Acţiune în revendicare. Efectele hotărârii judecătoreşti faţă de terţi

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Hotărârile judecătoreşti.

Indice alfabetic: Drept procesual civil. Excepţii procesuale. Dreptul la apărare.

Temei de drept: art. 435 alin. 1 şi 2 C.proc.civ. din 2010; art. 1201 C.civ. din 1864

Efectele judecăţii finalizate printr-o hotărâre judecătorească se opun cu autoritate de lucru judecat absolută doar celor care au avut calitatea de parte în procesul respectiv. Efectul pozitiv sau negativ al lucrului judecat se manifestă doar în ceea ce priveşte persoanele care au participat la proces, iar nu şi faţă de terţi. Pe de altă parte, hotărârea nu poate fi ignorată de terţ, dar aceasta i se va opune ca simplu fapt juridic, ca mijloc de probaţiune împotriva căruia îi este permisă dovada contrară. Terţul trebuie să respecte rezultatul dezbaterii judiciare – chiar dacă nu a participat la aceasta – cel puţin până la momentul în care va demonstra în justiţie contrariul. Opunerea hotărârii judecătoreşti, ca mijloc de probă, nu va însemna însă şi posibilitatea invocării obligativităţii acestor efecte faţă de terţi aşa încât aceştia să nu le poată pune în discuţie şi în alt cadru procesual, să nu tindă la a face dovada contrară, invocând propriile apărări, pe care nu le-au putut realiza în procesul finalizat prin hotărârea ce li se opune. Obligativitatea efectelor şi imposibilitatea punerii în discuţie a reluării dezbaterilor judiciare, rămân aplicabile sferei părţilor, care au avut posibilitatea să-şi afirme pretenţiile şi să-şi apere poziţia în cadrul procesului desfăşurat în prezenţa lor, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, Decizia civilă nr. 181/19.03.2020

Domenii speta

Spete similare