Obligarea cumpărătorului la transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului pe numele său

Hotărâre 11110 din 16.10.2019


În fapt, între reclamantul AG, în calitate de vânzător, şi pârâta PL, în calitate de cumpărător, s-a încheiat la data de 11.09.2013 contractul de vânzare-cumpărare privind autoturismul folosit marca Renault Master, cu număr de identificare .... şi număr de înmatriculare ... (f.5).

Conform certificatului de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local nr. 665/11.09.2019 întocmit de Com. Valea Lupului (f. 6-9), la aceeaşi dată a fost radiat din evidenţele fiscale ale instituţiei autovehiculul marca Renault Master, cu nr. de idenificare ..., conform contractului de vânzare auto.

Totodată, din evidenţele serviciului public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor Iaşi (f. 46), reclamantul figurează ca proprietar al autovehiculului marca Renault Master  cu număr de înmatriculare ..., cu seria de şasiu ..., serie motor ....

Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la transcrierea autoturismului pe numele său, instanţa reţine că deşi contractul de vânzare-cumpărare este un contract translativ de proprietate şi consensual, putând fi încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor iar potrivit art. 1273 alin. 1 C.civ. „Drepturile reale se constituie şi se transmit prin acordul de voinţă al părţilor, chiar dacă bunurile nu au fost predate, dacă acest acord poartă asupra unor bunuri determinate, ori prin individualizarea bunurilor, dacă acordul poartă asupra unor bunuri de gen.”, având în vedere obiectul obligaţiei vânzătorului, autovehicul folosit, OUG nr.195/2002 prevede necesitatea îndeplinirii unor formalităţi ulterioare, de opozabilitate, constând în înregistrarea transmiterii dreptului de proprietate în evidenţele instituţiilor cu atribuţii în domeniul circulaţiei pe drumurile publice.

Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, „Proprietarii de vehicule sau deţinătorii mandataţi ai acestora sunt obligaţi să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulaţie, conform prevederilor legale.

(2) Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulaţie până la scoaterea definitivă din circulaţie a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiţii, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, şi presupune următoarele operaţiuni:

a) înscrierea în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar;

b) transcrierea în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.

(3) Operaţiunile prevăzute la alin. (2) se realizează pe baza datelor de identificare ale vehiculului şi ale proprietarului şi condiţionează eliberarea de către autorităţile competente, potrivit legii, a unui certificat de înmatriculare, precum şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare atribuit şi transcrierile necesare în certificatul de înmatriculare şi în cartea de identitate a vehiculului.

(4) In cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se inscriu in Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate constituit de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor simultan cu mentionarea incetarii calitatii de titular al inmatricularii a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operatiuni, noul proprietar este obligat sa solicite autoritatii competente de înmatriculare transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, in termen de 90 de zile de la data dobandirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

(5) Solicitanţii unei operaţiuni de înscriere a dreptului de proprietate în evidenţele autorităţilor competente pentru un vehicul rutier utilizat dobândit din alt stat trebuie să facă dovada certificării autenticităţii vehiculului de către Registrul Auto Român. Certificarea autenticităţii vehiculului atestă faptul că formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autorităţile competente din ţara de provenienţă, este autentic..

 (7) Cu ocazia realizării oricărei operaţiuni privind înmatricularea unui vehicul, verificarea efectuării inspecţiei tehnice periodice şi a asigurării obligatorii de răspundere civilă, respectiv a valabilităţii acestora, se poate face şi pe cale informatică, în condiţiile stabilite prin protocol încheiat între autoritatea competentă din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor cu atribuţii de organizare şi coordonare a activităţii de evidenţă şi eliberare a certificatelor de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numere de înmatriculare şi Registrul Auto Român, respectiv Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(10) Proprietarul sau deţinătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorităţii competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.”

Din interpretarea dispoziţiilor de mai sus rezultă aşadar că autovehiculele destinate circulaţiei pe drumurile publice sunt supuse formalităţii înmatriculării, care este continuă din momentul admiterii în circulaţie şi până la scoaterea definitivă din circulaţie, şi care presupune două operaţiuni, de înscriere, aceasta reprezentând operaţiunea iniţială de înregistrarea a vehiculului la admiterea în circulaţie, şi de transcriere, în cazul transmiterilor ulterioare a dreptului de proprietate.

Conform art. 11 alin. 5 şi 7, oricare dintre cele două operaţiuni presupune verificarea îndeplinirii cerinţelor legale de către autoritatea competentă, în speţă Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor, respectiv a certificării autenticităţii vehiculului de către Registrul Auto Român, a efectuării inspecţiei tehnice periodice şi a asigurării obligatorii de răspundere civilă, respectiv a valabilităţii acestora.

Totodată, potrivit alineatului 4, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, se procedează la emiterea unui nou certificat de înmatriculare legea stabilind în sarcina noului proprietar obligaţia de a solicita autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 90 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Or, având în vedere aceste dispoziţii legale, este evident faptul că obligat la transcrierea transmiterii dreptului de proprietate este noul proprietar, singurul în măsură să facă dovada îndeplinirii condiţiilor legale.

În aceste condiţii, instanţa va admite acest capăt de cerere şi va dispune obligarea pârâtei PL să îndeplinească formalităţile necesare privind transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra autoutilitarei marca Renault Master cu numărul de înmatriculare ... şi numărul de identificare ....

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului ca pârâta să procedeze la radierea autoturismului de pe numele său, instanţa reţine că potrivit prevederilor art. 17 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 radierea din evidenţă a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condiţiile legii.

Pe de altă parte, instanţa reţine că potrivit  dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din OUG nr. 195/2002, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar este concomitentă cu înscrierea în evidenţele autorităţilor competente a  datelor noului proprietar. Cu alte cuvinte, cât timp nu s-a operat în evidenţă transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, conform prevederilor legale în vigoare la data formulării cererii, nu se poate dispune radierea vehiculului, urmând ca aceasta să fie cerută şi efectuată concomitent îndeplinirii formalităţilor necesare pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra autoutilitarei marca Renault Master.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului de renunţare la capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de amenzi rovinietă, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. 1 C.proc.civ., text de lege ce reflectă una dintre laturile principiului disponibilităţii ce guvernează dreptul civil, reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.

Faţă de aceste dispoziţii legale, constatând voinţa reclamantului exprimată verbal la termenul din data de 10.06.2019 de a renunţa la judecarea cauzei, instanţa urmează ca în baza art. 406 alin. 6 din C.proc.civ., să ia act de această renunţare.

De asemenea, în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, instanţa va lua act de faptul că în prezenta cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Domenii speta