Arestul la domiciliu. Conţinut. Permisiunea acordată inculpatului de a părăsi domiciliu pe o perioadă determinată şi de a se deplasa în statul al cărui cetăţean este în vederea efectuării unor investigaţii medicale

Arestul la domiciliu. Conţinut. Permisiunea acordată inculpatului de a părăsi domiciliu pe o perioadă determinată şi de a se deplasa în statul al cărui cetăţean este în vederea efectuării unor investigaţii medicale.

C. pr. pen., art. 221 alin. 6

Legea nr. 302/2004 republicată, art. 187-193

Decizia-cadru nr. 2009/829/JAI, art. 1, art. 2, art. 8, art. 10

Efectuarea de către inculpat, în mediul său de origine, a unor investigaţii medicale pentru tratarea unei boli grave constituie o cauză temeinic justificată în sensul art. 221 alin. 6 C. pr. pen., Privarea de libertate a inculpatului, ca urmare a unei măsuri preventive dispuse în cursul procesului penal, trebuie să fie proporţională cu asigurarea scopului urmărit (buna desfăşurare a procesului penal) şi nu trebuie să aducă atingere nejustificată altor drepturi fundamentale ale persoanei cum este dreptul la ocrotirea sănătăţii, consacrat de art. 34 din Constituţia României.

Cu toate acestea, acordarea permisiunii de a părăsi domiciliu pe o perioadă determinată şi de a se deplasa în statul al cărui cetăţean este în vederea efectuării investigaţiilor medicale nu poate avea loc în absenţa asigurării unei supravegheri adecvate a inculpatului pe teritoriul statului de origine, în caz contrar măsura preventivă a arestului la domiciliu ar fi practic golită de conţinut.

Prin încheierea penală din 18 decembrie 2019, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Mureş:

-în temeiul art. 207 alin. 6 din Codul de procedură penală a constatat că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpatul C.J.C.

-a menţinut măsura preventivă luată faţă de inculpat.

-a respins ca neîntemeiate cererile inculpatului, formulate prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de revocare a măsurii preventive și de înlocuire a acesteia cu controlul judiciar.

În motivarea încheierii, în esenţă, se arată că temeiurile de fapt şi de drept care au justificat luarea măsurii preventive a arestului la domiciliul faţă de inculpatul C.J.C. nu au dispărut şi nici nu s-au schimbat, iar pentru buna desfăşurare a procedurilor este necesară menţinerea acestuia în arest la domiciliu.

Totodată, prin încheierea de şedinţă din 16 decembrie 2019, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Mureş a reţinut că prin încheierea din 5 noiembrie 2019, Curtea de Apel i-a admis cererea inculpatului, de a se deplasa în Olanda în perioada 2-9 ianuarie 2020 în spitalul din Maastricht, pentru efectuare de investigații medicale. Această aprobare s-a dat condiționat, adică părăsirea teritoriului României poate să o facă doar după ce se va realiza de către Tribunalul Mureș procedura prevăzută la art. 189 din Legea nr. 302/2004, respectiv autoritățile judiciare olandeze să preia supravegherea inculpatului pe acea perioadă. În acest sens, s-au făcut demersuri la autoritățile olandeze să preia supravegherea inculpatului în perioada respectivă. Autorităţile olandeze au răspuns că domnul C. trăiește în România și nu în Olanda, el nu are nicio adresă în Olanda și din acest motiv nu este posibil transferul unei măsuri de supraveghere conform Deciziei Cadru 829 UE. De asemenea, au mai comunicat faptul că, instrumentul Deciziei Cadru 829 UE nu este destinat pentru aceste tipuri de cazuri, iar dacă se dorește, pot trimite o decizie oficială în acest sens. Cu alte cuvinte, autoritățile olandeze refuză supravegherea inculpatului.

În această situație, judecătorul de cameră preliminară a pus în vedere inculpatului să nu părăsească teritoriul României, deoarece deși Curtea de Apel Târgu Mureș i-a permis condiționat preluarea supravegherii de către autoritățile olandeze, aceștia au refuzat.

Împotriva încheierii penale din 18 decembrie 2019 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Mureş a formulat contestaţie inculpatul C.J.C.

În motivarea contestaţiei, inculpatul a criticat temeinicia încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Mureş, de menţinere a măsurii preventive a arestului la domiciliu, solicitând înlocuirea acestuia cu controlul judiciar şi, suplimentar, acordarea permisiunii de a părăsi locuinţa pentru a se deplasa în Olanda în perioada 2 ianuarie 2020-9 ianuarie 2020 în vederea efectuării de investigaţii medicale, precum şi emiterea unei adrese către DIICOT Serviciul Teritorial Tg.-Mureş şi IPJ Mureş în scopul predării către inculpat a paşaportului. În plus, cu ocazia dezbaterilor judiciare în al doilea grad, inculpatul a mai solicitat să i se acorde permisiunea de a părăsi domiciliul pentru a se aproviziona în data de 31 decembrie 2019 şi nu în 1 ianuarie 2020, când magazinele sunt închise.

Prin încheierea penală nr. x din 23 decembrie 2019, Completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Tg.-Mureş, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1  lit. b cu referire la art. 205 şi art. 203 alin. 5 C. pr. Pen., a respins ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul C.J.C. împotriva încheierii penale pronunţate la data de 18 decembrie 2019 de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Mureş în dosarul nr. xxx ţi a menţinut hotărârea atacată.

În motivarea acestei soluţii, Completul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea contestaţiei a reţinut că dispoziţiile judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Mureş, de menţinere a măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpatul C.J.C şi de respingere a cererilor acestuia vizând revocarea sau înlocuirea acestei măsuri, precum şi argumentele aduse în sprijinul acestor dispoziţii sunt juste şi au fost emise cu respectarea strictă a legalităţii.

Totodată, Completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel nu a primit motivele de contestaţie invocate de inculpat, reţinând următoarele considerente:

a) Referitor la temeiurile de fapt ale arestului la domiciliu, în acord cu judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Mureş, ale cărui considerente nu au fost combătute în mod convingător, a constatat că motivele care au stat la baza impunerii arestului la domiciliul faţă de C.J.C. nu au dispărut şi nici nu au suferit modificări. Astfel, materialul probator al dosarului confirmă suspiciunea rezonabilă că inculpatul nu este deloc străin de infracţiunile care formează obiectul acuzaţiei:  pornografie infantilă în formă continuată şi act sexual cu un minor în formă continuată. In acest fel, temeiul de fapt al privării de libertate sub forma arestului la domiciliu este incident în cauză.

În acest context, a reamintit că probele pe care se fundamentează suspiciunea rezonabilă necesară unei decizii privind măsurile preventive nu trebuie să se ridice nici la nivelul cantitativ şi nici la gradul de certitudine a celor care stau la baza unei hotărâri asupra fondului. De aceea, în această fază a procesului şi legat de obiectul şi natura problemei aduse în faţa judecătorului, probele administrate în cursul urmăririi penale şi care nu au fost excluse printr-o hotărâre definitivă a judecătorului de cameră preliminară constituie un suport factual suficient pentru a susţine suspiciunea rezonabilă că inculpatul a participat la comiterea infracţiunilor puse pe seama sa, fără să intereseze dacă aceste probe sunt suficiente  şi pentru a susţine o soluţie de condamnare. În orice caz, în faza de cameră preliminară în care se află cauza şi în respectul prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură inculpatul, completul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea contestaţiei a subliniat că la acel moment al procedurilor nu are aptitudinea să cerceteze chestiunea suficienţei sau insuficienţei probelor în acuzare.

b) Referitor la temeiul de drept al arestului la domiciliu, consacrat de art. 223 alin. 2 C. pr. Pen., completul a constatat că acesta este activ şi actual, inculpatul contestator fiind acuzat că a săvârşit fapte grave, dintre cele prevăzute expres în acest text legal şi care argumentează privarea de libertate în interesul protecţiei ordinii publice. La conturarea pericolului pentru ordinea publică, a notat gravitatea ridicată a infracţiunilor puse pe seama inculpatului, aşa cum rezultă din modul şi circumstanţele săvârşirii lor, amploarea activităţilor ilicite, întinderea în timp a acestor activităţi, numărul ridicat al persoanelor vătămate, vârsta acestora şi vulnerabilitatea deosebită a victimelor. În raport cu natura şi gravitatea ridicată a faptelor în discuţie, precum şi necesitatea protejării victimelor pornografiei infantile şi a actului sexual cu un minor de orice contact cu inculpatul, măsura preventivă a arestului la domiciliul este una necesară şi proporţională, o măsură alternativă fiind ineficientă. În aceeaşi ordine de idei, pornind de la natura şi gravitatea infracţiunilor care formează obiectul acţiunii penale, complexitatea problemelor de fapt şi de drept pe care le implică prezenta pricină şi împrejurarea că procedurile penale nu au stagnat nici un moment în cauză, completul învestit cu soluţionarea contestaţiei a mai reţinut că arestul la domiciliul datând din 18 iunie 2019 nu vine sub nicio formă în contradicţie cu termenul scurt care guvernează măsurile preventive.

c) Referitor la permisiunea, acordată inculpatului iniţial prin încheierea penală nr. x/16 septembrie 2019 a Completului de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel, apoi prin încheierea penală nr. x/5 noiembrie 2019 a completului de cameră preliminară de la Curte, de părăsire a domiciliului ales în România pentru a se deplasa în Olanda, în vederea efectuării unor investigaţii medicale, completul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea prezentei contestaţii a observat că, de fiecare dată o asemenea permisiune nu a fost una pur şi simplă, ci afectată de condiţiile corelative ca autoritatea română competentă (judecătorul de drepturi şi libertăţi şi apoi judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Mureş) să emită certificatul prevăzut de art. 10 alin. 1 din Decizia-cadru 2009/829/JAI (art. 189 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 republicată) şi autorităţile competente olandeze să preia supravegherea inculpatului pe perioada în care se află în Olanda.

Primul certificat emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Mureş a rămas lipsit de orice răspuns din partea autorităţilor olandeze şi cum perioada acoperită în încheierea nr. 42 din 16 septembrie 2019 (1-5 octombrie 2019) expirase deja, în data de 31 octombrie 2019 certificatul a fost retras.

Al doilea certificat emis de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Mureş în 13 noiembrie 2019, ca urmare a încheierii nr. 72/5 noiembrie 2019, aferent perioadei 2-9 ianuarie 2020 care a rămas în discuţie, s-a lovit iniţial de insucces, autorităţile competente olandeze comunicând în 28 noiembrie 2019 că, în circumstanţele speţei, nu este posibil transferul unei măsuri de supraveghere conform Deciziei-cadru 2009/829/JAI. Comunicarea transmisă via e-mail de către autorităţile olandeze este una oficială şi aptă să confirme autenticitatea conţinutului său.

Independent de argumentele oferite de către autorităţile statului în relaţie în mod oficial în 28 noiembrie 2019 sau în particular inculpatului în 18 decembrie 2019, Completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel a notat în primul rând, fără să nege afecţiunile de care suferă inculpatul, că acordarea permisiunii de a se deplasa în Olanda în absenţa oricărei supravegheri la care să fie supus d-l C.J.C. pe teritoriul acestui stat nu poate avea loc şi goleşte practic de conţinut măsura arestului la domiciliu, cât timp inculpatul nu a oferit şi judecătorul nu a identificat nicio garanţie solidă că, la finalul perioadei de referinţă, acuzatul va reveni în România pentru a se înfăţişa la proces.

În al doilea rând şi în strânsă legătură cu cele de mai sus, a subliniat că permisiunea de a se deplasa în Olanda reprezintă în fapt o veritabilă plasare a inculpatului în arest la domiciliul pe teritoriul Olandei, însoţită de măsuri clare de supraveghere dintre cele prevăzute de art. 8 din Decizia-cadru 2009/829/JAI (art. 184 din Legea nr. 302/2004 republicată), care să poată să fie implementate de autorităţile statului în relaţie. La stabilirea acestor măsuri şi pentru a asigura succesul supravegherii pe teritoriul statului olandez, este esenţial ca judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Mureş să intre în consultări cu autoritatea competentă olandeză şi împreună să identifice termenii şi întinderea măsurilor de supraveghere, prin adaptarea în mod corespunzător a celor fixate în sarcina inculpatului prin încheierea penală nr. x/18 iunie 2019 a completului de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Tg.-Mureş.

În al treilea rând, a precizat că este posibilă o deplasare a inculpatului în Olanda în vederea supunerii investigaţiilor medicale specifice abia după ce judecătorul român va concretiza, în urma consultărilor, măsurile de supraveghere care să fie delegate autorităţilor olandeze, iar acestea din urmă vor prelua acele măsuri. Dacă aceste demersuri se finalizează până în 1 ianuarie 2010, inculpatul va putea folosi permisiunea acordată în 5 noiembrie 2019, dacă însă nu se vor finaliza până în 1 ianuarie 2020, atunci o nouă perioadă trebuie luată în discuţie, timp până la care inculpatul poate să evalueze dacă nu este oportun să efectueze investigaţiile medicale într-o unitate sanitară din România.

Domenii speta

Spete similare