Pretenții – cuantumul despăgubirii pentru daunele materiale rezultate în urma unui accidnt rutier

În fapt, între pârâta SCI SA şi cu intervenientul forţat OCI s-a încheiat un contract de asigurare obligatorie RCA, cu valabilitate pentru perioada 14.12.2014-13.06.2015, emițându-se polița de asigurare seria ... nr. ..., pentru autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare X, astfel cum reiese din polița de asigurare de la fila 46 vol I.

La data de 17.12.2014, ora 13.18, pe Bld. Tudor Vladimirescu din mun. Iaşi, în timp ce intervenientul forţat OCI conducea autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare X, dinspre parcarea BAUMAX din mun. Iaşi, către Bucşinescu, la intersecţia cu Bld. Tudor Vladimirescu, nu a respectat semnificaţia indicatoarelor „obligatoriu la dreapta” şi „stop”, iar la efectuarea virajului spre stânga, nu a oprit şi nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Range Rover, cu numărul de înmatriculare Y, condus de către reclamantul PȘ, intrând în coliziune cu acesta, în urma evenimentului rutier rezultând avarierea celor două autoturisme şi vătămarea corporală a intervenientului forţat, astfel cum rezultă din adresa emisă de IPJ Iaşi – Biroul Rutier, f. 45 vol I, aspecte necontestate de niciuna dintre părţi.

În urma impactului, autoturismul marca Range Rover, cu numărul de înmatriculare Y a fost avariat, în nota de constatare şi în nota suplimentară de constatare a avariilor (f. 49 şi 52 vol I) precizându-se că au fost avariate un număr de 30 de repere, deschizându-se dosarul de daună ..., la cererea reclamantului (f. 61 vol I). Ambele părţi au fost de acord cu aceste constatări, singurul element în privinţa căruia nu s-au înţeles fiind contravaloarea reparaţiilor şi, deci, cuantumul despăgubirilor.

Reclamantul s-a prezentat la societatea SA SRL pentru a îşi repara autovehiculul, societate care a stabilit un cost total al reparaţiilor de 228.864,18 lei, conform devizului de la f. 53-59 şi facturii fiscale seria ACC nr. 1003/17.02.2015.

Pârâta a stabilit că despăgubirea datorată reclamantului este în valoare de 66.172,34 lei, conform devizului întocmit de reprezentanţa de marcă, astfel cum reiese din adresa de diferenţă de la f. 116 vol I dosar, sumă ce a achitat-o unităţii reparatoare, aspect susţinut de ambele părţi. Prin aceeaşi adresă, s-a adus la cunoştinţa reclamantului că unitatea reparatoare „a procedat în felul următor: pentru piese a intervenit în programul de specialitate Audatex, a şters codurile de piese (în acest fel nemaiputând fi identificabile) şi a mărit preţul manual, emiţând factura la o valoare de peste patru ori mai mare decât valoarea rezultată din devizul emis de reprezentanţa de marcă, iar pentru materialele de vopsitorie a dublat consumurile maximale indicate de producătorul de marcă”.

Potrivit raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cauză (f. 25-33), cuantumul despăgubirii pe care trebuie să o primească reclamantul în urma accidentului produs este în cuantum de 68.880,78 lei, calculat în baza preţurilor recomandate de către importatorul mărcii Land Rover în România.  În cadrul raportului de expertiză s-a precizat că preţul total de achiziţie al pieselor, fără TVA, conform facturilor de achiziţie depuse la dosarul cauzei de către reprezentantul unităţii reparatoare a fost de 28.497,65 lei, iar preţul total al pieselor, fără TVA, solicitat spre decontare de către unitatea reparatoare a reclamantului a fost de 197.730 lei, fără TVA, rezultând un adaos mediu practicat în cuantum de 593,45 %. Expertul a precizat că preţul total al pieselor, practicat de reprezentanţele Land Rover din România ar fi fost de 43.179,08 lei fără TVA, iar dacă unitatea reparatoare ar fi practicat adaosul propus prin intermediul programului Audatex, atunci valoarea medie a adaosului comercial ar fi fost de 53,43%.

În drept, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.

Potrivit art. 42 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, în vigoare la data producerii riscului asigurat, „Asigurătorii RCA pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana păgubită a procedat la repararea vehiculului avariat, înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea prejudiciului, dacă împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat, precum şi cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar. În asemenea situaţii stabilirea mărimii cuantumului pagubelor se face în baza datelor consemnate în constatarea amiabilă, în actele încheiate de organele de poliţie, de unităţile de pompieri sau de celelalte autorităţi publice competente, a documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, coroborate cu preţurile practicate de unităţile de specialitate, a declaraţiilor scrise ale părţilor implicate în accident şi ale martorilor cu privire la accidentul produs, precum şi a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asigurătorului, rezultate în urma examinării reparaţiilor executate la vehicul şi, după caz, a înlocuirii eventualelor părţi componente sau piese avariate, precum şi cu investigaţiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Şi în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la vehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.”

De asemenea, art. 50 din Norme prevede că „(1) Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA.

(2) Prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din vehicul rămase neavariate, demontabile şi valorificabile, cuprinsă între 0,1% şi cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului. În cazul unei daune totale, dacă persoana păgubită face dovada radierii din circulaţie a vehiculului avariat şi a valorificării integrale a acestuia către o societate specializată în dezmembrarea şi reciclarea vehiculelor, valoarea rămasă este cea menţionată în documentele fiscale justificative eliberate de societatea respectivă, fără a putea depăşi 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.

(3) Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 55. Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi de materiale pentru acestea, cu excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie la vehicule.”

Aplicând aceste dispoziţii legale la situaţia de faţă, instanţa constată că, pentru a se putea admite cererea principală a reclamantului, ar trebui să se dovedească faptul că societatea reparatoare SC SA SRL reprezintă o unitate de specialitate, astfel cum este definită de art. 50 alin. 3 din Norme. Or, din înscrisurile de la dosarul cauzei, cât şi din susţinerile părţilor reiese că SC SA SRL este o persoană juridică ce are ca obiect de activitate executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie autovehicule, nefiind inclusă în categoria unităţilor de specialitate, astfel cum în mod corect a arătat şi expertul desemnat în cauză.

Mai mult decât atât, potrivit art. 42 din Norme, preţurile practicate de unităţile de specialitate nu reprezintă singurul element ce trebuie avut în vedere la stabilirea despăgubirilor, ci trebuie să se aibă în vedere şi restul dovezilor prezentate. Astfel, faţă de constatările raportului de expertiză, privind faptul că preţul total de achiziţie al pieselor, fără TVA, conform facturilor de achiziţie depuse la dosarul cauzei de către reprezentantul unităţii reparatoare a fost de 28.497,65 lei, iar preţul total al pieselor, fără TVA, solicitat spre decontare de către unitatea reparatoare a reclamantului a fost de 197.730 lei, fără TVA, rezultând un adaos mediu practicat în cuantum de 593,45 %, instanţa apreciază că despăgubirea datorată reclamantului de către pârâtă este cea care rezultă din raportul de expertiză, respectiv 68.880,78 lei, preţ calculat în baza preţurilor recomandate de către importatorul mărcii Land Rover în România. Faţă de faptul că pârâta a acordat deja o despăgubire în cuantum de 66.172,34 lei, conform susţinerilor părţilor, instanţa va admite în parte cererea reclamantului şi o va obliga pe pârâtă să îi plătească suma de 2.708,44 lei.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% calculată pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 18.02.2015, instanţa constată că, potrivit art. 1535 alin. (1) C.civ., „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a fi ţinut să dovedească un prejudiciu.”

Conform art. 36 alin. 5 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, în vigoare la data producerii riscului asigurat, despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Art. 45 pct. 3 din Norme prevede că despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse.

Potrivit art. 37 din aceleaşi Norme „dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.”

În cazul de faţă, instanţa constată că despăgubirile au fost stabilite prin hotărâre judecătorească, fiind aplicabil art. 45 pct. 3 din Norme, astfel că pârâta beneficiază de termenul de 10 zile de la data primirii hotărârii judecătoreşti definitive cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, stabilit de art. 36 alin. 5 din Norme. Drept consecinţă, instanţa va obliga pârâta să îi plătească reclamantului penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, din a 11-a zi de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la plata efectivă a debitului în valoare de 2.708,44 lei.

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtei privind nedovedirea de reclamant a achitării sumei pretinse societăţii reparatoare, instanţa reţine că o astfel de cerinţă nu este cerută de lege şi nu prezintă relevanţă în cauză.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, având în vedere că instanţa va admite în parte cererea reclamantului, în temeiul art. 453 alin. 2 C. pr. civ., va obliga pârâta să îi plătească reclamantului suma de 895 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 700 lei, reprezentând onorariu parţial expert şi 195 lei, reprezentând parte din taxa judiciară de timbru achitată în cauză.

Domenii speta

Spete similare