Acțiune în constatarea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul și obligarea noului proprietar la plata sumelor achitate cu titlu de impozit

În fapt, prin procura specială autentificată sub nr. ..., reclamantul HTG a împuternicit pe pârâtul SG, pentru ca în numele său şi pentru acesta, să facă demersurile necesare în vederea vânzării autoturismului proprietatea sa, marca Dacia tip 1310 TX, motor tip Dacia 810-99, cu numărul de identificare ..., număr de omologare ..., înmatriculat la data de 10.07.2001, cu nr. de înmatriculare ..., conform cărţii de identitate a vehiculului numărul ....

De asemenea, s-a prevăzut faptul că pârâtul, în calitate de mandatar, va putea repara acest autoturism în orice service auto şi va putea circula cu acesta până la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, fiind împuternicit să îl reprezinte cu drepturi depline în faţa organelor de poliţie, administrativ-financiare, de asigurări şi la Registrul Auto Român, în vederea verificării tehnice, a înmatriculării acestui autoturism, ridicarea certificatului de înmatriculare şi ridicarea numerelor de circulaţie şi să îndeplinească toate formalităţile necesare radierii acestui autoturism de pe numele reclamantului şi înregistrării acestuia pe numele noului proprietar.

Potrivit acestei procuri speciale, pentru aducerea la îndeplinire a mandatului, mandatarul va prezenta înscrisurile doveditoare, va face cererile şi declaraţiile necesare, va da relaţiile solicitate, va stabili şi va încasa preţul vânzării, va achita orice taxe şi impozite sunt necesare, şi va semna în numele şi pentru reclamant în calitate de mandant, oriunde necesitatea o va cere în legătură cu prezentul mandat, semnătura sa fiind opozabilă reclamantului.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanţei să constate că a avut loc transmiterea dreptului de proprietate a autoturismului marca Dacia tip 1310 TX, cu nr. de înmatriculare ..., din patrimoniul acestuia în patrimoniul pârâtului, precum şi obligarea acestuia la plata sumei de 333 lei, cu titlu de impozite achitate de reclamant în ultimii trei ani.

În drept, raportat la data încheierii procurii autentice, sunt incidente dispoziţiile art. 969 din vechiul Cod civ., aplicabile raportului juridic dintre părţi potrivit art. 3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, în conformitate cu care „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.”.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 1073 din acelaşi act normativ „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare.” iar potrivit art. 1077 „Nefiind îndeplinită obligaţia de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.”.

Aceste dispoziţii reglementează executarea silită în natură a obligaţiei neexecutate în mod culpabil de către debitor, creditorul având dreptul de a obţine executarea întocmai a obligaţiei prin recurgerea la forţa coercitivă a statului.

Cum în speţă reclamantul a susţinut că potrivit înţelegerii părţilor, la momentul întocmirii procurii speciale autentificată sub nr. ..., pârâtul s-a obligat să întreprindă toate demersurile necesare în vederea vânzării autoturismului marca Dacia tip 1310 TX, cu nr. de înmatriculare ..., sau să înscrie autoturismul pe numele său, rezultă că obligaţia neexecutată este o obligaţie de a face, respectiv de a proceda la vânzarea autoturismului, sau la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă tipizată, care să consfinţească voinţa părţilor, constând în cumpărarea autoturismului de către pârât. Neexecutarea culpabilă a obligaţiei de către debitor dă astfel dreptul creditorului să solicite instanţei să constate existenţa convenţiei dintre părţi şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de vânzare-cumpărare.

Or, pentru a se pune problema executării obligaţiei, aşadar a răspunderii contractuale, creditorul trebuie să facă mai întâi dovada existenţei obligaţiei potrivit principiului reglementat de dispoziţiile art. 249 C.proc. civ.

Instanţa reţine că în speţă reclamantul nu a făcut dovada faptului că între acesta şi pârât ar fi fost întocmit un înscris constatator al promisiunii de vânzare, respectiv cumpărare a autoturismului cu numărul de înmatriculare ..., prin procura specială autentificată sub nr. ... pârâtul obligându-se exclusiv la efectuarea demersurilor necesare vânzării autoturismului către alte persoane. Astfel, din cuprinsul procurii speciale depuse la dosar nu rezultă faptul că pârâtul s-ar fi obligat la cumpărarea autoturismului marca Dacia tip 1310 TX şi la înmatricularea acestuia pe numele său, în cazul imposibilităţii de identificare a unui alt cumpărător.

Cu toate acestea, dat fiind că nicio dispoziţie legală nu condiţionează valabilitatea sau proba promisiunii de vânzare/cumpărare de întocmirea unui înscris constatator, rezultă că reclamantul putea face dovada încheierii convenţiei şi prin urmare a existenţei obligaţiei în condiţiile dreptului comun. În aceleaşi condiţii putea fi făcută şi dovada transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului din patrimoniul reclamantului în patrimoniul pârâtului, întrucât contractul de vânzare-cumpărare este un contract translativ de proprietate, consensual, care se poate încheia prin simplul acord de voinţă al părţilor, proprietatea strămutându-se de la vânzător la cumpărător de la data încheierii convenţiei.

În prezenta cauză, deşi din procura specială rezultă faptul că pârâtul avea un drept de a folosi autoturismul în litigiu până la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, din materialul probator administrat în cauză nu rezultă faptul că între părţi ar fi existat o înţelegere cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea autoturismului marca ... de către pârât, în schimbul unui preţ.

Prin urmare, cât timp potrivit art. 1274 din vechiul C.civ. „Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat.”, iar prin pronunţarea hotărârii instanţa suplineşte consimţământul cumpărătorului la încheierea acestuia în forma scrisă ad probationem, rezultă că independent de remiterea sumei de bani, voinţa părţilor de a contracta şi existenţa preţului constituie condiţii  esenţiale pentru valabilitatea contractului de vânzare.

Or, reţinând că în prezenta cauză reclamantul nu a făcut dovada existenţei consimţământului pârâtului privind dobândirea dreptului de proprietate asupra autovehiculului marca Dacia tip 1310 TX, cu numărul de înmatriculare ..., în schimbul unui preţ stabilit pentru transmiterea dreptului de proprietate, instanţa va respinge cererea reclamantului de constatare a intervenirii vânzării, ca neîntemeiată.

Pe de altă parte, întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă calitatea de proprietar al pârâtului asupra autoturismului cu numărul de înmatriculare ..., precum şi obligaţia acestuia de achitare a impozitelor aferente, instanţa va respinge ca neîntemeiată şi cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 333 lei cu titlu de impozite achitate de acesta în ultimii trei ani.

Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată cu privire la capetele principale de cerere, instanţa va respinge ca neîntemeiată şi solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare