Răspundere contractuală. Executarea contractului

În fapt, între părţi a fost încheiat contractul de prestări servicii monitorizare-intervenție nr. 6186/09.02.2016, prin care reclamanta, în calitate de prestator, a conectat și a monitorizat sistemul de alarmă prin dispeceratul său, asigurând intervenția operativă la obiectivul pârâților situat în ....

Durata contractului a fost stabilită la 24 de luni de la data semnării, cu posibilitatea prelungirii automate dacă niciuna dintre părţi nu decide rezilierea sau modificarea acestuia cu 30 zile anterior expirării duratei iniţiale, conform art.7.1 din contract (f. 22).

Potrivit dispozițiilor art. 5.2 și art. 6.1 din contract, pârâta CMR II s-a obligat să achite lunar contravaloare abonamentului, la începutul fiecărei luni calendaristice pentru serviciul oferit pe luna în curs, în termen de cel mult 10 zile de la emiterea facturii, valoarea abonamentului fiind de 120 lei/lună. Conform art. 6.3 din contractul părților, în cazul în care întreprinderea individuală nu își îndeplinește obligațiile de plată și penalitățile aferente, fidejusorul este ținut să plătească către prestator contravaloarea facturilor emise și neachitate, precum și penalitățile aferente.

Totodată, potrivit art. 6.2 din contract, ”în cazul în care beneficiarul nu reuşeşte să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale privind achitarea abonamentului lunar în termenul stabilit, prestatorul va percepe o penalizare de 0,5%/zi de întârziere pentru primele 15 zile de la scadenţă şi 1% /zi de întârziere pentru următoarele zile până în momentul achitării datoriei.”

În baza contractului încheiat între părţi, reclamanta a emis factura fiscală seria MLD nr. 6225/05.06.2018 (f. 23), în valoare de 119 lei, cu dată scadentă la 15.06.2018, factura fiscală seria MLD nr. 8752/05.07.2018 (f. 24), în  cuantum de 119 lei, cu data scadentă la 15.07.2018, factura fiscală seria MLD nr. 11302/05.08.2018(f. 25), cu scadența la data de 15.07.2018 și factura fiscală seria MLD, nr. 13207/05.09.2018, scadentă la data de 15.09.2018(f. 26), facturi care nu au fost achitate de pârâți conform intenţiei părţilor, deşi au fost notificați în acest sens prin notificarea nr. 3171/06.11.2018 și notificarea nr. 3173/05.11.2018, trimise prin intermediul BEJ ... (f.13-20).

Cu privire la aplicabilitatea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, potrivit art. 1026 alin. (1) C.proc.civ., aceasta se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 de lei la data sesizării instanţei. Din analiza cererii de chemare în judecată se observă faptul că debitul are valoarea de 1091,61 lei, situându-se astfel sub plafonul impus de art. 1026 alin. (1) C.proc.civ. Totodată, cererea formulată nu priveşte niciuna dintre materiile arătate în art. 1026 alin. (2) şi alin. (3) C.proc.civ. care fac inaplicabilă procedura cu privire la cererile de valoare redusă, motiv pentru care instanța va soluţiona cererea de chemare în judecată potrivit procedurii speciale cuprinsă în art. 1026- art. 1033 C.proc.civ.

În drept, potrivit art. 1270 C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, iar conform dispoziţiilor art. 1516 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei. Totodată, conform prevederilor art. 1350 C.civ. orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat, iar în situaţia în care debitorul nu îşi îndeplineşte această obligaţie, acesta este răspunzător de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligat să-l repare în condiţiile legii.

Instanța are în vedere și dispozițiile art. 2293 C. civ., care prevăd faptul că fideiusorul nu este ținut să îndeplinească obligația debitorului decât dacă acesta nu o execută, și pe cele ale art. 2290 alin. 1 C. civ., care prevăd faptul că în lipsa unei stipulații contrare, fideiusiunea unei obligații principale se întinde la toate accesoriile acesteia, chiar și la cheltuielile ulterioare notificării făcute fideiusorului și la cheltuielile aferente cererii de chemare în judecată a acestuia.

Din analiza actelor depuse la dosar, rezultă că între reclamantă şi pârâți a fost încheiat un contract de prestări servicii monitorizare și intervenție, părţile obligându-se în acest mod la îndeplinirea sarcinilor ce le reveneau.

Astfel, în desfăşurarea relaţiilor dintre părţi, reclamanta a emis facturile fiscale seria MLD nr. 6225/05.06.2018, seria MLD nr. 8752/05.07.2018, seria MLD nr. 11302/05.08.2018, și seria MLD, nr. 13207/05.09.2018, pârâții având obligaţia corelativă de a achita contravaloarea acestora.

Reţine instanţa că prin contractul de prestări servicii monitorizare-intervenție nr. 6186/09.02.2016, însuşit de pârâți prin semnătură şi ştampilă, reclamanta a făcut dovada existenţei convenţiei, moment din care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea pârâților. Această prezumţie putea fi însă răsturnată prin proba actului juridic al plăţii, a unui alt mod de stingere a obligaţiilor sau a caracterului neculpabil al neîndeplinirii obligaţiilor contractuale.

Având însă în vedere că pârâții nu au făcut dovada plăţii, nu au contestat facturile şi sumele cuprinse în ele şi nici nu au dovedit existenţa unei cauze exoneratoare de răspundere sau a unor cauze justificative de neexecutare, instanţa va reţine că debitul solicitat de reclamantă este neachitat, iar neexecutarea obligațiilor contractuale este imputabilă pârâților, conform art. 1548 C. civ.

Sub aspectul cuantumului sumei la care pot fi obligați pârâții, instanţa reţine că prin probele administrate reclamanta a făcut dovada pretenţiei sale. Astfel, cu facturile fiscale depuse la dosar reclamanta a probat în totalitate debitul principal în cuantum de 419 lei reprezentând contravaloare servicii monitorizare sistem de alarmă, prestate în perioada 05.06.2018-05.09.2018, anexând și o fișă partener, de unde rezultă valoarea debitului restant.

 De asemenea, creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, respectiv existenţa ei rezultă neîndoielnic din cuprinsul facturilor, constă în plata unei sume de bani determinate şi este scadentă prin raportare la menţiunile din cuprinsul facturilor şi prevederilor contractuale, potrivit cărora plata chiriei trebuia făcut în termen de 10 zile de la data emiterii facturii.

Referitor la condiția punerii în întârziere a debitorilor, instanța reține că prin notificările nr. 3171/06.11.2018 și nr. 3173/05.11.2018, trimise prin intermediul BEJ ..., comunicate la data de 12.11.2018, în acord cu dispozițiile art. 1522 alin. 2 C. civ., reclamanta a somat debitorii să achite debitul restant în cuantum de 419 lei și penalitățile de întârziere contractuale.

Având în vedere aceste considerente, instanţa va admite capătul principal de cerere, urmând să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 419 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate, emise în perioada 05.06.2018-05.09.2018.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea penalităţilor de întârziere, instanţa apreciază că aceste pretenţii sunt întemeiate.

Astfel, dispoziţiile art. 1538 alin. 1 C.civ. reglementează clauza penală ca fiind aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale, iar alin. 4 prevede că se poate solicita executarea clauzei penale fără a ţine creditorul să dovedească prejudiciul suferit.

În speţă, pârâţii datorează o sumă de bani cu titlul de obligaţie contractuală, operând astfel principiul reparării integrale a prejudiciului, conform art. 1531 C.civ., potrivit căruia creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit prin faptul neexecutării, prejudiciu care cuprinde atât pierderea suferită cât şi beneficiul de care acesta a fost lipsit.

Din cuprinsul art. 6.2 coroborat cu art. 5.2 și 6.1 din contractul de prestări servicii monitorizare-intervenție nr. 6186/09.02.2016, rezultă faptul că pârâţii s-au obligat să achite contravaloarea abonamentului în termen de 10 zile de la data emiterii facturii, iar în cazul neachitării la termen a facturilor s-au obligat să plătească cu titlu de clauză penală, în sensul prevederilor art. 1538 C.civ., penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere pentru primele 15 zile de la scadenţă şi 1% pe zi de întârziere pentru următoarele zile până în momentul achitării datoriei.

Instanţa constată că reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata unor penalități în cuantum de 672,61 lei, calculate de la data scadenței fiecărei facturi până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, anexând un tabel privind modalitatea de calcul a acestora (f. 10-12).

Această creanţă este una certă, întrucât existenţa sa rezultă din art. 6.2 din contractul părţilor, este lichidă, acelaşi articol stipulând că penalităţile sunt egale 0,5% pe zi de întârziere pentru primele 15 zile de la scadenţă şi 1% pe zi de întârziere pentru următoarele zile, penalităţile fiind datorate în caz de neplată a facturii în termen de 10 de zile de la data scadenţei.

Având în vedere considerentele ce preced, instanţa va obliga pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 672,61 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate până la data introducerii cererii, respectiv 21.01.2019, precum și la plata în continuare a penalităților, în cuantum de 1% pe zi de întârziere, până la plata efectivă a debitului.

În ceea ce privește modul de obligare a pârâților la plata debitului principal și a penalităților, în speță în mod solidar, instanța a avut în vedere natura raporturilor juridice dintre aceștia, natură care trebuie să se răsfrângă asupra tuturor obligațiilor, inclusiv a celor stabilite pe cale judecătorească.

Cu titlu preliminar, reține instanța faptul că fideiusiunea reprezintă situaţia când o parte (fideiusor) se obligă faţă de o altă parte (creditor) să execute obligaţia debitorului. În cazul în care debitorul principal refuză să-şi execute obligaţia faţă de creditor, acesta are dreptul să treacă la urmărirea fideiusorului, chiar înainte de a-l urmări pe debitorul principal. Astfel, deşi fideiusorul poate să opună creditorului toate excepţiile inerente obligaţiei principale pe care le-ar fi putut invoca debitorul, dar şi excepţiile personale şi cele specifice, respectiv beneficiul de discuţiune şi beneficiul de diviziune, instanţa reţine că pârâtul CMR nu a formulat nici o apărare în cauză.

Referitor la cheltuielile de judecată în cuantum de 50 de lei, reprezentând taxa de timbru, din coroborarea prevederilor art. 453 alin. (1) cu dispozițiile art. 1032 alin. (1) C.proc.civ., rezultă că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile efectuate în cauza dedusă judecății. Având în vedere că instanța urmează să admită cererea formulată de către reclamantă, precum și faptul că s-a făcut dovada achitării sumei de 50 de lei (fila nr.3 ) potrivit dispozițiilor art. 452 C.proc.civ., instanța va obliga pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a acestei sume.

Domenii speta

Spete similare