Conținutul cererii de chemare în judecată. Calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății. Condițiile și limitele în care operează dispozițiile alin. (4) al art. 22 din Codul de procedură civilă

Cuprins pe materii: Codul de procedură civilă și Legea nr. 85/2014

Index alfabetic: Codul de procedură civilă și Legea nr. 85/2014

Temei de drept: art. 22 alin. (2) și (4) al din Codul de procedură civilă și art. 59 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 85/2014

Cererea de chemare în judecată constituie actul prin care se determină limitele și cadrul în care se va desfășura întreaga activitate judiciară.

Potrivit alin. 4 al art. 22 din Codul de procedură civilă: „Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă”.

Pe de altă parte, faptele sunt și ele importante în determinarea cadrului procesual, căci și ele concură la calificarea juridică a acțiunii, neindicarea motivelor de fapt de către reclamant constituind motiv de nulitate a cererii de chemare în judecată, conform art. 194 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba starea de fapt invocată de reclamantă, ci doar calificarea juridică a acțiunii.

În raport de dispozițiile anterior evocate, principiul rolului activ al judecătorului se materializează și în dreptul acestuia de a restabili „calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le au dat o altă denumire”.

În consecință, judecătorul sindic trebuia să se raporteze la conținutul cererii și la scopul urmărit de parte prin formularea acesteia, atunci când a procedat la calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății.

Curtea de Apel Iași, Secția civilă, Decizia civilă nr. 127/18.03.2020

Domenii speta

Spete similare