1.Contencios administrativ. Acţiune în anularea Deciziei prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Procesului – verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

1.Contencios administrativ. Acţiune în anularea Deciziei prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Procesului – verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare. Cheltuieli neeligibile. Irelevanţa validării cheltuielilor printr-o cerere de rambursare anterioară.

 - Regulamentul CE nr. 1083/2006, art. 34 alin. 2,

- Regulamentul CE nr. 2342/2002, art. 172  alin. 1,

- OUG nr. 66/2011, art. 31 alin. 1.

Reclamanta justifică efectuarea cheltuielilor prin aceea că, toate echipamentele IT ce au făcut obiectul contractului de achiziţie echipament IT 13389/18.10.2013 au fost aprobate de către pârâtă prin Notificarea nr. 13 din data de 06.06.2013. Ulterior aprobării Notificării nr. 13/06.06.2013 a demarat cu celeritate elaborarea Caietului de sarcini şi a Fişei de Date, procesul de achiziţionare derulându-se până în data de 15.10.2013, cu respectarea tuturor termenelor legale prevăzute de legislaţia din domeniul achiziţiilor, contractul de furnizare fiind semnat la data de 18.10.2013. Această cheltuială aprobată în prealabil de finanţator prin aprobarea Notificării 13, a fost validată ca fiind eligibilă în cadrul Cererii de Rambursare nr. 4, iar prin validarea cheltuielilor ca fiind eligibile, finanţatorul a exclus posibilitatea ca printr-un raţionament contrar să le califice ulterior ca fiind neeligibile.

Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica referitoare la faptul că aceste cheltuieli au fost validate ca fiind eligibile în cadrul Cererii de Rambursare nr. 4 întrucât, potrivit art. 31 alin. 1 din OUG nr. 66/2011, activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată de aceeaşi sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora. De asemenea, art. 14 din Normele de aplicare a actului normativ de mai sus prevăd că, datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31 alin. (1) din ordonanţă, sunt cuprinse, fără a se limita la acestea: în sesizări, în rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele judecătoreşti, primite de către autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare iniţial. În speţă, datele suplimentare au constat în sesizarea privind suspiciunea de neregulă înregistrată OI/1692/SJCSN/24.02.2016 şi la MFE-AMPOSDRU cu nr. 15609/126.02.2016.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19 septembrie 2017 sub nr. 260/43/2017, reclamanta Universitatea M.F. T.M., a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Naţionale Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - OIPOCU MEN, anularea Deciziei nr. OI/807/ES/09.06.2017 emisă de OIPOCU-MEN şi a „Procesului verbal de constatare a neregulilor  şi de stabilire a creanţelor bugetare" înregistrat la OI POSDRU MECT sub nr. OI/2506/SJCSM/28.03.2017; exonerarea reclamantei de obligaţia de plată a sumei de 935.010,02 lei, reprezentând creanţă bugetară stabilită prin titlul de creanţă a cărui anulare o solicită; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arăta că prin Decizia a cărei anulare o solicită a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva Procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/2506/SJCSM/28.03.2017 (denumit în continuare Proces verbal), în esenţă prin considerentele acestei decizii se arată că OI POCU-MEN „îşi menţine constatările din cadrul titlului de creanţă", decizia fiind practic nemotivată în condiţiile în care nu au fost combătute în niciun fel argumentele contestatoarei.

Nelegalitatea şi netemeinicia deciziei menţionate şi a titlului de creanţă evocat sunt evidenţiate prin prisma următoarelor argumente, cu precizarea că acestea respectă cronologia titlului de creanţă:

A. Referitor la pct.1 din „Procesul verbal" (pag. 11-13 a acestuia) privind efectuarea unor cheltuieli neeligibile efectuate în baza contractului de achiziţie echipamente IT nr. 13389/18.10.2013, arată că toate echipamentele IT ce au făcut obiectul contractului menţionat au fost aprobate de către OI -POSDRU MECTS prin aprobarea Notificării nr. 13 din data de 06.06.2013. Se arată că notificarea a fost aprobată de către finanţator, cu mai puţin de cinci luni înainte de finalizarea implementării proiectului, cu respectarea termenelor legale ale procesului de achiziţie care urma să fie demarat în baza acestei modificări a contractului de finanţare.

Ulterior aprobării Notificării nr. 13/06.06.2013 beneficiarul a demarat cu celeritate elaborarea Caietului de sarcini, care a fost finalizat în data de 10.07.2013. De asemenea, Fişa de date a fost elaborată în perioada imediat următoare, fiind publicată în SEAP la data de 29.07.2013.

Procesul de achiziţionare s-a derulat până în data de 15.10.2013, cu respectarea tuturor termenelor legale prevăzute de legislaţia din domeniul achiziţiilor, data înregistrării raportului final al procedurii fiind urmată de semnarea contractului de furnizare la data de 18.10.2013.

Precizează că, această cheltuială, aprobată în prealabil de finanţator prin aprobarea Notificării 13, a fost validată ca fiind eligibilă în cadrul Cererii de Rambursare nr. 4.

În aceste condiţii, apreciază că prin validarea cheltuielilor ca fiind eligibile, realizate în maniera expusă în aliniatele precedente finanţatorul a exclus, în opinia sa, posibilitatea ca printr-un raţionament contrar să le califice ulterior ca fiind neeligibile.

Altfel spus, se impune a fi indicate în concret motivele pentru care cheltuieli iniţiale declarate ca eligibile să fie recalificate ulterior ca neeligibile fără a se preciza argumentul avut în vedere la momentul reinterpretării. Practic în acest mod finanţatorul îşi invocă propria culpă, întrucât anterior demarării procedurilor de achiziţie acesta a aprobat aceste cheltuieli pentru ca ulterior să le considere ca fiind neeligibile.

Toate aceste argumente au fost ignorate cu desăvârşire la momentul soluţionării contestaţiei, dovadă fiind faptul că pârâta nu a înţeles să le combată în niciun mod, mărginindu-se să arate că achiziţiile respective „nu-şi justifică necesitatea" şi că „finanţarea FEDR este asigurată dacă măsurile respective sunt necesare pentru buna desfăşurare a operaţiunii şi nu pentru a asigura sustenabilitatea proiectului".

Pe cale de consecinţă apreciază că reinterpretarea este realizată cu rea-credinţă şi lipsită de temei legal şi solicită ca suma de 763.455,60 lei din care TVA 147.765,60 lei să fie considerată ca şi cheltuială eligibilă, cu consecinţa exonerării reclamantei de obligaţia de plată a acestei sume.

B. Referitor la pct.2.1 din „Procesul verbal" (pag. 14 -15 a acestuia) privind pretinsa încălcare a legislaţiei achiziţiilor publice prin impunerea de criterii de calificare restrictive cu referire la Contract de prestări servicii audit nr.4982/20.05.2011, încheiat între Universitatea M.F.T.M. şi SC E.C. SRL, susţine următoarele:

Conform ghidului solicitantului POSDRU - Condiţii Generale, 2011, bugetul proiectului a fost compus doar din capitole bugetare, nefiind definite la acea data linii şi subcapitole bugetare, care au fost introduse în ghidurile POSDRU abia începând cu anul 2013.

Potrivit contractului de finanţare, art. 9 pct. A-14, beneficiarul are obligaţia de a notifica OI POSDRU în cazul realocării unor valori ce nu depăşesc 15% între capitole bugetare, nefiind stipulată nicio obligaţie de notificare pentru realocarea valorilor între elemente de cheltuieli în interiorul unui capitol bugetar.

În speţă, valoarea contractului de audit a fost estimată iniţial la 12.900 de lei în momentul depunerii cererii de finanţare şi în momentul demarării achiziţiei, în urma evaluării pieţei serviciilor de audit financiar de la acea dată, s-a estimat o valoare mai mare pentru aceste servicii, ţinându-se cont de complexitatea proiectului şi a mecanismelor de decontare. Menţionează că între semnarea contractului şi data demarării achiziţiei serviciilor de audit financiar contractul a fost modificat unilateral de către OI POSDRU de două ori, ridicând astfel gradul de complexitate şi gradul de risc estimat de beneficiar în implementarea acestuia.

Diferenţa dintre suma iniţial estimată pentru serviciile de audit şi suma estimată la data pornirii achiziţiei a fost acoperită prin realocarea unor sume în bugetul proiectului în cadrul aceluiaşi capitol bugetar şi aceste realocări nu au fost notificate, întrucât obligaţia beneficiarului de a notifica realocări bugetare se referă conform contractului strict la realocări între capitole bugetare.

In aceste condiţii, apreciază că realocarea s-a efectuat în mod corect cu respectarea condiţiilor contractului de finanţare. Acest lucru este susţinut şi de faptul că OI POSDRU a aprobat această cheltuială prin validarea şi rambursarea integrală a cheltuielilor aferente contractului de audit.

In legătură cu acest punct de vedere, soluţionând contestaţia, pârâta arată doar că „menţine constatările din titlu de creanţă, având în vedere faptul că valorarea estimată a unei achiziţii în cadrul unui proiect se face ţinând cont de valoarea estimată în cadrul Anexei 1 - Cererea de finanţare ..." (fila 7 alin. 8 din decizie). Practic, punctul de vedere al contestatoarei-reclamante cu privire la acest punct a fost nesocotit cu desăvârşire.

Prin prisma argumentelor expuse la această secţiune, solicită ca şi suma de 14.776,49 lei din care TVA 2.859,96 lei să fie calificată ca o cheltuială eligibilă, împrejurarea având drept consecinţă exonerarea reclamantei de obligaţia de plată a acestei sume.

Se mai arată faptul că din cuprinsul Procesului verbal a cărei anulare se solicită rezultă că verificarea s-a făcut în baza OUG nr. 66/2011 în condiţiile în care anumite aspecte imputate petiţionarei derivă din raporturi juridice anterioare intrării în vigoare a acestui act normativ. În concret raportul juridic dintre UMF şi E.C. SRL a fost concretizat prin Contractul nr. 4982 încheiat la data de 20.05.2011, dată anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 66/2011, respectiv 30.06.2011.

Prevederile art. 15 alin.2 din Legea fundamentală statuează că legea dispune numai pentru viitor, astfel că prin raportare la acest principiu consacrat prin legea fundamentală rezultă că actul normativ indicat ca şi sediul al materiei, respectiv OUG nr. 66/2011 nu putea retroactiva în sensul în care acesta ar putea fi aplicabil la data naşterii raportului juridic concretizat în contractul mai sus menţionat.

În opinia sa, nu sunt incidente nici prevederile OG nr. 79/2003 întrucât pe de o parte acest act normativ nu prevede posibilitatea aplicării unei corecţii financiare, aşa cum aceasta este definită în art. 2 lit.o din OUG nr. 66/2011 întrucât acest din urmă act normativ reglementează pentru prima dată sintagma „aplicarea de corecţii financiare". Pe de altă parte OG nr. 79/2003 avea în vedere alte programe ( Phare, ISPA şi Sapard) în condiţiile în care finanţarea accesată de reclamantă se referă la programul POSDRU.

În consecinţă, rezultă că tocmai principiul evocat de către pârâtă, respectiv tempus regit actum nu face posibilă aplicarea corecţiei financiare. De altfel, în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015 se reţine că „urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum... în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului" (pct. 33 al deciziei).

C. Referitor la pct. 7 din „Procesul verbal" (pag. 15-16 a acestuia) privind cheltuielile aferente contractului de leasing financiar nr. 13759LE/2011 încheiat cu BT L.T. IFN, susţine următoarele:

Conform evaluărilor efectuate la data depunerii cererii de finanţare, varianta leasing-ului pentru obţinerea folosinţei unui astfel de echipament tipografic în scopul desfăşurării activităţilor planificate în cadrul proiectului s-a dovedit a fi cea mai avantajoasă din punct de vedere economic. În urma prospectării pieţei de servicii de leasing, ţinând cont de durata proiectului şi de volumul de materiale ce urma să fie tipărit, s-a selectat perioada optimă pentru un astfel de contract, respectiv de 24 de luni. Finanţatorul proiectului, OI POSDRU MEN, a validat această alegere prin declararea cheltuielilor aferente leasing-ului ca fiind eligibile şi a aprobat rambursarea sumelor solicitate.

Potrivit normei juridice prev. de art. 2, Cap I din Anexa 1 la HG 2139/2004 se stipulează că: "Durata normala de funcţionare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizări”.

În cererea de finanţare aprobată de către OI POSDRU, în cadrul secţiunii "Justificarea necesităţii implementării proiectului, se face referire la "achiziţionarea în regim de leasing" a acestui echipament, fiind bugetată toată valoarea ratelor de leasing aferente. Este irelevantă durata normală de funcţionare a mijlocului fix prev. de HG 2139/2004 întrucât acest aspect nu poate interfera cu modul în care este configurat un instrument de finanţare menit să faciliteze folosinţa unui echipament necesar derulării proiectului.  Admiţând raţionamentul organului de control ar presupune să se extindă durata contractului de leasing precum şi durata proiectului pentru a exclude un risc de acest tip respectiv cel în care se recunoaşte un grad de utilizare în cadrul proiectului de doar 20%.

Având în vedere faptul că OI POSDRU MEN a validat cheltuielile aferente contractului de leasing, fiind în deplină cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte durata de 24 de luni a contractului, durată care se încadrează în perioada de implementare a proiectului, consideră abuzivă revenirea asupra acestui aspect şi solicită ca suma de 175.604,77 lei din care TVA 33.988,02 lei să fie considerată o cheltuială eligibilă, ceea ce impune concluzia că reclamanta nu o datorează.

În concluzie, cu referire la toate aspectele evocate anterior, apreciază că prin maniera în care a fost „motivată" respingerea contestaţiei se perpetuează aceeaşi practică prin care sunt ignorate cu desăvârşire argumentele celui ce face obiectul verificării. Dovada acestei susţineri o constituie şi faptul că punctul de vedere transmis autorităţii de control anterior întocmirii procesului verbal a fost, la rândul său, nesocotit astfel că, atât la data întocmirii procesului verbal cât şi la data soluţionării contestaţiei au fost ignorare cu desăvârşire toate argumentele UMF Tg. Mureş neexistând nici măcar o referire prin care să fie combătute aceste apărări.

Pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Reclamanta a solicitat anularea actelor administrative emise, solicitând să se constate netemeinicia susţinerilor echipei de control.

Faţă de acest aspect, conform prevederilor imperative ale art.5 lit. c) din OUG nr.66/2011, coroborat cu prevederile art.26, art. 27 şi art. 31 din OUG nr. 66/2011, întemeiat pe suspiciunea de neregulă înregistrată OI/1692/SJCSN/24.02.2016 şi la MFE-AMPOSDRU cu nr. 15609/126.02.2016, s-a recurs la efectuarea activităţi de control asupra aspectelor sesizate.

Astfel, faţă de susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, arată faptul că subscrisa, conform prevederilor OUG nr.66/2011, în virtutea faptului că "activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poale fi reluată de aceeaşi sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora'' (art.31 alin.1 din OUG nr.66/2011) a reluat activitatea de control asupra sumelor care au fost considerate eligibile, raportat la "alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor'' sau "erori de calcul care influenţează rezultatele acestora"', respective la aspectele sesizate prin suspiciunea de neregulă înregistrată OI/1692/SJCSN/24.02.2016 şi la MFE-AMPOSDRU cu nr.15609/126.02.2016, validarea unei cheltuieli de către intimat odată cu verificarea administrativă a unei cereri de rambursare, neputând anula posibilitatea de revenire asupra caracterului eligibil al cheltuielii validate conform dispoziţiilor art.31 OUG nr.66/2011.

În consecinţă, s-a constatat faptul că la Punctul 1. „Cheltuieli neeligibile efectuate cu încălcarea principiului bunei gestiuni financiare" - decontarea în cadrul proiectului a unor echipamente IT şi software aferent achiziţionate în ultima lună de implementare a proiectului, nu se justifică necesitatea acestora pentru buna desfăşurare a proiectului (luna octombrie 2013), deoarece: în cursul anului 2013 (ultimul an de implementare a proiectului) beneficiarul a derulat proceduri de achiziţie publică pentru achiziţionarea unor echipamente IT şi software (Componenta hardware sistem centralizat şi Software sistem de integrare 3D), ocazie cu care a fost încheiat contractul achiziţie echipamente IT nr. 13389/18.10.2013, în valoare de 763.455,60 Iei din care TVA 147.765,60 lei.

Trebuie menţionat că perioada de implementare a proiectului se încheia la data de 29.10.2013, iar în data de 18.10.2013 a intervenit contractul de achiziţie echipament IT 13389/18.10.2013.

În urma verificării, echipa de control a constatat ca aceste cheltuieli sunt neeligibile deoarece au fost efectuate cu încălcarea principiului bunei gestiuni financiare şi decontarea unor echipamente IT şi software aferent achiziţionate în ultima luna de implementare a proiectului, nejustificându-se necesitatea acestora pentru buna desfăşurare a proiectului.

Finanţarea FEDR este asigurată dacă măsurile respective sunt necesare pentru buna desfăşurare a operaţiunii, şi nu pentru a se asigura sustenabilitatea proiectului.

Prin urmare aceste cheltuieli sunt efectuate fără utilizarea eficientă a fondurilor europene nefiind respectat principiul unui management financiar riguros.

Astfel, raportat la prevederile art. 34 alin. 2 din Specificitatea Fondurilor din Regulamentul CE nr. 1083/2006; art. 14 alin. 1 şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, art. 172 a din Regulamentul Comisiei nr. 2.342/2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1.605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii Europene, modificat prin Regulamentul nr. 478/2007; pct. 14.1. Reguli generale de eligibilitate a cheltuielilor din Ghidul Solicitantului pentru cererea de proiecte 5, constatând nerespectarea menţionatelor norme, s-a considerat neeligibilă suma de 763.455,60 lei aferentă contractului nr.13389/18.10.2013, din care 147.765,60 lei TVA.

B). Pentru pct. 2.1, în cadrul CR 4F a fost solicitată la plată factura pentru servicii de audit financiar nr. 1847/22.04.2013: cheltuielile au fost angajate în baza contractului de prestări servicii audit nr 4982/20.05.2011 încheiat între UMF Tg.Mureş şi E.C. SRL în valoare de 61.500 lei fără TVA (76.260 lei inclusiv TVA) în condiţiile în care estimarea iniţială a contractului în bugetul aprobat al proiectului conform cererii de finanţare şi a actelor adiţionale şi notificărilor ulterioare este de 12.900,00 lei.

Întrucât pe parcursul proiectului nu a intervenit nici o modificare contractuală care să facă referire la bugetul alocat pentru serviciile de audit şi nici o modificare care să ducă la prelungirea proiectului, iar cheltuielile menţionate depăşeau limitele cererii de finanţare, comisia de verificare a constatat ca aceste cheltuieli sunt neeligibile.

C). Pentru punctul 7.- Cheltuieli neeligibile efectuate cu încălcarea normelor legale cu referire la contractul de leasing financiar nr. 15739LE/2011 încheiat cu BT L.T. IFN, din verificările efectuate s-au constatat cheltuieli neeligibile în valoare de 175.604,77 lei din care TVA 33.988,02 lei, efectuate cu nerespectarea HG 2139/2004- categoria încheieri şi leasing echipament minitipografie digitală cu flux automat CANON.

Având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile HG nr.2139/2004, durata normală de funcţionare a mijlocului fix, este de 120 luni, contractul de leasing financiar nr. 15739LE/2011 încheiat cu BT L.T. IFN având o perioadă de 24 luni, prin raportarea duratei stabilite prin contract la durata prevăzută de HG nr.2139/2004 şi înregistrată ca atare în contabilitatea beneficiarului, rezultă un grad de utilizare în cadrul proiectului de 20%.

În urma verificării documentelor şi a punctului de vedere transmis de către beneficiar comisia de verificare a concluzionat faptul că beneficiarul a efectuat aceste cheltuieli cu încălcarea principiului bunei gestiuni şi a unui management financiar riguros şi în consecinţă 80% din menţionatele costuri aferente ratelor de leasing reprezintă cheltuieli neeligibile.

Pârâtul susţine că încălcarea prevederilor:

• art.4 din Contractul de finanţare POSDRU/86/1.2/S/58609 SM1S 21524 înregistrat la MFE-AMPOSDRU cu nr. E 8293/28.10.2010, cu modificările şi completările ulterioare,

• art. 9 alin. (2) şi alin. (3) coroborat cu prevederile art. 98 alin. (2) Teza a doua din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 210 din 31 iulie 2006,

• Anexei nr.3 - Ghid pentru determinarea corecţiilor financiare care trebuie făcute cheltuielii cofinanţate din fondurile structurale sau din fondul de coeziune pentru neconformarea cu regulile achiziţiei publice la Instrucţiunea AMPOSDRU nr.3 nr. 110/C.1./23.01.2009,

• Deciziei Comisiei C(2013) 9527/19.12.2013, privind instituirea şi aprobarea orientărilor pentru stabilirea corecţiilor financiare pe care Comisia trebuie să le aplice, în cazul nerespectării normelor în materie de achiziţii publice, asupra cheltuielilor finanţate de Uniune în cadrul gestiunii partajate,

• O.U.G. nr.66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare;

• Regulamentului CE nr. 1083/2006,

• Regulamentului Comisiei nr. 2.342/2002,

• Hotărârii Guvernului nr.759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

• Ordinului 117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013, în ceea ce priveşte modul de administrare a sumelor proiectului, consideră că nu poate atrage decât caracterul neeligibilităţii sumelor astfel cheltuite.

Pârâtul a învederat că orice contract este un acord intervenit între voinţele individuale a două sau mai multe persoane şi că acest acord poate să poarte numai asupra unor drepturi şi obligaţii de care părţile pot să dispună, ele sunt stăpâne pe propriile interese şi le pot implica într-un contract sau nu (principiul libertăţii de a contracta), în ce manieră doresc (libertatea de conţinut), supunându-se astfel raportului obligaţional generat de acest contract (principiul forţei obligatorii a contractului). De aceea, rezultatul voinţei părţilor va produce efecte cu privire la ele însele pentru că şi-au dat consimţământul la acest efect şi nu cu privire la terţi. Faţă de terţi, contractul nu va produce, în principiu, niciun efect obligatoriu - în sensul că, dintr-un contract nu vor putea rezulta obligaţii pentru alte persoane decât cele implicate în contract în calitate de părţi.

Conform prevederilor art. 1280 Cod civil, ''contractul produce efecte numai între părţi, dacă prin lege nu se prevede altfel”.

Astfel, părţile contractante au înţeles să definească noţiunea de "neregulă" raportat la prevederile Regulamentului CE Euratom nr. 1605/2002, art.2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, care defineşte noţiunea de „neregularitate" şi art.2 alin.l lit.a OUG nr.66/2011 unde este definit conceptul de neregulă, însuşit şi de părţile contractului de finanţare prin prevederile art. 11 din contract, considerăm că măsura adoptată prin actul administrativ a cărui anulare o cere reclamanta este conformă contractului de finanţare şi prin prevederile art. 4 din acesta, conformă şi legislaţiei la care părţile au înţeles să se raporteze în aprecierea asupra eligibilităţii cheltuielilor proiectului.

In consecinţă, măsurile dispuse prin actul administrativ a cărui anulare se solicită în cauză, măsuri legitimate de prevederile OUG nr.66/2011 şi ale contractului de finanţare, respectiv prevederile art. 11 alin. 1 unde părţile au înţeles să definească conceptual de neregulă şi art.11 alin.2 şi 3, unde părţile semnatare au convenit modul de acţiune la "constatarea neregulilor şi recuperarea sumelor plătite necorespunzător", sunt legale şi conforme atât legii părţilor - contractul de finanţare, cât şi prevederilor imperative ale normelor intervenite conform aceleaşi voinţe a părţilor contractante exprimată prin prevederile art.4 contract de finanţare, consideră că e evidentă legitimitatea actelor administrative a căror anulare o solicit reclamanta recurentă.

A arătat că prin hotărârea din 19 iunie 1990, soluţionând cererea formulată în temeiul art. 177 din Tratatul CEE de către Camera Lorzilor, pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare privind interpretarea dreptului comunitar, referitoare la competenţa instanţelor naţionale de a ordona măsuri provizorii atunci când sunt în cauză drepturi recunoscute de normele comunitare, CJUE a decis că dreptul comunitar trebuie interpretat în sensul că instanţa naţională care, sesizată cu un litigiu privind dreptul comunitar, consideră că singurul obstacol ce o împiedică să dispună măsuri provizorii este o normă a dreptului naţional, trebuie să înlăture aplicarea acestei norme.

In acest sens, Curtea a reţinut că instanţelor naţionale le revine obligaţia de a asigura protecţia juridică ce decurge pentru justiţiabili din efectul direct al dispoziţiilor dreptului comunitar, fiind incompatibilă cu cerinţele inerente înseşi naturii dreptului comunitar, orice practică legislativă, administrativă sau judiciară care ar avea ca efect îngrădirea puterii judecătorului de a face tot ceea ce este necesar pentru a înlătura dispoziţiile legislative naţionale ce ar putea împiedica, chiar şi numai temporar, aplicarea deplină a normelor comunitare.

Potrivit art.2 pct. 7 din Regulamentul nr.1083/2006, „neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Existenţa prejudiciului nu poate fi negată, în condiţiile în care, se demonstrează faptul că fondurile destinate realizării unor proiecte cu finanţare europeană au fost defectuos folosite, prin încălcarea de către intimata-reclamantă a obligaţiilor contractuale asumate.

Din jurisprudenţa constantă a C.J.U.E. (hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging şi alţii, O383/06-C-385/06), rezultă faptul că prejudiciul produs bugetului U.E.: - poate fi efectiv sau potenţial, materializându-se, în toate cazurile, prin afectarea intereselor financiare ale Uniunii, fiind evident că prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenţia legiuitorului a fost să se asigure că aceste cheltuieli efectuate în contextul fondurilor structurale sunt strict limitate la agenţii care respectă regulile fixate, - sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar producerea însăşi a unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora. Cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului U.E.

Astfel, potrivit jurisprudenţei constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător.

Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (hotărârea C.J.U.E. pronunţată în cauza C-199/03 şi Concluziile avocatului general pronunţate în cauza C-465/10).

Prin Decizia nr.1216/18 martie 2015 pronunţată în dosarul nr. 8336/2/2011 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa supremă este de acord că obligaţia de recuperare a fondurilor U.E. intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Conform prevederilor art.2 alin.1 lit.a OUG nr.66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, conceptual de neregulă este definit ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Astfel, nerespectarea prevederilor contractului de finanţare şi a convenţiilor legal făcute între părţile contractante, în cauză cu referire la beneficiar şi finanţator, atrag caracterul de neregulă respectivei acţiuni sau inacţiuni.

Pentru toate aceste considerente solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată având în vedere că reclamanta nu aduce nicio critică privind nelegalitatea actului administrativ a cărui anulare o solicită, astfel încât să desfiinţeze prezumţia de legalitate de care se bucură toate actele administrative legal emise şi să dovedească întrunirea condiţiilor de anulabilitate a actului administrative fiscal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat că acţiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Părţile au încheiat Contractul de finanţare POSDRU/86/1.2/S/58609 SM1S 21524 înregistrat la MFE-AMPOSDRU cu nr. E 8293/28.10.2010 pentru proiectul cu titlul „Tehnologii avansate pentru calitatea în universitatea orientată spre viitor” cod SMIS – 21524, beneficiară fiind reclamanta.

În baza suspiciunii de neregulă înregistrată OI/1692/SJCSN/24.02.2016 şi la MFE-AMPOSDRU cu nr. 15609/126.02.2016, s-a recurs la efectuarea activităţii de control asupra acestui caz.

În urma acestui control a fost întocmit Procesul verbal de constatare a neregulilor  şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la OI POSDRU MECT sub nr. OI/2506/SJCSM/28.03.2017, reclamanta având o obligaţie de plată de 935.010,02 lei reprezentând creanţă bugetară.

Prin Decizia nr. OI/807/ES/09.06.2017 s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva Procesului verbal de constatare.

Cu referire la Pct. I din procesul verbal, s-a reţinut ca şi cheltuieli neeligibile, cheltuieli efectuate cu încălcarea principiului bunei gestiuni financiare - decontarea în cadrul proiectului a unor echipamente IT şi software aferent achiziţionate în ultima lună de implementare a proiectului. Astfel, nu se justifică necesitatea acestora pentru buna desfăşurare a proiectului întrucât perioada de implementare a proiectului se încheia la data de 29.10.2013, iar în data de 18.10.2013 a intervenit contractul de achiziţie echipament IT 13389/18.10.2013.

Reclamanta justifică efectuarea acestor cheltuieli prin aceea că, toate echipamentele IT ce au făcut obiectul contractului de achiziţie echipament IT 13389/18.10.2013 au fost aprobate de către pârâtă prin Notificarea nr. 13 din data de 06.06.2013. Ulterior aprobării Notificării nr. 13/06.06.2013 a demarat cu celeritate elaborarea Caietului de sarcini şi a Fişei de Date, procesul de achiziţionare derulându-se până în data de 15.10.2013, cu respectarea tuturor termenelor legale prevăzute de legislaţia din domeniul achiziţiilor, contractul de furnizare fiind semnat la data de 18.10.2013. Această cheltuială aprobată în prealabil de finanţator prin aprobarea Notificării 13, a fost validată ca fiind eligibilă în cadrul Cererii de Rambursare nr. 4,, iar prin validarea cheltuielilor ca fiind eligibile, finanţatorul a exclus posibilitatea ca printr-un raţionament contrar să le califice ulterior ca fiind neeligibile. Practic în acest mod finanţatorul îşi invocă propria culpă, întrucât anterior demarării procedurilor de achiziţie acesta a aprobat aceste cheltuieli pentru ca ulterior să le considere ca fiind neeligibile.

Consideră că reinterpretarea este realizată cu rea-credinţă şi lipsită de temei legal şi solicită ca suma de 763.455,60 lei din care TVA 147.765,60 lei să fie considerată ca şi cheltuială eligibilă.

Curtea nu poate reţine apărarea reclamantei.

Astfel, Curtea a reţinut, în primul rând, că finanţarea FEDR este asigurată dacă măsurile respective sunt necesare pentru buna desfăşurare a operaţiunii şi nu pentru a se asigura sustenabilitatea proiectului.

 În acest sens sunt incidente dispoziţiile prevederile art. 34 alin. 2 din Specificitatea Fondurilor din Regulamentul CE nr. 1083/2006, conform cărora, fără a aduce atingere derogărilor prevăzute de regulamentele specifice ale Fondurilor, FEDER şi FSE pot să finanţeze, în mod complementar şi în limita a 10% din creditele alocate de Comunitate fiecărei axe prioritare a unui program operaţional, măsuri care intră sub incidenţa sferei de intervenţie a altor Fonduri în cazul în care acestea sunt necesare pentru buna desfăşurare a operaţiunii şi au o legătură directă cu aceasta din urmă.

Conform art. 172 a alin. 1 din Regulamentul CE nr. 2342/2002, costurile eligibile sunt costurile suportate efectiv de beneficiarul unei subvenții, care îndeplinesc următoarele criterii:

(a) sunt suportate pe durata acțiunii sau a programului de lucru, cu excepția costurilor legate de rapoartele finale și certificatele de audit;

(b) sunt indicate în bugetul general total estimat al acțiunii sau al programului de lucru;

(c) sunt necesare pentru punerea în aplicare a acțiunii sau a programului de lucru care face obiectul subvenției;

(d) pot fi identificate și verificate, în special fiind înregistrate în contabilitatea beneficiarului și stabilite în conformitate cu normele contabile aplicabile în țara în care este stabilit beneficiarul și cu practicile curente ale beneficiarului de contabilizare a costurilor;

(e) respectă cerințele legislației fiscale și sociale aplicabile;

(f) sunt rezonabile, justificate și respectă cerințele bunei gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei și al eficienței.

Totodată, conform pct.14.1 din Ghidul Solicitantului pentru cererea de proiecte 5, Reguli generale  de eligibilitate a cheltuielilor, pentru a fi eligibilă o cheltuială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii…:

-Să fie necesară pentru realizarea activităţilor din cadrul proiectului;

-Să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost-rezultate…

În speţă, într-adevăr, prin Notificarea nr. 13/06.06.2013 s-a aprobat modificarea contractului de finanţare în sensul că, la paragraful privind achiziţionarea unor echipamente IT şi software în valoare totală de 688.000 lei, s-a solicitat înlocuirea acestuia cu paragraful privind achiziţionarea unor echipamente IT şi software în valoare totală de 900.412 lei. S-a justificat necesitatea modificării prin aceea că, arhitectura sistemului de învăţare în mediul virtual 3D a fost reproiectată în aşa fel încât aceasta să fie compatibilă cu echipamentele existente şi a fost completată cu un sistem hardware şi software pentru integrare tuturor funcţionalităţilor, lucru posibil datorită şi datorită soluţiilor tehnologice ce ultimă generaţie care sunt disponibile la acest moment pe piaţă (fila 96).

Aşadar achiziţionarea unor echipamente IT şi software era prevăzută în contract chiar de la momentul încheierii acestuia, 28.10.2010, reclamanta cunoscând faptul că proiectul se desfăşura pe o durată de 3 ani. De asemenea, reclamanta cunoştea şi termenele legale prevăzute de legislaţia din domeniul achiziţiilor publice pentru derularea unei asemenea procedurii însă şi-a asumat riscul încălcării dispoziţiilor referitoare la fondurile europene trimiţând la pârâtă Notificarea doar la data de 17.05.2013 (21.05.2013 data înregistrării la pârâtă).

 Curtea a reiterat faptul că finanţarea FEDR este asigurată dacă măsurile respective sunt necesare pentru buna desfăşurare a operaţiunii şi nu pentru a se asigura sustenabilitatea proiectului iar prin încheierea contractului de achiziţie la data de 18.10.2013, în condiţiile în care proiectul se încheia la 29.10.2013, este evident că nu se mai justifica necesitatea acestora pentru buna desfăşurare a proiectului ci doar pentru a se asigura sustenabilitatea acestuia.

Nu poate fi reţinute nici critica referitoare la faptul că aceste cheltuieli au fost validate ca fiind eligibilă în cadrul Cererii de Rambursare nr. 4 întrucât, potrivit art. 31 alin. 1 din OUG nr. 66/2011, activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată de aceeaşi sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora. De asemenea, art. 14 din Normele de aplicare a actului normativ de mai sus prevăd că, datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31 alin. (1) din ordonanţă, sunt cuprinse, fără a se limita la acestea: în sesizări, în rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele judecătoreşti, primite de către autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare iniţial.

În speţă, datele suplimentare au constat în sesizarea privind suspiciunea de neregulă înregistrată OI/1692/SJCSN/24.02.2016 şi la MFE-AMPOSDRU cu nr. 15609/126.02.2016

Referitor la pct.2.1 din procesul verbal de constatare, s-a reţinut de organele de control ale pârâtei ca fiind neeligibile cheltuielile care au fost angajate în baza contractului de prestări servicii audit nr 4982/20.05.2011 încheiat între UMF Tg.Mureş şi E.C. SRL în valoare de 61.500 lei fără TVA (76.260 lei inclusiv TVA) în condiţiile în care estimarea iniţială a contractului în bugetul aprobat al proiectului conform cererii de finanţare şi a actelor adiţionale şi notificărilor ulterioare este de 12.900,00 lei.

Pe parcursul proiectului nu a intervenit nici o modificare contractuală care să facă referire la bugetul alocat pentru serviciile de audit şi nici o modificare care să ducă la prelungirea proiectului, iar cheltuielile menţionate depăşeau limitele cererii de finanţare.

Reclamanta a susţinut că, conform ghidului solicitantului POSDRU - Condiţii Generale, 2011, bugetul proiectului a fost compus doar din capitole bugetare, nefiind definite la acea data linii şi subcapitole bugetare, care au fost introduse în ghidurile POSDRU abia începând cu anul 2013.

Între semnarea contractului şi data demarării achiziţiei serviciilor de audit financiar contractul a fost modificat unilateral de către OI POSDRU de două ori, ridicând astfel gradul de complexitate şi gradul de risc estimat de beneficiar în implementarea acestuia.

Diferenţa dintre suma iniţial estimată pentru serviciile de audit şi suma estimată la data pornirii achiziţiei a fost acoperită prin realocarea unor sume în bugetul proiectului în cadrul aceluiaşi capitol bugetar şi aceste realocări nu au fost notificate, întrucât obligaţia beneficiarului de a notifica realocări bugetare se referă conform contractului strict la realocări între capitole bugetare.

Apărarea reclamantei este nefondată.

Astfel, estimarea iniţială a contractului de prestări servicii audit în bugetul aprobat al proiectului conform cererii de finanţare a fost de 12.900,00 lei. Chiar dacă între semnarea contractului şi data demarării achiziţiei serviciilor de audit financiar, contractul iniţial a fost modificat unilateral de către OI POSDRU de două ori, ridicând astfel gradul de complexitate şi gradul de risc estimat de beneficiar în implementarea proiectului, reclamanta trebuia să solicite aprobare pentru modificarea contractuală care să facă referire la bugetul alocat pentru serviciile de audit. De precizat că în cauză nu se pune problema doar de realocări de sume în cadrul aceluiaşi capitol bugetar ci de o încălcare evidentă a contractului de finanţare prin modificarea de către reclamantă a bugetului alocat serviciului de audit.

Conform  art. 2 alin. 1 lit. c şi d din HG nr. 759/2007 privind regulile eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii…:… să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

Aşadar, cum cheltuielile care au fost angajate în baza contractului de prestări servicii audit nr. 4982/20.05.2011 încheiat între UMF Tg.Mureş şi E.C. SRL nu erau conforme cu cele estimate în contractul de finanţare, în mod legal pârâta le-a considerat neeligibile.

Având în vedere dispoziţiile art. 31 alin. 1 din OUG nr. 66/2011 şi art. 14 din Normele de aplicare a acestui act normativ, nu prezintă relevanţă faptul că, iniţial, pârâta le-a considerat eligibile prin cererea de rambursare nr. 4.

 Cât priveşte critica vizând faptul că, din cuprinsul Procesului verbal a cărei anulare se solicită rezultă că verificarea s-a făcut în baza OUG nr. 66/2011 în condiţiile în care anumite aspecte imputate petiţionarei derivă din raporturi juridice anterioare intrării în vigoare a acestui act normativ, reclamanta face simple speculaţii fără a indica în concret care sunt aceste aspecte.

Într-adevăr, contractul de finanţare s-a încheiat sub prevederile OG nr. 79/2003 iar controlul s-a realizat în baza OUG nr. 66/2012 însă, potrivit Deciziei nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale, urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum... în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului". De altfel, chiar reclamanta face apel la aceste aspecte reţinute în decizia Curţii Constituţionale.

Referitor la pct. 7 din procesul verbal contestat privind cheltuielile aferente contractului de leasing financiar nr. 13759LE/2011 încheiat cu BT L.T. IFN, pârâta a reţinut că, din verificările efectuate s-au constatat cheltuieli neeligibile în valoare de 175.604,77 lei din care TVA 33.988,02 lei, efectuate cu nerespectarea HG 2139/2004- categoria încheieri şi leasing echipament minitipografie digitală cu flux automat CANON.

Având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile HG nr.2139/2004, durata normală de funcţionare a mijlocului fix, este de 120 luni, contractul de leasing financiar nr. 15739LE/2011 încheiat cu BT L.T. IFN având o perioadă de 24 luni, prin raportarea duratei stabilite prin contract la durata prevăzută de HG nr.2139/2004 şi înregistrată ca atare în contabilitatea beneficiarului, rezultă un grad de utilizare în cadrul proiectului de 20%.

În urma verificării documentelor şi a punctului de vedere transmis de către beneficiar comisia de verificare a concluzionat faptul că beneficiarul a efectuat aceste cheltuieli cu încălcarea principiului bunei gestiuni şi a unui management financiar riguros şi în consecinţă 80% din menţionatele costuri aferente ratelor de leasing reprezintă cheltuieli neeligibile.

Reclamanta a arătat că, conform evaluărilor efectuate la data depunerii cererii de finanţare, varianta leasing-ului pentru obţinerea folosinţei unui astfel de echipament tipografic în scopul desfăşurării activităţilor planificate în cadrul proiectului s-a dovedit a fi cea mai avantajoasă din punct de vedere economic. În urma prospectării pieţei de servicii de leasing, ţinând cont de durata proiectului şi de volumul de materiale ce urma să fie tipărit, s-a selectat perioada optimă pentru un astfel de contract, respectiv de 24 de luni. Finanţatorul proiectului, OI POSDRU MEN, a validat această alegere prin declararea cheltuielilor aferente leasing-ului ca fiind eligibile şi a aprobat rambursarea sumelor solicitate.

Potrivit normei juridice prev. de art. 2, Cap I din Anexa 1 la HG 2139/2004 se stipulează că: "Durata normala de funcţionare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizări”.

În cererea de finanţare aprobată de către OI POSDRU, în cadrul secţiunii "Justificarea necesităţii implementării proiectului, se face referire la "achiziţionarea în regim de leasing" a acestui echipament, fiind bugetată toată valoarea ratelor de leasing aferente. Este irelevantă durata normală de funcţionare a mijlocului fix prev. de HG 2139/2004 întrucât acest aspect nu poate interfera cu modul în care este configurat un instrument de finanţare menit să faciliteze folosinţa unui echipament necesar derulării proiectului. Admiţând raţionamentul organului de control ar presupune să se extindă durata contractului de leasing precum şi durata proiectului pentru a exclude un risc de acest tip respectiv cel în care se recunoaşte un grad de utilizare în cadrul proiectului de doar 20%.

Curtea nu poate reţine apărările reclamantei.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. d din HG nr. 759/2007 privind regulile eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii…:… să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

Aşa fiind, susţinerile reclamantei potrivit cărora este irelevantă durata normală de funcţionare a mijlocului fix prev. de HG nr. 2139/2004 sunt nefondate.

Tot pentru considerentele de mai sus nu poate fi reţinută nici apărarea potrivit căreia, în urma prospectării pieţei de servicii de leasing, ţinând cont de durata proiectului şi de volumul de materiale ce urma să fie tipărit, s-a selectat perioada optimă pentru un astfel de contract, respectiv de 24 de luni.

Totodată, s-au încălcat şi dispoziţiile art. 172 a alin. 1 din Regulamentul CE nr. 2342/2002 care impun ca aceste costuri să fie rezonabile, justificate și să respecte cerințele bunei gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei și al eficienței şi ale art. 2 lit. f din Ordinul nr. 117/2010, potrivit cărora sunt eligibile doar cheltuielile pentru închirieri şi leasing necesare derulării activităţilor proiectului.

Faţă de toate cele de mai sus, Curtea a apreciat că Procesul verbal de constatare a neregulilor  şi de stabilire a creanţelor bugetare  din 8.03.2017  precum şi Decizia nr. OI/807/ES/09.06.2017 emise de pârâtă sunt legale şi temeinice urmând ca acţiunea reclamantei Universitatea M.F.T.M., în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Naţionale Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - OIPOCU MEN, să fie respinsă ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare