinşi la cerşit sau la furat, fără a investiga şi dacă aceşti minori erau cu adevărat exploataţi de către inculpaţi sau de către alte persoane. Declaraţiile minorilor audiaţi de către organele de urmărire penală şi declaraţiile martorilor A.W.  şi D.M. (ofiţeri de poliţie - aspectele declarate de cei doi se referă doar la identificarea minorilor în Anglia şi activităţile de cerşetorie, furt, înşelăciune desfăşurate de aceştia) nu dovedesc în vreun fel existenţa infracţiunii de trafic de minori reţinută în sarcina inculpaţilor, neexistând vreo legătură între minorii presupuşi a fi traficaţi şi inculpaţi (cu excepţia uneori a efectuării călătoriilor împreună) şi nefiind dovedit scopul transportului minorilor, respectiv acela al exploatării acestora.

Instanţa de apel constată că în rechizitoriu s-au făcut menţiuni şi cu privire la ramura externă a grupării, în rechizitoriu reţinându-se că „cea mai mare parte a membrilor grupării ce formează ramura externă şi care îşi desfăşoară activitatea în Marea Britanie, în sectorul exploatare, printre care D.T., I.S., D.B., ş.a. au fost cercetaţi şi condamnaţi de autorităţile engleze pentru infracţiuni de trafic de persoane, înşelăciune, etc”. Cu toate acestea se constată că nu a fost probată realitatea acestor afirmaţii sau vreo legătură între cei enumeraţi şi inculpaţii din prezenta cauză şi nu au fost identificate suficiente elemente de legătură cu aşa zisa ramură internă a acesteia, fiind identificată doar o adresă din partea DIICOT către Autorităţile Judiciare competente Britanice (vol. 4) prin care se solicită o serie de înscrisuri, înscrisuri care au fost înainte şi se regăsesc în volumele 2, 3 (limba engleză) şi 4, 5, 6 (traducere în limba română). Printre aceste înscrisuri au fost identificate declaraţiile ofiţerilor de poliţie D.L. şi R.B., care au participat la Operaţiunea SOCA având numele de cod G. (o investigaţie în legătură cu traficul şi înlesnirea ilegală de copii în Marea Britanie din România şi care a stat la baza prezentului dosar), declaraţiile numiţilor C.V., N.V., R.K., A.P., Z.K. şi D. B. şi condamnările primite de cei implicaţi în comiterea acestor infracţiuni.

Cu privire la înscrisurile primite de la autorităţile britanice, respectiv din declaraţiile martorilor D.L. (detectiv de poliţie în cadrul Poliţiei Metropolitane şi secundat în Agenţia Crimei Organizate – Biroul însărcinat cu aplicarea legilor al SOCA) şi R.B. (ofiţer în cadrul Agenţiei de Crimă Organizată - SOCA), persoane care s-au implicat în Operaţiunea SOCA având numele de cod G. (o investigaţie în legătură cu traficul şi înlesnirea ilegală de copii în Marea Britanie din România) reiese că rezultatul direct al acestei investigaţii a fost condamnarea unui număr total de 7 persoane (vol. 5 – sfârşit, după declaraţia numitului R.K.):

1.R.K.: - cetăţean român din loc. x, jud. Hunedoara, România, principalul „organizator” care controla „curierii” şi care intra în legătură cu potenţialii clienţi. Acesta a recunoscut faptele, fiind condamnat la data de 22.07.2007 la 8 ani de închisoare pentru infracţiunea de „conspiraţie la facilitarea intrării ilegale a persoanelor în Marea Britanie”.

2.A.P. – cetăţean ceh. A fost arestată în aeroportul Stanstead pe 02 mai 2006 în compania a 3 copii: M.M. (în declaraţia dată în cursul urmăririi penale – f. 126 – vol. 8 – aceasta a arătat în esenţă că a fost plecată în Italia de unde s-a dus în Anglia împreună cu G.G. B.D. şi o femeie al cărei nume nu îl cunoaşte, cel care a aranjat transportul fiind numitul C.V.. Nu rezultă însă vreo legătură cu inculpaţii din prezentul dosar), D.B. şi G.G., copii ce au fost ulterior returnaţi în România. Aceasta a recunoscut că era curier, fiind condamnată la data de 16 august 2006 de către Harlow Magistrates Court la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de „asistare trecerea ilegală a graniţei”.

3.D. B. – cetăţean cehoslovac. A încercat să faciliteze intrarea unui bărbat adult care se pretindea copil pe paşaportul acestuia, fiind în compania numitului Z. K.. Cei doi acţionau ca şi curieri, au recunoscut faptele. Acesta a fost condamnat la data de 17.11.2006 la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de „asistenţa intrării ilegale în ţară”, iar la data de 26 martie 2007 a fost condamnat la o pedeapsă de 22 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de „facilitarea intrării ilegale de persoane în Marea Britanie”.

4.Z. K. – cetăţean cehoslovac. A fost identificat în compania lui D. B., erau rude prin alianţă. Cei doi acţionau ca şi curieri, au recunoscut faptele. Acesta a fost condamnat la data de 17.11.2006 la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de „asistenţa intrării ilegale în ţară”, iar la data de 26 martie 2007 a fost condamnat la o pedeapsă de 22 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de „facilitarea intrării ilegale de persoane în Marea Britanie”.

5.J.M.– cetăţean polonez. Avea rolul de curier pentru R.K., fiind soţia acestuia. Aceasta a recunoscut faptele fiind condamnată la 18 luni închisoare pentru „facilitare”.

6.V.C. - cetăţean român din loc. x, jud. Hunedoara, România, „client” al lui R.K.. Acesta trebuia să o preia pe M.M. pentru a se căsători cu fiul său, R.C.. Din declaraţiile numitului C.V. (f. 1 – 185 – volum 4) luate în cursul anilor 2006 – 2007 de către autorităţile britanice rezultă că acesta a aranjat cu numitul R.K. să o aducă pe numita M.M. în Anglia contra sumei de 800 lire deoarece aceasta trebuia să se căsătorească cu R., unul din fiii săi. Acesta arată că nu ştia că numita M.M. va fi adusă în mod ilegal prin intermediul A.P.. Nu a recunoscut faptele, dar a fost condamnat la data de 15.02.2008 la 18 luni închisoare pentru „conspiraţie la facilitare”.

7.N.V. – identificat ca fiind N.T. zis P., cetăţean român din loc. x, România. Acesta era client şi asociat al lui R.K. şi trebuia să o preia pe numita B.D.. Din declaraţiile numitului N.V. (N.T. zis P.), născut la data de x (f. 187 – 414 – vol. 4) luată la data de 05.12.2006 şi 06.12.2006 de către autorităţile britanice rezultă că acesta are rezidenţă în Marea Britanie şi a fost sunat de părinţii D.B. pentru a o ajuta deoarece a ajuns în Anglia şi a fost reţinută de Serviciile Sociale. Arată că nu are nicio legătură cu venirea acesteia în Anglia, fiind sunat doar ulterior de către părinţii acesteia. De asemenea rezultă că acesta a încercat să fraudeze autorităţile britanice prin oferirea unor informaţii false cu privire la identitatea sa reală, pentru a reuşi să rămână în Marea Britanie. A recunoscut faptele şi a fost condamnat la data de 15.02.2008 la 21 de luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de „facilitarea intrării ilegale de persoane în Marea Britanie”. Din declaraţiile date în cursul urmăririi penale – f. 320 – vol. 8 – rezultă că acesta a fost plecat în Anglia împreună cu soţia şi cei patru copii încă din anul 1999, unde a primit locuinţă şi ajutor social de 112 lire pe săptămână. Acesta mai arată că şi-a scos copii pe stradă la cerşit. În cursul judecăţii prin declaraţia dată la 27.04.2018 acesta arată că a plecat în Anglia în 1999, îl cunoaşte pe V.I., căruia i-a trimis bani din Marea Britanie (în jur de 1 miliard sau două) pentru a-şi cumpăra o casă, însă în 2007 inculpatul i-a restituit banii. Martorul arată că pentru el au cerşit copii săi vreo lună sau două, însă ulterior au primit casă şi masă din partea statului englez. Martorul mai arată că nu a văzut alţi copii din comunitate cerşind. În declaraţia din data de 27.04.2018 martorul arată că a plecat în Anglia deoarece a auzit că se trăieşte mai bine ca în România, la data plecării avea 3 copii, iar în prezent are 8 copii. Arată că pe inculpaţii din sală îi cunoaşte din Ţăndărei, dar nu a discutat cu vreunul din ei despre plecarea în Anglia. Mai arată că a fost de acord cu practicarea cerşetoriei de către copiii săi. Martorul mai arată că nu i s-au cerut şi nu dat bani vreunui inculpat, iar copiii săi nu au călătorit cu vreunul dintre inculpaţi.

Din declaraţia martorului D.L. mai rezultă că pentru a se putea dovedi „traficul” trebuie să existe o oarecare formă de exploatare a copilului. Acesta poate să includă copilul în scopuri infracţionale. Martorul consideră că unii copii ţigani români au fost aduşi în Marea Britanie în scopuri de exploatare. Martorul mai arată că există probe în Marea Britanie conform cărora câteva fete de naţionalitate română au fost folosite ca prostituate, inclusiv prostituate minore, însă aceste probe nu există la prezentul dosar.

Cu privire la declaraţiile ofiţerilor de poliţie britanici, instanţa de apel constată că acestea nu conţin elemente care să ateste legătura dintre persoanele condamnate în Anglia şi inculpaţii din prezentul dosar. Mai mult, o deosebire esențială între finalitatea cercetărilor realizate de autoritățile britanice și cele realizate de autoritățile române constă în aceea că inculpaţii cercetaţi de autorităţile britanice (cu excepţia inculpatului V.C.) au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor (recunoaştere determinată în principal de profesionalismul celor care au procedat la interogatoriu şi de probele administrate) pe când inculpaţii trimişi în judecată de autorităţile române în prezenta cauză au negat comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, negare bazată în principal pe probatoriul insuficient administrat în cursul urmăririi penale. Mai mult, persoanele din Anglia au fost condamnate în principal pentru comiterea infracţiunii de „facilitare a intrării ilegale de persoane în Marea Britanie” şi nicidecum pentru infracţiunile de „trafic de minori”.

De asemenea, deşi în cuprinsul rechizitoriului se menţionează că ar exista şi o ramură externă a grupării formată din care ar face parte şi numiţii D.T., I.S., D.B. ş.a., care ar fi fost cercetaţi şi condamnaţi de autorităţile engleze pentru infracţiuni de trafic de persoane, înşelăciune, instanţa de apel nu a identificat acte oficiale care să ateste realitatea acestor afirmaţii. Se constată că a fost formată o echipă comună de investigaţie formată din ofiţeri din cadrul Poliţiei Române şi ofiţeri MPS pentru a combate nivelul crescut de infracţiuni comise atât în Londra cât şi pe teritoriul Regatului Unit de reţele de crimă organizată, însă se constată că nu au fost administrate suficiente probe care să dovedească activitatea infracţională a inculpaţilor din prezentul dosar.

Revenind la conţinutul rechizitoriul şi la menţiunile cuprinse în acesta, arătăm că, deşi s-a reţinut că inculpaţii au traficat numeroşi minori, prin racolarea şi transportul acestora în calitate de însoţitor sau şofer, reprezentanţii parchetului „au uitat” să menţioneze că, de cele mai multe ori, minorii au călătorit în străinătate însoţiţi chiar de părinţii lor. De asemenea, unii minori au călătorit în străinătate însoţiţi de inculpaţi sau de alte persoane care aveau însă calitatea de însoţitori conform declaraţiilor notariale autentificate, declaraţii notariale a căror autenticitate nu a fost răsturnată (deşi reprezentanţii parchetului au arătat în cuprinsul rechizitoriului că minorii au fost scoşi din ţară şi în baza unor acte false, aceste „acte false” nu au fost însă şi indicate, menţiunile respective fiind doar de ordin general). De altfel din analizarea declaraţiilor autentificate care au stat la baza transportului minorilor în/din străinătate nu s-a constatat că acestea ar conţine date false, fiind autentificate de către notari sau de către reprezentanţii consulari din străinătate. De asemenea, în cuprinsul rechizitoriului nu a fost identificat vreun minor care să fi trecut frontiera de stat a României ilegal, cu complicitatea organelor poliţiei de frontieră, deşi se afirmă că ar fi fost minori traficaţi care au fost transportaţi ilegal în străinătate.

Din declaraţiile presupuselor victime ale infracţiunii de trafic minori nu rezultă nicicum că acestea ar fi fost traficate de către inculpaţi sau de către alte persoane, situaţia acestor „presupuse victime” urmând a fi detaliată ulterior, cu ocazia analizării situaţiei fiecărui inculpat.

Deşi se afirmă deseori în cuprinsul rechizitoriului că vinovăţia inculpaţilor rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa de apel a procedat la analizarea acestor declaraţii luate în cursul urmăririi penale şi a descoperit cu surprindere că acestea nu confirmă în vreun fel vinovăţia inculpaţilor. Se constată astfel că declaraţiile martorilor au fost grupate de către organele de urmărire penală în volumele 8, 9 şi 47.

Volumul 8 cuprinde în principal declaraţii ale unor persoane ce au fost plecate în străinătate şi s-au ocupat cu comiterea infracţiunilor de cerşit sau furat şi ale unor persoane care au avut unele legături cu acele persoane (39 de persoane în total), însă nu au fost identificate declaraţii din care să rezultă că minorii ar fi fost racolaţi, transportaţi, transferaţi, adăpostiţi sau primiţi, în scopul exploatării acestora. Precizăm că aceste declaraţii au fost citite cu atenţia cuvenită atât de către prima instanţă cât şi de către instanţa de apel, conţinutul unora dintre aceste declaraţii urmând a fi menţionat pe scurt în momentul în care va fi analizată situaţia fiecărui inculpat în parte şi a minorilor care apar ca fiind traficaţi de aceştia. Apreciem că nu este necesară redarea conţinutului tuturor declaraţiilor deoarece acestea nu conţin date concludente care să demonstreze în vreun fel existenţa infracţiunilor sau vinovăţia inculpaţilor. De altfel trebuie constatat faptul că nici organele de urmărire penală nu au redat menţiuni din aceste declaraţii (deşi au arătat că aceste declaraţii dovedesc vinovăţia inculpaţilor), întrucât nu au identificat astfel de menţiuni (cu excepţia unor pasaje din declaraţiile martorilor B.G., B.D. şi B.T. – aceste declaraţii vor fi analizate ulterior).

Astfel, din cuprinsul acestor declaraţii nu au fost identificate probe concludente din care să reiasă vinovăţia inculpaţilor, respectiv să reiasă că minorii ar fi fost racolaţi sau transportaţi de către inculpaţi în scopul exploatării acestora.

De asemenea cu privire la motivele de apel invocate de către reprezentanţii Parchetului prin care s-a arătat în esenţă că în cursul urmăririi penale victimele traficului de minori nu ar fi fost audiate deoarece ar fi fost supuse unei duble victimizări, revenim şi arătăm faptul că Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului se referă la evitarea repetării audierii acestor victime şi nicidecum la lipsa audierii acestora (dispoziţiile prezentei directive şi implicaţiile acesteia au fost analizate anterior, motiv pentru care nu vor mai fi reluate).

În cursul judecăţii în primă instanţă au fost reaudiaţi în mare parte martorii audiaţi în cursul urmăririi penale, fiind însă identificaţi şi audiaţi şi o parte din minorii ce apar ca fiind traficaţi de către inculpaţi (minori care nu au fost audiaţi de către organele de urmărire penală, deşi această audiere era absolut necesară pentru a verifica dacă au fost cu adevărat victimele unei infracţiuni de trafic de minori), iar în cursul apelului au mai fost reaudiaţi o parte din martori, însă nici aceste audieri ulterioare nu au reuşit să dovedească în vreun fel existenţa infracţiunilor de care sunt acuzaţi inculpaţii.

Reamintim faptul că potrivit art. 211 alin. 1 Cod penal traficul de minori constă în recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia.

Potrivit art. 182 Cod penal „Prin exploatarea unei persoane se înţelege:

a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat;

b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

c) obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;

d) obligarea la practicarea cerşetoriei;

e) prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal.

Conform Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 201 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului în paragraful 11 s-au arătat următoarele:

 Pentru a răspunde evoluțiilor recente ale fenomenului de trafic de persoane, prezenta directivă abordează ceea ce ar trebui să fie considerat trafic de persoane într-un sens mai larg decât o face Decizia-cadru 2002/629/JAI și, prin urmare, include în această definiție și alte forme de exploatare. În contextul prezentei directive, cerșitul forțat ar trebui înțeles ca o formă de muncă sau de serviciu forțat, astfel cum este definit în Convenția OIM nr. 29 din 1930 privind munca forțată sau obligatorie. Prin urmare, exploatarea activităților de cerșit, inclusiv folosirea la cerșit a unei persoane traficate dependente, se încadrează în definiția traficului de ființe umane doar atunci când sunt întrunite toate elementele care caracterizează munca sau serviciul forțat. În lumina jurisprudenței relevante în domeniu, valabilitatea oricărui posibil consimțământ al persoanei de a presta o astfel de muncă sau un astfel de serviciu ar trebui evaluată de la caz la caz. Cu toate acestea, atunci când este vorba de un copil, niciun posibil consimțământ al acestuia nu ar trebui considerat vreodată valabil. Termenul „exploatarea activităților infracționale” ar trebui înțeles ca exploatare a unei persoane pentru ca aceasta să săvârșească, între altele, furt din buzunare, din spații comerciale, trafic de droguri și alte activități similare care fac obiectul unor sancțiuni și implică un câștig financiar. Definiția include, de asemenea, traficul de ființe umane în scopul prelevării de organe, care constituie o încălcare gravă a demnității umane și a integrității fizice a persoanelor, precum și alte activități, cum ar fi adopția ilegală sau căsătoria forțată, în măsura în care acestea prezintă elementele constitutive ale traficului de persoane.

Potrivit art. 2 pct. 1 din Convenția nr. 29 din 1930 privind munca forțată sau obligatorie adoptată de Organizaţia Internaţională a Muncii „În sensul prezentei convenţii, termenul „munca forţată sau obligatorie” va însemna orice muncă sau serviciu pretins unui individ sub ameninţarea unei pedepse oarecare, şi pentru care numitul individ nu s-a oferit de bună voie”.

Aşadar infracţiunea de trafic de minor este o infracţiune care se comite cu intenţie directă, scopul activităţilor desfăşurate de către inculpaţi fiind acela al exploatării, scop care trebuie să reiasă din probele administrate, neputând fi doar presupus de către organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată. De asemenea din probele administrate trebuie să reiasă că inculpaţii le-ar fi solicitat în mod explicit minorilor „traficaţi” sau i-ar fi îndemnat cel puţin să cerşească sau să comită alte infracţiuni, asemenea aspecte nefiind probate în vreun fel de către organele de urmărire penală.

De asemenea cu privire la subiecţii infracţiunii de trafic de minori, instanţa de apel constată că această infracţiune are atât subiecţi activi cât şi subiecţi pasivi, subiecţi care trebuie identificaţi şi audiaţi de către organele de urmărire penală pentru ca instanţa de judecată, în baza unor noi audieri a acestora (coroborate cu audierile din cursul urmăririi penale şi cu alte probe administrate în cauză), să se poată pronunţa asupra existenţei infracţiunii sau vinovăţiei inculpaţilor. Dacă subiecţii activi au fost identificaţi, nu aceeaşi situaţie se regăseşte şi în situaţia subiecţilor pasivi, subiecţi pasivi care au fost identificaţi doar în parte în cuprinsul rechizitoriului. Astfel deşi în rechizitoriu se reţine că fiecare inculpat ar fi traficat un anumit număr de minori, pentru fiecare inculpat au fost identificaţi în cele mai multe cazuri mult mai puţini minori decât numărul indicat. De asemenea în cazul unor inculpaţi (aşa cum se va arăta în continuare) nu a fost identificat niciun minor traficat, acuzaţiile fiind generale (ex.: S.I., S.M., D.P., R.D., N.A., N.F., N.M., V.I..: ). 

Volumul 9 cuprinde în principal declaraţii ale unor persoane ce au cunoştinţă despre activitatea de transport a minorilor în străinătate (A.F., L.A., P.G., C.M.D., L.I., G.V.S., D.M., D.M.D., M.M.D., Ţeţ Călin, M.C., H.A., Macarie Laurenţiu, Stan Dan şi Z.E. (declaraţiile acestor martori vor fi analizate ulterior, cu ocazia analizării situaţiei fiecărui inculpat) şi ale persoanelor ce au avut calitatea de martori asistenţi în momentul în care au fost efectuate procesele verbale de recunoaştere a inculpaţilor din planşa fotografică. Ca şi martori asistenţi au fost audiaţi un număr de 22 de martori, însă declaraţiile acestor nu contribuie în vreun fel la dovedirea existenţei infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, motiv pentru care nici nu se va mai face vorbire pe parcursul motivării.

Volumul 47 cuprinde în principal declaraţii ale unor persoane ce au vândut inculpaţilor diverse imobile şi ale unor persoane ale căror acte de identitate au fost identificate la domiciliile inculpaţilor cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare.

Declaraţiile persoanelor care au vândut inculpaţilor diverse imobile au fost administrate pentru dovedirea infracţiunii de spălare de bani, însă aceste declaraţii coroborate cu datele financiare ale inculpaţilor nu sunt în măsură să ateste comiterea acestei infracţiuni. De altfel, aşa cum am arătat mai sus, în cauză nu a fost dovedită nici comiterea infracţiunilor de constituire grup infracţional organizat şi trafic de minori, motiv pentru care apreciem că nici infracțiunea de spălare de bani, ce are caracter subsidiar, nu poate exista.

Declaraţiile persoanelor ale căror acte de identitate au fost identificate la domiciliile inculpaţilor nu relevă aspecte legate de activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor, marea majoritate a acestora fiind rude cu inculpaţii.

Instanţa de apel mai constată că neaudierea persoanelor traficate şi a altor persoane care ar fi avut cunoştinţă despre activităţile inculpaţilor în cursul urmăririi penale reprezintă un mare neajuns, întrucât persoanele respective, la momentul arestării inculpaţilor, ar fi putut oferi informaţii relevante legate de infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor. Se constată că şi majoritatea declaraţiilor luate în cursul urmăririi penale sunt lapidare şi nu dovedesc în vreun fel că inculpaţii s-ar fi constituit într-un grup infracţional organizat sau ar fi transportat minorii în scopul exploatării acestora. Organele de urmărire penală au încercat să demonstreze mai mult cu probe indirecte existenţa infracţiunilor pentru a stopa „fenomenul” de cerşetorie propagat în străinătate de către o parte din persoanele de etnie rromă. Apreciem însă că vinovăţia inculpaţilor trebuie demonstrată cu probe certe şi concludente, zvonurile publice sau din presă nefiind de ajuns pentru constatarea existenţei unor infracţiuni. Nu este de neglijat nici faptul că o parte din familiile de etnie rromă (având de obicei un număr ridicat de membri de familie), în momentul în care au putut să plece în afara graniţelor, s-au orientat spre drumurile străinătăţii, atraşi de avantajele numeroase oferite de autorităţile din ţările respective. Chiar din declaraţiile unor martori rezultă că aceste familii se îndreptau spre Marea Britanie, unde „se trăieşte mai bine şi ţi se dă şi locuinţă”. De asemenea, odată ajunşi în străinătate, o parte din membrii familiilor rrome au profitat şi de naivitatea şi mila străinilor şi au început iniţial să cerşească, iar apoi chiar să comită diverse infracţiuni minore, legislaţia fiind, după părerea noastră, una extrem de permisivă. Însă, de la comiterea unor infracţiuni stradale de cerşetorie sau furt şi până la existenţa infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor apreciem că este o cale lungă, cale ce trebuia „bătătorită” de către organele de urmărire penală cu probe solide, care să nu poate fi combătute în vreun fel. În schimb, atât autorităţile române cât şi cele britanice s-au limitat la administrarea unui probatoriu destul de subţire, cu speranţa că vor îndupleca instanţele să procedeze la condamnarea inculpaţilor.

În continuare vom analiza situaţia fiecărui inculpat în parte, raportat fiecare acuză menţionată în rechizitoriu (acuză ce va fi redată conform rechizitoriului) şi la probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii. Infracţiunile de constituire grup infracţional organizat şi trafic de minori vor fi analizate împreună pentru fiecare inculpat, acestea fiind strâns legate una de alta.

I. Astfel cu privire la infracţiunile de constituire grup infracţional organizat şi trafic de minori instanţa de apel constată că prin rechizitoriu s-au reţinut următoarele aspecte general valabile pentru toţi inculpaţii:

„În data de 06.09.2006, organele de poliţie din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O. – D.C.C.O. – Proiectul Reflex România s-au sesizat din oficiu cu privire la existenţa pe teritoriul României, începând din anul 2002, a unui grup infracţional organizat care recrutează, transportă, găzduiesc şi exploatează minori de etnie rromă, pe care, folosind adeseori documente contrafăcute, îi trec fraudulos frontiera în Marea Britanie, unde apoi îi obligă să cerşească sau să comită infracţiuni stradale.

Această grupare, formată din cetăţeni români de etnie rromă din oraşul Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, era implicată în activităţi de crimă organizată pe linia traficului de minori, exploatând cu predilecţie minori români de etnie rromă în ţări din Europa Occidentală, în special Marea Britanie, în scopul exploatării prin cerşetorie şi, în general, infracţionalitatea stradală.

Investigaţiile au fost demarate în luna mai 2006, cu ocazia returnării în România de către autorităţile britanice a trei minori care încercau să pătrundă în Regatul Unit ca însoţitori în fals pe paşaportul unei persoane de cetăţenie cehă pe nume A.P..

Astfel, a fost identificată gruparea care s-a ocupat de racolarea şi scoaterea acestora din ţară, iar cercetările amănunţite au dus la stabilirea unui număr de 11 şoferi români care se foloseau în activitatea de transport peste frontiera de stat a României de cele cinci maşini aparţinând inculpatului D.G.I. – coordonator al grupului şi care se află în strânsă legătură cu numitul R.C. zis „T.A.”, o persoană cu o mare influenţă în cadrul comunităţii de rromi din oraşul Ţăndărei.

Racolarea copiilor s-a realizat din mediul comunităţilor rrome sărace, membrii grupării ocupându-se de cazarea şi transportul acestora, procurarea documentelor de călătorie sau falsificarea acestora, a sumelor de bani şi a declaraţiilor notariale care le serveau la trecerea frontierei în cazul în care erau neînsoţiţi de părinţi. La sosirea în ţările de destinaţie, minorii erau exploataţi prin obligarea la cerşetorie şi săvârşirea de infracţiuni stradale (furturi din buzunare, furturi de telefoane mobile etc).

Începând cu anul 2002, inculpaţii s-au asociat într-o grupare ce avea drept scop racolarea de copii din Ţăndărei şi zonele apropiate, pentru a-i duce la cerşit sau furat în ţări ca Spania sau Marea Britanie. Membrii reţelei căutau copii ce proveneau din familii sărace, cărora le promiteau ajutorul financiar, dar ulterior familiile minorilor nu mai primeau un astfel de ajutor.

În acest sens, prin intermediul cunoştinţelor pe care le aveau la birourile notariale din Ţăndărei sau din localităţile apropiate, aceştia se ocupau de obţinerea declaraţiilor notariale pentru însoţitorii minorilor în străinătate. Pentru a nu atrage atenţia asupra persoanelor care însoţeau minorii, erau căutate şi racolate, contra cost, persoane ce nu erau de etnie rromă.

În cazul în care nu puteau obţine declaraţie notarială pentru minorul ce trebuia transportat în străinătate, inc. D.G.I. se ocupa de obţinerea unui astfel de înscris contrafăcut sau de obţinerea ajutorului lucrătorului din punctul de frontieră, în sensul ca acesta să permită ieşirea din ţară a minorului fără a fi îndeplinite condiţiile legale ieşirii din ţară, ajutor pe care-l obţinea prin oferirea unor sume de bani.

După întocmirea formalităţilor, minorii erau transportaţi de unii dintre membrii grupării la Arad, loc unde apoi erau distribuiţi în diverse autocare sau microbuze aparţinând unor transportatori din acea localitate. Aceşti transportatori trebuiau să asigure ieşirea din ţară a grupurilor de copii de etnie rromă.

Totodată, se reţine că unii dintre membrii grupării au transportat personal grupuri de minori în străinătate, folosind mijloace de transport aparţinând altor membrii ai grupului infracţional.

Potrivit declaraţiilor date de către conducătorii auto identificaţi că au efectuat astfel de transporturi, s-a reţinut faptul că unii dintre membrii grupării veneau la Arad cu microbuze în care erau persoane de etnie rromă, inclusiv copii, persoane care apoi erau repartizate transportatorilor din Arad pentru a fi îmbarcate în maşinile acestora şi trecute frontiera în Ungaria, de unde apoi erau din nou preluaţi de conducătorii auto care-i aduseseră până la Arad. Se proceda în acest fel, întrucât cei care transportaseră grupurile de etnie rromă la Arad, nu aveau licenţe de transport de persoane la extern.

În străinătate, copiii erau preluaţi de alţi făptuitori ce se aflau în legătură cu membrii grupului infracţional, cazaţi la diferite adrese, după care erau trimişi să cerşească, să spele parbrize în intersecţii sau să fie folosiţi pentru comiterea unor infracţiuni de furt din buzunare, din magazine sau din restaurante. Mai mult, cu ocazia depistării unor minori pe teritoriul Marii Britanii, în cazul comiterii unor infracţiuni, se reţine faptul că aceştia erau însoţiţi de unii dintre membrii grupului infracţional.

Banii obţinuţi din aceste activităţi infracţionale ajungeau la membrii grupării şi folosiţi exclusiv în interesul acestora. Din cercetările efectuate, rezultă faptul că niciuna dintre persoanele cercetate în această cauză nu are vreo sursă de venituri, nu desfăşoară activităţi remunerate, în schimb toţi deţin adevărate palate pe raza oraşului Ţăndărei, autoturisme de lux, cantităţi însemnate de aur, precum şi sume mari de bani ce nu pot fi justificate.

Astfel, minorii în cauză au fost transformaţi de traficanţi, din persoane libere, într-un simplu obiect al dreptului de proprietate, la fel ca orice alt bun, fiind trataţi ca o marfă care aduce venit.

Se constată faptul că traficanţii au căutat copii care aveau vârsta sub limita celei care atrage răspunderea penală pentru faptele săvârşite, victimele devenind adevărate instrumente ale crimei organizate.

Potrivit probelor administrate se reţine faptul că aceste persoane s-au organizat în sensul comiterii unei infracţiuni grave, respectiv trafic de minori, această activitate s-a desfăşurat pe parcursul unei perioade lungi de timp, iar persoanele care fac parte din grupare aveau o ierarhie bine stabilită, cu atribuţiuni precise.

În intervalul 2002 – 2008, această grupare a reuşit scoaterea din ţară exclusiv prin PTF Turnu şi Nădlac a unui mare număr de  minori din judeţele Ialomiţa, Constanţa, Vaslui, Brăila, Braşov, Călăraşi.

Liderii acestor grupări au fost stabilit în persoana numiţilor: R.C., zis „Titi Aghiotantu” şi D.G.I., zis „F., ambii  cu domiciliul în Ţăndărei.

Înainte de anul 2007, modalitatea de acţionare a grupării consta în racolarea şi transportul copiilor în ţări din Europa Occidentală, cu precădere în Italia, Spania sau Belgia, o parte rămânând în ţările respective, ceilalţi fiind preluaţi de cetăţeni provenind din ţări membre ale Uniunii Europene, care îi transportau în Marea Britanie ca însoţitori în paşapoartele lor personale.

Membrii reţelei au racolat grupuri de persoane în special rromi provenind din familii sărace sau cu handicap fizic pe care i-au transportat în străinătate (Spania, F.a, Italia, Marea Britanie), unde aceştia au cerşit, au spălat parbrize sau au furat pentru ei. Activităţile infracţionale la care sunt obligaţi minorii în cauză cuprind furturi de bunuri mobile (ce urmează a fi introduse în ţară spre a fi valorificate) şi cerşetorie.” – f. 2 – 6 din rechizitoriu

S-a mai reţinut: „Caracteristici generale ce privesc grupările infracţionale mai mici create în cadrul acestei grupări constau în faptul că, fiecare grupare s-a constituit în jurul unei familii ce avea anterior o poziţie determinantă în cadrul comunităţii. Cu timpul, posibilitatea unuia dintre membrii oricărei grupări infracţionale de a ajunge în una din ţările Comunităţii Europene a generat un precedent şi un capăt de legătură pentru ceilalţi membrii ai grupărilor.

Dezvoltarea activităţilor infracţionale a grupărilor mai mici s-a bazat pe influenţa liderilor reţelei asupra membrilor comunităţii rrome de pe raza judeţului Ialomiţa.

Pe de altă parte, situaţia social – economică precară a victimelor a determinat ca activităţile membrilor grupărilor infracţionale de  racolare şi transport să nu întâlnească probleme deosebite.” - f. 7 rechizitoriu

S-a mai arătat că „La data de 01.09.2008 s-a semnat la Haga acordul privind crearea unei echipe comune de anchetă între autorităţile judiciare române şi engleze, având drept scop investigarea şi urmărire penală a unei reţele de criminalitate organizată, alcătuită din persoane de etnie rromă din România, care acţionează şi pe teritoriul Marii Britanii. Această reţea se ocupa de exploatarea unui număr însemnat de victime copii rromi, care sunt folosiţi la comiterea infracţiunilor.

Ca urmare a acestui acord, s-a procedat  la audierea minorilor traficaţi de către membrii grupării, precum şi a unora dintre părinţii acestora.

Totodată, conform acordului, autorităţile din Marea Britanie au pus la dispoziţie cazierele judiciare ale minorilor depistaţi pe teritoriul statului englez, caziere din care rezultă ce fapte au comis aceşti minori, data la care au fost săvârşite faptele, precum şi persoanele cu care au fost depistaţi şi, în unele situaţii, identităţile false pe care şi le-au atribuit în faţa autorităţilor engleze.

Din probele administrate în cadrul echipei mixte de investigare româno -  engleză, a rezultat că minorii depistaţi pe teritoriul Marii Britanii au fost transportaţi în această ţară de membrii grupului criminal organizat format din inculpaţii cercetaţi în această cauză şi determinaţi să comită – sub supravegherea ramurii externe a grupării – mai multe infracţiuni, printre care cerşetorie, infracţiuni de furt şi înşelăciune.

Comiterea acestor infracţiuni de victimele minore în beneficiul inculpaţilor este dovedită, în principal, prin actele trimise de autorităţile engleze, denumite „caziere judiciare”, prin documentele întocmite de organele judiciare din Marea Britanie cu ocazia percheziţiilor/descinderilor efectuate la locuinţele unora dintre membrii ramurii externe a grupării de crimă organizată - documente transmise procedural autorităţilor judiciare române precum şi prin declaraţiile martorilor/victimelor audiate în cauză. Astfel, din cazierele judiciare rezultă că minorii au fost depistaţi de autorităţile britanice şi sancţionaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de cerşetorie, furt, etc.

De asemenea, cu ocazia descinderilor efectuate la reşedinţele inculpaţilor din Marea Britanie, autorităţile judiciare engleze au depistat mai mulţi membrii ai acestei grupări de criminalitate organizată, respectiv ramura externă a grupării, care avea ca rol colectarea sumelor de bani obţinute de minori din săvârşirea acestor infracţiuni şi externalizarea acestora prin transferuri bancare către membrii grupării ce formează gruparea internă.

Menţionăm că, cea mai mare parte a membrilor grupării ce formează ramura externă şi care îşi desfăşura activitatea în Marea Britanie, în sectorul exploatare, printre care D.T., I.S., D.B. ş.a., au fost cercetaţi şi condamnaţi de autorităţile engleze pentru infracţiuni de trafic de persoane, înşelăciune etc.

În ceea ce priveşte ramura internă a grupării, formată din inculpaţii R.C. ş.a, inculpaţi care sunt cercetaţi în prezenta cauză, aceştia aveau ca rol principal recrutarea, cazarea şi transportul minorilor din România până în Marea Britanie, transport efectuat fie personal de membrii grupării, fie prin persoane interpuse.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă fără dubiu că minorii racolaţi de membrii grupului criminal organizat de pe teritoriul României au fost transportaţi de aceştia direct sau indirect, în străinătate şi determinaţi să comită infracţiuni producătoare de beneficii materiale în folosul membrilor grupării.” – f. 122 – 124 rechizitoriu

1.Pentru inculpatul R.C. s-a mai reţinut:

„Într-o ierarhie a grupului infracţional, inc. R.C. (zis „Titi Aghiotantu”) este liderul grupării, fiind foarte respectat şi temut de toţi ceilalţi membrii din comunitatea rromă. De-a lungul timpului, el a împrumutat cu sume mari de bani foarte mulţi rromi care doreau să plece în străinătate, de la care apoi a primit cu dobândă sumele care au devenit între timp foarte mari deoarece erau depăşite termenele de restituire”. Cu privire la această afirmaţie, instanţa de apel nu a identificat nicio persoană care să fi fost împrumutată de acest inculpat, afirmaţiile procurorului de caz neavând şi vreun suport probator, fiind bazate doar pe informaţiile din mass media sau din zvon public.

„Inculpatul s-a implicat în recrutarea de minori, în  transportul şi cazarea acestora pe teritoriul ţărilor de destinaţie împreună cu 3 dintre băieţii săi, respectiv: R.D., zis “Roger”, R.M., zis „Cinoi” şi Ş.A., (fost R.A.)  zis „Dudu”. – f. 6 rechizitoriu

„Inculpatul R.C. este liderul grupării, fiind foarte respectat şi temut de toţi ceilalţi membrii din comunitatea rromă. De-a lungul timpului, el a împrumutat cu sume de bani foarte mulţi rromi care doreau să plece în străinătate, de la care apoi a primit cu dobândă sumele care au devenit între timp foarte mari deoarece erau depăşite termenele de restituire.

De asemenea, s-a implicat în recrutarea de minori, în  transportul şi cazarea acestora pe teritoriul ţărilor de destinaţie împreună cu 3 dintre băieţii săi, respectiv: R.D., zis “Roger”, R.M., zis „Cinoi” şi Ş. (fost R.) A., zis „Dudu”.

În perioada 2002 – 2008, inculpatul s-a ocupat de organizarea de activităţi specifice traficului de minori, în sensul că stabilea modalitatea prin care minorii să fie racolaţi prin promisiuni mincinoase, persoanele care se ocupau de transportul minorilor din Ţăndărei până la Arad sau în străinătate, mijloacele de transport pe care să le folosească membrii grupării pentru aceste transporturi, precum şi persoanele care să însoţească grupurile de minori în străinătate.

De asemenea, din declaraţiile martorilor cu identitate protejată rezultă faptul că acesta era considerat liderul grupării de traficanţi, grupare implicată în comiterea de infracţiuni de trafic de minori pe relaţia România - Spania, România - Marea Britanie, acesta primind sume de bani din  activităţile desfăşurate de minorii traficaţi în străinătate, activităţi ce constau în spălatul parbrizelor autoturismelor în intersecţii, cerşit, vânzare de ziare, furturi.

Din probele administrate în cauză rezultă faptul că inc. R.C. era implicat, alături de D.G.I., şi în activitatea de procurare a documentelor notariale necesare pentru scoaterea din ţară a victimelor minore” (f. 8 rechizitoriu). – în acest sens a fost redată o convorbire telefonică dintre acesta şi inculpatul D.G.I. cu privire la o procură.

S-a mai reţinut că „Inculpatul R.C. se ocupa cu precădere de organizarea întregii activităţi, percepând de la fiecare membru al grupării o aşa numită „taxă de protecţie”. Spre deosebire de ceilalţi inculpaţi, care au locuinţe luxoase în centrul oraşului Ţăndărei, acesta locuia în cartierul „Strachina” din Ţăndărei, un cartier locuit exclusiv de rromi, tocmai pentru a fi aproape de ei şi pentru a putea controla toate activităţile desfăşurate de aceştia”. – f. 9 – 10 rechizitoriu – în acest sens au fost redate mai multe convorbiri telefonice dintre acesta şi inculpatul N.M.. Instanţa de apel nu a identificat cuantumul „taxei de protecţie” sau persoanele care ar fi plătit această taxă.

S-a mai arătat că „inc. R.C. avea relaţii strânse şi cu lucrători de poliţie din Ţăndărei, cu care se întâlnea aproape zilnic şi cu care avea dese convorbiri telefonice” - f. 16 rechizitoriu – o parte din acestea fiind redate.

La descrierea activităţii infracţionale sunt redate şi aspecte ce reies din:

1. - declaraţia martorei B.G. – f. 21 rechizitoriu – care a arătat că „în anul 2002 a părăsit România cu concubinul R.F. şi fiica lor, Radu Livia, cu destinaţia Anglia. La vremea respectivă martora avea 16 ani.

Deplasarea s-a făcut din Ţăndărei până în Arad cu un microbuz, apoi cu un autocar până în Belgia şi de aici cu un tir până în Anglia, unde cei trei au cerut azil. În anul 2004, cei trei au fost depistaţi de poliţie şi returnaţi în România.

În această perioadă, au locuit în Londra, iar martora mergea însoţită de mai multe persoane de etnie rromă şi era folosită pentru a fura în zona centrală a oraşului. Bunurile provenite din furt erau vândute iar banii aduşi acasă, unde locuia cu socrul său, R.C. şi familia lui.

În perioada 2004 – 2007, martora a fost plecată în Spania şi Belgia unde desfăşura activităţi de cerşetorie iar biletele de călătorie au fost achitate de inculpatul R.C.”.

2. - declaraţia martorului cu identitate protejată D.I. – f. 22 rechizitoriu – care a declarat faptul că „în cursul anului 2006 s-a deplasat de mai multe ori în oraşul Ţăndărei, ocazie cu care a cunoscut mai multe persoane de etnie rromă. Majoritatea dintre aceştia se ocupau cu operaţiuni de camătă împrumutând bani tot la persoane de etnie rromă.

Martorul cunoaşte faptul că aceste persoane de etnie rromă căutau copii cu handicap în oraşul Ţăndărei şi în zonele apropiate pentru a-i duce la cerşit sau furat în ţări ca Spania şi Anglia, precum şi faptul că „T.A.” (inc.R.C.) era liderul acestei grupări, nimeni nu desfăşura vreo activitate fără a-l consulta pe acesta. T.A. avea mai multe case şi nu desfăşura vreo activitate remunerată”.

3. - declaraţia martorului cu identitate protejată D.C. – f. 22 rechizitoriu – care a arătat faptul că „în cursul anului 2006 s-a deplasat  împreună cu unchiul lui în oraşul Ţăndărei, unde a cunoscut o serie de persoane cum ar fi: Poligrad, Cinoi, Bocic, T.A., Chinezul, Lichior ş.a.

Din câte a înţeles, liderul acestora era T.A., respectiv inc.R.C., el fiind cel mai respectat în cadrul comunităţii.

Martorul cunoaşte faptul că toţi aceştia se ocupau cu traficul de copii, respectiv căutau copii la familii sărace, pe care ulterior îi duceau în ţări ca: Spania, Anglia, Italia, iar în schimbul copiilor, membrii grupului le dădeau sume de bani din ceea ce obţineau copii din cerşit.

Pentru ca minorii să poată fi scoşi din ţară fără a atrage atenţia autorităţilor, inculpaţii căutau persoane care să nu fie de etnie rromă”.

4. - declaraţia inculpatului M.I. – „f. 22 rechizitoriu” – din care rezultă că „acesta a efectuat transporturi din Ţăndărei până la Arad, la cererea inculpaţilor R.C. şi S.F..

Inculpatul mai cunoaşte faptul că D.G.I. şi S.F. mergeau cu o zi înainte în punctele de trecere a frontierei, de regulă P.T.F. Turnu şi „aranja cu organele de control astfel încât atunci când se prezenta la vamă, nu aveam nici un fel de problemă.

De asemenea, inc. M.I. declară că ştia faptul că aceşti etnici rromi mergeau în Spania pentru a cerşi sau a spăla parbrize”.

Cu privire la infracţiunea de constituire grup infracţional organizat

Instanţa de apel constată că doar inculpaţii R.C., R.D. şi D.G.I. au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, ceilalţi inculpaţi fiind trimişi în judecată pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat.

Art. 367 alin. 1 Cod penal prevede: “Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.”

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii îl reprezintă fie acţiunea de a iniţia sau a constitui un grup infracţional organizat, fie acţiunea de a adera sau de a sprijini un astfel de grup.

Prin acţiunea de a constitui un grup infracţional organizat se înţelege intrarea în acel grup chiar în momentul constituirii acesteia, în acest fel luând naştere pluralitatea constituită de făptuitori, o grupare de persoane care este supusă unei anumite discipline interne, unor anumite reguli privind ierarhia, rolurile membrilor şi planurile de activitate, realizându-se, prin consensul mai multor persoane, un nucleu autonom, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire săvârşirea de infracţiuni.

Prin acţiunea de a iniţia constituirea unui grup infracţional organizat se înţelege efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea grupului, aceasta putând fi săvârşită de o singură persoană sau mai multe, fiecare având calitatea de autori ai infracţiunii, indiferent dacă s-a ajuns sau nu la constituirea grupului şi indiferent dacă persoana sau persoanele care au iniţiat constituirea au intrat sau nu în acel grup.

Prin aderarea la un grup infracţional organizat se înţelege intrarea în grup ca membru al acestuia, iar acţiunea de sprijinire constă în înlesnirea sau ajutorul dat grupului în tot timpul existenţei sale.

Alin. 6 al art. 367 Cod penal defineşte însă grupul infracţional organizat ca fiind “grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.”

Cu privire la inculpatul R.C. instanţa de apel nu a identificat în conţinutul celor 62 de volume administrate în cursul urmăririi penale şi nici în declaraţiile martorilor audiaţi în cursul judecăţii vreun indiciu din care s-ar desprinde ideea că acesta ar fi liderul vreunei grupări infracţionale.

Instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, lipsind cu desăvârşire probele care să ateste constituirea unui grup infracţional organizat de către cei trei inculpaţi menţionaţi mai sus. Aspectele relatate de martorii cu identitate protejată „D.I.” şi „D.C.” (atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii) cu privire la inculpatul R.C. au caracter general şi nu conduc implicit la reţinerea infracţiunii de constituire grup infracţional organizat, în lipsa altor probe. Din contră, se constată că organele de urmărire penală nu au administrat probe în susținerea acuzației și nici instanța de apel nu a identificat dovezi în acest sens, astfel că această infracțiune a fost reținută în actul de sesizare doar în baza unor presupuneri, ce evident că nu pot avea vreo valoare probatorie.

Instanţa de apel mai constată că organele de urmărire penală nu au dovedit calitatea de lider a inculpatului R.C. în cadrul vreunui grup infracţional, acesta fiind însă cunoscut în comunitate fie ca judecător al rromilor, fie ca şi consilier la Primărie.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori

Instanţa de apel constată că în rechizitoriu nu au fost identificaţi subiecţii pasivi ai acestei infracţiuni, descrierea făcută de organele de urmărire penală fiind generală, motiv pentru care se constată că această infracţiune nu există.

Cu privire la declaraţiile martorei B.G., a martorilor cu identitate protejată „D.I.” şi „D.C.” şi a inculpatului M.I., declaraţii din care organele de urmărire penală arată că reies probe referitoare la existenţa infracţiunilor, instanţa de apel constată următoarele:

1.Organele de urmărire penală nu au analizat cu atenţie aspectele relatate de către martora B.G. şi inculpat, deoarece din declaraţia dată de martoră în cursul judecăţii la data de 23 octombrie 2013 rezultă că inculpatul R.C. nu este unul şi acelaşi cu socrul său R.C., cele două persoane fiind diferite. Martora arată că a fost plecată în Anglia împreună cu soţul său R.F. unde s-a ocupat de cerşit însă nu a fost obligată de nimeni în acest sens. Astfel din această declaraţie nu rezultă vreo probă aptă de a reţine comiterea infracţiunilor de constituire grup infracţional organizat sau trafic de minori în sarcina inculpatului R.C..

2. Cu privire la aspectele relatate în rechizitoriu ce reies din declaraţiile martorilor cu identitate protejată „D.I.” şi „D.C.” şi care ar susţine acuzaţiile reţinute în sarcina inculpatului R.C., instanţa de apel constată că aceste aspecte sunt de ordin general, aceste aspecte nefiind confirmate în vreun fel de celelalte probe administrate în cauză. Astfel cei doi martori nu au indicat persoane care să fi fost împrumutate de către inculpat (sau de ceilalţi membri ai grupului), nu au indicat copiii cu handicap sau copiii din cadrul familiilor sărace care ar fi fost căutaţi de către inculpat (sau ceilalţi membri ai grupului), nu au indicat părinţi ai copiilor care să fi primit bani de la inculpat (sau ceilalţi membri ai grupului) din banii obţinuţi de copii la cerşit.

3.Cu privire la aspectele reţinute în rechizitoriu conform cărora „Din declaraţia inculpatului M.I. rezultă că acesta a efectuat transporturi din Ţăndărei până la Arad, la cererea inculpaţilor R.C. şi S.F.” instanţa de apel constată cu surprindere că aceste aspecte sunt nereale. Din contră, inculpatul M.I. a arătat în declaraţia de învinuit de la fila 179 – vol. 33 (declaraţie pe care şi-a menţinut-o în momentul în care a fost audiat în calitate de inculpat – f. 187) că doar inculpatul S.F. l-a rugat să îi transporte de 3-4 ori mai mulţi copii şi oameni maturi din Ţăndărei în Spania, despre inculpatul R.C. zis „T.A.” arătând doar că în comunitatea de rromi din Ţăndărei acesta era liderul, de fapt „bulibaşă”. Alte aspecte privitoare la inculpatul R.C. nu au mai fost relatate de către inculpatul M.I., iar afirmaţia de mai sus (afirmaţia din declaraţia inculpatului M.I. şi nu din cuprinsul rechizitoriului) nu poate constitui vreodată o probă care să ateste existenţa infracţiunilor de constituire grup infracţional organizat sau trafic de minori.

De asemenea nici inculpatul R.C. nu a recunoscut comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale inculpatul R.C. (f. 101 – 103 – vol. 34) a arătat că acesta nu a efectuat deplasări în afara oraşului Ţăndărei, nu are vreo legătură cu activităţile de trafic de minori, nu a transportat şi nu a obţinut beneficii din activităţi ilegale.

Arătăm însă că vinovăţia unui inculpat trebuie probată de către organele de urmărire penală cu dovezi certe şi concludente, afirmaţiile neprobate (şi uneori nereale) neputând fi luate în considerare, motiv pentru care, aşa cum am arătat mai sus, se va constata inexistenţa infracţiunilor de constituire grup infracţional organizat şi trafic de minori.

2.Pentru inculpatul D.G.I. s-a mai reţinut:

„Iniţial, părinţii acestor copii au fost împrumutaţi cu sume de bani, membrii grupării ocupându-se de procurarea actelor necesare tranzitării frontiere de stat către ţări din UE.

De procurarea acestor acte se ocupa cu precădere inculpatul D.G.I., zis „F.”, aspect dovedit atât de martorii audiaţi în cauză, cât şi de convorbirile purtate între membrii reţelei de traficanţi, interceptate în baza autorizaţiei nr. 391/A.I./2007, emisă de Tribunalul Bucureşti.” – f. 7 rechizitoriu

„Inculpatul D.G.I., în perioada 2002 – 2006, era persoana care organiza plecările minorilor din ţară, unii dintre ei, care nu erau însoţiţi de părinţi având documente de călătorie sau declaraţii notariale false, fiind, de asemenea, în complicitate cu organele poliţiei de frontieră.” – f. 24 rechizitoriu – în acest sens fiind redate mai multe convorbiri telefonice.

„De asemenea, inc. D.G.I. se ocupa şi de organizarea şi transportul grupurilor de minori rromi până la Arad şi apoi în ţări ca Spania şi Marea Britanie, precum şi de strângerea sumelor de bani obţinute de minorii obligaţi să cerşească în Marea Britanie sau în Spania.” -  f. 31 – în acest sens fiind redate mai multe convorbiri telefonice.

S-a mai arătat că „Din evidenţele Poliţiei de Frontieră, rezultă că inc. D.G.I. a folosit mai multe autoturisme pentru scoaterea minorilor din ţară. Astfel, cu autoturismele IL 84 FRA, IL 88 FRA şi IL 03 AGK inculpatul a reuşit să scoată din România un număr mare de minori care ulterior au fost surprinşi cerşind sau săvârşind alte infracţiuni în Marea Britanie”, respectiv: M.D., M.I., Z.L., M.M., G.N., G.G., R. M., M.S., D.L., M.M., S.D., P.A., R.M., R.D., M.F. (f. 39 - 45). Pentru fiecare minor au fost indicate infracţiunile pentru care au fost cercetaţi de autorităţile britanice.

S-a mai arătat că „De asemenea, inc. D.G.I. a scos din ţară cu autoturismele menţionate un număr mult mai mare de minori care nu se regăsesc însă în evidenţele autorităţilor britanice că ar fi săvârşit infracţiuni.

Totodată, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat faptul că inculpatul se ocupa şi de negocierea, plata preţului şi transportul grupurilor de persoane, printre care şi minori de etnie rromă, alţii decât cei transportaţi de către el, din judeţul Ialomiţa până la Arad, precum şi distribuirea acestor grupuri către diverşi transportatori din Arad, aceştia trebuind să se ocupe de transportul acelor grupuri până în Ungaria de unde erau din nou preluaţi de către inculpat.

De asemenea, s-a reţinut faptul că inc. D.G.I. se ocupa şi de rezolvarea situaţiilor în care copiii nu aveau actele necesare ieşirii din ţară, în acest sens oferind, printr-un intermediar, sume de bani unor lucrători din punctul de frontieră pentru a se permite ieşirea din ţară a copiilor” – f. 45, 46

„Conform martorilor audiaţi în cauză, precum şi din interceptările telefonice efectuate în cauză, după ce minorii de etnie rromă erau racolaţi de inc. R.C. în modalitatea arătată mai sus, erau preluaţi de inc. D.G.I., care se ocupa de transportul acestora până la graniţa cu Ungaria, întrucât el avea interdicţia de a intra pe teritoriul acestei ţări.” - f. 46 rechizitoriu – în acest sens fiind redate o parte din declaraţiile martorilor P.G., D.M.D., Ţ.F., H.A. (f. 46 – 49 rechizitoriu).

Cu privire la infracţiunea de constituire grup infracţional organizat instanţa de apel nu a identificat probele necesare reţinerii acestei infracţiuni, motiv pentru care constată că această infracţiune nu există. Declaraţiile date de martorii P.G., H.A., D.M.D. şi Ţ.F. (atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii) oferă date cu caracter general despre activitatea inculpatului de a transporta minori în străinătate, fără a oferi date concludente şi cu privire la infracţiunea de constituire grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului (sunt valabile şi aspectele menţionate la inculpatul R.C. cu privire la comiterea infracţiunii de constituire grup infracţional organizat).

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori

Instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că inculpatul D.G.I. s-ar fi ocupat în perioada 2004 – 2006 de transportul în străinătate a unui număr de 40 de minori în calitate de şofer sau însoţitor, în cuprinsul rechizitoriului, la descrierea activităţii infracţionale reţinute în sarcina acestui inculpat, au fost menţionaţi doar 15 minori, respectiv cei care au fost surprinşi de autorităţile britanice cerşind sau săvârşind diverse infracţiuni, respectiv:

-M.D. (apare şi la inculpatul D.A.) – a fost audiată în cursul urmăririi penale la data de 28 iunie 2010 (f. 476 – vol. 47) doar în legătură cu identificarea unor acte de stare civilă la domiciliul inculpatului D.P., aceasta arătând că acest inculpat este bunicul său, iar martora, deşi are domiciliul în xxx, de fapt a crescut şi locuieşte la bunicul său, D.P., domiciliat în xxx. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 – 2004 (f. 116 – vol. 15 urmărire penală). În data de 24.11.2003 aceasta a ieşit din ţară împreună cu B.E., M.D., M.I. şi Z.S.T. cu auto cu nr. de înmatriculare xxx, iar în data de 21.04.2004 a intrat în ţară împreună cu alte 8 persoane (printre care şi inculpatul D.G.I.), cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx.

-M.I. (apare şi la inculpatul D.A.) – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale şi nu apare în vol. 15 urmărire penală. În vol. nr. 14 la filele 204 – 240 apar doar date cu privire la activităţile infracţionale ale acestuia în Marea Britanie, lipsind datele acestuia de ieşire din ţară. Acesta este născut la data de 20.08.1994 conform datelor obţinute de autorităţile britanice. Instanţa de apel nu a identificat vreo legătură între minor şi inculpat.

-Z.L. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 11 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 – 2006 (f. 309 – vol. 15 urmărire penală). Acesta apare că a ieşit din ţară o singură dată împreună cu inculpatul D.G.I. (f. 310 – vol. 15) în data de 08.07.2004 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, însă împreună cu acesta se aflau şi părinţii săi, respectiv Z.I. şi T.C. (f. 315 – vol. 15 se află certificatul de naştere din care rezultă numele părinţilor săi).

-M.M. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 5 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2002 – 2006 (f. 208 – vol. 15 urmărire penală). În data de 09.06.2006 aceasta a ieşit din ţară împreună cu alte 13 persoane (printre care se afla şi tatăl său M.I.), cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx, inculpatul nefiind în autovehicul. Se constată însă că la toate celelalte 4 ieşiri minora a fost însoţită de ambii părinţi, respectiv M.D. şi M., inculpatul D.G.I. nefiind în autovehiculele cu care aceştia au trecut graniţa.

-G.N. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale şi nu apare în vol. 15 urmărire penală. Instanţa de apel nu a identificat vreo legătură între minor şi inculpat.

-G.G. (apare şi la inculpaţii D.A. şi M.I.) – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale şi nu apare în vol. 15 urmărire penală.

-R. M. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale şi nu apare în vol. 15 urmărire penală. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 13 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 – 2006 (f. 374 – vol. 24 urmărire penală). În data de 21.11.2005 acesta a ieşit împreună cu alte 6 persoane (printre care părinţii săi R.C. şi S.V. şi sora R.M.) cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx.

-M.S. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale şi nu apare în vol. 15 urmărire penală. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 3 intrări ieşiri din care doar pe data de 30.07.2005 a ieşit din ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu tatăl său M.O. şi cu alte 3 persoane printre care se afla şi inculpatul D.A., f. 117 – vol. 14. Inculpatul D.G.I. nu figurează că ar fi ieşit vreodată împreună cu minora.

-D.L. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale şi nu apare în vol. 15 urmărire penală. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 5 ieşiri în perioada 2005 – 2006 din care doar pe data de 06.11.2005 a ieşit din ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu părinţii săi G.M. şi P.L.(f. 52 – 56 – vol. 14) şi cu alte 6 persoane printre care se afla şi inculpatul D.A., f. 49 – vol. 14. Inculpatul D.G.I. nu figurează că ar fi ieşit vreodată împreună cu minora.

-M.M. (figurează şi la inculpatul D.D.) – a fost audiată în cursul urmăririi penale (f. 107 – vol. 8) la data de 11 august 2009 în calitate de martor (a renunţat să participe în proces în calitate de persoană vătămată sau parte civilă), aceasta arătând că a fost plecată atât în Spania cât şi în Anglia cu toată familia, respectiv părinţii şi 8 fraţi. Martora a declarat că a auzit că se poate trăi bine în Anglia din ajutorul social. Arată că a fost depistată de autorităţile britanice în timp ce spăla parbrize la semafor şi la cerşit. Martora a mai arătat că îl cunoaşte pe „T.A., dar nu are legături cu acesta”. Instanţa de apel constată că în timpul urmăririi penale martorei nu i-a fost adresată nicio întrebare legată de activitatea infracţională a inculpatului D.G.I.. În cursul judecăţii martora a arătat că a plecat din ţară când avea 6 – 7 ani, fiind însoţită de părinţii săi, însă nu a fost la cerşit. De asemenea s-a reîntors în ţară când avea 11 – 12 ani şi nu cunoaşte vreo persoană prezentă în sala de judecată. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 227 – vol. 16 urmărire penală). Aceasta nu apare că ar fi ieşit vreodată însoţită de inculpatul D.G.I., aceasta ieşind însă din ţară la data de 02.11.2005 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx (autoturism ce aparţine inculpatului D.G.I.), când a mai fost însoţită de inculpatul D.D., dar şi de alte 5 persoane printre care şi părinţii săi, respectiv M.P. şi M.V.. Apreciem că simpla trecere a graniţei cu un autovehicul aparţinând inculpatului D.G.I. nu poate constitui infracţiunea de trafic de minori, mai ales că minora era însoţită şi de părinţii săi. Mai mult, inculpatul D.G.I. nu figurează că ar fi ieşit vreodată împreună cu minora, iar din declaraţiile acesteia nu rezultă vreun aspect incriminator la adresa inculpaţilor.

-S.D. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale şi nu apare în vol. 15 urmărire penală. Date despre acest minor se regăsesc în volumul 24, acesta figurând în baza de date a IGPF cu un număr de 4 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 – 2006 (f. 546 – vol. 24 urmărire penală). În data de 10.09.2005 acesta a ieşit cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu D.N., P.A., S.A., S.B. şi S.N., iar în data de 05.01.2006 a ieşit cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu alte 8 persoane printre care se aflau şi fraţii săi S.D. şi S.N. (f. 547 – vol. 24). Inculpatul D.G.I. nu figurează că ar fi ieşit vreodată împreună cu minorul.

-P.A. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale şi nu apare în vol. 15 urmărire penală. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 7 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 371 – vol. 22 urmărire penală). În data de 24.03.2006 acesta a ieşit în ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx cu inculpatul S.F., dar şi alte 4 persoane (f. 372 –vol. 22 urmărire penală). Pe data de 13.06.2006 acesta a intrat în ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu alte 5 persoane.  Inculpatul D.G.I. nu figurează că ar fi ieşit vreodată împreună cu minorul.

-R.M. (apare şi la inculpaţii D.A. şi S.C.) – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale şi nu apare în vol. 15 urmărire penală. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 13 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 – 2006 (f. 313 – vol. 24 urmărire penală). În data de 21.11.2005 aceasta a ieşit împreună cu alte 6 persoane (printre care părinţii săi R.C. şi S.V. şi sora R.M.) cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx.

R. M. şi R.M. au ieşit în principal împreună cu părinţii lor R.C. şi S. V..

-R.D. (apare şi la inculpatul D.A.) – a fost audiată în cursul urmăririi penale la data de 10 august 2009 (f. 161 – vol. 8), aceasta arătând că a plecat în anul 2005 împreună cu părinţii săi şi încă 3 fraţi în Spania, iar în anul 2008 au plecat în Anglia unde s-au stabilit în cartierul londonez Edmonton. Aceasta arată că a fost prinsă de poliţiştii britanici furând, însă nu au fost trimişi la furat de către părinţi sau alte persoane, aceştia nefiind supravegheaţi de părinţi. Martora mai arată că „Nici părinţii mei, nici alte persoane nu m-au exploatat sau trimis să comit infracţiuni.” Instanţa de apel nu a identificat vreo legătură între minoră şi inculpat.

-M.F. (apare şi la inculpatul D.A.) – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu o ieşire din ţară la data de 17.09.2004 (f. 66 – vol. 15 urmărire penală), cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx, împreună cu alte 4 persoane, printre care se afla şi tatăl său M.O. şi inculpatul D.G.I..

Instanţa de apel mai constată că în volumul nr. 15 (volum în care sunt date despre minorii posibil a fi traficaţi de către inculpatul D.G.I.) au mai fost enumerate datele de identificare ale altor 6 persoane, respectiv B.F., D.C., D.C.M., D.L., M.V. şi P.S., persoane care însă nu au fost menţionate de către Parchet ca fiind victime ale traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului D.G.I..

S-a reţinut că o parte din minorii traficaţi de inculpatul D.G.I. aveau documente de călătorie sau declaraţii notariale false, inculpatul fiind în complicitate cu organele poliţiei de frontieră. Instanţa de apel constată însă că nu au fost identificaţi minorii respectivi sau organele poliţiei de frontieră ce ar fi fost în complicitate cu inculpatul. Instanţa de apel constată că această complicitate s-a dorit a fi demonstrată prin intermediul unor convorbiri telefonice purtate între inculpat şi diverse persoane, însă apreciem că aceste convorbiri nu sunt apte, singure, să demonstreze vinovăţia inculpaţilor. În orice caz, aceste interceptări telefonice au fost înlăturate de către instanţa de apel, urmare a aplicării deciziilor Curţii Constituţionale.

Cu privire la declaraţiile martorilor P.G., D.M.D., Ţ.F. şi H.A. se constată că acestea conţin aspecte generale din care nu rezultă că minorii erau transportaţi în străinătate de către inculpatul D.G.I. (sau ceilalţi inculpaţi) în scopul exploatării acestora. Mai mult declaraţiile martorilor nu conţin date ale minorilor transportaţi în străinătate, aceste declaraţii cuprinzând aspecte generale. Din datele prezentate mai sus (referitoare la fiecare minor menţionat în rechizitoriu) se constată că minorii respectivi au intrat sau ieşit din ţară împreună sau nu cu inculpatul, cu autovehiculele cu nr. de înmatriculare xxx, xxxx şi xxx, în marea majoritate a cazurilor fiind însoţiţi însă şi de părinţi. Astfel cu privire la aceşti minori se constată că cei 4 martori nu au oferit informaţii utile care să ateste activitatea infracţională a inculpatului. De asemenea nu există absolut nicio probă din care să reiasă că inculpatul s-ar fi deplasat împreună cu minorii în străinătate pentru a-i obliga pe aceştia să practice cerşetoria sau să comită diverse infracţiuni.

Instanţa de apel a mai identificat şi declaraţia martorului V.M. din cursul urmăririi penale (f. 323 – vol. 8) care ar putea avea o legătură cu activitatea inculpatului D.G.I., însă nu relevă aspecte infracţionale la adresa acestui inculpat. Astfel martorul arată că „fiind foarte sărac, fără posibilităţi financiare, am văzut la biserică în Ţăndărei că un anume „F.” are microbuze şi m-am rugat la el să mă ajute să ajung în F.a. Acesta mi-a spus că mă ajută, eu doar trebuie să dau bani la şofer pentru motorină. Cheltuiala drumului m-a dus la suma de 35 (350) euro.” În declaraţia dată în faţa instanţei de apel – f. 178 – vol. III – martorul a arătat că nu este adevărat că ar fi fost ajutat să plece în străinătate de către numitul „F.”, banii necesari plecării adunându-i din vânzarea unor bunuri personale.” Deşi declaraţiile martorului conţin aspecte contradictorii, se constată că oricare ar fi afirmaţiile adevărate (fie din cursul urmăririi penale, fie din cursul judecăţii), acestea nu dovedesc în vreun fel activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului D.G.I..

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că a fost în Anglia la un nepot, iar banii i-a primit de la copiii săi.

În consecinţă instanţa de apel constată că nici infracţiunea de trafic de minori nu există, respectiv nu s-a făcut în vreun fel dovada comiterii unei astfel de infracţiuni.

3.Pentru inculpatul S.F. s-a mai reţinut:

„Inculpatul S.F. zis “Lichior”, împreună cu fraţii săi: inculpaţii S.S. şi nepotul său N. (fost B.) D., încă din anul 2002 au pus la punct o filieră prin care, organizau transportul copiilor provenind din familii sărace până la graniţa cu Ungaria, după care erau preluaţi de alţi membrii ai grupării şi transportaţi în străinătate.

Iniţial, părinţii acestor copii au fost împrumutaţi cu sume de bani, membrii grupării ocupându-se de procurarea actelor necesare tranzitării frontierei de stat către ţări din UE.

În perioada 2003 – 2006, inculpatul s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 34 minori, în calitate de şofer sau însoţitor având un număr de 32 ieşiri/intrări în/din România. Acesta a folosit ca mijloace de transport autoturismele xxx, xxx, xxx toate proprietatea sa şi xxxx aparţinând inculpatului S.C..

Dintre minorii transportaţi de inculpat, un număr de 14 au fost depistaţi cerşind sau săvârşind infracţiuni stradale de furt sau înşelăciune” (f. 53 – 61 rechizitoriu), respectiv: A.M., B.R., D.B., S.L., M.A., M.L., N.S., P.A., P.D., P. M., R.A., S.L., S.S. şi V.P..

Au fost redate aspecte din declaraţiile martorilor P.G., L.I. şi Ţ.C.D., după cum urmează:

- „Martorul P.G. (f. 61 rechizitoriu) l-a recunoscut după planşe foto pe inc.S.F. zis „Lichior”, ca fiind unul dintre şoferii care aduceau copii de etnie rromă la Arad şi pe care îi predau celorlalţi transportatori pentru a fi trecuţi în Ungaria”.

- Martorul L.I. (f. 61 rechizitoriu) declară că în data de 08.02.2005 a fost sunat de un şofer de microbuz din judeţul Ialomiţa, care i-a spus că vrea să meargă în Ungaria şi are patru persoane plus un sugar de trecut. Acesta i-a cerut să se întâlnească la Staţia Petrom dinaintea punctului de frontieră. Cu acele persoane martorul L.I. a ieşit prin punctul de frontieră Vărşand, fără a întâmpina probleme din partea poliţiei de frontieră, şi i-a lăsat la o altă benzinărie Mol din Ungaria. Din planşele foto prezentate pentru recunoaştere de către organele de poliţie judiciară, martorul L.I. l-a recunoscut pe S.F., ca fiind cel care a însoţit minorii la trecerea frontierei în data de 08.02.2005.

- Martorul T.C.D. (f. 61, 62  rechizitoriu) arată că dintre persoanele care au apelat la el pentru a trece peste frontieră grupuri de etnie rromă, printre care şi copii, erau doi bărbaţi, „F.” şi un altul căruia i se spunea „Lichior”. Din câte îşi aminteşte martorul, cel cu numele de „F.” a venit la Arad cu un autoturism, iar apoi cu un microbuz de culoare albastră, iar cel cu numele de „Lichior” a venit cu un microbuz Mercedes Vito de culoare vişinie. Între cei aflaţi în mijloacele de transport menţionate, martorul îşi aminteşte că se aflau bărbaţi, femei şi copii, iar de transportul persoanelor aduse de rromii menţionaţi se ocupa fratele martorului care încasa şi preţul transportului peste frontieră acesta fiind plătit de „F.” şi „Lichior” (S.F.)”.

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului S.F., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori

Instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că acesta, împreună cu fratele său S.S. şi nepotul său N. (fost B.) D. organiza transportul copiilor provenind din familii sărace până la graniţa cu Ungaria, iniţial părinţii acestor copii fiind împrumutaţi cu sume de bani, nu au fost identificaţi în vreun fel părinţii respectivi pentru a se putea analiza realitatea acestor afirmaţii.

De asemenea, deşi s-a reţinut că inculpatul S.F. s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 34 de minori, în rechizitoriu sunt nominalizaţi doar 14 minori, respectiv cei care au fost depistaţi de autorităţile britanice cerşind sau săvârşind infracţiuni stradale de furt sau înşelăciune, respectiv:

-A.M. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 5 – vol. 21 urmărire penală). Aceasta apare că a ieşit doar o dată însoţit de inculpatul S.F., respectiv la data de 08.02.2005 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, când a mai fost însoţită de alte 4 persoane din care 3 erau minori şi numitul L.I. (f. 5 – volum 21).

-B.R. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 6 ieşiri din ţară în perioada 2002 – 2006 (f. 106 – vol. 21 urmărire penală). Aceasta apare că a ieşit doar o dată însoţită de inculpatul S.F., respectiv la data de 28.07.2004 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, când a mai fost însoţită şi de numitul N.S. (f. 107 – volum 21). Din declaraţia martorului B.V., tatăl minorei (audiat în cursul judecăţii) rezultă că nu i-a dat vreo împuternicire inculpatului S.F. pentru însoţirea minorei (de altfel o astfel de împuternicire nici nu există la dosar), minora fiind însoţită de martor în momentul când a plecat în străinătate, respectiv în Spania. În declaraţia dată în faţa instanţei martora B.R. a arătat că a plecat în Spania împreună cu părinţii săi, B.L. şi B.V.. Din Spania, împreună cu părinţii săi a plecat în Irlanda.

-D.B. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu o singură ieşire din ţară la data de 28.01.2006 (f. 350 – vol. 21 urmărire penală). Acesta a ieşit împreună cu inculpatul S.F. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, când a mai fost însoţit de alte 9 persoane. O persoană cu acelaşi nume a fost indicată de către organele de urmărire penală – f. 123 rechizitoriu – că ar face parte din ramura externă a grupării şi ar fi fost cercetată şi condamnată de autorităţile britanice pentru infracţiuni de trafic de persoane şi înşelăciune, însă aceste aspecte nu au putut fi verificate, fiind, cel mai probabil vorba de o coincidenţă de nume, minorul fiind născut la data de 17.02.1993.

-S.L. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 5 intrări ieşiri din ţară în perioada 2002 – 2006 (f. 405 – vol. 21 urmărire penală). Acesta apare că a intrat doar o dată însoţit de inculpatul S.F., respectiv la data de 29.11.2005 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, când a mai fost însoţit de alte 4 persoane (f. 419 – volum 21). Din declaraţia martorului B.C., tatăl minorului (audiat în cursul judecăţii) rezultă că minorul a călătorit în Spania însoţit de martor.

-M.A. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 12 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 – 2006 (f. 491 – vol. 21 urmărire penală). În data de 04.06.2004 acesta a ieşit în ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx cu inculpatul S.F., dar şi cu părinţii săi M.P. şi C.L. (f. 495 –vol. 21 urmărire penală).

-M.L. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 7 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2004 – 2006 (f. 3 – vol. 22 urmărire penală). În data de 04.06.2004 acesta a ieşit în ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx cu inculpatul S.F., dar şi cu părinţii săi M.P. şi C.L. (f. 5 –vol. 22 urmărire penală).

-N.S. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 4 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2004 – 2006 (f. 62 – vol. 22 urmărire penală). În data de 28.07.2004 acesta a ieşit în ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx cu inculpatul S.F. şi cu numita B.R. (f. 63 – vol. 22 urmărire penală). Nu au fost ataşate alte acte privind această ieşire din ţară, fiind anexată însă o declaraţie notarială autentificată la data de 30.01.2007 prin care numita B.R. era împuternicită să însoţească minorul în străinătate – f. 742

-P.A. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 7 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 371 – vol. 22 urmărire penală). În data de 24.03.2006 acesta a ieşit în ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx cu inculpatul S.F., dar şi alte 4 persoane (f. 372 –vol. 22 urmărire penală).

-P.D. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 3 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 443 – vol. 22 urmărire penală). În data de 05.11.2005 aceasta a ieşit în ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx cu inculpatul S.F. în calitate de însoţitor conform declaraţiei consulare autentificate la data de 20.10.2005 (f. 455 –vol. 22 urmărire penală).

-P. M. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 3 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 3 – vol. 23 urmărire penală). În data de 05.11.2005 aceasta a ieşit din ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx cu inculpatul S.F. în calitate de însoţitor conform declaraţiei consulare autentificate la data de 20.10.2005 (f. 27 –vol. 23 urmărire penală).

-R.A. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 6 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2002 – 2006 (f. 76 – vol. 23 urmărire penală). În data de 28.01.2006 acesta a ieşit în ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx cu inculpatul S.F., dar şi cu numita R.L. în calitate de însoţitor conform declaraţiei notariale autentificată la data de 24.01.2006 (f. 82 –vol. 23 urmărire penală).

-S.L. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 3 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2004 – 2006 (f. 252 – vol. 23 urmărire penală). Doar în data de 28.12.2005 aceasta a intrat în ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX cu inculpatul S.F. şi cu numita V.A..

-S.S. – a fost audiat în calitate de martor (f. 257 – vol. 8 urmărire penală) la data de 07.04.2009 (deşi acesta nu a arătat că renunţă la calitatea de persoană vătămată sau parte civilă), prin procesul verbal de la fila 259 aducându-i-se la cunoştinţă prevederile Legii nr. 211 din 27.05.2004 cu modificările ulterioare privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunii. Martorul arată că a trecut ilegal frontiera în 1998 şi a ajuns în F.a împreună cu părinţii şi cu fratele său F.. După 6 luni s-au deplasat ilegal cu trenul în Anglia cu ajutorul unui marocan. „Despre Anglia părinţii mei auziseră de la alte persoane că este bine că statul îţi dă casă şi beneficii sociale”. S-a ocupat de cerşit şi de furt, iar în 2005 au fost returnaţi de către autorităţile britanice. După un an s-au hotărât să plece din nou în Spania. S-au deplasat cu un Opel Zafira condus de un cunoscut al tatălui său pe nume Lichior, dar la graniţa cu Slovenia acesta nu a fost lăsat să treacă deoarece avusese o problemă în F.a. Ulterior a plecat în Spania cu avionul împreună cu soţia sa D.M. în Spania unde cerşea şi spăla parbrize. Din ianuarie 2007 a venit din nou în Anglia unde se ocupă cu cerşitul, uneori luându-l şi pe fratele său S.T. (în declaraţia din cursul urmăririi penale – f. 261 – vol. 8 -  arată că a fostplecat în Spania la sfârşitul anului 2006 împreună cu părinţii săi cu un microbuz în care mai erau şi alte persoane din Ţăndărei. După sărbători împreună cu părinţii şi cei trei fraţi s-a deplasat în Anglia cu avionul la o soră care deja locuia cu familia ei acolo. Împreună cu fratele său S.S. a mers timp de vreo 10 zile la cerşit. Banii îi dădeau părinţilor pentru a cumpăra mâncare. Din declaraţia sa nu rezultă vreo legătură cu inculpaţii din prezentul dosar.) Acesta are un număr de 8 ieşiri intrări în perioada 2003 – 2006 (f. 365 – vol. 23) constatându-se că are doar o ieşire însoţit de inculpatul S.F. la data de 28.08.2006 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx şi de alte 5 persoane printre care se afla şi tatăl său S.V. şi o intrare însoţit de acelaşi inculpat pe data de 31.08.2006 şi alte 3 persoane printre care şi tatăl său S.V. (celelalte 2 persoane sunt M.V. şi P.G. – aceleaşi persoane care au ieşit din ţară pe data de 28.08.2006). Conform declaraţie notariale autentificate la data de 25.08.2006 (f. 374 – vol. 23) numitul P.G. avea calitatea de însoţitor al minorului S.S. în F.a în perioada 25.08.2006 – 25.11.2006. 

-V.P. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 3 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2004 – 2006 (f. 497 – vol. 23 urmărire penală). Acesta a ieşit din ţară în data de 08.08.2004 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX cu inculpatul S.F. şi cu alte 4 persoane. De asemenea a ieşit din ţară la data de 19.10.2006 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX cu inculpatul S.F. împreună cu alte 3 persoane printre care se afla şi numitul V.A., care avea calitatea de însoţitor al minorului conform declaraţiei consulare autentificată la data de 25.09.2006 (f. 504). Din declaraţia martorului V.I. dată în cursul judecăţii la data de 27.04.2018 rezultă că numitul V.P. este fratele său (care în prezent este înfiat de martor). Acelaşi martor mai arată că nu ştie dacă inculpaţii D.P. şi D.M.C. s-au ocupat de recrutarea şi transportul unor copii peste graniţă.

Instanţa de apel mai constată că în volumele nr. 21, 22 şi 23 (volum în care sunt date despre minorii posibil a fi fost traficaţi de către inculpatul S.F.) au mai fost enumerate datele de identificare ale altor 20 de persoane, respectiv A.V., B.R., B.F., D.C., D.F., D.M., I.P., M.D., P.D., P.M., P.N., P.V., P.P., P.C., R.D., R.E., S.S., Ş.V.M., S.T. şi T.I., persoane care însă nu au fost menţionate în rechizitoriu ca fiind victime ale traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului S.F., ceea ce înseamnă că instanța de judecată nu a fost sesizată cu cercetarea aspectelor legate de posibila traficare a acestora din urmă și astfel nu poate analiza aceste aspecte.

Cu privire la declaraţiile martorilor P.G., L.I. şi T.C.D. se constată că acestea conţin aspecte generale din care nu rezultă că minorii erau transportaţi în străinătate de către inculpatul S.F. (sau ceilalţi inculpaţi) în scopul exploatării acestora. Mai mult declaraţiile martorilor nu conţin date ale minorilor transportaţi în străinătate, aceste declaraţii cuprinzând doar aspecte generale. Din datele prezentate mai sus (referitoare la fiecare minor menţionat în rechizitoriu) se constată că minorii indicaţi ca fiind traficaţi de către inculpatul S.F. au intrat sau ieşit din ţară împreună sau nu cu inculpatul, cu diverse mijloace de transport, în marea majoritate a cazurilor fiind însoţiţi însă şi de părinţi. Astfel cu privire la aceşti minori, martorii nu au oferit detalii concludente care să probeze activitate infracțională a inculpatului. De asemenea, așa cum reiese din cele expuse mai sus, nu există absolut nici o probă din care să reiasă că inculpatul s-ar fi deplasat împreună cu minorii în străinătate pentru a-i obliga pe aceştia să practice cerşetoria sau să comită diverse infracţiuni.

Mai mult, nici din declaraţiile inculpatului M.I. nu rezultă că minorii ar fi fost transportaţi în străinătate în scopul exploatării acestora.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa arătând că locuieşte împreună cu cei 12 copii la Londra din ajutorul social acordat de autorităţile britanice.

În concluzie, instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, nefiind probată în vreun fel dovada comiterii unei astfel de infracţiuni.

4. Pentru inculpatul B.R. s-a mai reţinut:

„Inculpatul B.R., în perioada 2003 – 2005 s-a ocupat de transportul în străinătate, în calitate de şofer sau însoţitor a unui număr de 28 minori, având un număr de 15 ieşiri/intrări în/din România,  folosind ca mijloace de transport autoturismele xxx, proprietatea sa şi xxx, aparţinând inculpatului S.F..

Dintre copiii transportaţi de sus numit, un număr de 4 minori, R.N.,  M.A., D.A., S.A., au fost depistaţi în Marea Britanie că au săvârşit infracţiuni de furt, cerşetorie”. Au fost enumerate activităţile de cerşetorie şi furt practicate de cei 4 minori în Marea Britanie.

Apoi au fost relatate aspecte din declaraţiile martorilor G.V.S. şi Ţ.F., după cum urmează:

 „Din declaraţia martorului G.V.S. rezultă că în perioada 2002 – 2006  a lucrat ca agent de asigurări  şi s-a aflat în cea mai mare parte a timpului  în Cartierul Vest  la staţia de carburanţi Petrom, din Arad, loc unde în mod obişnuit încheia  poliţe de asigurare persoanelor care  urmau să călătorească în străinătate.

Aici se adunau multe persoane care alimentau cu carburant mijloacele de transport  cu care se deplasau  şi, de asemenea, se aflau şi transportatori  din judeţul Arad. Între cei care se aflau acolo era un număr semnificativ de etnici rromi însoţiţi de mulţi copii de vârste diferite, despre care martorul G.V.S.  a presupus că erau duşi să practice cerşetoria.

Martorul G.V.S. a declarat că a încheiat  asigurări la un număr mare de persoane, iar cu ocazia prezentării de către organele poliţiei judiciare a unor planşe foto, martorul a precizat că a reţinut semnalmentele unora dintre persoanele care veneau cu grupuri de persoane, în special ca şoferi ce transportau acele grupuri.

Dintre persoanele reţinute de martor, acesta a indicat două persoane ca fiind şoferi care transportau, de regulă, bărbaţi, femei şi copii, cu precădere etnici rromi, despre care a aflat de la organele de poliţie judiciară că se numesc B.R. şi N.F.A..

Din declaraţia martorului Ţ.F.  rezultă că în perioada 2006 – 2007,  a fost angajat în calitate de conducător auto la S.C  G. SRL, societate de transport persoane pe  relaţia  România - Ungaria.

Dintre clienţii pe care-i transporta martorul Ţ.F., acesta  îşi aminteşte că erau  mai mulţi bărbaţi de etnie rromă, care veneau ori la parcarea de la gară ori la  staţia de carburant Petrom situată  la ieşirea din municipiul Arad.

Aceştia conduceau diverse mijloace de transport, iar printre persoanele transportate se aflau şi copii, iar în mod obişnuit numărul persoanelor transportate era egal cu numărul de copii sau adolescenţi inclusiv şi bebeluşi de 4 luni, ba chiar au fost cazuri când într-un grup de 8 persoane, 5 erau copii iar 3 erau adulţi.

Din cele auzite şi din câte reţine martorul Ţ.F.  doi dintre conducătorii auto erau fraţi şi se numeau „D.” (B.D.) şi „R.” (B.R.).

Cu privire la copiii pe care îi transportau rromii cu mijloacele de transport conduse de martor sau de alţi conducători auto din Arad, arată faptul că era de notorietate  că aceştia erau transportaţi  pentru a fi duşi la cerşit în statele din vestul Europei sau pentru alte activităţi infracţionale.

Martorul a declarat că în timpul discuţiilor telefonice purtate cu unii dintre rromi cum ar fi R., D., F., aceştia negociau costul transportului, şi de asemenea arată că în municipiul Arad  exista o mare concurenţă între transportatorii auto cu autorizaţie să efectueze transport de persoane. În momentul în care martorul a refuzat să-i mai transporte pe rromii din Ţăndărei aceştia au apelat la alţi transportatori.

Din planşele foto prezentate pentru recunoaştere martorul Ţ.F. a recunoscut pe: D.M., D.P., D.G.I. zis „F.”,  N.D., B.R., ca fiind cei care aduceau persoane pentru a fi transportate în Ungaria.” f. 64 – 66 rechizitoriu.

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului B.R., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că acesta s-ar fi ocupat de transportul în străinătate, în calitate de şofer sau însoţitor a unui număr de 28 de minori, în rechizitoriu sunt nominalizaţi doar 4 minori, respectiv cei care au fost depistaţi de autorităţile britanice că au comis infracţiuni de furt sau cerşetorie:

-D.A. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 7 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 – 2006 (f. 4 – vol. 11 urmărire penală). În data de 07.02.2004 aceasta a ieşit din ţară împreună cu alte 8 persoane (printre care se afla şi tatăl său D.A. şi mama sa D.L.), iar în data de 27.04.2004 a intrat în ţară împreună cu 5 persoane (printre care mama sa D.L. şi inculpatul B.R., cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX.

-M.A. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 12 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 – 2006 (f. 117 – vol. 11 urmărire penală). În data de 03.10.2004 acesta a intrat în ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu părinţii săi M.P. şi C.L. (f. 138 – 139 –vol. 11 urmărire penală) şi cu inculpatul B.R., iar în data de 05.12.2004 a ieşit din ţară cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx fiind împreună cu alte 22 de persoane printre care părinţii săi M.P. şi C.L. şi inculpatul B.R..

-S.A. (născut la data de 28.08.1996) – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale, iar din actele dosarului (vol. 11 – f. 227 - 251) nu rezultă modalitatea în care a ajuns în Anglia.

-R.N. (născută la data de 04.04.1989) – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 intrări/ieşiri în/din ţară în anul 2003 (f. 197 – vol. 11). În data de 25.08.2003 aceasta a ieşit din ţară însoţită de un număr de 13 persoane, printre care se afla şi inculpatul B.R., iar în data de 03.10.2003 a ieşit din ţară cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx cu numiţii C.R., D.A., T.F., T.L. şi Z.E.. În declaraţia dată în cursul judecăţii la data de 04.09.2018 martora arată că nu îi cunoaşte pe B.R. şi S.S.. A plecat în Spania însoţită de părinţii săi R.V. şi R.V. la vârsta de 10 – 11 ani. Aceasta mai arată că nu a cerşit şi nu a spălat parbrize, fiind la şcoală. De asemenea mai arată că nu a fost vătămată în vreun fel în urma plecării în străinătate.

Instanţa de apel mai constată că în volumul nr. 11 (volum în care sunt date despre minorii posibil a fi fost traficaţi de către inculpatul B.R.) au mai fost enumerate datele de identificare ale altor 4 de persoane, respectiv M.D., O.A.M., P.S. şi S.F., persoane care însă nu au fost menţionate de către Parchet ca fiind victime ale traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului B.R.. De asemenea în volumele nr. 25, 26 şi 27 (volume ce conţin date cu privire la minorii presupuşi a fi fost traficaţi de către inculpatul B.R. şi D.A.) au mai fost enumerate datele de identificare ale altor 24 persoane: G.I., P.B., B.O., L.C., D.G., M. (S.) M., G.A. (din declaraţia acestuia dată în cursul urmăririi penale – f. 26 – vol. 8 – rezultă că în prezent locuieşte în Anglia cu familia şi primesc ajutor social 1700 lire pe lună, însă nu reiese că ar fi fost traficat de vreo persoană, iar din declaraţia dată în faţa instanţei la data de 23 octombrie 2013 rezultă că acesta a plecat în Anglia însoţit de părinţii săi G.G. şi G.I. şi de fratele său G.I. cu avionul în 2007. Acesta arată că în prezent locuieşte în Anglia şi nu l-a obligat nimeni să cerşească. Banii pe care îi obţinea din cerşit nu îi dădea nici părinţilor, ferindu-se ca aceştia să afle cu ce se ocupa. Mai arată că îl cunoaşte doar pe S.F. care este văr nu tatăl său), B.I., B.M., G.C., G.M., G.G., S.S., T.G., C.L., R.D., G.N., T.M., V.S., B.D., R.B., L.D., M.M., B.F., persoane care însă nu au fost menţionate de către Parchet ca fiind victime ale infracţiunii de trafic de minori reţinut în sarcina inculpatului B.R..

Cu privire la declaraţiile martorilor G.V.S. şi Ţ.F. se constată că acestea conţin aspecte generale din care nu rezultă că minorii erau transportaţi în străinătate de către inculpatul B.R. (sau ceilalţi inculpaţi) în scopul exploatării acestora. Mai mult declaraţiile martorilor nu conţin date ale minorilor transportaţi în străinătate, aceste declaraţii cuprinzând doar aspecte generale. Din datele prezentate mai sus (referitoare la fiecare minor menţionat în rechizitoriu) se constată că minorii indicaţi ca fiind traficaţi de către inculpatul B.R. au intrat sau ieşit din ţară împreună sau nu cu inculpatul, cu diverse mijloace de transport, în marea majoritate a cazurilor fiind însoţiţi însă şi de părinţi. Astfel, cu privire la aceşti minori, se constată că declarațiile celor 2 martori nu sunt concludente și nu au valoarea probantă. De asemenea nu există absolut nicio probă din care să reiasă că inculpatul s-ar fi deplasat împreună cu minorii în străinătate pentru a-i obliga pe aceştia să practice cerşetoria sau să comită diverse infracţiuni.

Instanţa de apel mai constată că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, în esenţă acesta arătând că în perioada 2003 – 2005 a efectuat transporturi în străinătate cu autoturismul personal, însă nu cunoaşte pentru ce mergeau persoanele pe care le transporta din Ţăndărei în Spania, acestea spunându-i că merg în vizită la rude sau la muncă. Astfel, activitatea efectuată de acesta nu poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, nefiind dovedit scopul exploatării minorilor.

În concluzie, instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, nefiind probată în vreun fel dovada comiterii unei astfel de infracţiuni.

5. Pentru inculpatul D.A. s-a mai reţinut:

„În perioada 2003 – 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 7 minori, în calitate de şofer sau însoţitor, având un număr de 3 ieşiri/intrări în/din România. Acesta a folosit ca mijloace de transport autoturismele xxx, xxx, xxx.

Dintre copii transportaţi de sus numit, un număr de 2 minori, B.S. şi S.L. au fost depistaţi în Marea Britanie săvârşind infracţiuni de furt, cerşetorie.” – f. 67 rechizitoriu

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului D.A., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că acesta s-ar fi ocupat de transportul în străinătate, în calitate de şofer sau însoţitor a unui număr de 7 de minori, în rechizitoriu sunt nominalizaţi doar 2 minori, respectiv cei care au fost depistaţi de autorităţile britanice că au comis infracţiuni de furt sau cerşetorie:

-B.S. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 4 intrări – ieşiri din ţară în anul 2006 (f. 4 – vol. 12 urmărire penală). În data de 03.06.2006 aceasta a ieşit din ţară împreună cu alte 11 persoane (printre care se aflau şi părinţii săi S.I. şi C.E. şi inculpatul D.A.), cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx. Se constată însă că la toate celelalte 3 ieşiri minora a fost însoţită o dată de numita M.V. (care avea procură specială în acest sens), o dată de tatăl său S.I. şi o dată apare ca fiind ieşită pe jos (din bazele de date ale IGPF rezultă că ar fi ieşit pe jos – f. 4, iar din răspunsul IJPF Arad rezultă că minora nu ar fi ieşit din ţară la data de 03.06.2006 prin PTF Nădlac).

-S.L. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale şi nu apare în volumul nr. 12. Fiind audiat în cursul judecăţii în primă instanţă (f. 201) acesta a arătat că a părăsit teritoriul ţării când avea 12 – 13 ani deplasându-se în Spania împreună cu unchiul său, inculpatul D.A.. Acesta mai arată că nu i s-a cerut de către D.A. să cerşească. De asemenea mai arată că în perioada 2002 – 2003 a fost plecat în Anglia împreună cu părinţii săi unde s-a ocupat de spălarea parbrizelor, această iniţiativă aparţinându-i, nefiind obligat de către cineva. Mai mult, arată că banii obţinuţi nu i-a dat nimănui.

Din datele prezentate mai sus se constată că doar minora B.S. (aceasta şi minorul S.L. apar în rechizitoriu ca fiind traficaţi de către inculpatul D.A.) apare că ar fi ieşit din ţară cu inculpatul, însă aceasta era însoţită şi de părinţii săi. Cu privire la modalitatea de ieşire din ţară a minorului S.L. nu au fost obţinute date, însă din declaraţia acestuia rezultă că ar fi ieşit cu inculpatul D.A.. Din declaraţia acestui minor rezultă doar că a ieşit o singură dată din ţară împreună cu inculpatul D.A. în calitate de însoţitor (inculpatul fiind unchiul minorului) şi nicidecum că ar fi fost transportat în vederea exploatării sale.

Instanţa de apel mai constată că în volumul nr. 12 (volum în care sunt date despre minorii posibil a fi traficaţi de către inculpatul D.A.) au mai fost enumerate datele de identificare ale altor 6 persoane, respectiv M.A., M.C., R.A.,  R.D., S.V. şi S.S., persoane care însă nu au fost menţionate de către Parchet ca fiind victime ale traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului D.A., ceea ce înseamnă că instanța de judecată nu a fost sesizată cu cercetarea aspectelor legate de posibila traficare a acestora. De asemenea în volumele nr. 25, 26 şi 27 (volume ce conţin date cu privire la minorii presupuşi a fi fost traficaţi de către inculpatul B.R. şi D.A.) au mai fost enumerate datele de identificare ale altor 24 persoane: G.I. (a participat în calitate de martor arătând în esenţă nu l-a obligat nimeni să cerşească – fila 55 – vol. 8, iar în declaraţia dată în faţa instanţei la data de 23.10.2013 arată că a plecat în Anglia împreună cu părinţii şi fraţii săi G.A. şi G.I., iar când avea nevoie de bani cerşea, fără a fi obligat de cineva. Banii obţinuţi îi cheltuia pentru mâncare. În cei 7 ani în care a stat în Anglia s-a întâlnit cu S.F. însă nu a avut vreo treabă cu acesta. Mai arată că niciunul din inculpaţii S. nu i-au pretins bani şi nu l-au ajutat să iasă din ţară), P.B., B.O., L.C., D.G., M. (S.) M., G.A., B.I., B.M., G.C., G.M., G.G., S.S., T.G., C.L., R.D., G.N., T.M., V.S., B.D., R.B., L.D., M.M., B.F., persoane care însă nu au fost menţionate de către Parchet ca fiind victime ale traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului D.A., ceea ce înseamnă că instanța de judecată nu a fost sesizată cu cercetarea aspectelor legate de posibila traficare a acestora din urmă și astfel nu poate analiza aceste aspecte.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa arătând însă că a fost plecat în străinătate unde uneori a cerşit, spălat parbrize sau vândut ziare.

Astfel instanţa de apel nu a identificat absolut nicio probă din care să reiasă că inculpatul s-ar fi deplasat împreună cu minorii în străinătate pentru a-i obliga pe aceştia să practice cerşetoria sau să comită diverse infracţiuni.

În concluzie, instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, nefiind probată în vreun fel dovada comiterii unei astfel de infracţiuni.

6. Pentru inculpatul S.N. s-a mai reţinut:

„Inculpatul S.N., zis ”P.”, împreună cu fraţii săi: inculpaţii S.S., S.F. şi nepotul său N. (fost B.) D., încă din anul 2002 au pus la punct o filieră prin care, organizau transportul copiilor provenind din familii sărace până la graniţă, după care erau preluaţi de alţi membrii ai grupării şi transportaţi în străinătate.

Iniţial, părinţii acestor copii au fost împrumutaţi cu sume de bani, membrii grupării ocupându-se de procurarea actelor necesare tranzitării frontierei de stat către ţări din UE.

Inculpatul a transportat, în calitate de şofer sau însoţitor mai mulţi minori, printre care S. M., S. N., B. B., S. S., în perioada 2002 – 2005, având un număr de 5 ieşiri/intrări în/din România. Acesta a folosit ca mijloace de transport autoturismele xxx, xxx, xxx, xxx.

Dintre copii transportaţi de inculpat, un minor, S.M. a fost depistată în Marea Britanie săvârşind infracţiuni de furt, cerşetorie.

Totodată, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat faptul că acesta s-a ocupat şi de negocierea şi plata preţului transportului din România în străinătate pentru minori din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa, alţii decât cei pe care i-a transportat personal, precum şi faptul că se ocupa de distribuirea grupurilor de persoane la transportatorii din Arad, care aveau obligaţia de a transporta aceste persoane afară din ţară.

Din declaraţia martorului A.F. rezultă că a făcut  transporturi de persoane pe relaţia Arad Bruxelles şi Arad-Paris.

Despre copiii care erau transportaţi împreună cu etnicii rromi, martorul A.F. a aflat din discuţiile purtate între transportatori, între alţi cetăţeni ce nu aveau calitatea de pasageri sau de transportatori, precum şi din zvon public sau Mass-Media, că aceştia erau duşi în străinătate în scopul de a practica cerşetoria.

Conform declaraţiei martorului A.F. se reţine faptul că acesta a încercat să evite să primească copii în microbuz, întrucât preţul biletului era mai mic decât pentru un pasager adult şi implica formalităţi mai complicate la trecerea frontierei şi în plus creau şi disconfort pentru ceilalţi pasageri.

Tot acesta a mai declarat pentru grupurile de rromi, în mod obişnuit, existau lideri, care negociau cu transportatorii în vederea obţinerii de discauntu-ri la preţ şi care, în mod vizibil erau respectaţi şi  ascultaţi de către ceilalţi membrii  ai grupului,  pe care îl însoţeau.

Unii dintre  aceşti însoţitori de grupuri şi intermediari veneau relativ frecvent, iar fizionomiile unora dintre ei, martorul A.F. a menţionat că poate să le recunoască dacă îi sunt prezentate fotografiile acestora.

Din planşele foto prezentate pentru recunoaştere martorul A.F.  în prezenţa a doi martori asistenţi a recunoscut pe: D.A., D.G.-I., D.T., P.(S.N.) I.A.

Martorul H.A. declară că traficanţii din Ţăndărei au apelat pentru transportul pasagerilor şi în special a minorilor şi la alţi transportatori autorizaţi, doi dintre aceştia fiind Ş.P. şi B.  care poseda o agenţie de transport în zona Bingo din municipiul Arad.

 Referitor la Ş.P., martorul a auzit că acesta efectua transporturi de persoane, pentru un individ din grupul de rromi condus de "F.", un anume „Poligrad”. f. 68 – 70 rechizitoriu

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului S.N., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat, declaraţia martorului A.F. cuprinzând aspecte generale cu privire la faptul că inculpatul S.N. însoţea anumite grupuri de persoane de etnie rromă în afara ţării, ocupându-se de transportul acestora prin intermediul altor transportatori, aspecte care, în lipsa altor probe nu ar putea conduce la reţinerea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat. Declaraţia martorului H.A. nu cuprinde aspecte referitoare la inculpatul S.N..

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că acesta, împreună cu fraţii săi S.S. şi S.F. şi nepotul său N. (fost B.) D., organiza transportul copiilor provenind din familii sărace până la graniţă, iniţial părinţii acestor copii fiind împrumutaţi cu sume de bani, nu au fost identificaţi în vreun fel părinţii respectivi pentru a se putea analiza realitatea acestor afirmaţii.

De asemenea, deşi s-a reţinut că inculpatul S.N. s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a mai mulţi minori, în rechizitoriu sunt nominalizaţi doar 4 minori, respectiv:

-S.M. – nu a fost audiată în cursul urmării penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 6 intrări/ieşiri în/din ţară în perioada 2002 - 2005 (f. 4 – vol. 24). În data de 08.02.2005 aceasta a ieşit din ţară însoţită de un număr de 7 persoane, printre care se afla şi inculpatul S.N. şi numiţii S.N., B.B. şi S.S. (f. 5 – vol. 24).

-S.N. (fiul inculpatului S.N.) – nu a fost audiat în cursul urmării penale. Nu figurează în volumul nr. 24 însă apare că ar fi ieşit din ţară însoţit de un număr de 7 persoane, printre care se afla şi inculpatul S.N. şi numiţii S.M., B.B. şi S.S. menţionaţi mai sus (f. 5 – vol. 24). În declaraţia dată în cursul judecăţii  la data de 04.09.2018 arată că a plecat în Spania însoţit de părinţii săi S.C. şi S.A.. Arată că a stat doar în Spania unde nu a cerşit, nu a spălat parbrize şi nu a fost reţinut de poliţie.

-B.B. – nu a fost audiată în cursul urmării penale. Nu figurează în volumul nr. 24 însă apare că ar fi ieşit din ţară însoţit de un număr de 7 persoane, printre care se afla şi inculpatul S.N. şi numiţii S.M., S.N. şi S.S. menţionaţi mai sus (f. 5 – vol. 24). În declaraţia dată în faţa instanţei la 24.07.2018 aceasta arată că este fiica inculpatului B.R. şi a fost plecată o singură dată în excursie însoţită de părinţii săi. Aceasta arată că în momentul în care a călătorit într-o excursie nu mai ştie dacă a fost cu alte persoane printre care să fie şi inculpatul S.N..

-S.S. – nu a fost audiat în cursul urmării penale. Nu figurează în volumul nr. 24 însă apare că ar fi ieşit din ţară însoţit de un număr de 7 persoane, printre care se afla şi inculpatul S.N. şi numiţii S.M., S.N. şi B.B. menţionaţi mai sus (f. 5 – vol. 24).

În vol. 24 nu sunt date cu privire la ceilalţi 3 minori presupus a fi traficaţi de către inculpat.

Din datele prezentate mai sus se constată că minorii au ieşit din ţară cu autovehiculul în care se afla şi inculpatul S.N., însă acest aspect nu poate conduce automat la reţinerea infracţiunii de trafic de minori, alte probe concludente nefiind administrate.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa.

Astfel instanţa de apel nu a identificat absolut nicio probă din care să reiasă că inculpatul s-ar fi deplasat împreună cu minorii în străinătate pentru a-i obliga pe aceştia să practice cerşetoria sau să comită diverse infracţiuni.

În concluzie, instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, nefiind probată în vreun fel dovada comiterii unei astfel de infracţiuni.

7. Pentru inculpatul S.S. s-a mai reţinut:

 „Inculpatul S.S., în data de 19 octombrie 2006, s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 5 minori, în calitate de însoţitor, având o singură ieşire/intrare în/din România. Acesta a folosit ca mijloc de transport autoturismul xxx.

Dintre copii transportaţi de susnumit, un număr de 2 minori, S.V., P. M. au fost depistaţi în Marea Britanie săvârşind infracţiuni de furt, cerşetorie, iar o minoră, S.M. apare ca având cazier în Spania.”

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului S.S., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat, menţiunile din rechizitoriu conform cărora acesta ar fi pus la punct o filieră împreună cu fraţii săi S.N. şi S.F. şi nepotul său N. (fost B.) D. prin care organiza transportul copiilor provenind din familii sărace până la graniţă nefiind bazate şi pe probe.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că acesta, împreună cu fraţii săi S.N. şi S.F. şi nepotul său N. (fost B.) D., organiza transportul copiilor provenind din familii sărace până la graniţă, iniţial părinţii acestor copii fiind împrumutaţi cu sume de bani, nu au fost identificaţi în vreun fel părinţii respectivi pentru a se putea analiza realitatea acestor afirmaţii sau minorii respectivi.

De asemenea, deşi s-a reţinut că acesta s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 5 minori, în rechizitoriu sunt nominalizaţi doar 3 minori, respectiv:

-P. M. – nu a fost audiată în cursul urmării penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 3 intrări/ieşiri în/din ţară în perioada 2005 - 2006 (f. 24 – vol. 24). În data de 19.10.2006 aceasta a ieşit din ţară însoţită de un număr de 26 persoane cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx, persoane printre care se afla şi inculpatul S.S., însă şi numitul N.M. (f. 25) în calitate de însoţitor conform declaraţiei notariale autentificate la data de 18.10.2006 (f. 28 – vol. 24)

-S.V. – nu a fost audiat în cursul urmării penale. Acesta este născut la data de 04.06.1995 şi figurează în baza de date a IGPF cu o singură ieşire din ţară (f. 104 – vol. 24) în data de 08.12.2005 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu mama sa S.L., aceasta având calitate de însoţitor conform declaraţiei notariale autentificate la data de 02.11.2005 dată de tatăl său S.N. (f. 105), inculpatul nefigurând printre persoanele care au ieşit din ţară cu minorul şi autoturismul menţionate anterior.

-S.V. – nu a fost audiat în cursul urmării penale. Acesta este născut la data de 22.03.1989 şi figurează în baza de date a IGPF cu 4 intrări ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 112 – vol. 24). În data de 19.10.2006 a ieşit din ţară cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu alte 26 de persoane printre care se afla şi inculpatul S.S., însă şi tatăl său, C.G..

-S.M. – nu a fost audiată în cursul urmării penale. Aceasta figurează că în data de 19.10.2006 a ieşit din ţară cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu alte 26 de persoane printre care se afla şi inculpatul S.S., însă şi tatăl său C.G. (f. 112 – vol. 24). Nu apare în volumul 24.

Instanţa de apel mai constată că în volumul nr. 24 (volum în care sunt date despre minorii posibil a fi fost traficaţi de către inculpatul S.S.) au mai fost enumerate datele de identificare ale altor 3 persoane, respectiv I.C., V.S. şi S.G. (în declaraţia dată în faţa instanţei la data de 24.07.2018 aceasta arată că a fost plecată în Spania împreună cu părinţii săi, iar acolo nu a pus-o nimeni să cerşească sau să muncească. Avea în jur de 8  10 ani şi a stat în vacanţă aproximativ 5 – 6 luni.), persoane care însă nu au fost menţionate de către Parchet ca fiind victime ale traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului S.S..

Din datele prezentate mai sus se constată că cei 4 minori au plecat în străinătate însoţiţi de cel puţin unul dintre părinţi sau un însoţitor prin declaraţie autentificată, iar unul dintre aceştia, S.V. (născut la xxx), nu a fost însoţit de către inculpat. Se mai constată că în autovehiculul cu care minorii au părăsit ţara erau în total 27 de persoane, iar probele administrate nu au stabilit vreo legătură între aceştia şi inculpat, cu excepţia locului de domiciliu, legătură care nu poate contribui în vreun fel la constatarea existenţei infracţiunii de trafic de minori.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa arătând că fost plecat de mai multe ori în străinătate unde a lucrat ca zugrav, iar în Anglia s-a ocupat şi de vânzarea ziarelor. Acesta mai arată că minora P. M. este fiica fratelui său, iar I.C. şi S.G. sunt copiii săi. De asemenea inculpatul arată că în Anglia a primit ajutoare sociale, fiind împreună cu familia.

Astfel instanţa de apel nu a identificat absolut nicio probă din care să reiasă că inculpatul s-ar fi deplasat împreună cu minorii în străinătate pentru a-i obliga pe aceştia să practice cerşetoria sau să comită diverse infracţiuni.

În concluzie, instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, nefiind probată în vreun fel existenţa unei astfel de infracţiuni.

8. Pentru inculpatul S.I. s-a mai reţinut:

„S.I.,  s-a ocupat în perioada 2004-2006, cu negocierea şi plata preţului de transport pentru persoanele (printre care se aflau mulţi copii rromi) pe care le aduceau din judeţele Călăraşi si Ialomiţa, la Arad, în vederea transportării lor peste frontieră.

Inculpatul se deplasa cu autoturismele celorlalţi membrii ai grupării, care însoţeau grupurile de copii rromi până la Arad, unde negocia preţul pentru transportul acestora până în Ungaria şi repartiza copiii pe diferite mijloace de transport autorizate să efectueze transporturi internaţionale de persoane.

A primit din Spania şi Marea Britanie prin mandate Money Gram, sume de bani totalizând 6298.22 euro.

Din declaraţiile martorilor cu identitate protejată rezultă faptul că acesta era implicat în comiterea de infracţiuni de trafic de minori în scopul exploatării prin cerşetorie, pe relaţia România Spania, România Marea Britanie.” f. 72 rechizitoriu

Cu privire la acest inculpat instanţa de apel constată că deşi activitatea infracţională şi încadrarea în drept i-au fost descrise în cuprinsul rechizitoriului din data de 13 februarie 2012, acesta a fost trimis în judecată doar prin rechizitoriul din data de 05 septembrie 2013, rechizitoriu în care se arată că acesta „a sprijinit gruparea infracţională”, celelalte activităţi fiind identice cu cele din primul rechizitoriu.

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului S.I., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat, aspectele din declaraţiile martorilor cu identitate protejată fiind generale şi neatestând în vreun fel comiterea acestei infracţiuni de către inculpat.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că prin rechizitoriul întocmit în cauză nu au fost identificaţi minorii traficaţi de către inculpat, lipsind astfel subiecţii pasivi ai acestei infracţiuni, motiv pentru care se constată inexistenţa acestei infracţiuni.

9. Pentru inculpatul S.M. s-a mai reţinut:

„S.M. (zis „A.”) are, în cursul anului 2004, un număr de 2 ieşiri/intrări în/din România. Acesta a folosit ca mijloace de transport autoturismele xxx şi xxx.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat faptul că acesta era unul din membrii anturajului inculpatului D.G.I., fiind implicat în traficarea de minori rromi în scopul practicării cerşetoriei în străinătate.” Instanţa de apel nu a identificat declaraţiile în baza cărora au fost reţinute infracţiunile în sarcina inculpatului, aceste menţiuni fiind generale.

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului S.M., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat, în declaraţiile martorilor nefiind identificate aspecte incriminatoare la adresa inculpatului, aspectele relatate fiind generale şi neatestând în vreun fel comiterea acestei infracţiuni de către inculpat.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că prin rechizitoriul întocmit în cauză nu au fost identificaţi minorii traficaţi de către inculpat, lipsind astfel subiecţii pasivi ai acestei infracţiuni, motiv pentru care se constată inexistenţa acestei infracţiuni.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa.

10. Pentru inculpatul D.T. s-a mai reţinut:

„D.T. (zis „C.” sau „C.”) în anul 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 3 minori, având un număr de 1 ieşiri/intrări în/din România. Acesta a folosit ca mijloc de transport autoturismul xxx.

Cei doi copii transportaţi de sus numit, D.M. şi D.D. au fost depistaţi în Marea Britanie săvârşind infracţiuni de furt, cerşetorie.

Totodată, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat faptul că acesta s-a ocupat şi de negocierea şi plata preţului transportului din România în străinătate pentru minori din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa, alţii decât cei pe care i-a transportat personal, precum şi faptul că se ocupa de distribuirea grupurilor de persoane la transportatorii din Arad, care aveau obligaţia de a transporta aceste persoane afară din ţară.” f. 75 rechizitoriu. Instanţa de apel nu a identificat declaraţiile în cauză, aceste menţiuni fiind generale.

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului D.T., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat, în declaraţiile martorilor nefiind identificate aspecte incriminatoarea la adresa inculpatului, aspectele relatate fiind generale şi neatestând în vreun fel comiterea acestei infracţiuni de către inculpat.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că acesta s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 3 minori, în rechizitoriu sunt nominalizaţi doar 2 minori, respectiv:

-D.M. – născută la data de 22.04.1991 conform datelor obţinute de autorităţile britanice – nu a fost audiată în cursul urmării penale. În vol. nr. 13 la filele 146 – 215 apar doar date cu privire la activităţile infracţionale ale acesteia în Marea Britanie, lipsind datele acesteia de ieşire din ţară.

-D.D. – nu a fost audiat în cursul urmării penale. Acesta este născut la data de 03.09.1989 şi figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 4 – vol. 13 urmărire penală). În data de 26.02.2005 acesta a intrat în ţară prin aeroportul Otopeni împreună cu 42 de persoane printre care se aflau şi părinţii săi, inculpatul D.T. şi R.D. (f. 4 – vol. 13 urmărire penală), iar la data de 28.04.2006 acesta a ieşit din ţară împreună cu alte 5 persoane printre care se afla şi tatăl său, inculpatul D.T., cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx.

Instanţa de apel mai constată că în volumul nr. 13 (volum în care sunt date despre minorii posibil a fi traficaţi de către inculpatul D.T.) au mai fost enumerate datele de identificare ale altor 2 persoane, respectiv D.D. şi V.N., persoane care însă nu au fost menţionate de către Parchet ca fiind victime ale traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului D.T., ceea ce înseamnă că instanța de judecată nu a fost sesizată cu cercetarea aspectelor legate de posibila traficare a acestora din urmă și astfel nu poate analiza acest aspect).

Din datele prezentate mai sus se constată că minorul D.D. este chiar fiul inculpatului (aspect „uitat” de către organele de urmărire penală), iar minora D.M. nu a fost identificată de către organele de urmărire penală.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa arătând însă că a fost plecat în străinătate împreună cu D.M. (nora sa) şi D.D. (fiul său) la un alt fiu al său care locuia în Anglia pe nume D.C.. Pe cei doi minori i-a lăsat în grija lui D.C., fiul său şi nu mai ştie cu s-au ocupat aceştia.

Instanţa de apel nu a identificat absolut nicio probă din care să reiasă că inculpatul s-ar fi deplasat împreună cu minorii în străinătate pentru a-i obliga pe aceştia să practice cerşetoria sau să comită diverse infracţiuni.

În concluzie, instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, nefiind probată în vreun fel dovada comiterii unei astfel de infracţiuni

11. Pentru inculpatul D.A. s-a mai reţinut:

„D.A. în perioada 2004 – 2005 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 10 minori, având un număr de 56 ieşiri/intrări în/din România. Acesta a folosit ca mijloace de transport autoturismele xxx, xxx şi xxx, toate acestea aparţinând inculpatului D.G.I..

Dintre copii transportaţi de sus numit, un număr de 13 minori, respectiv M.F., M.D., M.C., G.G., P.A., R.M., S.D., M.I., G.N., M.M., R.D., M.M. şi Z.L. au fost depistaţi în Marea Britanie săvârşind infracţiuni de furt, cerşetorie.” – f. 77

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului D.A., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că în rechizitoriu se susţine că acesta s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 13 minori (deşi se afirmă iniţial că s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a 10 minori, apreciem că această cifră reprezintă doar o eroare materială întrucât au fost enumeraţi 13 minori), respectiv:

-M.F. – nu a fost audiat în cursul urmării penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu o ieşire din ţară la data de 17.09.2004 (f. 66 – vol. 15 urmărire penală), cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx, împreună cu alte 4 persoane, printre care se afla şi tatăl său M.O. şi inculpatul D.G.I..

-M.D. (apare şi la inculpatul D.G.I.) – a fost audiată în cursul urmăririi penale la data de 28 iunie 2010 (f. 476 – vol. 47) doar în legătură cu identificarea unor acte de stare civilă la domiciliul inculpatului D.P., aceasta arătând că acest inculpat este bunicul său, iar martora, deşi are domiciliul în xxx, de fapt a crescut şi locuieşte la bunicul său, D.P., domiciliat în xxx. Acesta are un număr de 2 ieşiri intrări în perioada 2003 – 2004 (f. 136 – vol. 16) constatându-se că are o intrare însoţită de inculpaţii D.D. şi D.G.I. şi de alte 6 persoane la data de 21.04.2004 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx – (f. 136 – vol. 16) şi o ieşire la data de 24.11.2003 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu alte 4 persoane printre care şi tatăl său M.I. (fără vreun inculpat). Din declaraţia martorului M.I. din cursul judecăţii dată la 27.04.2018 rezultă că inculpaţii D.P., D.M.C. şi inculpaţii S. nu se ocupă cu traficul de copii.

-M.C. – nu a fost audiat în cursul urmării penale.

-G.G. – nu a fost audiată în cursul urmării penale.

-P.A. – nu a fost audiat în cursul urmării penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 7 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 371 – vol. 22 urmărire penală). În data de 24.03.2006 acesta a ieşit în ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx cu inculpatul S.F., dar şi alte 4 persoane (f. 372 –vol. 22 urmărire penală). Pe data de 13.06.2006 acesta a intrat în ţară cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu alte 5 persoane. Inculpatul D.A. nu figurează că ar fi ieşit vreodată împreună cu minorul.

-R.M. – nu a fost audiată în cursul urmării penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 13 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 – 2006 (f. 313 – vol. 24 urmărire penală). În data de 21.11.2005 aceasta a ieşit împreună cu alte 6 persoane (printre care părinţii săi R.C. şi S.V. şi sora R.M.) cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx. Inculpatul D.A. nu figurează că ar fi ieşit vreodată împreună cu minora.

-S.D. – nu a fost audiat în cursul urmării penale. Date despre acest minor se regăsesc în volumul 24, acesta figurând în baza de date a IGPF cu un număr de 4 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 – 2006 (f. 546 – vol. 24 urmărire penală). În data de 10.09.2005 acesta a ieşit cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu D.N., P.A., S.A., S.B. şi S.N., iar în data de 05.01.2006 a ieşit cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu alte 8 persoane printre care se aflau şi fraţii săi S.D. şi S.N. (f. 547 – vol. 24). Inculpatul D.A. nu figurează că ar fi ieşit vreodată împreună cu minorul.

-M.I. – nu a fost audiat în cursul urmării penale. Acesta este născut la data de 20.08.1994 conform datelor obţinute de autorităţile britanice. În vol. nr. 14 la filele 204 – 240 apar doar date cu privire la activităţile infracţionale ale acestuia în Marea Britanie, lipsind datele acestuia de ieşire din ţară.

-G.N. – nu a fost audiat în cursul urmării penale

-M.M. – nu a fost audiat în cursul urmării penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 3 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 243 – vol. 14 urmărire penală). Acesta apare că a ieşit doar o dată însoţit de inculpatul D.A., respectiv la data de 05.08.2005 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, când a mai fost însoţit de alte 3 persoane printre care şi numitul G.B., ce avea calitatea de însoţitor al minorului conform declaraţiei notariale autentificate la data de 03.08.2005 (f. 268 – volum 14)

-R.D. (apare şi la inculpatul D.G.I.) – a fost audiată în cursul urmăririi penale la data de 10 august 2009 (f. 161 – vol. 8), aceasta arătând că a plecat în anul 2005 împreună cu părinţii săi şi încă 3 fraţi în Spania, iar în anul 2008 au plecat în Anglia unde s-au stabilit în cartierul londonez Edmonton. Aceasta arată că a fost prinsă de poliţiştii britanici furând, însă nu au fost trimişi la furat de către părinţi sau alte persoane, aceştia nefiind supravegheaţi de părinţi. Martora mai arată că „Nici părinţii mei, nici alte persoane nu m-au exploatat sau trimis să comit infracţiuni.”

-M.M. – nu a fost audiată în cursul urmării penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 5 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2002 – 2006 (f. 208 – vol. 15 urmărire penală). În data de 09.06.2006 aceasta a ieşit din ţară împreună cu alte 13 persoane (printre care se afla şi tatăl său M.I.), cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx. Se constată însă că la toate celelalte 4 ieşiri minora a fost însoţită de ambii părinţi, respectiv M.D. şi M.I., inculpatul D.A. nefiind vreodată în autovehiculele cu care minora au trecut graniţa.

-Z.L. – nu a fost audiat în cursul urmării penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 11 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 – 2006 (f. 309 – vol. 15 urmărire penală). Acesta apare că a ieşit din ţară o singură dată împreună cu inculpatul D.G.I. (f. 310 – vol. 15) în data de 08.07.2004 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, însă împreună cu acesta se aflau şi părinţii săi, respectiv Z.I. şi Z.L. (f. 315 – vol. 15 se află certificatul de naştere din care rezultă numele părinţilor săi), inculpatul D.A. nefiind printre pasagerii autovehiculului.

Instanţa de apel mai constată că în volumul nr. 14 (volum în care sunt date despre minorii posibil a fi traficaţi de către inculpatul D.A.) au mai fost enumerate datele de identificare ale altor 8 persoane, respectiv D.C.M., D.L., G.L., M.C., M.S., M.V., R.E. şi S.A.G., persoane care însă nu au fost menţionate de către Parchet ca fiind victime ale traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului D.A..

Din datele prezentate mai sus (referitoare la fiecare minor nominalizat în rechizitoriu) se constată că minorii indicaţi ca fiind traficaţi de către inculpatul D.A. nu au fost însoţiţi de către inculpat în momentul ieşirii sau intrării în ţară, majoritatea acestora fiind însoţiţi de părinţi sau de alte persoane în baza unor declaraţii autentificate. Prin urmare se constată că nu există vreo probă din care să reiasă că inculpatul s-ar fi deplasat împreună cu minorii în străinătate pentru a-i obliga pe aceştia să practice cerşetoria sau să comită diverse infracţiuni.

În concluzie, instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, nefiind probată în vreun fel comiterea unei astfel de infracţiuni.

12. Pentru inculpatul D.D. s-a mai reţinut:

„D.D. ( zis „L.”), în perioada 2005 – 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 6 minori, în calitate de şofer sau însoţitor, având un număr de 2 ieşiri/intrări în/din România. Acesta a folosit ca mijloace de transport autoturismele xxx şi xxx, acestea aparţinând numitului D.G.I..

Dintre copii transportaţi de susnumit, respectiv D.A. şi M.M. au fost depistaţi în Marea Britanie săvârşind infracţiuni de furt şi cerşetorie.”

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului D.D., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că acesta s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 6 minori, în calitate de şofer sau însoţitor, în rechizitoriu sunt nominalizaţi doar 2 minori, respectiv cei care au fost depistaţi în Marea Britanie săvârşind infracţiuni de furt şi cerşetorie:

-D.A. – nu a fost audiat în cursul urmării penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 15 – vol. 16 urmărire penală). Acesta apare că a ieşit doar o dată însoţit de inculpatul D.D., respectiv la data de 07.07.2006 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, când a mai fost însoţit de alte 11 persoane printre care şi tatăl său (f. 16 – volum 16), acesta având şi acordul mamei sale pentru a însoţi minorul în străinătate conform declaraţiei notariale autentificate la data de 26.06.2006 (f. 17 – vol. 16)

-M.M. (apare şi la D.G.I.) – a fost audiată în cursul urmăririi penale (f. 107 – vol. 8) la data de 11 august 2009 în calitate de martor (a renunţat să participe în proces în calitate de persoană vătămată sau parte civilă), aceasta arătând că a fost plecată atât în Spania cât şi în Anglia cu toată familia, respectiv părinţii şi 8 fraţi. Martora a declarat că a auzit că se poate trăi bine în Anglia din ajutorul social. Arată că a fost depistată de autorităţile britanice în timp ce spăla parbrize la semafor şi la cerşit. Martora a mai arătat că îl cunoaşte pe „T.A., dar nu are legături cu acesta”. Instanţa de apel constată că în timpul urmăririi penale martorei nu i-a fost adresată nicio întrebare legată de activitatea infracţională a inculpatului D.D..  Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 227 – vol. 16 urmărire penală). Aceasta apare că a ieşit doar o dată însoţită de inculpatul D.D., respectiv la data de 02.11.2005 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, când a mai fost însoţit de alte 5 persoane printre care şi părinţii săi, respectiv M.P. şi M.V..

Instanţa de apel mai constată că în volumul nr. 16 (volum în care sunt date despre minorii posibil a fi fost traficaţi de către inculpaţii D.D., D.A. şi D.M.C.) au mai fost enumerate datele de identificare ale altor 4 persoane, respectiv D.L., M.D., S.M. şi P.S., persoane care însă nu au fost menţionate de către Parchet ca fiind victime ale traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului D.D., ceea ce înseamnă că instanța de judecată nu a fost sesizată cu cercetarea aspectelor legate de posibila traficare a acestora din urmă și astfel nu poate analiza acest aspect.

Din datele prezentate mai sus se constată că ambii minori au ieşit din ţară însoţiţi de unul sau de ambii părinţi, printre pasageri fiind şi inculpatul, însă aceste aspecte, în lipsa altor probe nu pot conduce indubitabil la concluzia comiterii infracţiunii de trafic de minori de către inculpatul D.D..

Instanţa de apel nu a identificat absolut nicio probă din care să reiasă că inculpatul s-ar fi deplasat împreună cu minorii în străinătate pentru a-i obliga pe aceştia să practice cerşetoria sau să comită diverse infracţiuni, cei doi minori fiind împreună cu cel puţin unul din părinţi.

În concluzie, instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, nefiind probată în vreun fel dovada comiterii unei astfel de infracţiuni

13. Pentru inculpatul D.M.C. s-a mai reţinut:

„D.M.C. în perioada 2004 – 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 5 minori, în calitate de şofer sau însoţitor, având un număr de 5 ieşiri/intrări în/din România. Transportul a fost asigurat cu mai multe mijloace de transport.

Dintre copii transportaţi de inculpat, un număr de 3 minori, N.C., A.M., D.C.M. au fost depistaţi în Marea Britanie săvârşind infracţiuni de furt, cerşetorie. Mai mult, minora A.M. în momentul în care a fost depistată pe teritoriul Marii Britanii săvârşind infracţiuni, aceasta era însoţită de inc. D.M.C., precum şi de inculpaţii D.A., R.M., D.G.I., D.P..

Totodată, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat faptul că acesta s-a ocupat şi de negocierea şi plata preţului transportului din România în străinătate pentru minori din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa, alţii decât cei transportaţi de către el, precum şi faptul că se ocupa de distribuirea grupurilor de persoane la transportatorii din Arad, care aveau obligaţia de a transporta aceste persoane afară din ţară.”

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului D.M.C., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că acesta s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 6 minori, în calitate de şofer sau însoţitor, în rechizitoriu sunt nominalizaţi doar 3 minori, respectiv cei care au fost surprinşi de autorităţile britanice săvârşind infracţiuni de furt şi cerşetorie:

-N.C. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta apare conform evidenţelor autorităţilor britanice ca fiind născut la data de 25.01.1989. În vol. 16 apar doar date privitoare la activitatea infracţională a acestuia din Marea Britanie, lipsind datele privitoare la modalitatea de ieşire a acestuia din ţară – f. 484 – 514. Totuşi la fila 382 apare că minorul N.C. ar fi ieşit împreună cu inculpatul la data de 09.10.2006 cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx, dar şi cu numiţii N.M. şi N.D..

-A.M. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 381 – vol. 16 urmărire penală). Acesta apare că a ieşit doar o dată însoţit de inculpatul D.M.C., respectiv la data de 09.10.2006 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, când a mai fost însoţit de alte 7 persoane (f. 382 – volum 16). Deşi în rechizitoriu se arată că „minora A.M. în momentul în care a fost depistată pe teritoriul Marii Britanii săvârşind infracţiuni, aceasta era însoţită de inc. D.M.C., precum şi de inculpaţii D.A., R.M., D.G.I., D.P.” din documentele puse la dispoziţie de către autorităţile britanice (f. 383 - 429) rezultă că aceasta a fost depistată în acelaşi autovehicul împreună cu cei menţionaţi în momentul în care au fost opriţi de către poliţie în cursul anului 2008 – f. 417 şi nicidecum în momentul în care aceasta ar fi comis vreo infracţiune. Aceasta a mai fost depistată de către autorităţile britanice în timp ce comitea infracţiuni de furt şi cerşetorie, însă nu era împreună cu vreun inculpat din prezenta cauză, autorităţile britanice nereuşind să dovedească vreo legătură între minoră şi inculpaţii din prezentul dosar.

-D.C.M. (fiica inculpatului D.G.I.) – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta apare conform evidenţelor autorităţilor britanice ca fiind născută la data de 09.11.1991 în Germania. În vol. 16 apar doar date privitoare la activitatea infracţională a acesteia din Marea Britanie, lipsind datele privitoare la modalitatea de ieşire a acestuia din ţară – f. 439 – 477. În declaraţia dată în cursul judecăţii la data de 04.09.2018 arată că a părăsit teritoriul României la vârsta de 12 ani fiind însoţită de părinţii săi D.G.I. şi D.A.. Arată că nu a cerşit, nu a spălat parbriz, nu a efectuat diferite munci deoarece a fost la şcoală şi nu a fost reţinută de poliţie. Mai arată că nu a fost vătămată în vreun fel ca urmare a plecării din ţară. 

Instanţa de apel mai constată că în volumul nr. 16 (volum în care sunt date despre minorii posibil a fi fost traficaţi de către inculpaţii D.D., D.A. şi D.M.C.) au mai fost enumerate datele de identificare şi ale numitului B.F. (f. 430 - 438) care are un număr de 8 intrări ieşiri în perioada 2003 – 2006 din care doar o singură dată a intrat în ţară la data de 16.06.2004 împreună cu inculpatul D.M.C. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx – f. 436 (conform declaraţiei inculpatului acesta ar fi nepotul său, respectiv fiul surorii sale). Nu există date că ar fi fost surprinse de autorităţile britanice săvârşind infracţiuni.

De asemenea în volumul nr. 16 au mai fost menţionaţi:

-D.D. (f. 477 - 483) care are un număr de 5 intrări ieşiri din care 3 sunt împreună cu inculpatul D.M.C., acesta fiind tatăl minorei şi având şi declaraţie notarială autentificată la data de 28.09.2006 prin care a fost obţinut acordul mamei minorei ca aceasta să călătorească însoţită de tatăl său (f. 478);

-S.A.N. f. 515 – 522 care are un număr de 5 intrări ieşiri în perioada 2003 – 2005 din care doar o singură intrare cu inculpatul D.M.C. la data de 27.01.2004 cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu alte 10 persoane printre care se afla însă şi mama sa T.A.E..

Cei trei minori, B.F., D.D. şi S.A.N. nu sunt însă prezentaţi în rechizitoriu ca fiind persoane traficate de către inculpat.

Din datele prezentate mai sus nu se constată că minorii ar fi fost transportaţi în străinătate de către inculpat în scopul exploatării acestora, iar alte probe nu au fost administrate.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa.

În concluzie, instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, nefiind probată în vreun fel dovada comiterii unei astfel de infracţiuni.

14. Pentru inculpatul D.P. s-a mai reţinut:

„D.P. (zis „Traian”), în anul 2006 s-a ocupat de transportul unor grupuri de rromi până la Arad, cu un autoturism ce aparţinea altui membru al grupării, respectiv D.G.I.. Aceste grupuri de persoane, printre care şi minori erau predate mai departe transportatorilor din Arad, care se ocupau de transportul minorilor în străinătate, unde apoi erau exploataţi prin cerşetorie.

Din declaraţiile martorilor cu identitate protejată rezultă faptul că acesta era implicat în comiterea de infracţiuni de trafic de minori în scopul exploatării prin cerşetorie, pe relaţia România Spania, România Marea Britanie.”

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului D.P., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat, în declaraţiile martorilor cu identitate protejată nefiind identificate aspecte incriminatoare la adresa inculpatului, aspectele relatate fiind generale şi neatestând în vreun fel comiterea acestei infracţiuni de către inculpat.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că prin rechizitoriul întocmit în cauză nu au fost identificaţi minorii traficaţi de către inculpat, lipsind astfel subiecţii pasivi ai acestei infracţiuni, motiv pentru care se constată inexistenţa acestei infracţiuni.

Declaraţiile martorilor cu identitate protejată conţin aspecte generale ce nu pot contribui în vreun fel la reţinerea infracţiunilor în sarcina inculpatului.

Instanţa constată de asemenea că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că are 10 copii şi 27 de nepoţi, iar în Anglia a mers în vizită la una din fiicele sale.

15. Pentru inculpatul M.M. s-a mai reţinut:

„M.M. în perioada 2005 – 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 10 minori, având un număr de 4 ieşiri/intrări în/din România. Acesta a folosit ca mijloace de transport autoturismele xxx, aparţinând inc. S.F. şi xxx, aparţinând inc. S.C..

Dintre copii transportaţi de inculpat, un număr de 6 minori, D.F., S.R., R.F., R.L., D.L., T.D. şi B.U. au fost depistaţi în Marea Britanie săvârşind infracţiuni de furt, cerşetorie, iar unul dintre copii a fost identificat şi cu cazier în Spania.”

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului M.M., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat, în declaraţiile martorilor cu identitate protejată nefiind identificate aspecte incriminatoare la adresa inculpatului, aspectele relatate fiind generale şi neatestând în vreun fel comiterea acestei infracţiuni de către inculpat.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că acesta s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 10 minori, în rechizitoriu sunt nominalizaţi doar 6 minori, respectiv cei care au fost surprinşi de autorităţile britanice săvârşind infracţiuni de furt şi cerşetorie:

-D.L. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 4 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 – 2006 (f. 116 – vol. 17 urmărire penală). Doar în data de 10.06.2005 aceasta a intrat în ţară împreună cu inculpatul M.M. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, fiind însoţită şi de părinţii săi, respectiv D.D. şi D.A..

-T.D. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 3 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2002 – 2006 (f. 662 – vol. 17 urmărire penală). Doar în data de 23.07.2005 acesta a intrat în ţară împreună cu inculpatul M.M. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx împreună cu alte 6 persoane.

-S.R. – a fost audiat în cursul urmăririi penale la data de 12 august 2009 în Londra (f. 302 – vol. 8). A renunţat la calitatea de persoană vătămată sau parte civilă fiind audiat ca martor. A arătat că a plecat cu avionul în vara anului 2007 împreună cu fraţii săi C.F. şi S.D. (din declaraţia dată în cursul urmăririi penale – f. 289 – vol. 8 – rezultă că acesta a fost luat în Anglia de fratele său C.F. în 2007. A venit împreună şi cu fratele lor S.R.. Nu s-a ocupat de cerşit, fratele său având grijă de acesta. Din declaraţia sa nu rezultă vreo legătură cu inculpaţii din prezentul dosar) şi cu alte persoane din Ţăndărei. Costul călătoriei a fost achitat de către fratele său C.F.. Martorul a mai arătat că „Eu nu am cerşit şi nu am fost trimis de nimeni la cerşit. Nu am fost exploatat de nimeni.” Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 610 – vol. 17 urmărire penală). Doar în data de 21.08.2005 acesta a ieşit în ţară împreună cu inculpatul M.M. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX, fiind însoţit şi de mama sa, respectiv R.E..

-R.F. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 5 intrări – ieşiri din ţară în anul 2006 (f. 315 – vol. 17 urmărire penală). Doar în data de 28.01.2006 acesta a ieşit în ţară împreună cu inculpatul M.M. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, fiind însoţit şi de mama sa, respectiv G.S. (f. 327).

-R.L. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 3 intrări – ieşiri din ţară în anul 2006 (f. 441 – vol. 17 urmărire penală). Doar în data de 28.01.2006 aceasta a ieşit în ţară împreună cu inculpatul M.M. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, fiind însoţit şi de numita G.S., care avea calitatea de însoţitor conform declaraţiei notariale autentificate la data de 26.01.2006 (f. 451).

-B.U. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 intrări – ieşiri din ţară în anul 2006 (f. 561 – vol. 17 urmărire penală). Aceasta nu apare că ar fi ieşit sau intrat în ţară împreună cu inculpatul M.M., fiind ieşită însă cu inculpatul M.I. la data de 19.03.2006 cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, fiind însoţită şi de tatăl său, respectiv B.M..

Instanţa de apel mai constată că în volumul nr. 17 (volum în care sunt date despre minorii posibil a fi fost traficaţi de către inculpatul M.M.) au mai fost enumerate datele de identificare ale altor 4 persoane, respectiv D.F., D.F., O.C. şi I.L., persoane care însă nu au fost menţionate de către Parchet ca fiind victime ale traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului M.M., ceea ce înseamnă că instanța de judecată nu a fost sesizată cu cercetarea aspectelor legate de posibila traficare a acestora din urmă și astfel nu poate analiza acest aspect.

Din datele prezentate mai sus se constată că minorii (cu excepţia minorului T.D.) au ieşit din ţară însoţiţi de unul sau de ambii părinţi sau de către însoţitori conform declaraţiilor notariale, printre pasageri fiind şi inculpatul, însă aceste aspecte, în lipsa altor probe nu pot conduce automat la reţinerea infracţiunii de trafic de minori în sarcina inculpatului M.M..

Instanţa de apel nu a identificat absolut nicio probă din care să reiasă că inculpatul s-ar fi deplasat împreună cu minorii în străinătate pentru a-i obliga pe aceştia să practice cerşetoria sau să comită diverse infracţiuni, minorii fiind împreună cu cel puţin unul din părinţi sau cu însoţitori conform declaraţiilor notariale.

În concluzie, instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, nefiind probată în vreun fel dovada comiterii unei astfel de infracţiuni

16. Pentru inculpatul M.I. s-a mai reţinut:

„M.I., în perioada 2005 – 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 53 minori, copii rromi, în calitate de şofer, având un număr de 7 ieşiri/intrări în/din România. Acesta a folosit ca mijloace de transport autoturismele xxx, aparţinând inc. S.C., xxx, xxx aparţinând lui S.F., xxx şi xxx, aparţinând inculpatului D.G.I..

Dintre copii transportaţi de sus numit, un număr de 20 minori, au fost depistaţi în Marea Britanie săvârşind infracţiuni de furt, cerşetorie”: D.C., D.G., P.G., L.A.M., M.A., M.V., N.S., Ş.M., G.G., R.C., L.D., M.M., G.N., V.S., B.D., D.A., M.A., S.M., R.A., M.A..

„Totodată, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat faptul că acesta s-a ocupat şi de transportul unor grupuri de persoane din judeţul Ialomiţa până la Arad, grupuri ce erau predate mai departe altor transportatori pentru a fi trecuţi frontiera, fiind solicitant în acest sens de S.F..

Din declaraţiile martorilor a rezultat că acesta era folosit ca şofer de „L.” (S.F.) şi transporta grupuri de rromi la Arad, inclusiv copii, spre a fi trecuţi de transportatorii din Arad în Ungaria, conducând autovehicule cu numere de Ialomiţa, precum şi că transporta regulat cu microbuzul persoane în Spania.”

Instanţa de apel nu a identificat declaraţiile în cauză, aceste menţiuni fiind generale şi nedemonstrând în vreun fel comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului M.I., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat, în declaraţiile martorilor cu identitate protejată nefiind identificate aspecte incriminatoarea la adresa inculpatului, aspectele relatate fiind generale şi neatestând în vreun fel comiterea acestei infracţiuni de către inculpat.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că acesta s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 53 de minori, în calitate de şofer, în rechizitoriu sunt nominalizaţi doar 20 de minori, respectiv cei care au fost surprinşi de autorităţile britanice săvârşind infracţiuni de furt şi cerşetorie:

-D.C. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 5 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 - 2006 (f. 50 – vol. 18 urmărire penală). Doar în data de 17.04.2006 aceasta a ieşit în ţară împreună cu inculpatul M.M. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, fiind însoţită şi de părinţii săi D.A. şi D.I. (f. 51).

-D.G. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu o singură ieşire din ţară pe data de 23.11.2005 (f. 143 – vol. 18 urmărire penală) cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, fiind însoţită de inculpatul M.I. în calitate de însoţitor conform declaraţiei notariale autentificate la data de 15.11.2005 (f. 146)

-P.G. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 - 2006 (f. 189 – vol. 19 urmărire penală). Doar în data de 23.11.2005 acesta a intrat în ţară împreună cu inculpatul M.I. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx (f. 189), fiind însoţit şi de alte 7 persoane, printre care şi tatăl său, C.I. (f. 199), având şi consimţământul mamei sale conform declaraţiei notariale autentificate la data de 21.11.2005 (f. 201)

-L.A.M. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 4 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2004 - 2006 (f. 310 – vol. 18 urmărire penală). Doar în data de 10.05.2006 aceasta a ieşit în ţară împreună cu inculpatul M.I. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, fiind însoţită şi de părinţii săi N.E. şi S.I. (f. 310).

-M.A. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Născut la data de xxx. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 4 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 - 2006 (f. 370 – vol. 18 urmărire penală). Doar în data de 18.09.2005 acesta a ieşit în ţară împreună cu inculpatul M.I. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx, fiind însoţit şi de mama sa M.S. (f. 371) Din declaraţia martorei M.S. din cursul urmăririi penale (f. 118 – vol. 8) rezultă că a fost plecată în Spania şi Anglia la cerşit. A auzit că în Anglia primeşti casă socială şi câştigi mai mulţi bani. A plecat iniţial pe datorie din România cu o persoană pe care nu o mai ştie şi care  le-a luat casa în schimbul datoriei. Ulterior, în 2005 a plecat în Spania cu un microbuz împreună cu cei trei copii unde a stat aproximativ 7-8 luni. În 2007 s-a reîntors în Anglia unde a fost oprită de poliţie deoarece cerşea cu copiii pe stradă. Din declaraţia sa nu rezultă implicarea vreunui inculpat din prezentul dosar în activităţile desfăşurate de aceasta.

-M.A. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Născut la data de xxx. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 3 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 - 2006 (f. 378 – vol. 18 urmărire penală). Doar în data de 10.06.2006 acesta a intrat în ţară împreună cu inculpatul M.I. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx (f. 379), fiind însoţit şi de alte 3 persoane, printre care şi fratele său, minorul M.V.. Cu privire la aceşti minori cu acelaşi nume, se constată că în rechizitoriu a fost reţinut doar un minor cu aceste nume, în vol. 18 fiind însă date despre doi minori cu acelaşi nume.

-M.V. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 3 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 - 2006 (f. 4 – vol. 19 urmărire penală). Doar în data de 10.06.2006 acesta a intrat în ţară împreună cu inculpatul M.I. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx (f. 379), fiind însoţit şi de alte 3 persoane, printre care şi fratele său, minorul M.A..

-N.S. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 intrări – ieşiri din ţară în anul 2006 (f. 142 – vol. 19 urmărire penală). Doar în data de 27.09.2006 acesta a intrat în ţară împreună cu inculpatul M.I. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX (f. 143), fiind însoţit şi de alte 8 persoane, printre care se mai aflau 2 minori (din care cel puţin unul era însoţit de mama sa).

-Ş.M. – a fost audiată în cursul urmăririi penale la data de 12.08.2009 în Londra. A renunţat la calitatea de persoană vătămată sau parte civilă fiind audiată în calitate de martor. Arată că a plecat în Spania cu un şofer care făcea curse în străinătate. Apoi în 2007 a mers în Anglia cu avionul împreună cu toată familia, respectiv cu părinţii, 4 fraţi şi 6 surori. A mers la cerşit şi spălat de parbrize. Martora arată n mod expres că „Declar că nu m-a obligat nimeni să merg la cerşit, eu din propria mea voinţă am făcut acest lucru pentru a-mi cumpăra haine.” De asemenea martora a mai arătat că în Anglia familia sa primeşte ajutor social pentru fraţii şi surorile sale care nu au 16 ani. Instanţa de apel constată că, deşi în procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere (f. 253) se arată că „am prezentat numitei Ş.M. albumul foto conţinând fotografii ce reprezintă fizionomiile unui număr de 198 de persoane de sex masculin, pe care i-am cerut să-l privească cu atenţie şi să indice acele fotografii care reprezintă fizionomii ale persoanelor pe care le cunoaşte şi despre care a menţionat în cuprinsul declaraţiei de martor că au transportat sa însoţit copii şi adolescenţi în scopul ca aceştia să practice cerşetoria în ţările din vestul Europei”, în declaraţia dată în calitate de martor, numita Ş.M. nu menţionează vreo persoană care să fi transportat copii sau adolescenţi în scopul practicării cerşetoriei. De altfel după prezentarea albumului foto, martora Ş.M. a arătat că a identificat un număr de 6 bărbaţi, respectiv: - fotografia aflată la poziţia nr. 16 îl reprezintă pe un bărbat a cărui poreclă este TITI pe care îl cunoaşte din Spania, dintr-un parc în care se adunau românii; fotografia aflată la poziţia nr. 18 îl reprezintă pe un bărbat pe care îl ştie sub numele de Mareş şi îl cunoaşte tot din Spania, acesta însoţindu-l pe TITI atunci când se întâlneau românii în parc; fotografiile aflate la poziţiile nr. 22, 23 şi 24 reprezintă mai mulţi bărbaţi din Ţăndărei, vecini cu martora, despre care ştie că au fost plecaţi mai mult timp din ţară; fotografia aflată la poziţia nr. 67 îl reprezintă pe un bărbat al cărui nume nu îl cunoaşte, dar este român şi ştie că transportă cu microbuze, în mod regulat, persoane în Spania. Astfel nici din declaraţia martorei şi nici din procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere nu rezultă că inculpatul M.I. ar fi transportat copii sau adolescenţi în scopul practicării de către aceştia a cerşetoriei în străinătate. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 4 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 - 2006 (f. 222 – vol. 19 urmărire penală). Doar în data de 29.05.2005 aceasta a ieşit în ţară împreună cu inculpatul M.I. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare xxx (f. 222), fiind însoţită şi de mama sa Ş.M. şi fratele săi Ş.I. având şi consimţământul tatălui sale conform declaraţiei notariale autentificate la data de 10.05.2005 (f. 231). În declaraţia dată în faţa instanţei la 12.01.2015 aceasta a arătat nu îi cunoaşte pe inculpaţi şi nu a fost plecată în străinătate vreodată.

-G.G. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Nu figurează în volumele 18 şi 19.

-R.C. – a fost audiat în cursul urmăririi penale la data de 19 noiembrie 2008 şi apoi la data de 10 august 2009 în Londra (f. 133). A renunţat la calitatea de persoană vătămată sau parte civilă fiind audiat în calitate de martor. Martorul a arătat că a plecat prima dată împreună cu familia în 2005 cu un microbuz cu nr. de înmatriculare xxx aparţinând unui anume F. din Ţăndărei, care a plăti transportul urmând ca aceştia să îi restituie ulterior datoria. Mai arată că acesta era un lucru obişnuit în Ţăndărei, foarte multă lume având împrumuturi la F.. S-a ocupat de spălatul parbrizelor, iar de 2 sau 3 ori a fost prins furând telefoane mobile. În anul 2007 a mers în Anglia cu toată familia unde se ocupa de cerşit şi cu furtul de telefoane mobile. Martorul mai arată că ştie de faptul că şi TITI, bulibaşă în Ţăndărei sprijină cu bani familii care merg în străinătate la cerşit sau furat, urmând să îi trimită banii după ce ajung acolo. În declaraţia dată pe 10 august 2009, martorul arată că nu îl cunoaşte pe T.A.. De asemenea martorul arată că a fost la cerşit şi furat în Spania şi Anglia. Nu a fost obligat să cerşească, a făcut-o din proprie iniţiativă pentru că a văzut şi alţi copii făcând acest lucru. După prezentarea pentru recunoaştere a unui album foto martorul l-a recunoscut pe T.A. arătând că acesta că este şeful ţiganilor din Ţăndărei, consilier la Primărie şi dă bani cu dobândă la ţiganii din Ţăndărei. Din declaraţia martorului R.C., tatăl lui R.C. (f. 159 – vol. 8) rezultă că acesta a fost plecat iniţial în Cehia, de unde prin intermediul unui cetăţean de origine străină, posibil cehă, a ajuns în Anglia în schimbul sumei de 10 000 Lire. În Anglia a cerut azil primind lunar o sumă de bani şi o locuinţă socială, iar la îndemnul şi ameninţarea unei persoane pe nume „I.” a solicitat azil şi pe un alt nume. A luat ajutor social în perioada 2000 – 2002 pe numele S.F. 53.000 de lire. Timp de 6 ani a luat ajutor social de 750 lire pe lună pentru familia sa. Din 2007 s-a întors în Anglia unde primeşte împreună cu familia beneficii sociale în valoare de 1.700 lire pe lună. Nu rezultă vreo legătură cu inculpaţii din prezentul dosar. Minorul R.C. nu figurează în volumele 18 şi 19.

-L.D. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Nu figurează în volumele 18 şi 19. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2005 – 2006 (f. 237 – vol. 27 urmărire penală). La data de 09.06.2006 acesta a ieşit din ţară împreună cu numita N.E. în calitate de însoţitor conform declaraţiei autentificate la data de 29.06252.2006 (f. 151 – vol. 27) împreună cu alte 12 persoane. Nu apare că ar fi ieşit sau intrat împreună cu inculpatul M.I..

-M.M. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Nu figurează în volumele 18 şi 19. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 5 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2002 – 2006 (f. 208 – vol. 15 urmărire penală). Nu apare că ar fi ieşit împreună cu inculpatul M.I..

-G.N. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Nu figurează în volumele 18 şi 19.

-V.S. – a fost audiat la data de 11 august 2009 în calitate de martor în Londra (f. 343 – vol. 8) şi pe data de 18.12.2008 (f. 354 – vol. 8). Acesta arată că a plecat în Spania cu avionul împreună cu părinţii săi şi cu doi fraţi, costul călătoriei fiind achitat de părinţi. În 2007 s-a deplasat în Anglia împreună cu unchiul să D.I. unde s-a ocupat în special cu spălatul parbrizelor împreună cu fraţii săi, dar şi cu cerşitul sau furtul de bunuri. Martorul a arătat în mod expres: „Precizez că părinţii mei nu mi-au cerut niciodată să merg să fur sau să cerşesc în Marea Britanie sau în Spania.”  Nu figurează în volumele 18 şi 19. În cursul judecăţii prin declaraţia dată la data de 12.06.2018 acesta arată că a plecat în Spania la vârsta de 13 ani însoţit de părinţii săi. În Anglia a fost plecat în urmă cu 3 ani. Arată că nu a cerşit sau spălat parbrize vreodată. Martorul mai artă că niciodată nu a fost obligat de cineva să cerşească sau să muncească. Martora Voica Geneza arată că este sora luzi V.S., a plecat în Spania la vârsta de 9 ani împreună cu părinţii săi. Din Spania a plecat în Anglia unde mergea la şcoală neocupându-se cu cerşitul. Arată că dintre inculpaţi îl cunoaşte doar pe V.I., a cărui soţie este sora tatălui său.

-B.D. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Nu figurează în volumele 18 şi 19. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2004 – 2006 (f. 146 – vol. 27 urmărire penală). La data de 09.06.2006 acesta a ieşit din ţară împreună cu numita D.R. în calitate de însoţitor conform declaraţiei autentificate la data de 08.06.2006 (f. 151) împreună cu alte 12 persoane. Nu apare că ar fi ieşit sau intrat împreună cu inculpatul M.I..

-D.A. – a fost audiat în calitate de martor la data de 03.04.2009 (f. 22 – vol. 8). Martorul arată că a fost plecat în Anglia, Spania, a revenit în Anglia, fiind cercetat de autorităţile spaniole şi britanice pentru infracţiuni de furt. Mai arată că niciunul din părinţii săi nu ştia că fura sau cerşea, iar când aceştia aflau de la poliţie, îl certau. Nu rezultă în vreun fel că ar fi fost traficat de către vreun inculpat sau vreo altă persoană. Nu figurează în volumele 18 şi 19.

-M.A. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Nu figurează în volumele 18 şi 19.

-S.M. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Nu figurează în volumele 18 şi 19.

-R.A. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Nu figurează în volumele 18 şi 19.

-M.A. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Nu figurează în volumele 18 şi 19.

Instanţa de apel mai constată că în volumele nr. 18 şi 19 (volume în care sunt date despre minorii posibil a fi traficaţi de către inculpatul M.I.) au mai fost enumerate datele de identificare ale altor 11 persoane, respectiv D.A., D.F., G.F., G.L., I.P., I.V.D., M.S. (din declaraţia acestuia din cursul urmăririi penale – f. 122 – vol. 8 rezultă că acesta a fost plecat în Anglia şi Spania la cerşit, iar banii obţinuţi îi dădea mamei sale. Din declaraţia sa nu rezultă vreo legătură cu vreun inculpat din prezentul dosar), S.T., Ş.V.M., T.R. şi V.L., persoane care însă nu au fost menţionate de către Parchet ca fiind victime ale traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului M.I., ceea ce înseamnă că instanța de judecată nu a fost sesizată cu cercetarea aspectelor legate de posibila traficare a acestora din urmă și astfel nu poate analiza acest aspect.

Din datele prezentate mai sus, instanţa de apel constată că inculpatul a efectuat curse în străinătate (acesta recunoscând efectuarea acestor curse), însă nu este dovedită sub nicio formă existenţa infracţiunii de trafic de persoane, nefiind făcută dovada că inculpatul ar fi transportat minorii în scopul exploatării acestora. De altfel mare majoritate a minorilor erau însoţiţi de părinţi sau de alte persoane conform declaraţiilor autentificate. Mai mult, faptul de a transporta minori în străinătate contra unor sume de bani, dacă transportul nu s-a realizat în scopul exploatării acestora nu constituie infracțiunea de trafic de minori.

În concluzie, instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, nefiind probată în vreun fel dovada comiterii unei astfel de infracţiuni

17. Pentru inculpatul N.A. s-a mai reţinut:

„N.A. ( zis „Americanul”) în perioada 2004 – 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 5 minori, în calitate de şofer sau însoţitor, având un număr de 14 ieşiri/intrări în/din România. Transportul minorilor s-a făcut cu mai multe mijloace de transport.

Totodată, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat faptul că acesta s-a ocupat şi de negocierea şi plata preţului transportului din România în străinătate pentru minori din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa, alţii decât cei pe care i-a transportat personal, precum şi faptul că se ocupa de distribuirea grupurilor de persoane la transportatorii din Arad, care aveau obligaţia de a transporta aceste persoane afară din ţară.”

„Din declaraţia martorului M.C.D. rezultă faptul că în cursul anului 2006 a fost angajat  în calitate de conducător auto  la S.C. T. SRL, societate care avea ca obiect transport de persoane în trafic internaţional.

Persoanele care apelau la serviciile lor de transport doreau să ajungă  în Ungaria, de obicei în oraşele Mako şi Szeged.

Martorul a declarat că grupurile de rromi cu copii erau însoţiţi de unii indivizi  care erau şi ei tot rromi şi pe care îi  vedea  în mod frecvent  în locurile  de unde  preluau pasagerii, iar aceştia erau intermediari între grupurile de rromi şi asociaţii S.C. T. SRL, acesta fiind motivul prezenţei lor ca însoţitori ai grupurilor de rromi  pe care îi transporta în Ungaria.

În urma prezentării planşelor foto, martorul i-a recunoscut pe inc. N.A. şi D.G.-I., ca fiind 2 dintre persoanele care se ocupau de coordonarea grupurilor de copii de etnie rromă.” Aspectele din declaraţia martorului M.C., singulare fiind (nu au fost identificate ateste declaraţii care să ateste aspectele menţionate de către organele de urmărire penală), nu atestă comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului.

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului N.A., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat, aspectele din declaraţia martorului M.C.D. fiind generale şi neatestând în vreun fel comiterea acestei infracţiuni de către inculpat.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că în volumul nr. 20 (volum în care sunt date despre minorii posibil a fi traficaţi de către inculpatul N.A.) au fost enumerate datele de identificare a 5 persoane, respectiv D.M., L.D.V., M.F., P.G. şi Ş.A. (în declaraţia dată în faţa instanţei la data de 24.07.2018  aceasta arată că în prezent are vârsta de 16 ani, iar la 2 ani a părăsit teritoriul României împreună cu părinţii săi Ş.D. şi P. Ţ.), persoane care însă nu au fost menţionate de către Parchet ca fiind victime ale traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului N.A., ceea ce înseamnă că instanța de judecată nu a fost sesizată cu cercetarea aspectelor legate de posibila traficare a acestora din urmă și astfel nu poate analiza acest aspect.

Se constată astfel că prin rechizitoriul întocmit în cauză nu au fost identificaţi minorii traficaţi de către inculpat, lipsind astfel subiecţii pasivi ai acestei infracţiuni, motiv pentru care se constată inexistenţa acestei infracţiuni.

18. Pentru inculpatul N.F. s-a mai reţinut:

„N.F. (zis “Contineanu”) în perioada 2003 – 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 4 minori, în calitate de şofer sau însoţitor, având un număr de 3 ieşiri/intrări în/din România. Acesta a folosit ca mijloace de transport autoturismul xxx, aparţinând inculpatului R.M..

Totodată, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat faptul că acesta s-a ocupat şi de negocierea şi plata preţului transportului din România în străinătate pentru minori din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa, alţii decât cei pe care i-a transportat personal, precum şi faptul că se ocupa de distribuirea grupurilor de persoane la transportatorii din Arad, care aveau obligaţia de a transporta aceste persoane afară din ţară.”

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului N.F., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat, nefiind identificaţi martorii care ar fi relatat că „acesta s-ar fi ocupat şi de negocierea ………. afară din ţară”.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că în volumul nr. 20 (volum în care sunt date despre minorii posibil a fi traficaţi de către inculpatul Niculae F.) au fost enumerate datele de identificare a 3 persoane, respectiv C.M., E.D., M.R. şi Niculae R., persoane care însă nu au fost menţionate de către Parchet ca fiind victime ale traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului N.F..

Se constată astfel că prin rechizitoriul întocmit în cauză nu au fost identificaţi minorii traficaţi de către inculpat, lipsind astfel subiecţii pasivi ai acestei infracţiuni, motiv pentru care se constată inexistenţa acestei infracţiuni.

19. Cu privire la inculpatul N.M. s-a mai reţinut:

„N.M. (zis „MARIAN AL LUI DONICĂ”) în anul 2004 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 3 minori, în calitate de şofer sau însoţitor, având un număr de 4 ieşiri/intrări în/din România. Acesta a folosit ca mijloc de transport autoturismul xxx.

Totodată, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat faptul că acesta s-a ocupat şi de negocierea şi plata preţului transportului din România în străinătate pentru minori din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa, alţii decât cei pe care i-a transportat personal, minori ce erau apoi transportaţi de transportatorii din Arad, în străinătate.

Din declaraţia martorului cu identitate protejată „P.C.”, rezultă că inc. N.M. este una din multele persoane de etnie rromă care însoţeau transporturile de copii până la Arad, ulterior ocupându-se de negocierea preţului pentru transportul acestora până în Ungaria.

Conform verificărilor privind tranzacţiile efectuate prin sistemul Western Union şi Money Gram acesta a primit din Spania şi Marea Britanie de la diverse persoane sume de bani totalizând 9725,67 USD şi 5956,01 Euro.

La domiciliul inc. N.M., au fost descoperite: o armă de colecţie marca SADU model WUM seria A1228 cal 7,62x39 mm, o armă de vânătoare cu alice marca LU-MAR model SCIROCCO, seria 021523/KG1520, un încărcător tip magazie pt. pistol mitralieră cu capacitatea de 30 cartuşe cal 7,62x39 mm, 57 cartuşe cu glonţ cal 7,62x39 într-o husă de culoare neagră, 19 cartuşe cu glonţ cal 9 mm, 5 cartuşe de vânătoare cal 16 mm.”

Instanţa de apel constată că pentru acest inculpat a fost dispusă încetarea procesului penal având în vedere decesul acestuia, motiv pentru care situaţia sa nu va mai fi analizată.

20. Pentru inculpatul N.M. s-a mai reţinut:

„N.M. (zis „Bocioc”) s-a ocupat, în perioada 2004 – 2006, de negocierea şi plata preţului transportului din România în străinătate pentru minori din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa, precum şi faptul că se ocupa de distribuirea grupurilor de persoane la transportatorii din Arad, care aveau obligaţia de a transporta aceste persoane afară din ţară.

Din declaraţiile martorilor cu identitate protejată rezultă faptul că acesta era implicat în comiterea de infracţiuni de trafic de minori în scopul exploatării prin cerşetorie, pe relaţia România Spania, România Marea Britanie”.

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului N.M., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că aspectele relatate de martorii cu identitate protejată sunt generale şi nu atestă implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că prin rechizitoriul întocmit în cauză nu au fost identificaţi minorii traficaţi de către inculpat, lipsind astfel subiecţii pasivi ai acestei infracţiuni, motiv pentru care se constată inexistenţa acestei infracţiuni.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa arătând că a fost de mai mult ori în vizită la fiii săi care locuiesc în Spania. Arată că nu a trimis niciodată copii în străinătate pentru a fi exploataţi prin cerşetorie.

Instanţa de apel constată că organele de urmărire penală nu au adus dovezi privind existența acestor două infracţiuni. Totodată, deși în cursul judecății au fost readministrate probe, nici instanța de fond, nici cea de apel, nu au identificat dovezile în baza cărora organele de urmărire penală au reţinut aceste două infracţiuni în sarcina inculpatului, impunându-se prin urmare constatarea inexistenţei acestora.

21. Pentru inculpatul R.D. s-a mai reţinut:

„R.D. (zis „Roger”) se ocupa cu racolarea şi transportul copiilor rromi, primind în schimb importante sume de bani din ţările în care aceştia erau obligaţi să cerşească. În perioada menţionată, a primit importante sume de bani de la alţi membrii ai grupării sau de la minorii aflaţi în Marea Britanie sau Spania, cum sunt: B.C., P.M., V.D., L.I., T.D., ş.a.

În perioada 2002 – 2007, acesta a făcut parte din gruparea condusă de inc. R.C., grupare ce avea ca preocupări activităţi specifice traficului de minori, în sensul că se racolau prin promisiuni mincinoase minori, care apoi erau transportaţi de alţi membrii ai grupării, din Ţăndărei până la Arad sau în străinătate, unde apoi erau folosiţi pentru activităţi de cerşit sau furat.

Din declaraţiile martorilor cu identitate protejată rezultă faptul că acesta era implicat în comiterea de infracţiuni de trafic de minori în scopul exploatării prin cerşetorie, pe relaţia România Spania, România Marea Britanie.

Totodată, din declaraţiile martorilor B.D. (minoră) şi B.T. reiese faptul că în anul 2007, la vârsta de 7 ani,  minora a fost încredinţată inc. R.D. pentru a fi transportată în Anglia şi exploatată prin cerşit. În cursul anului 2007, inculpatul i-a făcut minorei carte de identitate şi i-a spus tatălui acesteia, B.T. că o va trimite în Anglia, la cerşit.”

Cu privire la infracţiunea de constituire grup infracţional organizat

Cu privire la inculpatul R.D. instanţa de apel nu a identificat în conţinutul celor 62 de volume administrate în cursul urmăririi penale şi nici în declaraţiile martorilor audiaţi în cursul judecăţii vreun indiciu din care s-ar desprinde ideea că inculpatul R.D. ar fi constituit vreun grup infracţional organizat.

Instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, lipsind cu desăvârşire probele care să ateste constituirea unui grup infracţional organizat de către cei trei inculpaţi (R.C., R.D. şi D.G.I.). Aspectele relatate de martorii cu identitate protejată cu privire la inculpatul R.D. au caracter general şi nu conduc automat la reţinerea infracţiunii de constituire grup infracţional organizat, în lipsa altor probe (probe care nu au fost identificate de către instanţa de apel). Argumentele menţionate la analizarea situaţiei inculpatului R.C. sunt valabile şi în cazul acestui inculpat.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că acesta s-ar fi ocupat de racolarea şi transportul copiilor rromi, primind în schimb importante sume de bani din ţările în care aceştia erau obligaţi să cerşească, în rechizitoriu nu au fost identificaţi şi minorii care ar fi fost racolaţi şi transportaţi.

Deşi se arată că alţi membri ai grupării sau minori precum B.C., P.M., V.D., L.I., T.D. i-ar fi trimis inculpatului bani din Marea Britanie, nu rezultă în vreun fel că aceştia ar fi fost racolaţi şi transportaţi de către inculpat în străinătate. Instanţa de apel constată că potrivit politicii celor două servicii pentru a putea transfera diferite sume de bani este nevoie ca utilizatorii să fi împlinit vârsta de cel puţin 18 ani. Apreciem astfel că aceste susţineri ale Parchetului cu privire la sumele de bani primite de inculpat nu pot fi acceptate în lipsa altor probe certe din care să reiasă cu adevărat că banii au fost primiţi de la minori. Din cauza cercetărilor insuficiente din faza de urmărire penală şi a faptului că probele administrate în apel nu au condus în direcția susținerii învinuirii, instanţa de apel este în imposibilitate de a verifica dacă cei care au trimis sumele de bani inculpatului erau minori, din actele depuse la dosar, respectiv ordinele de transfer, nerezultând şi datele de identificare ale persoanelor respective, cu excepţia numelor.

Mai mult din actele dosarului nu rezultă că aceşti „minori” ar fi fost racolaţi şi transportaţi de către inculpat în străinătate în scopul exploatării acestora, singurele referiri la aceşti „minori” fiind cele menţionate mai sus.

Cu privire la aspectele relatate de către cei doi martori, B.D. şi B.T., instanţa de apel constată că acestea nu pot contribui la dovedirea activităţii infracţionale reţinute în sarcina inculpatului R.D. întrucât nu au fost indicaţi subiecţii pasivi ai infracţiunii de trafic de minori, iar instanţa de judecată nu poate suplini lipsurile rechizitoriului prin considerarea minorei B.D. ca fiind una din victimele traficului de minori. Mai mult instanţa de apel constată că declaraţia martorei B.D. este singulară (cu excepţia declaraţiei martorului B.T., tatăl său) şi nu poate contribui în mod decisiv la reţinerea infracţiunii de trafic de minori în sarcina inculpatului R.D., mai ales că, aşa cum am arătat, nu au fost indicaţi minorii presupuşi a fi fost traficaţi de către inculpat.

De asemenea, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că are mai multe rude atât în Spania cât şi în Marea Britanie. Mai arată că în cursul anului 2007 nu i-a fost încredinţat niciun minor pentru a fi transportat în străinătate în vederea exploatării. De asemenea, prin declaraţia dată de inculpat în cursul urmăririi penale (f. 190 – vol. 34) acesta a arătat că nu s-a ocupat de racolarea unor copii minori sau transportarea acestora spre Arad, iar în cursul anului 2007 nu i-a fost încredinţată nicio minoră pe nume B.D. şi niciun copil minor pentru a fi duşi în străinătate şi exploataţi prin cerşetorie. Banii primiţi din străinătate erau de la rude pentru alte rude. Dintre inculpaţi, R.C. este tatăl său, R.M. este fratele său, D.P. este unchiul său, iar D.M.C. este vărul său. Înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare aparţin rudelor sale.

În consecinţă instanţa de apel constată că infracţiunea de trafic de minori reţinută în sarcina inculpatului nu există.

22. Pentru inculpatul R.I. s-a mai reţinut:

„R.I., în anul 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 4 minori, în calitate de însoţitor având un număr de 2 ieşiri/intrări în/din România. Acesta a folosit ca mijloace de transport autoturismele xxx şi xxx.

Dintre copii transportaţi de inculpat, D.C., R.A. şi R.V. au fost depistaţi în Marea Britanie săvârşind infracţiuni de fraudă, furt, cerşetorie.

La data de 25.08.2006, a ieşit din ţară împreună cu minora D.C. cu microbuzul cu nr. xxx, iar la data de 05.11.2006 a intrat în ţară cu minorul R.V. cu autoturismul cu nr. xxx, proprietar R.I..”

Instanţa de apel constată cu surprindere că inculpatul R.I. a fost trimis în judecată şi prin cel de al doilea rechizitoriu întocmit la data de 05 septembrie 2013, în acesta arătându-se că „R.I. a sprijinit grupul infracţional, în sensul că, în anul 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 3 minori, în calitate de însoţitor având un număr de 2 ieşiri/ intrări în/din România”. Astfel prin cel de al doilea rechizitoriu nr. minorilor traficaţi a fost redus de la 4 la 3. Totuşi, prin adresa DIICOT (f. 107, 108 – dosar xxx) s-a dispus îndreptarea erorii materiale cuprinsă în rechizitoriul nr. xxx, în sensul că în rechizitoriu nu vor mai fi cuprinse menţiuni care îl privesc pe inc. R.I., atât în situaţia de fapt expusă, cât şi în dispozitiv.

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului R.I., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu (primul) se susţine că acesta s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 4 minori, în rechizitoriu sunt nominalizaţi 3 minori, respectiv cei care au fost surprinşi de autorităţile britanice săvârşind infracţiuni de fraudă, furt şi cerşetorie:

-D.C. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 3 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 - 2006 (f. 104 – vol. 20 urmărire penală). În data de 25.08.2006 aceasta a ieşit din ţară împreună cu alte 17 persoane (printre care se aflau şi inculpatul R.I. şi  părinţii săi D.A. şi M.C.), cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx.

-R.A. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 6 ieşiri intrări în perioada 2002 – 2006 (f. 202 – vol. 20). Doar în data de 11.11.2006 acesta a ieşit din ţară împreună cu alte 13 persoane însoţit de inculpatul R.I., însă acesta se afla împreună cu părinţii săi S.R. şi S.S., cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx.

-R.V. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 4 ieşiri intrări în anul 2006 (f. 295 – vol. 20). Doar în data de 05.11.2006 acesta a ieşit din ţară împreună cu alte 4 persoane însoţit de inculpatul R.I., însă acesta se afla împreună cu părinţii săi G.D. şi R.S., cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx (f. 296 – vol. 20). Din declaraţia acestuia dată în cursul judecăţii la data de 27.04.2018 rezultă că a plecat din ţară prima dată în anul 2005 în Spania însoţit de părinţii săi. Acest mai arată că nu a cerşit, nu a spălat parbrize şi nu a comis infracţiuni.

Instanţa de apel constată că în volumul nr. 20 (volum în care sunt date despre minorii posibil a fi traficaţi de către inculpatul R.I.) au fost enumerate datele de identificare şi ale numitei Ş.M., persoană care însă nu a fost menţionată de către Parchet ca fiind victimă a traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului R.I..

Din datele prezentate mai sus se constată că cei 3 minori nominalizaţi în rechizitoriu au ieşit şi ţară împreună cu părinţii acestora (aspect „uitat” de către organele de urmărire penală), inculpatul R.I. având calitatea de pasager, fără a exista însă vreo dovadă că acest inculpat i-ar fi transportat pe minori în scopul exploatării acestora.

În concluzie, instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, nefiind probată în vreun fel dovada comiterii unei astfel de infracţiuni.

23. Pentru inculpatul R.M. s-a mai reţinut:

„R.M. (zis”Cinoi”) s-a ocupat, în perioada 2002 – 2006, de transportul în străinătate a unui număr de 5 minori, respectiv D.F., M.C., R.I. şi S.V..

De asemenea, inculpatul s-a ocupat de negocierea şi plata preţului transportului din România în străinătate pentru minori din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa,  precum şi faptul că se ocupa de distribuirea grupurilor de persoane la transportatorii din Arad, care aveau obligaţia de a transporta aceste persoane afară din ţară.

La data de 14.05.2009, martorului L.I., fiindu-i prezentat un albul foto cu persoane de sex masculin suspecte în activităţile infracţionale pe linia traficului de persoane în scopul practicării cerşetoriei, acesta  l-a recunoscut pe inc. R.M..

Despre acesta, martorul a declarat că l-a văzut ca însoţitor de grupuri de etnie rromă, grupuri din care făceau parte şi copii, însă nu poate indica cu exactitate  unde anume l-a văzut şi data, dar în mod cert face parte dintre cei care se tocmeau cu angajatorii firmelor de transport, stabilind preţul transportului şi exercitând autoritate asupra celor din  grupurile însoţite.

Conform declaraţiei martorului, se reţine că a aflat ulterior, din zvon public că acei copii de etnie rromă care erau transportaţi peste frontieră, erau duşi pentru a cerşi, fura, spăla parbrize.”

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului R.M., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că acesta s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 5 minori, în rechizitoriu sunt nominalizaţi 4 minori, respectiv:

-D.F. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 4 ieşiri intrări în perioada 2003 – 2006 (f. 496 – vol. 20). Doar în data de 02.12.2003 aceasta a ieşit din ţară împreună cu alte 3 persoane printre care se afla şi inculpatul R.M., cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx. Din declaraţia acesteia din cursul judecăţii dată la data de 27.04.2018 rezultă că a plecat în Spania în urmă cu 15 ani cu autocarul împreună cu părinţii săi, T.A.F. şi D.V. şi nu îi cunoaşte pe inculpaţii R.M. şi N.F..

-M.C. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 6 ieşiri intrări în perioada 2002 – 2006 (f. 558 – vol. 20). Doar în data de 08.12.2003 aceasta a intrat în ţară împreună cu alte 4 persoane printre care se afla şi inculpatul R.M., cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx. Din declaraţia acesteia din cursul judecăţii la data de 27.04.2018 rezultă că a plecat în Spania cu autocarul împreună cu părinţii săi, M.D.C. şi C.C. în perioada 2007 - 2008 şi nu îi cunoaşte pe inculpaţii R.M. şi N.F..

-R.I. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 9 ieşiri intrări în perioada 2003 – 2006 (f. 571 – vol. 20). Doar în data de 02.12.2003 acesta a ieşit din ţară împreună cu alte 3 persoane printre care se afla şi inculpatul R.M., cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx.

-S.V. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 16 ieşiri intrări în perioada 2002 – 2006 (f. 576 – vol. 20). Doar în data de 30.07.2004 acesta a intrat în ţară împreună cu alte 5 persoane printre care se afla şi inculpatul R.M., cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx. Din declaraţia dată în cursul judecăţii la data de 27.04.2018 rezultă că acesta nu îl cunoaşte pe inculpatul R.M. şi a plecat pentru prima dată în afara ţării la vârsta de 11 ani în F.a împreună cu părinţii săi, nefiind obligat să cerşească.

Instanţa de apel constată că cei 4 minori au intrat sau au ieşit din ţară împreună cu inculpatul R.M., însă nu există vreo probă care să ateste faptul că aceştia ar fi fost transportaţi de către inculpat în scopul exploatării acestora.

Aspectele relatate de martorul L.I. au caracter general şi nu atestă în vreun fel comiterea infracţiunilor de aderarea la un grup infracţional organizat sau trafic de minori.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale (f. 341 – vol. 34) inculpatul arată că niciodată nu s-a ocupat de racolarea unor copii minori şi nici de transportul acestora de la Ţăndărei sau din zonele apropiate până la Arad pentru a-i preda către alte persoane. De asemenea R.C. este tatăl său, R.D. fratele său, V.I. unchiul său, D.P. unchiul său, D.M.C. vărul său.

Prin urmare instanţa de apel constată inexistenţa celor două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului.

24. Pentru inculpatul V.I. s-a mai reţinut:

„V.I. (zis”Talianu”) se ocupa cu negocierea şi plata preţului de transport pentru persoanele (printre care se aflau mulţi copii rromi) pe care le aduceau din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa, pe care le aduceau la Arad, în vederea transportării lor peste frontieră. ”

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului V.I., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat, nefiind identificate probe în acest sens.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că acesta s-ar fi ocupat de negocierea şi plata preţului de transport pentru persoanele pe care le aduceau din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa, pe care le aduceau la Arad, în vederea transportării lor peste frontieră, în rechizitoriu nu au fost identificaţi şi minorii de care s-ar fi ocupat inculpatul.

De asemenea, deşi în rechizitoriu se arată că minorii V.N., R.L., D.F. şi V.M. (f. 8 sau 50 – vol. 53 –suma de 2150 de Euro trimisă din Italia – nu există datele de identificare ale lui V.M.), i-ar fi trimis inculpatului bani din Marea Britanie, Spania şi Italia prin Money Gram şi Western Union, instanţa de apel constată că potrivit politicii celor două servicii pentru a putea transfera diferite sume de bani este nevoie ca utilizatorii să fi împlinit vârsta de cel puţin 18 ani. Apreciem astfel că aceste susţineri ale Parchetului cu privire la sumele de bani primite de inculpat nu pot fi acceptate în lipsa altor probe certe din care să reiasă cu adevărat că banii au fost primiţi de la minori. Instanţa de apel este în imposibilitate de a verifica dacă cei care au trimis sumele de bani inculpatului erau minori, din actele depuse la dosar, respectiv ordinele de transfer, nerezultând şi datele de identificare ale persoanelor respective, cu excepţia numelor.

Mai mult din actele dosarului nu rezultă că aceşti „minori” ar fi fost racolaţi şi transportaţi de către inculpat în străinătate în scopul exploatării acestora, singurele referiri la aceşti „minori” fiind cele menţionate mai sus. Faptul de a transporta minori în străinătate contra unor sume de bani, dacă transportul nu s-a realizat în scopul exploatării acestora nu constituie infracțiunea de trafic de minori.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa arătând că are doi băieţi care au avut permis de şedere în Italia şi 2 fete care trăiesc de 8, 9 ani în Marea Britanie. Banii identificaţi la domiciliul său i-a primit de la rude, iar actele găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare aparţin unor rude.

În concluzie, instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, nefiind probată în vreun fel dovada comiterii unei astfel de infracţiuni.

25. Pentru inculpatul S.C. s-a mai reţinut:

„S.C., în perioada 2003 – 2004 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 6 minori, în calitate de însoţitor, având un număr de 3 ieşiri/intrări în/din România. Transportul s-a efectuat cu mai multe mijloace de transport, respectiv xxx, xxx, xxx.

Dintre copiii transportaţi de sus numit, un număr de 4 minori, N.C., R.N., R. M. şi R.M. au fost depistaţi în Marea Britanie săvârşind infracţiuni de furt, cerşetorie.”

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpatului S.C., instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, modalitatea alternativă a „aderării” presupunând preexistenţa unui grup infracţional organizat. Ori, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost demonstrată existenţa grupului infracţional organizat, motiv pentru care este imposibilă existenţa acestei infracţiuni în sarcina inculpatului. De altfel instanţa de apel constată că nu a fost administrată vreo probă care să ateste implicarea acestui inculpat în vreun grup infracţional organizat.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori instanţa de apel constată că, deşi în rechizitoriu se susţine că acesta s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 6 minori, în calitate de însoţitor, în rechizitoriu sunt nominalizaţi 4 minori, respectiv:

-N.C. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta apare conform evidenţelor autorităţilor britanice ca fiind născut la data de 25.01.1989. În vol. 24 (f. 280 - 310), la fel ca şi în vol. 16 apar doar date privitoare la activitatea infracţională a acestuia din Marea Britanie, lipsind datele privitoare la modalitatea de ieşire a acestuia din ţară. Totuşi la fila 315 (sau fila 382 vol. 16 apare că minorul N.C. a ieşit împreună cu inculpatul S.C. la data de 27.10.2004 cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx (împreună şi cu alte 29 de persoane printre care N.V., S.D., S.M., S.N., S.N., S.V. şi R. M.).

-R. M. – nu a fost audiat în cursul urmăririi penale. Acesta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 13 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 – 2006 (f. 374 – vol. 24 urmărire penală). În data de 27.10.2004 aceasta a ieşit împreună cu inculpatul S.C. cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx (împreună şi cu alte 29 de persoane printre care şi părinţii săi R.C. şi S.V. şi numiţii R.M., S.D., S.M., S.N., S.N., S.V. şi N.C.).

-R.M. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 13 intrări – ieşiri din ţară în perioada 2003 – 2006 (f. 313 – vol. 24 urmărire penală). În data de 27.10.2004 aceasta a ieşit împreună cu inculpatul S.C. cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx (împreună şi cu alte 29 de persoane printre care şi părinţii săi R.C. şi S.V. şi numiţii R. M., S.D., S.M., S.N., S.N., S.V. şi N.C.).

R. M. şi R.M. au ieşit în principal împreună cu părinţii lor R.C. şi S.V..

-R.N. – nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. Aceasta figurează în baza de date a IGPF cu un număr de 2 intrări – ieşiri din ţară în anul 2003 (f. 444 – vol. 24 urmărire penală). În data de 25.08.2003 aceasta a ieşit din ţară însoţită de un număr de 13 persoane, printre care se afla şi inculpatul S.C. (şi inculpatul B.R.), iar în data de 03.10.2003 a ieşit din ţară cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx cu numiţii C.R., D.A., T.F., T.L. şi Z.E..

Instanţa de apel mai constată că în volumul nr. 24 (volum în care sunt date despre minorii posibil a fi traficaţi şi de către inculpatul S.C.) au mai fost enumerate datele de identificare ale altor 2 de persoane, respectiv B.D. şi B.A., persoane care însă nu au fost menţionate de către Parchet ca fiind victime ale traficului de minori reţinut în sarcina inculpatului S.C., ceea ce înseamnă că instanța de judecată nu a fost sesizată cu cercetarea aspectelor legate de posibila traficare a acestora din urmă și astfel nu poate analiza acest aspect.

Din datele prezentate mai sus (referitoare la fiecare minor nominalizat în rechizitoriu) se constată că unii dintre minorii indicaţi ca fiind traficaţi de către inculpatul S.C. au fost însoţiţi şi de către părinţi în momentul ieşirii sau intrării în ţară, neexistând vreo probă din care să reiasă că inculpatul s-ar fi deplasat împreună cu minorii în străinătate pentru a-i obliga pe aceştia să practice cerşetoria sau să comită diverse infracţiuni.

În concluzie, instanţa de apel constată că această infracţiune nu există, nefiind probată în vreun fel dovada comiterii unei astfel de infracţiuni.

26. Pentru inculpatul S.N. s-a mai reţinut:

„S.N., în perioada 2005 – 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 2 minori, în calitate de şofer sau însoţitor, având un număr de 2 ieşiri/intrări în/din România. Acesta a folosit ca mijloace de transport autoturismele xxx, aparţinând lui  D.G.I. şi xxx, aparţinând lui S.C..

Cei doi minori transportaţi de sus numit, S.D. şi S.T. au fost depistaţi în Marea Britanie săvârşind infracţiuni de furt, cerşetorie.

La data de 10.09.2005 a ieşit din ţară împreună cu minorul S.D. cu microbuzul cu nr. xxx, aparţinând numitului D.G.I., la data de 05.01.2006 a ieşit din ţară cu acelaşi minor iar la data de 05.01.2006 a ieşit în ţară cu minorul S.T. cu autoturismul cu nr. xxx, aparţinând numitului S.C..”

Cu privire la cei doi minori posibil traficaţi de către inculpatul S.N., instanţa de apel constată că aceştia sunt chiar fraţii inculpatului, aspect ce s-a „uitat” a fi menţionat în rechizitoriu.

În orice caz, cu privire la acest inculpat, instanţa de apel constată că este în imposibilitate de a pronunţa o soluţie de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal deoarece acesta nu a fost trimis în judecată de către organele de urmărire penală.

Se constată astfel că, deşi în cuprinsul rechizitoriului se face referire la acest inculpat, în dispozitivul acestuia, inculpatul nu a mai fost trimis în judecată.

Deşi prin încheierea penală nr. 2 din data de 23 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul penal nr. xxx s-a dispus introducerea în cauză şi citarea în calitate de inculpat a numitului S.N. în baza unei îndreptări de eroare materială efectuată la data de 13 martie 2012 de către DIICOT – Structura Centrală, instanţa de apel constată că această introducere în cauză este nelegală şi contrară dispoziţiilor legale prevăzute de art. 195 vechiul Cod procedură penală ce reglementa îndreptarea erorilor materiale.

Astfel nu putem fi de acord cu faptul că netrimiterea unui inculpat în judecată reprezintă o eroare evidentă ce ar putea fi îndreptată pe această cale. Mai mult prin adresa DIICOT (f. 107, 108 – dosar xxx) s-a dispus îndreptarea erorii materiale cuprinsă în rechizitoriul nr. 333/D/P/2006, în sensul că în rechizitoriu nu vor mai fi cuprinse menţiuni care îl privesc pe inc. R.I., atât în situaţia de fapt expusă, cât şi în dispozitiv. Astfel prin această adresă nu a fost dispusă şi introducerea în cauză şi citarea în calitate de inculpat a numitului S.N.. În orice caz apreciem că introducerea în cauză a unei persoane în calitate de inculpat prin această modalitate este nelegală.

Prin urmare activitatea infracţională a inculpatului reţinută în partea descriptivă a rechizitoriului nu va mai fi analizată şi se va constata că inculpatul S.N. nu a fost trimis în judecată de către organele de urmărire penală.

II. Cu privire la infracţiunea de spălare de bani, s-a reţinut că „faptele inculpaţilor enumeraţi mai sus, constând în aceea că au obţinut beneficii materiale din exploatarea victimelor traficului de minori, primind sume importante de bani prin sistemele de curierat electronic Money Gram, Western Union şi transfer bancar, iar cea mai mare parte a fondurilor astfel încasate au fost retrase în numerar sau au fost investite în bunuri materiale, dându-li-se astfel o aparenţă de legalitate, fiind reciclate sume importante de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002”. – f. 121 rechizitoriu

S-a mai arătat că „cea mai mare parte din sumele de bani erau trimise în ţară prin şoferii maşinilor cu care sunt transportaţi minorii sau chiar prin intermediul membrilor reţelei atunci când situaţia impunea”, însă instanţa de apel nu a reuşit să identifice şi probe care să ateste realitatea acestor afirmaţii.

Instanţa de apel mai constată că în rechizitoriu pentru fiecare inculpat în parte au fost menţionate sumele de bani tranzacţionate prin intermediul serviciilor de transfer de bani Western Union şi Money Gram şi rulajul conturilor deţinute de inculpaţi (sume de bani şi rulaje ce reies din actele primite de la unităţile bancare şi de la autorităţile britanice şi care au fost centralizate într-un raport de constatate tehnico – ştiinţifică de către specialişti din cadrul DIICOT – Structura Centrală)

Instanţa de apel constată că reprezentanţii Parchetului s-au limitat la a insera în conţinutul rechizitoriul datele din raportul de constatare tehnico – ştiinţifică, fără a detalia prea mult şi în ce a constat efectiv această infracţiune de spălare de bani. Mai mult, nu a fost realizată legătura dintre sumele de bani indicate de către organele de urmărire penală şi infracţiunile de trafic de minori reţinute în sarcina inculpaţilor, o parte din aceste sume de bani fiind obţinute în mod clar în mod licit de către inculpaţi (unii inculpaţi, aşa cum vom arăta mai jos au obţinut bani de la autorităţile engleze cu titlu de ajutoare sociale, aceste sume neputând în niciun caz a fi considerate că ar fi provenit din comiterea unor infracţiuni). Deşi s-a afirmat că inculpaţii ar fi primit sumele de bani de la diverse persoane ca urmare a comiterii infracţiunii de trafic de minori, instanţa constată din nou că organele de urmărire penală s-au limitat la administrarea unor probe neconcludente şi care nu pot conduce la condamnarea inculpaţilor pentru această infracţiune. Se constată că nu a fost făcută legătura dintre persoanele care au trimis bani şi inculpaţi, aceste persoane, de cele mai multe ori, rămânând neidentificate (cu excepţia numelui şi prenumelui) şi neaudiate. Mai mult, pentru inculpaţii R.D. şi V.I. s-a reţinut că aceştia ar fi primit diverse sume de bani prin Western Union şi Money Gram de la minorii traficaţi (o parte din aceştia fiind nominalizaţi), însă instanţa de apel constată că potrivit condiţiilor specifice acestor două servicii de transfer de bani, persoanele care nu au împlinită vârsta de 18 ani nu pot folosi aceste servicii. Prin urmare, având în vedere că aceşti minori care ar fi trimis bani celor doi inculpaţi nu au fost identificaţi (cu excepţia numelui şi prenumelui) şi audiaţi, apreciem că aceste susţineri ale Parchetului sunt irelevante (fiind mai degrabă o coincidenţă de nume).

De asemenea, instanţa de apel, constată, din această descriere sumară a infracţiunii de spălare de bani că inculpaţii, în cazul în care ar fi comis infracţiunea de trafic de minori, doar şi-au însuşit produsul infracţiunii, şi nicidecum nu au comis vreo infracţiune de spălare de bani.

Se mai arată că „Potrivit documentelor bancare puse la dispoziţie, precum şi a raportului de constatare tehnico ştiinţifică întocmit, a fost pusă în evidenţă modalitatea de introducere în circuitul civil a sumelor ce au fost obţinute ca urmare a exploatării copiilor traficaţi, sume care au fost ulterior investite în bunuri mobile şi imobile sau în activitate de creditare a unor firme deţinute de traficanţi” (f. 167 rechizitoriu), însă această menţiune are iarăşi un caracter general, pentru o parte din inculpaţi neexistând vreun indiciu că sumele de bani descrise în raportul de constatare (sume de bani care au fost reţinute de organele de urmărire penală ca fiind spălate) ar fi provenit din comiterea vreunei infracţiuni.

Instanţa de apel mai constată că unii inculpaţi au beneficiat de sume modice transferate prin sistemele Westerm Union şi Money Gram, sume ce nu pot fi considerate în niciun caz ca provenind din comiterea unor infracţiuni, respectiv:

-Inculpatul D.A. a încasat prin sistemul Money Gram suma de 65 Euro;

-Inculpatul D.D. a încasat prin sistemul Western Union suma de 568 Euro; acelaşi inculpat a avut deschise 2 conturi şi în Anglia, unul având operaţiuni nesemnificative, iar celălalt fiind creditat în perioada 08.05.2008 – 06.05.2010 cu suma de 3.247 GBP;

-Inculpatul M.I. a încasat prin sistemul Western Union suma de 50 Euro;

-Inculpatul R.I. avea deschis un cont în Marea Britanie, cont ce a fost creditat cu suma de 180 GBP în numerar şi cu suma de 15.328,79 GBP cu titlu ajutor copil;

-Inculpatul R.M. a încasat prn sistemul Western Union suma de 761,99 USD şi 1.200 de Euro. De asemenea contul în RON de la Raiffeisen Bank a fost creditat cu suma de 26.712,16 lei, din care suma de 26.000 lei reprezintă „cv ctr 121/07.06.2006 prestări”;

-Inculpatul S.S. a încasat prin sistemul Western Union suma de 1.000 Euro şi prin sistemul Money Gram suma de 50 Euro;

-Inculpatul S.C. a încasat prin sistemul Western Union suma de 300 Euro.

Alţi inculpaţi au beneficiat de diferite sume de bani cu titlu ajutoare sociale din partea statului englez, aceste sume neputând constitui în niciun caz obiect al infracţiunii de spălare de bani.

Astfel:

-Inculpatul R.I. a beneficiat de suma de15.328,79 GBP cu titlu ajutor copil;

-Inculpatul S.F. a beneficait în perioada 13 martie 2008 – 13 mai 2010 de 8.642,13GBP cu titlu ajutor copil, 719,6 GBP cu titlu ajutor muncă, 20.323,31 GBP cu titlu ajutor muncă şi copil şi 16.605,9 GBP cu titlu ajutor copil;

-Inculpatul S.S. a beneficiat în perioada 27 martie 2008 – 20 aprilie 2010 de 9.820,72 GBP cu titlu ajutor copil, 469,92 cu titlu ajutor muncă şi 13.773,52 GBP cu titlu ajutor muncă şi copil;

-Inculpatul S.C. a beneficiat de 8.448,95 GBP cu titlu ajutor copil şi 2.557,47 GBP cu titlu ajutor muncă

În concluzie, instanţa de apel constată că acuzaţiile organelor de urmărire penală au fost făcute „la grămadă” şi fără a avea probe cu privire la această infracţiune, fără a fi detaliate activităţile care reprezintă elementul material al infracţiunii de spălare de bani. S-a arătat că „infracţiunea predicat care a stat la baza infracţiunii de spălare de bani a fost infracţiunea de trafic de minori”, însă având în vedere că, aşa cum am detaliat anterior, s-a reţinut că infracţiunea de trafic de minori nu există, se va constata şi inexistenţa infracţiunii de spălare de bani, fără a se mai analiza şi situaţia fiecărui inculpat în parte, motivele de achitare fiind identice pentru toţi inculpaţii, respectiv inexistenţa faptei.

III. Cu privire la infracţiunea de nerespectare regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. 3 lit. a vechiul Cod penal

Instanţa de apel constată că prin rechizitoriul întocmit s-a reţinut şi comiterea infracţiunilor de:

- nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. 1 vechiul Cod penal în sarcina inculpatului R.C.;

-nerespectarea regimului  armelor şi muniţiilor, una prevăzută de art. 279 alin. 1 vechiul Cod penal şi una prevăzută de art. 279 alin. 3 lit. a vechiul Cod penal în sarcina inculpatului R.D.;

-nerespectarea regimului  armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. 3 lit. a vechiul Cod penal în sarcina inculpatului N.M..

Prin încheierea penală din data de 26 noiembrie 2019 având în vedere limitele de pedeapsă reduse pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor s-a dispus schimbarea încadrărilor juridice prin reţinerea infracţiunii de nerespectarea regimului  armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. 1 în sarcina inculpatului R.C. şi prin reţinerea infracţiunii de nerespectarea regimului  armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. 1, 5 în sarcina inculpaţilor R.D. şi N.M.. Analizând dispoziţiile legii penale mai favorabile, în condiţiile în care pentru infracţiunile de constituire grup infracţional organizat, trafic de minori şi spălare de bani se va dispune achitarea inculpaţilor, instanţa de apel constată că legea penală anterioară este mai favorabilă, având în vedere neincriminarea componentelor armelor şi instituţia prescripţiei răspunderii penale care prevede termene de prescripţie specială mai reduse decât reglementarea actuală. Prin urmare, luând în considerare aprecierea globală a legii penale mai favorabile, instanţa de apel va dispune recalificarea tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina celor 3 inculpaţi, urmând a fi reţinute formele infracţiunilor comise sub legea veche.

 Cu privire la infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. 3 lit. a vechiul Cod penal reţinută în sarcina inculpaţilor R.D. şi N.M., constând în deţinerea unui încărcător de armă militară (fiecare), instanţa de apel constată că această infracţiune nu există. Astfel, se constată că deţinerea unui astfel de încărcător de armă militară (componentă a unei arme militare) nu era incriminată de legea penală, art. 279 alin. 3 lit. a vechiul Cod penal incriminând doar deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum şi a muniţiei pentru astfel de arme. Ori încărcătorul identificat la inculpat nu poate fi asimilat unei arme militare sau muniţiei. Acest punct de vedere se regăseşte şi în teorie, Drept Penal – Partea specială – Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar, etc ediţia 1997 – la fila 42 arătându-se în mod expres că „De asemenea, nu constituie obiect material al infracţiunii piesele sau părţile dintr-o armă …..” Încărcătorul identificat la inculpat reprezintă doar o componentă a unei arme militare, motiv pentru care se constată că fapta reţinută în sarcina inculpaţilor nu există, iar în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. 1, 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală se va dispune achitarea celor doi inculpaţi, R.D. şi N.M. şi pentru această infracţiune.

Cu privire la infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. 1 Cod penal, reţinută în sarcina inculpaţilor R.C. şi R.D. instanţa de apel constată că în cauză este îndeplinit termenul de prescripţie specială. Astfel pedeapsa pentru această infracţiune este cuprinsă între 1 şi 5 ani, iar conform art. 122 alin. 1 lit. d vechiul Cod penal coroborat cu art. 124 Cod penal termenul de prescripţie specială este de 7 ani şi 6 luni. Având în vedere că faptele au fost comise la data de 08.04.2010, instanţa de apel constată că prescripţia specială s-a împlinit la data de 08.11.2017, termenul special de prescripţie de 7 ani şi 6 luni fiind astfel împlinit, motiv pentru care se va dispune încetarea procesului penal cu privire la această infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor R.C. şi R.D..

Instanţa de apel constată că în momentul intrării în vigoare a noului Cod penal a fost incriminată şi deţinerea componentelor armelor, motiv pentru care, în temeiul art. 112 alin. 1 lit. f Cod penal, cele două încărcătoare identificate şi ridicate de la inculpaţii R.D. şi N.M. vor fi confiscate, deţinerea acestora fiind interzisă de lege.

Ca şi o concluzie a celor menţionate mai sus arătăm că prin cele două rechizitorii întocmite în cauză organele de urmărire penală au încercat acreditarea ideii că exista o reţea care trafica minori în ţările din vestul Europei, în special în Anglia, reţea care exploata minori provenind din România, respectiv din judeţele Ialomiţa, Călăraşi. Această reţea ar fi avut două filiere, respectiv una în Anglia, reţea care ar fi fost descoperită de autorităţile britanice şi o alta în România, respectiv reţea care îşi avea fieful în oraşul Ţăndărei, jud. Ialomiţa. Probele administrate nu au putut forma convingerea instanţelor cu privire la existenţa infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor. Apreciem că limitarea organelor de urmărire penală la identificarea minorilor surprinşi în străinătate că au comis diverse infracţiuni stradale, la identificarea persoanelor cu care aceştia au părăsit sau au intrat pe teritoriul ţării şi la audierea formală a câtorva minori consideraţi victime ale traficului de minori (din audierile realizate de către organele de urmărire penală şi de instanţele de judecată nereieşind că minorii ar fi fost racolaţi sau  transportaţi în străinătate de către inculpaţi în scopul exploatării acestora, de cele mai multe ori minorii fiind însoţiţi chiar de către cel puţin un membru de familie sau de către un însoţitor în baza unor declaraţii notariale autentificate) nu pot constitui probe suficiente care să dovedească existenţa infracţiunilor reţinute.

Deşi au fost formate echipe mixte de investigaţie, iar organele de anchetă din România s-au deplasat şi în Anglia, acestea nu au reuşit să obţină dovezi concludente din care să rezulte că inculpaţii din acest dosar ar fi cei care racolau şi transportau minori etnici rromi peste graniţa României, în scopul exploatării acestora.

Este greu de înţeles cum anchetatori aparţinând structurii DIICOT – Structura Centrală  nu au reuşit să adune informaţii pertinente, utile şi care să dovedească în concret şi fără echivoc cum au ajuns acei minori identificaţi de autorităţile britanice în Anglia, care au fost circumstanţele plecării lor din România, care a fost rolul şi scopul inculpaţilor din acest dosar în drumul copiilor către Anglia, dacă părinţii acestor copii şi-au făcut obligaţii faţă de inculpaţi, în virtutea cărora s-au angajat să-şi trimită copii în străinătate pentru a fi exploataţi pentru a-şi putea onora acele obligaţii. Se punea problema audierii unor minori, minori de la care un anchetator bine pregătit este imposibil  să nu obţină informaţiile care să conducă la elucidarea cazului. Constatăm că în cursul judecăţii, într-un cadru mult mai formal, este mult mai grea obţinerea unor informaţii suplimentare de la persoanele audiate în timpul urmăririi penale (informaţii care de altfel nici nu au fost obţinute deşi s-a încercat obţinerea acestora în cursul judecăţii). Mai mult, obţinerea unor probe incriminatoare la adresa inculpaţilor (probe care să rezulte din declaraţiile martorilor) este aproape imposibilă (aspect care s-a şi dovedit) în cursul judecăţii, mai ales că aceşti martori provin din rândul comunităţii din Ţăndărei, comunitate din care fac parte şi inculpaţii.

Se constată că Parchetul nu a adus nicio probă directă din care să rezulte în mod indubitabil activitatea presupus infracţională a acestor inculpaţi. Organele de urmărire penală s-au bazat în susţinerea acuzaţiilor pe probe indirecte de genul „am auzit din presă”, „am auzit discutându-se în localitate”, „am auzit vorbindu-se la restaurant”, „unii ziceau că”, probe care nu pot conduce automat la condamnarea unor persoane, cu atât mai mult cu cât acuzele aduse sunt foarte grave.

De asemenea, se constată că autorităţile britanice au reuşit identificarea unor persoane ce se ocupau cu intrarea ilegală a unor minori în Anglia (identificare concretizată prin condamnarea a 7 persoane ce au fost menţionate mai sus), însă în acest dosar nu există probe obţinute de aceste autorităţi din care să rezulte numele şi activitatea concretă a persoanelor care au acţionat în România.

În altă ordine de idei, simplul fapt că unii dintre inculpaţi au transportat persoane până la graniţă şi/sau peste graniţa României fără a se dovedi scopul final al acestei activităţi, respectiv acela de a exploata acele persoane, nu  poate conduce automat la ideea că aceşti inculpaţi sunt traficanţi de carne vie în condiţiile în care se cunoaşte că, la fel ca şi comerţul cu autoturisme la mâna a doua, acest transport era de notorietate. În schimb nu putem admite că era de notorietate (fără a exista probe solide) că minorii etnici rromi erau duşi în străinătate pentru a fi exploataţi, în condiţiile în care este la fel de binecunoscut faptul că după căderea comunismului foarte multe persoane din România s-au deplasat în străinătate, iar o parte dintre acestea, în special de etnie rromă, s-au ocupat şi cu cerşitul.

În concluzie, cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat arătăm că din mijloacele materiale de probă constând în declaraţii de martori nu rezultă existenţa vreunui grup infracţional, respectiv cine ar fi liderul sau membrii grupării, aspectele relatate de martori având caracter general. De asemenea infracţiunea de trafic de minori presupune existenţa subiecţilor pasivi (subiecţi care de multe ori nu au fost identificaţi) şi existenţa unui scop special, respectiv al scopului exploatării, scop care nu rezultă însă din nicio probă administrată. După cum am mai arătat, este adevărat că o parte din minori au fost surprinşi de autorităţile britanice comiţând infracţiuni stradale, însă nu s-a făcut vreo legătură între activitatea acestora şi inculpaţi, respectiv nu s-a dovedit că inculpaţii i-ar fi însoţit pe minori în străinătate în scopul exploatării acestora. De asemenea, în cauză nu a fost dovedită nici existenţa infracţiunii de spălare de bani, în condiţiile în care nici infracţiunile predicat nu există.

Apreciem în esenţă că asemenea infracţiuni de o gravitate deosebită, precum cele reţinute în prezenta cauză, nu pot fi tratate cu superficialitate sau sub imperiul presiunii mediatice, organele de urmărire penală având obligaţia de a strânge probele necesare din care să reiasă fără vreo urmă de îndoială vinovăţia inculpaţilor sau existenţa infracţiunilor.

În concluzie, având în vedere cele menţionate mai sus, se va lua act de retragerea apelului declarat de inculpatul R.D., iar apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Harghita împotriva sentinţei penale nr. x din 12 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul penal nr. xxx va fi admis, în rejudecare dispunându-se conform celor menţionate  mai sus, respectiv se va dispune achitarea tuturor inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor de trafic de minori, constituire grup infracţional organizat şi spălare de bani, iar în cazul inculpaţilor R.C., R.D. (se va dispune achitarea acestui inculpat şi pentru comiterea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor  prevăzute de art. 279 alin. 3 lit. a vechiul Cod penal) şi N.M. se va dispune şi încetarea procesului penal pentru comiterea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, fiind îndeplinit termenul de prescripţie specială. Se va constata că inculpatul S.N. nu a fost trimis în judecată.

Având în vedere soluţiile de achitare dispuse în cauză se va dispune şi menţinerea dispoziţiilor primei instanţe referitoare la:

-ridicarea măsurilor asiguratorii;

-restituirea bunurilor indisponibilizate;

-plata onorariilor apărătorilor din oficiu.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală contravaloarea onorariilor avocaţilor desemnaţi din oficiu în favoarea inculpaţilor rămân în sarcina statului şi se va avansa din fondul special al Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Mureş, astfel:

-apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpaţilor D.T. şi D.G.I., doamna avocat Novac Laura Adina – delegaţia nr. 1455/2019 (2506 lei); pentru inculpatul D.A. onorariu parţial - delegaţia 1455/2019 (800 lei);

-apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpaţilor D.M.C. şi Drăguşin Costică, doamna avocat Horia Camelia – delegaţia nr. 1456/2019 (onorariu parţial – 1.500 lei); pentru inculpatul R.D. - delegaţia nr. 1456/2019 (1253 lei);

-apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpaţilor N.M., R.M. şi S.N., domnul avocat Barabas Viktor – delegaţia nr. 1710/2019 (3759 lei);

-apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpaţilor N.F., N.A. şi M.M., domnul avocat Suciachi Szabolcs – delegaţia nr. 1459/2019 (3759 lei);

-apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpaţilor V.I., D.A. şi Călin Dobrin, doamna avocat Gîrbuleţ Lucia – delegaţia nr. 1458/2019 (3759 lei);

-apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpaţilor M.I. şi S.C., domnul avocat Mălăin Dinu – delegaţia nr. 1799/2019 (2506 lei);

-apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpatului R.C., domnul avocat Lăcătuşu Vlad – delegaţia nr. 2601/2019 (onorariu parţial – 800 lei).

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul apelant R.D. la plata sumei de 100 lei  cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel în cuantum de 2.000 lei rămân în sarcina statului.

Domenii speta