Prescripția specială a răspunderii penale. Efectele juridice ale art. 155 alin. 1 și 4 Cod penal, ca urmare a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018

Prescripția specială a răspunderii penale. Efectele juridice ale art. 155 alin. 1 și 4 Cod penal, ca urmare a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018

Art. 155 alin. 1 și 4 Cod Penal

Decizia CCR nr. 297/2018

Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale funcţionează potrivit art. 155 alin. 1 C. pen. în cazul actelor de procedură care au fost comunicate în cauză suspectului sau inculpatului, iar prescripţia specială rămâne în continuare legiferată, fiind consacrată de art. 155 alin. 4 C. pen.

1. Prezentarea sesizărilor. Prin cererile înregistrate la această instanţă sub nr. x/12 martie 2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin şi inculpaţii S.T.A. şi P.A. au declarat apel împotriva sentinţei penale nr. x/12 februarie 2019 pronunţate de Judecătoria Reghin în dosarul nr. x.

Prin cererea de apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a limitat calea de atac doar la situaţia inculpatului P.C. şi, în motivarea apelului, procurorul contestă temeinicia soluţiei de achitare pronunţată de prima instanţă în privinţa acestui inculpat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, soluţie întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. 1 lit. c C. pr. pen. Procurorul subliniază, în esenţă, că încadrarea corectă a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este de instigare la infracţiunea de înşelăciune şi că materialul probator al dosarului confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există şi a fost comisă în dauna părţii civile P. SRL de către inculpatul P.C. în calitate de instigator împreună cu inculpaţii S.T.A. şi P.A. în calitate de coautori.

În motivarea apelului său, inculpatul P.A. critică legalitatea şi temeinicia hotărârii Judecătoriei Reghin. Din perspectiva legalităţii, inculpatul susţine că procedura în prim grad a avut loc în lipsa sa şi că nu a fost legal citat la judecată. Din perspectiva temeiniciei, inculpatul consideră că i s-a aplicat un tratament sancţionator prea aspru în raport cu gravitatea infracţiunilor săvârşite şi cu persoana lui şi, în plus, pedeapsa pronunţată de Judecătoria Oradea, care a format obiectul cumulului aritmetic în faţa Judecătoriei Reghin, a fost integral executată, fiind componentă a altei pedepse pronunţate de Judecătoria Bistriţa.

În motivarea apelului său, inculpatul S.T.A. contestă temeinicia soluţiei Judecătoriei Reghin de condamnare a lui pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna părţii civile SC B. SRL, subliniind în principal că, în urma Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale a României, trebuie constatată intervenţia prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa încetării procesului penal în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f C. pr. pen., iar în subsidiar că, în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 83 C. pen. pentru a se dispune soluţia alternativă a amânării aplicării pedepsei.

Analizând apelurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. x al Judecătoriei Reghin, a motivelor invocate, a susţinerilor şi concluziilor reprezentantului Ministerului Public şi ale inculpaţilor, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac (acesta din urmă funcţionează în cazul inculpaţilor P.A. şi S.T.A., pentru că apelul procurorului nu îi vizează), se reţin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentinţa penală nr. x/12 februarie 2019, Judecătoria Reghin:

-în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. g)  Cod procedură penală şi la art. 159 Cod penal cu referire la art. 244 alin. (3) Cod penal, a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul S.T.A. a infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) Cod penal, ca urmare a împăcării părţilor (în dauna părții civile C.I.).

-în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. g)  Cod procedură penală şi la art. 159 Cod penal cu referire la art. 244 alin. (3) Cod penal, a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul S.T.A. a infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) Cod penal, ca urmare a împăcării părţilor (în dauna părții civile Ş. I.).

-în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. g)  Cod procedură penală şi la art. 159 Cod penal cu referire la art. 244 alin. (3) Cod penal, a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul S.T.A. a infracţiunii de înşelăciune în formă continuată – 2 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, ca urmare a împăcării părţilor (în dauna părții civile B.S.).

-în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. g)  Cod procedură penală şi la art. 159 Cod penal cu referire la art. 244 alin. (3) Cod penal, a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul S.T.A. a infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) Cod penal, ca urmare a împăcării părţilor (în dauna părții civile F.I. SRL).

-în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. g)  Cod procedură penală şi la art. 159 Cod penal cu referire la art. 244 alin. (3) Cod penal, a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul S.T.A. a infracţiunii de înşelăciune în formă continuată – 4 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, ca urmare a împăcării părţilor (în dauna părții civile M.I. SRL).

-în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. g)  Cod procedură penală şi la art. 159 Cod penal cu referire la art. 244 alin. (3) Cod penal, a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul P.C. a infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) Cod penal, ca urmare a împăcării părţilor (în dauna părții civile F.I. SRL).

-în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. g)  Cod procedură penală şi la art. 159 Cod penal cu referire la art. 244 alin. (3) Cod penal, a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul P.C. a infracţiunii de înşelăciune în formă continuată – 3 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1)  și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, ca urmare a împăcării părţilor (în dauna părții civile R.  SRL).

-în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. g)  Cod procedură penală şi la art. 159 Cod penal cu referire la art. 244 alin. (3) Cod penal, a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârşirea de către inculpata  A.A.T. a infracţiunii de înşelăciune în formă continuată – 3 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1)  și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, ca urmare a împăcării părţilor (în dauna părții civile R.  SRL).

-în temeiul art. 386 alin. (1) Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.T.A. la punctul 5 și 6 din rechizitoriu, respectiv din două infracțiuni de înșelăciune în formă continuată – 4 acte materiale, fapte prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, înşelăciune în formă continuată – cinci acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată (9 acte materiale), faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal.

-în temeiul art. 386 alin. (1) Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P.A. la punctele 1, 2, 3, respectiv  5, 6, 7 și 8 din rechizitoriu, din șapte infracțiuni de înșelăciune în formă continuată,  respectiv două fapte de înşelăciune, fapte prevăzute de art. 244 alin. (1) Cod penal, infracţiunea de înşelăciune în formă continuată – 2 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, înşelăciune în formă continuată – 4 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, înşelăciune în formă continuată – cinci acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi înşelăciune în formă continuată – patru acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi înşelăciune în formă continuată – trei acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal,  toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal în două infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, respectiv o infracțiune de înșelăciune în formă continuată (4 acte materiale), faptă prevăzută de art. 244 alin. (1)  Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal și o infracțiune de înșelăciune în formă continuată (16 acte materiale),  faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal,  ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal.

-în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul S.T. la pedeapsa de 1 an și 6  luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată – 9 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal.

-în temeiul art. 91 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3  ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

-în temeiul art. 93 alin. (1) Cod penal l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

•să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, la datele fixate de acesta;

•să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

•să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

•să comunice schimbarea locului de muncă;

•să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

-în temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal, a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să  frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

-în temeiul art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, l-a obligat pe inculpat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 zile  în cadrul Administraţiei Publice Locale - Primăria Municipiului Reghin, jud. Mureş sau în cadrul Spitalului Municipal „Dr. Eugen Nicoară” Reghin. 

-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 alin. (1) Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care inculpatul nu va respecta, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere sau obligaţia de a presta o muncă în folosul comunităţii, precum și a dispozițiilor art. 96 alin. (4) Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care inculpatul va săvârşi din nou o infracţiune în cursul termenului de supraveghere de 3 ani.

-în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, art. 43 alin. (5) Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul P.A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată – 4 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal.

-în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, art. 43 alin. (5) Cod penal,  l-a condamant pe inculpatul P.A. la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată – 16 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2)  Cod penal,  cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal.

-în  temeiul art. 38 alin. (1) Cod penal raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, a contopit pedepsele aplicate, a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 9 luni închisoare, la care a adăugat un spor obligatoriu şi fix de 6 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa stabilită, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă finală de 3 ani și 3 luni închisoare.

-în temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 83 Vechiul Cod penal, a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința Penală nr. 325 din data de 07 martie 2011 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 484 din data de 31 mai 2011 a Curții de Apel Oradea.

-în temeiul art.  43 alin. (1) Cod penal, art. 83 V Cod penal, a aplicat alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare,  pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința Penală nr. 325 din data de 07 martie 2011 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 484 din data de 31 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, inculpatul P.A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 3 luni închisoare în regim de detenție.

-în temeiul art. 72 Cod penal, art. 399 alin. (1) Cod procedură penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 05 noiembrie 2014 și durata arestului la domiciliu din data de 06 noiembrie 2014 la data de 05 decembrie 2014 inclusiv.

-în temeiul art. 386 alin. (1) Cod procedură penală, a respins solicitarea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.C. la punctul 5 din rechizitoriu din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (patru acte materiale) faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal, în infracţiunea de instigare la înşelăciune în formă continuată, faptă prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal (infracţiune săvârşită în dauna părţii civile P. SRL).

-în temeiul art. 386 alin. (1) Cod procedură penală, a admis solicitarea inculpatului P.C. prin apărător  şi a dispus schimbarea încadrării  juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.C. la punctul 5 din rechizitoriu din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (patru acte materiale) faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal, în infracţiunea de complicitate  la înşelăciune în formă continuată (patru acte materiale), faptă prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal (infracţiune săvârşită în dauna părţii civile P. SRL).

-în temeiul art. 396 alin. (1) și (5) Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul P.C. de sub acuzaţia săvârşirii infracțiunii de complicitate la  înșelăciune în formă continuată – 4 acte materiale, faptă prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 244 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.  (1) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal (în dauna părţii civile P. SRL).

-în temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală cu referire la art.  19 alin. (1) Cod procedură penală și art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 1357  Cod civil, a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă C.I. împotriva  inculpatului  P.A., ca neîntemeiată.

-în temeiul art. 397 alin (1) Cod procedură penală, cu referire la art. 25 alin. (1) Cod procedură penală și art. 22 alin. (1)  Cod procedură penală,  a luat act de renunțarea la pretențiile civile formulate de către partea civilă Ş. I..

-în temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală cu referire la art.  19 alin. (1) Cod procedură penală și art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 1357  Cod civil, a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă B.S. împotriva inculpatului P.A. ca neîntemeiată.

-în temeiul art. 159 alin. (2) Cod penal, a constatat stinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă F.I. SRL.

-în temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de formulată de partea civilă P. SRL.

-în temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de formulată de partea civilă M.I. SRL.

-în temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de formulată de partea civilă R. SRL.

-în temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală cu referire la art.  19 alin. (1) Cod procedură penală și art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 1357, art. 1382 Cod civil, a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. SRL și i-a obligat în solidar pe inculpații  S.T.A. și P.A. la plata către partea civilă a sumei de 47.111 de lei cu titlu de daune materiale, cu dobânda legală de la data săvârșirii infracțiunii (06 martie 2014)  şi până la data plăţii efective.

-în temeiul art. 274 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. c) și d) Cod procedură penală a obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 2400 lei pe inculpatul S.T.A. (900 lei), P.A. (900 lei), P.C. (300 lei) A.A.T. (150 lei)  și partea civilă R. SRL (150 lei).

În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarele:

I. 1. a). În fapt, la data de 23 mai 2014, inculpaţii S.T.A. şi P.A., cu prilejul încheierii unui contract de împrumut, au indus în eroare persoana vătămată C.I., cauzând un prejudiciu în valoare de 500 euro.

b). Instanța a constatat că prin acordul de mediere nr. 432 din data de 19 iunie 2018, depus la dosarul cauzei anterior citirii actului de sesizare al instanței, partea civilă C.I. a precizat în mod expres faptul că s-a împăcat cu inculpatul S.T.A., nu mai dorește tragerea la răspundere penală a acestuia, prin acordul de mediere atât partea civilă C.I.  și inculpatul S.T.A. înțeleg să stingă  procesul penal atât pe latură penală cât şi pe latură civilă.

2. a). În fapt, la data de 21 mai 2014, inculpaţii S.T.A. şi P.A., cu prilejul încheierii unui contract de împrumut a unui număr de 86 popi metalici, pentru o perioadă de 30 zile, au indus în eroare persoana vătămată Ş. I., cauzând un prejudiciu în valoare de 6420 lei.

b). Instanța a constatat că prin acordul de mediere nr. 374 din data de 02 martie  2018, depus la dosarul cauzei anterior citirii actului de sesizare al instanței, partea civilă Ş. I. a precizat în mod expres faptul că s-a împăcat cu inculpatul S.T.A., nu mai dorește tragerea la răspundere penală a acestuia, prin acordul de mediere atât partea civilă Ş. I.  și inculpatul S.T.A. înțeleg să stingă  procesul penal atât pe latură penală cât şi pe latură civilă.

3. a). În fapt, la datele de 23 mai 2014 și 26 mai 2014, inculpaţii S.T.A. şi P.A., cu prilejul încheierii a două contracte  de împrumut, au indus în eroare persoana vătămată B.S., cauzând un prejudiciu în valoare de 1700 euro.

b). Instanța a constatat că prin acordul de mediere nr. 389 din data de 16 aprilie  2018 (filele 365-366 vol. V), depus la dosarul cauzei anterior citirii actului de sesizare al instanței, partea civilă B.S. a precizat în mod expres faptul că s-a împăcat cu inculpatul S.T.A., nu mai dorește tragerea la răspundere penală a acestuia, prin acordul de mediere atât partea civilă B.S.  și inculpatul S.T.A. înțeleg să stingă  procesul penal atât pe latură penală cât şi pe latură civilă.

4. a). În fapt, la data de 21 iunie 2014, inculpaţii S.T.A. şi P.C., cu prilejul încheierii unui contract de vânzare cumpărare, au indus în eroare partea civilă  F.I. SRL, cauzând un prejudiciu în valoare de 4775,93 lei.

b). Instanța a constatat că prin acordul de mediere nr. 364 din 05 februarie 2018 (filele 312-313, 343-345 vol. V), depus la dosarul cauzei anterior citirii actului de sesizare al instanței, partea civilă F.I. SRL a precizat în mod expres faptul că s-a împăcat cu inculpatul S.T.A., nu mai dorește tragerea la răspundere penală a acestuia, prin acordul de mediere atât partea civilă F.I. SRL  și inculpatul S.T.A. înțeleg să stingă  procesul penal atât pe latură penală cât şi pe latură civilă.

c). Instanța a mai constatat că prin acordul de mediere nr. 373 din data de 02 martie  2018 (filele 338-341 vol. V), depus la dosarul cauzei anterior citirii actului de sesizare al instanței, partea civilă F.I. SRL a precizat în mod expres faptul că s-a împăcat cu inculpatul P.C., nu mai dorește tragerea la răspundere penală a acestuia, prin acordul de mediere atât partea civilă F.I. SRL  și inculpatul P.C. înțeleg să stingă  procesul penal atât pe latură penală cât şi pe latură civilă.

5. a). În fapt, în cursul lunii martie 2014, inculpaţii S.T.A. şi P.A., cu prilejul încheierii a patru contracte de vânzare cumpărare şi prin folosirea de mijloace frauduloase – instrumente de plată fără acoperire, au indus în eroare partea civilă  P. SRL Cluj Napoca, cauzând un prejudiciu în valoare de 55902,32 lei.

b). În ceea ce priveşte participarea inculpatului P.C. la săvârşirea faptei de înşelăciune în formă continuată, în dauna societăţii P. SRL, instanţa a reţinut pe de o parte că activitatea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se circumscrie elementelor complicităţii la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată şi nu coautoratului sau instigării la această infracţiune. Pe de altă parte, judecătoria a constatat că probele administrate în cauză nu duc la concluzia dincolo de orice îndoială rezonabilă că P.C. a săvârşit complicitatea la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, astfel încât a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c C. pr. pen.

6. În fapt, în cursul lunii februarie 2014, inculpaţii S.T.A. şi P.A., cu prilejul încheierii a cinci contracte de vânzare cumpărare şi prin folosirea de mijloace frauduloase – instrumente de plată fără acoperire, au indus în eroare persoana vătămată B. SRL Cluj Napoca, cauzând un prejudiciu în valoare de 90.091,84 lei.

7. a). În fapt, în cursul lunii aprilie 2014, inculpaţii S.T.A. şi P.A., cu prilejul încheierii a patru contracte de vânzare cumpărare şi prin folosirea de mijloace frauduloase – instrumente de plată fără acoperire, au indus în eroare persoana vătămată M.I. SRL, cauzând un prejudiciu în valoare de 41598,56 lei.

b). Instanța a constatat că prin acordul de mediere nr. 384 din data de 21 martie 2018 (filele 362-365 vol. V), depus la dosarul cauzei anterior citirii actului de sesizare al instanței, partea civilă M.I. SRL a precizat în mod expres faptul că s-a împăcat cu inculpatul S.T.A., nu mai dorește tragerea la răspundere penală a acestuia, prin acordul de mediere atât partea civilă M.I. SRL  și inculpatul S.T.A. înțeleg să stingă  procesul penal atât pe latură penală cât şi pe latură civilă.

8. a). În fapt, în cursul lunii septembrie 2014, inculpaţii P.C., A.T.A. şi P.A., cu prilejul încheierii a trei contracte de vânzare cumpărare şi prin folosirea de mijloace frauduloase – instrumente de plată fără acoperire, au indus în eroare persoana vătămată R. SRL Târgu Mureş, cauzând un prejudiciu în valoare de 22674,78 lei.

b). Instanța a reţinut că la data de 05 decembrie 2017, partea civilă R. SRL, prin reprezentant a depus la dosarul cauzei un înscris sub semnătură privată prin care a precizat că s-a împăcat cu inculpata A.A.T. şi solicită încetarea procesului penal faţă de aceasta.

La termenul de judecată din data de 07 martie 2018 s-a procedat la luarea unei declarații inculpatei A.A.T. care a  arătat că s-a împăcat cu partea civilă R. SRL.

c). La data de 03 martie 2018, partea civilă R. SRL, prin reprezentant a depus la dosarul cauzei un înscris sub semnătură privată prin care a precizat faptul că s-a împăcat cu inculpatul P.C. şi solicită încetarea procesului penal faţă de aceasta.

La termenul de judecată din data de 18 mai  2018 s-a procedat la luarea unei declarații inculpatului P.C. care a  arătat că s-a împăcat cu partea civilă R. SRL.

II. 1. În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.T.A. la punctul 5 și 6 din rechizitoriul, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată având în vedere următoarele aspecte:

Prin Rechizitoriul nr. x emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin la data de 12 octombrie 2016 şi verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, conform art. 328 alin. (1) Cod procedură penală, de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului  S.T.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fapte prevăzute de art. 244 alin. (1) Cod penal – trei fapte, infracţiunea de înşelăciune în formă continuată – 2 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, înşelăciune în formă continuată – 4 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, înşelăciune în formă continuată – cinci acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi înşelăciune în formă continuată – patru acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal.

Instanța a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) Cod penal (astfel cum au fost modificate prin Decizia nr. 368 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale) infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

Așadar, pentru a fi în prezența unei infracțiuni continuate este necesară unitatea de subiect activ, unitatea de conținut al infracțiunii, unitatea de rezoluție infracțională, iar pluralitatea de acțiuni sau inacțiuni infracționale să fie săvârșite la diferite intervale de timp.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză instanța a reţinut că sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru a fi în prezența infracțiunii continuate. Astfel, în cauză există o unitate de subiect activ, o unitate de conținut al infracțiunii și noua acțiuni infracționale săvârșite la un interval de timp și în plus există și unitatea de rezoluție infracțională.

Instanța a apreciat că pentru existența unității de rezoluție infracțională este necesar ca făptuitorul să aibă reprezentarea ansamblului activităților infracționale înainte de comiterea primului act de executare și să dorească să realizeze în timp acțiunile din conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv făptuitorul să aibă un plan de acțiune determinat, să aibă imaginea de ansamblu a activității sale ulterioare ce o va desfășura prin acte de executare separată.

Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reţinut că la începutul anului 2014, inculpatul S.T.A., a dobândit părţile sociale ale societății M.C. SRL, fiind numit unic administrator al societăţii, iar ulterior, acesta, în baza aceleiași rezoluții infracționale a desfăşurat activităţi infracţionale împreună cu inculpatul P.A., fapte ce au constat în achiziţia de bunuri de la diferite societăţi comerciale din ţară, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor furnizoare cu privire la intenţia de plată a mărfurilor achiziţionate, prin emiterea unor instrumente de plată cunoscând că nu au în conturile firmei provizia necesară efectuării plăţii, fiind documente de plată fără acoperire.

2.  În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P.A. la punctele 1, 2, 3  respectiv  5, 6, 7 și 8 din rechizitoriu, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată având în vedere următoarele aspecte:

Prin Rechizitoriul nr. x emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin la data de 12 octombrie 2016 şi verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, conform art. 328 alin. (1) Cod procedură penală, de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.A., pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, fapte prevăzute de art. 244 alin. (1) Cod penal – două fapte, infracţiunea de înşelăciune în formă continuată – 2 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, înşelăciune în formă continuată – 4 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, înşelăciune în formă continuată – cinci acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi înşelăciune în formă continuată – patru acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi înşelăciune în formă continuată – trei acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal,  toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal.

Instanța a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) Cod penal (astfel cum au fost modificate prin Decizia nr. 368 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale) infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

Așadar, pentru a fi în prezența unei infracțiuni continuate este necesară unitatea de subiect activ, unitatea de conținut al infracțiunii, unitatea de rezoluție infracțională, iar pluralitatea de acțiuni sau inacțiuni infracționale să fie săvârșite la diferite intervale de timp.

Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reţinut că în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii S.T.A. şi P.A. s-au hotărât să inducă în eroare diferite persoane, în sensul că le prezentau acestora aspectul nereal că efectuează lucrări de construcţie pentru realizarea cărora au nevoie de popi metalici, împrumutând în acest sens astfel de unelte care ulterior au fost valorificate (pct. 1-3 din rechizitoriu), iar la începutul anului 2014, inculpatul S.T.A., a dobândit părţile sociale ale societății M.C. SRL, fiind numit unic administrator al societăţii, iar ulterior, acesta, în baza aceleiași rezoluții infracționale a desfăşurat activităţi infracţionale împreună cu inculpatul P.A., fapte ce au constat în achiziţia de bunuri de la diferite societăţi comerciale din ţară, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor furnizoare cu privire la intenţia de plată a mărfurilor achiziţionate, prin emiterea unor instrumente de plată cunoscând că nu au în conturile firmei provizia necesară efectuării plăţii, fiind documente de plată fără acoperire (pct. 4-8 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte reţinerea recidivei postcondamnatorii, respectiv a recidivei postexecutorii, instanţa a observat că aşa după cum reiese din menţiunile fişei de cazier judiciar, inculpatul P.A. a fost condamnat prin Sentința Penală nr. 325 din data de 07 martie 2011 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 484 din data de 31 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,  pedeapsă care în temeiul art. 81 V Cod penal a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.

Totodată, aşa după cum reiese din menţiunile fişei de cazier judiciar, precum şi din rezultatul verificărilor în vaza de date ANP, prin Sentinţa Penală nr. a Judecătoriei Bistriţa, inculpatului P.A., în urma contopirilor pedepselor i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni, pedeapsă care a fost executată la data de 2013.

III.  1.  În drept, fapta inculpatului S.T.A. care la datele de 17 martie 2014, 20 martie 2014, 24 aprilie 2014, 15 aprilie 2014 și 17 aprilie 2014, l-a indus în eroare pe administratorul societăţii P. SRL, prin crearea falsei impresii că societatea reprezentată, respectiv M. SRL este solvabilă, achiziţionând marfă în baza facturilor fiscale nr. 362/20.03.2014, 363/20.03.2014, 364/20.03.2014, 365/20.03.2014, 366/20.03.2014, 367/20.03.2014, 368/20.03.2014, 339948/24.03.2014, 372/08.04.2014 şi 376/17.04.2014 şi a contractului de furnizare nr. 3/20.03.2014, asigurându-l pe administrator că plata se va face integral la scadenţă, respectiv la datele de  14 februarie 2014, 19 februarie 2014, 24 februarie 2014 și 28 februarie 2014, utilizând acelaşi mod de operare, respectiv documentele societății M.C. SRL,  a efectuat achiziţii de marfă în baza facturilor fiscale nr.245/19.02.2014, 246/19.02.2014, 247/24.02.2014, 248/28.02.2014, 249/28.02.2014 şi a contractelor de colaborare nr. 1/14.02.2014, 2/19.02.2014, 3/24.02.2014 şi  4/28.02.2014 și de la societatea B. SRL, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţii furnizoare cu privire la intenţia de plată a mărfurilor achiziţionate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune în formă continuată – 9 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2)  Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal. 

2.  a) În drept, fapta inculpatului P.A.  care la datele de 21 mai 2014, 23 mai 2014, 23 mai 2014 și 27 mai 2014  a indus în eroare părțile civile C.I., Ş. I. și B.S. prin închirierea de popi metalici, cunoscând încă de la încheierea contractelor de închiriere că aceste bunuri urmau să nu mai fie restituite proprietarilor,  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune în formă continuată – patru acte materiale,  faptă prevăzută de art. 244 alin (1)  Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal.

b). În drept, fapta inculpatului P.A. care la datele de 17 martie 2014, 20 martie 2014, 24 aprilie 2014, 15 aprilie 2014 și 17 aprilie 2014,  l-a indus în eroare administratorul societăţii P. SRL, prin crearea falsei impresii că societatea reprezentată, respectiv M. SRL  este solvabilă, achiziţionând marfă asigurându-l pe administrator că plata se va face integral la scadenţă, respectiv la datele de  14 februarie 2014, 19 februarie 2014, 24 februarie 2014 și 28 februarie 2014, utilizând acelaşi mod de operare, respectiv documentele societății M.C. SRL,  a efectuat achiziţii de marfă  de la societatea B. SRL, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţii furnizoare cu privire la intenţia de plată a mărfurilor achiziţionate, la datele de 10 aprilie 2014, 12 aprilie 2014, 16 aprilie 2014 și 22 aprilie 2014, a efectuat achiziţii de marfă  de la societatea M.I. SRL, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţii furnizoare cu privire la intenţia de plată a mărfurilor achiziţionate, respectiv în cursul lunii septembrie 2014,  a efectuat achiziţii de marfă  de la societatea R. SRL, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţii furnizoare cu privire la intenţia de plată a mărfurilor achiziţionate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune în formă continuată – 16 acte materiale, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2)  Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal. 

IV.  Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare

1. În privința inculpatului S.T.A.,  la stabilirea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare  prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, la individualizarea pedepselor şi a modalităţii de executare a acestora, instanţa a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, determinat de împrejurările concrete în care a fost comise, de valoarea mare a prejudiciului cauzat părților civile, de multitudinea actelor materiale, precum și de persoana inculpatului.

În ceea ce  privește persoana inculpatului, instanța a reţinut că potrivit mențiunilor fișei de cazier judiciar a inculpatului, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, care a recunoscut săvârșirea faptei încă din cursul urmăriri penale și a încercat recuperarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea faptei.

În același timp, instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul a recunoscut fapta penală săvârșită, iar față de el cauza a fost soluționată numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, potrivit cărora atunci când judecata se desfășoară în condițiile prevăzute de art. 375 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu 1/3.

Referitor la posibilitatea de a se dispune amânarea aplicării pedepsei, astfel cum a solicitat avocatul inculpatului, instanța a apreciat că nu se poate dispune in speţă, chiar dacă formal, sunt întrunite condiţiile legale. Fapta săvârşită de inculpat prezintă un pericol social relativ ridicat, și mai ales denotă o totală indiferență atât față de dispozițiile legale cât mai ales față de urmările faptelor  sale. Astfel instanța va avea în vedere numărul mare de acte materiale a faptei săvârșite, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părților civile.

Faptul că inculpatul nu are fapte notabile înregistrate în cazier, nu reprezintă un merit deosebit ci reflectă o normalitate, care însă nu justifică şi nici nu face mai puţin grave faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, respectiv recunoașterea faptei săvârșite încă din cursul cercetării penale, contribuția inculpatului la aflarea adevărului în cauză, precum și eforturile depuse în vederea recuperării prejudiciului, vor  determina condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce privește stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate, instanța a apreciat că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un mijloc suficient pentru a atrage atenția inculpatului asupra consecințelor faptelor sale, fiind o persoană tânără, cu personalitatea în curs de formare. De asemenea instanța a considerat că interacțiunea cu mediul penitenciar nu este întotdeauna un mijloc eficient de reeducare, iar executarea pedepsei fără privare de libertate constituie o modalitate de individualizare a executării pedepsei, fiind astfel posibilă o mai bună îndreptare și reintegrare socială a inculpatului.

Având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 alin. (1) Cod penal, respectiv: pedeapsa stabilită este mai mică de 3 ani, inculpatul nu are antecedente penale, inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, a recunoscut fapta,  a avut o conduită bună înainte de comiterea infracţiunii, a regretat fapta şi are posibilităţi reale de îndreptare și în lipsa executării în stare de detenție a pedepsei, instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă chiar fără executarea acesteia.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 91 Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, însoţit de măsurile şi obligaţiile de supraveghere aferete.

2. În privința inculpatului P.A., la stabilirea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare  prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

IV. În latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

1.Acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată C.I.

La data de 31 iulie 2017, persoana vătămată C.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro reprezentând contravaloarea celor 100 popi metalici închiriaţi şi cu suma de 500 lei reprezentând chiria aferentă pentru aceştia.

Instanța a constatat că din probatoriul administrat se poate reține existența unei fapte ilicite a inculpatului, constând în inducerea în eroare a părții civile, în scopul însușirii celor 100 popi metalici.

Cu toate acestea, instanţa a reţinut că spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe. În ceea ce privește suma de 500 lei solicitată de partea civilă, sumă reprezentând contravaloarea chiriei, instanța a constatat că potrivit menţiunilor contractului de închiriere, partea civilă C.I. a împrumutat un număr de 100 popi metalici pe o perioadă de 30 de zile contra sumei de 500 lei.

Totodată, instanţa a reţinut că potrivit acordului de mediere nr. 432 din data de 19 iunie 2018, inculpatul S.T.A. a achitat  părţii civile C.I. suma de 2000 lei.

În ceea ce privește suma de 500 de euro reprezentând contravaloarea celor 100 popi metalici, analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că partea civilă nu a făcut dovada prejudiciului suferit, respectiv nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte valoarea popilor metalici, iar la termenele de judecată la care a fost prezentă nu  a solicitat administrarea de probe în dovedirea laturii civile.

2.Acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată Ş. I.

La data de 10 octombrie 2014, persoana vătămată Ş. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 6420 lei reprezentând contravaloarea popilor metalici precum şi cu chiria aferentă pe luna închirierii.

În cursul cercetării judecătoreşti, partea civilă Ş. I. a declarat faptul că a încheiat un contract de mediere cu inculpatul S.T.A. şi nu mai are nicio pretenţie civilă nici de la inculpatul S.T.A. şi nici de la celălalt inculpat.

3.Acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată B.I.

La data de 01 octombrie 2014, persoana vătămată B.S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1700 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat, iar la data de  16 aprilie 2018, persoana vătămată B.S. a precizat că se constituie parte civilă faţă de inculpaţii P.C. şi P.A. cu suma de 8000 lei.

În cauză, instanța a constatat că din probatoriul administrat se poate reține existența unei fapte ilicite a inculpatului, constând în inducerea în eroare a părții civile, în scopul însușirii celor 130 popi metalici. Cu toate acestea, instanţa a reţinut că spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe.

Instanța a reţinut că potrivit menţiunilor contractului de închiriere din data de 23 mai 2014, partea civilă B.S. a împrumutat un număr de 100 popi metalici pe o perioadă de 30 de zile, dar în cuprinsul contractului nu este prevăzut contravaloarea popilor metalici şi nici a chiriei.

Totodată, instanţa a mai reţinut că potrivit acordului de mediere nr. 384 din data de 21 martie 2018, partea civilă B.S. a precizat faptul că s-a împăcat cu inculpatul S.T.A. şi nu mai are nicio pretenţie prezentă sau viitoare faţă de  acesta.

În ceea ce privește suma de 8000 lei solicitată de partea civilă,  analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că partea civilă nu a făcut dovada prejudiciului suferit, respectiv nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte valoarea popilor metalici, iar la termenele de judecată la care a fost prezentă nu a solicitat administrarea de probe în dovedirea laturii civile.

4.Acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată F.I. SRL

La data de 06 august 2014, persoana vătămată  F.I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 4775,93 reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit.

Instanța a constatat că prin acordul de mediere nr. 364 din 05 februarie 2018, depus la dosarul cauzei anterior citirii actului de sesizare al instanței, partea civilă F.I. SRL a precizat în mod expres faptul că s-a împăcat cu inculpatul S.T.A., nu mai dorește tragerea la răspundere penală a acestuia, prin acordul de mediere atât partea civilă F.I. SRL și inculpatul S.T.A. înțeleg să stingă procesul penal atât pe latură penală cât şi pe latură civilă, iar prin acordul de mediere nr. 373 din data de 02 martie  2018, depus la dosarul cauzei anterior citirii actului de sesizare al instanței, partea civilă F.I. SRL a precizat în mod expres faptul că s-a împăcat cu inculpatul P.C., nu mai dorește tragerea la răspundere penală a acestuia, prin acordul de mediere atât partea civilă F.I. SRL și inculpatul P.C. înțeleg să stingă  procesul penal atât pe latură penală cât şi pe latură civilă.

5.Acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată P. SRL

La data de 01 octombrie 2014, persoana vătămată  P. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 55902,376 lei, reprezentând contravaloarea facturilor şi a penalităţilor calculate conform contractului, până la data de 29 septembrie 2014, la data de 07 februarie 2017, persoana vătămată SC P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 76461,56 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 5000 euro cu titlu de daune morale, iar la data de 16 aprilie 2018, partea civilă a solicitat repararea integrală a prejudiciului cu dobânda contractuală de 0,04% pe fiecare zi de întârziere, de la data scadenţei până la data plăţii efective, alături de daunele materiale şi daunele morale menţionate în cererea de constituire ca parte civilă. La data de 01 august 2018, partea civilă P. SRL a depus la dosarul cauzei o actualizare a cererii de constituire de parte civilă, solicitând obligarea inculpaţilor S.T.A., P.C. şi P.A. la plata sumei de 87.115,90 lei cu continuarea calculului dobânzii contractuale de 0,004% pe fiecare zi de întârziere, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, precum şi la plata de daune morale în cuantum de 5000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR de la data plăţii) ca urmare a perturbării grave aduse bunului mers şi activităţii.

În privința daunelor materiale solicitate de partea civilă, instanța a apreciat că în cauza de față,  săvârșirea infracțiunii de înșelăciune atrage numai condamnarea inculpaților nu și obligarea la despăgubiri civile reprezentând contravaloarea creditului principal, dobânzi și penalități, deoarece în privința acestora partea civilă deţine un titlu executoriu pe care îl poate pune în executare în cadrul termenului de prescripție

Instanța a reţinut că potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (4) Cod procedură penală, persoana vătămată care a pornit acţiunea în faţa instanţei civile, poate să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penală, judecătorului ori instanţei, dacă punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare, iar părăsirea instanţei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunţat o hotărâre, chiar nedefinitivă.

Aşa după cum reiese din declaraţia reprezentantului legal al părţii civile, societatea a intentat o acţiune civilă la Judecătoria Cluj Napoca, în vederea recuperării prejudiciului, fiind deschis dosarul nr. 12444/211/2014, înregistrat la data de 06 iunie 2014, dosar în care a primit o soluție favorabilă pe care a și pus-o în executare, demarând executarea silită.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că nu este admisibilă o nouă acţiune civilă împotriva inculpaților, cu atât mai mult cu cât o eventuală obligare la despăgubiri civile în procesul penal ar reprezenta o dublă plată.

În ceea ce privește daunele morale, solicitate de partea civilă, instanța a reţinut că acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele de ordin moral ale părții civile, iar în analiza acordării unor daune morale persoanei juridice trebuie să se ţină seama de faptul că domeniul drepturilor nepatrimoniale recunoscute persoanelor juridice este restrâns la acele drepturi subiective pe care persoana juridică le poate avea potrivit legii. Instanța a apreciat că rolul daunelor morale este acela de a conduce la o reparare a suferinţelor fizice încercate sau a atingerilor aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei, prestigiului unei persoane. Deşi aceste atribute sunt în general proprii persoanelor fizice, unele dintre ele pot fi atribuite şi persoanelor juridice, însă, în aceste cazuri, legiuitorul a recunoscut în mod expres posibilitatea acordării daunelor morale persoanei juridice (de exemplu pentru fapte de concurenţă neloială sau pentru nesocotirea dreptului la denumire, sediu, emblemă, marcă de fabrică).

Raportat la datele concrete ale speţei, posibilitatea acordării daunelor morale nu poate fi extinsă artificial pentru a putea analiza îndeplinirea cumulativă a cerinţelor impuse de art. 1347 Cod civil întrucât reclamanta - persoană juridică nu poate pretinde un prejudiciu psihic sau vreo suferinţă fizică provocată.

6.Acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată B. SRL

La data 30 septembrie 2014, persoana vătămată B. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 90.091,84 lei, la data de 01 octombrie 2014, persoana vătămată  B. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 137.402,84 lei din care suma de 47.311 lei reprezentând debitul facturilor anexate, iar diferenţa de 90.091,84 lei reprezentând penalităţile de întârziere aferente contractelor de colaborare, penalităţi calculate până la data de 30.09.2014, iar la data de 02 martie 2018 a solicitat recuperarea prejudiciului la valoarea evidenţiată în cererea de constituire de parte civilă, cu dobânda legală de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

În ceea ce priveşte suma de 47.311 lei, instanţa a constatat că această sumă este reprezentată de contravaloarea produselor livrate şi pentru care au fost emise facturile nr. 245 din data de 14 februarie 2014 (12.515 lei), factura nr. 246 din data de 19 februarie 2014 (9.625 lei), factura nr. 247 din data de 24 februarie 2014 (13.966 lei), factura nr. 248 din data de 28 februarie 2014 (10.875 lei) şi factura nr. 249 din data de 06 martie 2014 (330 lei).

Instanța a constatat că din probatoriul administrat se poate reține existența unei fapte ilicite a inculpaților S.T.A. și P.A., constând în inducerea în eroare a părții civile, în scopul însușirii produselor livrate.

Totodată, instanţa a precizat că pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare trebuie ca acesta să fie cert şi să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare, iar prejudiciul este actual, atunci când a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, fiind totodată și cert.

Instanţa constată că, în cauză, au fost depuse înscrisuri doveditore cu privire la existenţa şi cuantumul sumei de 43.711 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate.

Totodată, instanța a avut în vedere și faptul că potrivit dispozițiilor art. 1382 Cod civil cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi în solidar la reparație faţă de cel prejudiciat, astfel că i-a obligat pe inculpaţi la plata în solidar a sumei de 43.711 lei către partea civilă.

În ceea ce privește suma de 90.091,84 lei reprezentând penalităţile de întârziere aferente contractelor de colaborare, instanța a apreciat că în cauză nu pot fi acordate penalitățile de întârziere. A constatat că inculpații au încheiat contractele de colaborare cu scopul de a induce în eroare partea civilă, pentru a o determina să le livreze produse, astfel că acestora nu li se poate pretinde îndeplinirea unor obligații contractuale.

Astfel, instanța a reţinut că răspunderea inculpaților este o răspundere delictuală, pentru fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și nu o răspundere contractuală, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, motiv pentru care a respins cererea părții civile de acordare a penalităților de întârziere prevăzute în contractele de colaborare.

În ceea ce privește cererea părții civile de obligare a inculpaților la plata de dobânzi legale, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 1385 alin. (1) Cod civil, potrivit cărora  prejudiciul se repară integral, iar pentru ca reparaţia să fie integrală este necesar să fie înlăturate toate consecinţele dăunătoare ale faptei ilicite sau împrejurării care le-a generat, în scopul repunerii victimei în situaţia anterioară (restitutio in integrum) și ținând cont de faptul că prejudiciul cauzat părții civile are un caracter pur pecuniar, dobânda legală poate fi acordată cu titlu de lucrum cessans de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv 06 martie 2014, data săvârșirii ultimului act material al infracțiunii continuate.

7.Acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată M.I. SRL

La data de 02 octombrie 2014, persoana vătămată  M.I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 41598,56 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise şi neachitate.

Aşa după cum reiese din menţiunile facturilor fiscale nr. 203 din data de 10 aprilie 2014, nr. 25 din data de 12 aprilie 2014, nr. 207 din data de 16 aprilie 2014 şi nr. 210 din data de 22 aprilie 2014, partea civilă a livrat produse inculpaţilor în cuantum total de 41.650,84 lei, sumă care a fost garantată la plată prin biletul la ordin seria BUCU3AM nr. 0064155, emis la data de 22 aprilie 2014, scadent la data de 30 aprilie 2014.

Totodată, a reţinut că potrivit acordului de mediere nr. 384 din data de 21 martie 2018, inculpatul S.T.A. s-a obligat să achite părţii civile suma de 4500 lei, respectiv câte 500 lei în 9 tranşe.

În privința daunelor materiale solicitate de partea civilă, instanța a apreciat că în cauza de față,  săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, atrage numai condamnarea inculpaților nu și obligarea la despăgubiri civile reprezentând contravaloarea creditului principal, dobânzi și penalități deoarece în privința acestora partea civilă deţine un titlu executoriu pe care îl poate pune în executare în cadrul termenului de prescripție

8.Acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată R. SRL

La data de 05 noiembrie 2014, persoana vătămată  R. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 22.674,78 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs.

La data de 02 noiembrie 2018, partea civilă R. SRL, prin reprezentant a precizat că suma pe care o solicită a fi recuperată de la inculpatul P.A., cu care societatea nu a încheiat acord de mediere este de 22674,78 lei.

În privința daunelor materiale solicitate de partea civilă, instanța a apreciat că în cauza de față,  săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, atrage numai condamnarea inculpaților nu și obligarea la despăgubiri civile reprezentând contravaloarea creditului principal, dobânzi și penalități  deoarece în privința acestora partea civilă deţine un titlu executoriu pe care îl poate pune în executare în cadrul termenului de prescripție.

3. Considerentele instanţei de apel.

3.1. Asupra apelurilor declarate de inculpaţii P.A. şi S.T.A., observă că, pe parcursul judecăţii în primă instanţă inculpatul P.A. a lipsit. Pentru termenele fixate până în 21 iunie 2018 el a fost citat de la adresa pe care a indicat-o în cursul urmăririi penale, citaţiile de înfăţişare pentru termenele din 19 septembrie 2017, 5 decembrie 2017, 6 februarie 2018, 6 martie 2018, 17 aprilie 2018, 17 mai 2018 şi 21 iunie 2018 fiind primite de persoane care locuiau împreună cu inculpatul. Prin încheierea de şedinţă din 2 august 2018, Judecătoria Reghin a dat termen în cunoştinţă inculpatului P.A., reţinând la termenul din 20 septembrie 2018 că în data de 9 iulie 2018 inculpatul a primit personal citaţia, acesta semnând la rubrica destinatar. După 2 august 2018 şi până la pronunţarea sentinţei penale apelate, P.A. nu a mai fost citat la nici un termen fixat în prim grad.

Prim motivele de apel depuse, inculpatul P.A. a susţinut că el nu a primit personal nicio citaţie emisă de Judecătoria Reghin.

Verificând dovada de primire a citaţiei pentru termenul din 2 august 2018, aflată la fila 401 din vol. V al dosarului Judecătoria Reghin, instanţa de apel pe de o parte a constatat că agentul poştal a bifat rubrica „actele au fost înmânate destinatarului la locaţia desemnată de instanţă, iar acesta a semnat dovada” în 9 iulie 2019. Pe de altă parte, reţine că semnătura aplicată pe dovada de primire a citaţiei conţine elemente vizibile de diferenţă faţă de semnăturile aplicate de inculpat pe actele de urmărire penală, însă acele semnături oricum au fost de fiecare dată altfel executate. Mai mult şi foarte important pentru instanţa de al doilea grad, numărul actului de identitate atribuit de agentul poştal destinatarului nu corespunde cu niciunul dintre numerele cărţilor de identitate deţinute de P.A., aşa cum sunt stocate în baza de date DEPAB, consultată de instanţa de apel în termenul de deliberare. Acest fapt este suficient instanţei să tragă concluzia că agentul poştal nu a înmânat în 9 iulie 2019 personal inculpatului citaţia de înfăţişare la termenul din 2 august 2018, fără să fie nevoie să mai apeleze la efectuarea unei expertize grafice a semnăturii.

În aceste împrejurări, în mod greşit în 2 august 2018 i-a fost dat inculpatului termen în cunoştinţă şi nu a mai fost citat pentru termenele ulterioare, deşi trebuia să fie citat.

Omisiunea citării lui P.A. pentru termenele din 20 septembrie 2018, 5 octombrie 2018, 2 noiembrie 2018, 29 noiembrie 2018, 10 ianuarie 2019 şi 31 ianuarie 2019 a afectat consistent dreptul la apărare al inculpatului, care a fost privat de posibilitatea de a lua cunoştinţă de procedura de judecată care îl viza, să compare în instanţă, să îşi prezinte apărările şi să propună probe în apărare. Vătămarea adusă drepturilor apărării prin necitarea la judecată a inculpatului după termenul din 2 august 2018 atrage nulitatea relativă a tuturor actelor procesuale şi procedurale efectuate după momentul atribuirii în mod eronat a termenului în cunoştinţă şi care privesc situaţia inculpatului P.A., inclusiv a sentinţei penale 22/12 februarie 2019 în partea care îl vizează.

Remediul menit să restabilească legalitatea este cel consacrat de art. 421 pct. 2 lit. b C. pr. pen., însemnând admiterea apelului, cu consecinţa desfiinţării parţiale a hotărârii apelate şi trimiterii cauzei la Judecătoria Reghin pentru rejudecarea a acţiunii penale puse în mişcare faţă de inculpatul P.A..

Cât priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC B. SRL Cluj împotriva lui P.A. şi S.T.A., regula solidarităţii care guvernează răspunderea civilă delictuală în cazul comiterii faptului delictual de două sau mai multe persoane imprimă judecarea unitară a acesteia. În lipsa unei renunţări a părţii civile la solidaritate, instanţa de apel nu are la dispoziţie vreun temei legal pentru a separa acţiunea civilă  în funcţie de situaţia juridică a celor doi inculpaţi nominalizaţi. În acest fel, deşi viciul de procedură constatat îl priveşte doar pe inculpatul P.A., acest viciu şi remediul aferent îi profită şi inculpatului S.T.A., ceea ce înseamnă că, în mod corelativ, va fi admis şi apelul declarat de acesta, urmând să fie trimisă Judecătoriei Reghin spre rejudecare şi acţiunea civilă alăturată acţiunii penale de partea civilă SC B. SRL Cluj.

Cât priveşte acţiunile civile formulate de părţile civile C.I., Ş. I., B.S. şi SC P. SRL şi care îl vizau şi pe inculpatul P.A., acestea nu vor fi trimise spre rejudecare, deoarece constatările şi soluţiile dispuse de prima instanţă nu îl prejudiciază cu nimic pe acest inculpat, dimpotrivă îi profită şi ele oricum nu ar mai putea să fie schimbate în defavoarea inculpatului care este protejat de principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.

Ultimul act procesual rămas valabil, de la care procesul penal îşi reia cursul, în limitele desfiinţării hotărârii apelate, este încheierea de şedinţă din 21 iunie 2018 şi nu încheierea din 2 august 2018, deoarece în această ultimă încheiere eronat s-a reţinut că procedura de citare este legal îndeplinită şi s-a dat termen în cunoştinţă inculpatului P.A..

Dat fiind motivul desfiinţării hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în această etapă a procedurilor, instanţa de al doilea grad nu va analiza în substanţă motivele subsidiare de apel precizate de inculpatul P.A., acestea rămânând rezervate examenului primei instanţe.

În schimb, va răspunde motivelor de apel ale inculpatului S.T.A. pe care nu le va primi, pentru următoarele considerente:

În primul rând, notează că prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a statuat că «soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituţională».

Instanţa de contencios constituţional nu a constatat neconstituţionalitatea art. 155 alin. 1 C. pen. şi nici neconstituţionalitatea art. 155 alin. 4 C. pen., astfel că, pe de o parte textul legal vizat îşi produce în continuare efectele juridice, chiar dacă legiuitorul naţional nu l-a pus în acord cu Legea fundamentală, şi nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 147 alin. 1 din Constituţia României. Pe de altă parte, dispozitivul Deciziei citate trebuie citit împreună cu considerentele acesteia, potrivit cărora este lipsită de previzibilitate soluţia legislativă conţinută de art. 155 alin. 1 C. pen. care atribuie caracter întrerupător al prescripţiei răspunderii penale oricărui act de procedură şi nu doar acelor acte de procedură care se comunică, potrivit legii, suspectului sau inculpatului.

De aici, instanţa de apel a dedus că întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale funcţionează potrivit art. 155 alin. 1 C. pen. în cazul actelor de procedură care au fost comunicate în cauză suspectului sau inculpatului, iar prescripţia specială rămâne în continuare legiferată, fiind consacrată de art. 155 alin. 4 C. pen.

Infracţiunea de înşelăciune pusă pe seama inculpatului S.T.A. s-a epuizat la data de 17 aprilie 2014, de la care începe să curgă termenul prescripţiei răspunderii penale, iar în prezenta cauză pe durata procedurilor în fazele de urmărire penală, cameră preliminară şi judecată în cele două etape procesuale, s-au îndeplinit numeroase acte de procedură comunicate d-lui S.T.A. şi care au întrerupt cursul prescripţiei. Astfel, prescripţia specială a răspunderii penale a inculpatului nu a intervenit încă, ci s-ar împlini, conform art. 155 alin. 4 cu referire la art. 154 alin. 1 lit. d C. pen,, văzând şi prevederile art. 186 alin. 1 C. pen., abia la data de 16 aprilie 2024.

În al doilea rând, notează că judecătoria, ale cărei considerente nu au fost combătute în mod convingător, a surprins în mod corect criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen. şi a dat eficienţa optimă măsurii alternative la executarea pedepsei, evidenţiind atât gravitatea ridicată a infracţiunii de înşelăciune, dată de circumstanţele în care aceasta a fost săvârşită, numărul ridicat de acte materiale, numărul participanţilor şi de amploarea urmărilor cauzate, cât şi personalitatea inculpatului (care se bucură de bune referinţe, şi-a asumat responsabilitatea faptelor sale, a regretat cele petrecute şi este bine integrat în familie şi societate), precum şi perspectivele acestuia de reintegrare socială.

Mai aminteşte că alternativa la aplicarea pedepsei prevăzută de art. 83 C. pen. nu a fost gândită de legiuitor ca un drept, ci ca o vocaţie a infractorului ca, în prezenţa anumitor condiţii, să i se amâne temporar aplicarea pedepsei stabilite în sarcina sa. Altfel spus, chiar dacă formal sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 C. pen., infractorul nu beneficiază în mod automat de această măsură, iar instanţa nu este ţinută să amâne fără vreo rezervă aplicarea pedepsei, ci, dimpotrivă, trebuie să evalueze pe lângă aceste condiţii şi alte repere în funcţie de care să stabilească dacă, în raport cu gravitatea concretă a infracţiunii şi personalitatea subiectului activ, amânarea aplicării pedepsei este sau nu suficientă pentru îndeplinirea funcţiilor pedepsei. 

În prezenta cauză, instanţa de apel nu contestă cele reţinute de către instanţa de prim grad ca circumstanţe care sunt în beneficiul inculpatului: atitudinea sinceră pe durata procedurilor, absenţa antecedentelor penale şi faptul că este bine integrat în familie şi societate. Aceste date care pledează în favoare inculpatului, precum şi îndeplinirea celorlalte condiţii de ordin obiectiv prevăzute de art. 83 C. pen. nu sunt însă suficiente pentru a trage concluzia că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară în cauză, aceasta întrucât gravitatea ridicată a infracţiunii săvârşite imprimă tocmai necesitatea ca pedeapsa închisorii să fie aplicată, numai în acest fel putându-se realiza reinserţia socială a inculpatului şi prevenţia generală.

În concluzie, circumstanţe reale –ţinând de faptă, şi cele personale –ţinând de persoana inculpatului au fost evidenţiate în mod adecvat în hotărârea atacată şi reflectate în pedeapsa principală de un an şi 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. Astfel, tratamentul sancţionator aplicat inculpatului este proporţional şi apt să ducă în concret şi în mod eficient la reinserţia socială a lui S.T.A. şi să asigure prevenţia generală, el se înscrie pe linia trasată în practica adoptată de Curtea de Apel Tg.-Mureş în situaţii similare, neexistând vreun motiv rezonabil pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei.

3.2. Asupra apelului declarat e Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, constată că este la adăpost de critici hotărârea apelată în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.C., soluţia de achitare pronunţată în cazul acestui inculpat şi temeiurile achitării.

În acest sens, argumentele prezentate de instanţa de prim grad în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin sentinţa penală nr. 22/12 februarie 2019 cu referire la inculpatul P.C. sunt pertinente şi nu suportă nicio corectură sau adăugare din partea instanţei de apel. Prin urmare, în lipsa vreunui motiv, care să fie reţinut din oficiu, de reformare a hotărârii atacate, apelul promovat de către procuror este nefondat şi va fi respins ca atare, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b  C. pr. Pen., cu consecinţa menţinerii sentinţei apelate.

Referitor la motivele de apel invocate de procuror, nu le va primişi în acord cu judecătoria, ale cărei considerente şi le însuşeşte integral, reţine că în cursul urmăririi penale, inculpatul P.C. nu a recunoscut fapta pusă pe seama sa, declarând că îl cunoaşte pe inculpatul S.T. şi ştie că acesta deţinea o societate comercială dar nu ştie denumirea acesteia, iar personal nu a achiziţionat mărfuri de la vreo societate, nu a semnat şi nu a completat sau ştampilat vreun document în numele societăţii M.C. SRL şi nu a transportat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX şi nici cu o altă maşină, direct sau prin intermediar mărfuri achiziţionate de societăţile M.C. SRL (filele 26-28, 30, 31 vol. II, dosar de urmărire penală). În faţa instanţei atât în prim grad, cât şi în al doilea grad, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.

În cursul urmăririi penale, inculpatul S.T.A. a declarat că a preluat societatea M.C. SRL la indicaţiile inculpaţilor P.A. şi P.C., transferul societăţii fiind aranjat de inculpatul P.C. care s-a ocupat de întreaga activitate, astfel că la data de 15 ianuarie 2014 a semnat un contract de cesiune prin care a preluat 25 părţi sociale ale societăţii, a semnat contractul de societate şi actul constitutiv al societăţii, s-a deplasat la mai multe instituţii bancare pentru a efectua schimbările necesare pentru conturile bancare şi a preluat această firmă întrucât inculpatul i-a spus că vor desfăşura activităţi extracomunitare legale şi i-a dat suma de aproximativ 300 lei pentru a fi disponibil la solicitarea acestuia. Inculpatul a arătat că după câteva săptămâni inculpatul P.C. l-a sunat la telefon şi i-a solicitat să se deplaseze la o societate din Cluj pentru a lua marfă, s-a deplasat la societatea respectivă împreună cu inculpatul P.A. unde acesta a purtat toate discuţiile cu reprezentantul societăţii, marfa a fost transportată la inculpatul P.C. acasă, iar acesta i-a spus că marfa urmează să o vândă unei persoane din Piteşti (filele 2-4, 6-11 vol. II, dosar de urmărire penală).

Tot în faza de urmărire penală, inculpata A.T.A. a declarat că pe inculpatul P.C. l-a cunoscut prin intermediul fostului său soţ, numitul V. R. pe care inculpatul a încercat să îl determine să comită fapte de înşelăciune în dauna unor persoane fizice şi juridice, iar ulterior, după ce a început o relaţie de concubinaj cu inculpatul P.A., acesta i-a povestit că inculpaţii S.T.A. şi P.C. comit o serie de înşelăciuni în sensul că achiziţionează pe societate bunuri pe care nu le mai plătesc. Inculpata a mai arătat că inculpatul  P.C. i-a solicitat în 2-3 rânduri să sune la diferite societăţi comerciale în numele societăţii M. SRL pentru a întreba dacă livrează mărfuri cu termene de plată scadente la 30 de zile (filele 40-41, 43-44, 47-48 vol. II, dosar de urmărire penală).

Într-adevăr, aşa cum reiese din menţiunile contractului de cesiune din 15 ianuarie 2014, inculpatul S.T.A. a cumpărat părţile sociale ale societăţii M.C. SRL, cu sediul în localitatea x, jud. Mureş (filele 219-225, 225-248 vol. II, dosar de urmărire penală). 

În cursul urmăririi penale, martorul B.D.C. a declarat că la începutul anului 2014, din cauza unor probleme familiale s-a hotărât să cesioneze societatea M.C. SRL, astfel că i-a comunicat inculpatului P.C. intenţia de a cesiona societatea, iar la scurt timp, inculpatul i-a făcut cunoştinţă cu S.T.A., persoană despre care i-a spus că doreşte să cumpere societatea. Martorul a mai precizat că inculpatul P.C. i-a solicitat să îi ceară contabilei care se ocupase de societate să conducă în continuare contabilitatea, dar nu mai reţine dacă a făcut acest lucru (filele 84-85 vol. II, dosar de urmărire penală).

Atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești,  martorul P.C.A. a declarat că deţine o autoutilitară marca Volkswagen LT cu nr. de înmatriculare xxx, autoutilitară cu care efectuează servicii de transport, astfel că în cursul lunii martie 2014 a fost contactat telefonic de către o persoană în vederea efectuării unui transport din comuna Baciu, jud. Cluj, a fost de acord, motiv pentru care s-a întâlnit cu aceasta care era însoţit de o altă persoană în municipiul Cluj, s-au deplasat în comuna Baciu unde au încărcat o cantitate însemnată de papuci de casă, marfă pe care a transportat-o în municipiul Reghin. Martorul a arătat că din Cluj la Reghin a mai transportat încă o dată produse, atunci a fost doar el după marfa şi a dus-o în Reghin, iar în afară de aceste două transporturi a mai efectuat două sau trei transporturi pentru aceste persoane dar nu își aduce aminte ce sau de unde, iar în urmă cu 3 sau 4 ani a fost chemat la poliţie să dea o declaraţie, ocazie cu care i-au fost prezentate mai multe fotografii şi a identificat persoanele pentru care a efectuat transporturile, respectiv a  identificat persoana cu care a vorbit cel mai mult şi care a fost de fiecare dată de față, persoană care o și plătea.

Martorul a precizat că după ce i-a fost arătat inculpatul P.C. în sală poate să arate faptul  pe acesta l-a văzut prima dată când a efectuat transportul de la vecinul său în Reghin şi l-a mai văzut odată când a făcut transportul la Piteşti, iar după de i-au fost arătate  fotografiile de la filele 201-205 din dosar a arătat faptul că a recunoscut pe persoana existentă în fotografia nr. 1 (P.C.) ca fiind una dintre persoanele care au fost de faţă la două transporturi, respectiv persoana pe care a văzut-o când a efectuat un transport în Reghin la casa unde a descărcat produsele,  precum și persoana aflată la fotografia nr. 4 (P.A.) ca fiind persoana cu care a discutat, persoana care l-a plătit la efectuarea transporturilor și persoanei căreia i-a înmânat factura de la al doilea transport (filele 515-516 vol. VI, dosar primă instanţă).

Probele analizate mai sus dovedesc că inculpatul P.C. este persoana care l-a determinat pe S.T.A. să cumpere părţile sociale ale societăţii M. SRL şi a înlesnit încheierea contractului de cesiune, dar doar aceste probe, în lipsa altora nu pot să formeze convingerea dincolo de orice îndoială rezonabilă că P.C. i-a determinat pe S.T.A. şi P.A. să inducă în eroare  pe reprezentantul societăţii P. SRL.

Pentru a se putea reţine o activitate de instigare a inculpatului, nu este suficient să existe o instigare cu titlu generic, ci această instigare trebuie să re refere în mod expres la o anumită faptă prevăzută de legea penală.

De aceea, reţinerea la încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.C. este exclusă, complicitatea la infracţiunea de înşelăciune fiind cea mai potrivită încadrare care se poate da activităţii descrise în actul de sesizare a instanţei.

În orice caz, indiferent de forma de participaţie la infracţiunea de înşelăciune care ar fi teoretic atribuită inculpatului P., ceea ce prezintă relevanţă cu referire la soluţia de fond dată litigiului este că materialul probator al dosarului dezvăluie doar dovezi indirecte, nedecisive, în  parte contradictorii, care dau loc la serioase îndoieli în legătură cu participarea inculpatului P.C. la săvârșirea faptei. Astfel, în cauză nu există nici măcar o  probă certă care să îl plaseze pe inculpat la locul comiterii faptei și în plus probele indirecte ar putea doar să genereze o supoziţie că la domiciliul inculpatului au fost transportate anumite bunuri care ar putea proveni din săvârșirea faptei de înşelăciune comise în dauna părții civile P. SRL. O soluţie de condamnare sub nicio formă nu se poate întemeia pe bănuieli sau supoziţii, ci pe probe certe că fapta există şi că inculpatul vizat a participat la săvârşirea ei. Cum în speţă nu există asemenea probe că inculpatul P.C. a participat în vreun fel la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna părţii civile P. SRL, în mod corect judecătoria a dispus achitarea acestuia în baza art. 16 alin. 1 lit. c C. pr. pen.

4. Cheltuielile judiciare. Date fiind soluţia principală adusă apelurilor inculpaţilor P.A. şi S.T.A. şi faptul că apeul respins a fost declarat de Ministerul Public, conform art. 275 alin. 3 C. pr. Pen., vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat în al doilea grad.

Domenii speta

Spete similare