Act administrativ. Contract de finanțare încheiat în cadrul Programului de Dezvoltare Rurală 2007-2013. Abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în accepțiunea oug 66/2011.

În acord cu dispozițiile OUG 66/2011 și clauzele contractuale asumate, beneficiarul contractului de finanțare nerambursabilă nu are dreptul de a opta între decontarea parțială sau totală a sprijinului financiar convenit, acordarea oricărei părți din finanțare fiind condiționată de parcurgerea integrală a proiectului pentru care a fost încheiat contractul de finanțare.

În egală măsură, atributul verificării gradului de îndeplinire a acțiunilor cuprinse în planul de afaceri ce stă la baza acordării finanțării nerambursabile revine autorității contractante, simpla apreciere a beneficiarului în sensul realizării obiectivului propus nefiind suficientă pentru a concluziona că proiectul a fost realizat în conformitate cu descrierea acestuia din cererea de finanțare.

Prin cererea formulată și înregistrată la data de 27.04.2018, pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul C.O.D. -Întreprindere Individuală a solicitat anularea deciziei nr. X/24.102.2017 de soluționare a contestației înregistrată la A.F.I.R sub nr. 25964/19.09.2017, precum și anularea actului administrativ titlu de creanță/proces verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 22740/ 16.08.2017, încheiat la data de 31.07.2017 de MADR – AFIR, privind proiectul C1920112T111241795802/15.07.2014 „Instalarea tânărului fermier C.O.D. pentru prima data ca șef de exploatație în localitatea D, județul Dolj".

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune materiale si morale, al căror cuantum va fi precizat pana la primul termen de judecata și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a emis procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 22740/16.08.2017, încheiat la data de 31.07.2017, privind proiectul X/15.07.2014 ”Instalarea tânărului fermier C.O.D. pentru prima data ca șef de exploatație in localitatea D, județul Dolj", prin care s-a stabilit suma totală eligibila datorată de 107.304,00 lei la care se adaugă majorări de întârziere, s-a dispus recuperarea sprijinului financiar nerambursabil acordat în vederea realizării investiției și s-a propus rezilierea contractului de Finanțare X/15.07.2014 .

Împotriva acestui act administrativ, în termenul legal, s-a formulat contestație  înregistrată cu numărul X/19.09.2017, contestație respinsă prin decizia înregistrata la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sub nr. 25964/ 19.09.2017, comunicată la data de 28.10.2017, pentru aceleași motive invocate de către AFIR în procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 22740/ 16.08.2017 .

A arătat reclamantul că la data de 15.07.2014 între parți s-a încheiat contractul de finanțare, care a avut ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractanta, pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare nr. F411112011241795802 intitulată „Instalarea tânărului fermier C.O.D pentru prima data ca șef de exploatație în localitatea D., județul Dolj".

În cadrul aceluiași contract a fost stabilită durata de execuție a contractului la maxim 36 de luni de la data semnării contractului de finanțare de ambele părți și durata de valabilitate a contractului care reprezintă durata de execuție a contractului de finanțare, la care se adaugă 3 ani de monitorizare de la data ultimei plăti făcută de Autoritatea Contractanta.

Valoarea contractului a fost stabilită la maxim 40000 euro, echivalentul a maxim 178840 lei plătibili în două tranşe pe bază de cerere a beneficiarului, prima cerere urmând a se depune în maxim 10 zile de la semnarea contractului de finanțare și reprezintă 60% din valoarea contractului, și a doua cerere de plată urmând a se depune în maxim 33 de luni de la data semnării contractului și reprezintă 40% din valoarea contractului.

În data de 11.07.2017, arată reclamantul, i-a fost adus la cunoștința proiectul de proces verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, proiect ce a stat la baza emiterii procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 22740/16.08.2017, încheiat la data de 31.07.2017, privind proiectul X/15.07.2014, prin care s-a stabilit suma totală eligibilă datorată de 107.304,00 lei, la care se adaugă majorări de întârziere, dispunându-se recuperarea sprijinului financiar nerambursabil acordat în vederea realizării investiției și rezilierea contractului de Finanțare X/15.07.2014.

Apreciind nelegale și abuzive măsurile dispuse prin actul de control, reclamantul a arătat că obiectivul proiectului îl reprezintă achiziția de materiale necesare construirii halei de 150 mp, mai exact plăci de panouri sanwich. Aceasta achiziție se demonstrează cu factura fiscală din care reiese că achiziția depășește 30% din valoarea de 40 000 de euro a sprijinului.  Este deci vorba de o suma de minim 56 523 Ron, iar acesta deține factura pentru valoarea de 60 000 Ron.

Din acest punct de vedere rezultă fără dubiu că beneficiarul și-a îndeplinit obligațiile stabilite în ANEXA I, art. 3 pct. 3(4), la contractul de finanțare, anexă în care sunt stabilite obligațiile generale, obligațiile privind informarea și raportarea financiară și tehnică, și obligațiile beneficiarului.

De asemenea, tot potrivit ANEXEI I la contract, art. 3,  a avut obligația să îndeplinească și să respecte criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în planul de afaceri, parte integrantă din cererea de finanțare,  îndeplinind întocmai cele prevăzute în proiect.

Astfel, trebuia să crească dimensiunea economică a fermei, sau UDE (unitate de dezvoltare economică) cu 4 puncte, lucru pe care l-a îndeplinit, după cum reiese din registrul agricol, din adeverința de la primărie, din adeverința de la medicul veterinar și APIA.

De asemenea, a respectat întocmai indicatorii si indicii din proiect referitori la structura suprafețelor cultivate, la numărul de animale din ferma, la valoarea materialelor de construcții, însă echipa de control nu a efectuat nici măcar o minimă verificare pe teren, înțelegând să întocmească procesul verbal fără a ține cont de situația din teren, și astfel neîndeplinind-și rolul de monitorizare și verificare.

In atare condiții, este nelegal temeiul de drept invocat de echipa de control, deoarece art. 2(1) din OUG 66/2011 definește neregula ca fiind „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Apreciază reclamantul că prin  noțiunea de neregula reglementată de acest act normativ presupune dovada existenței unei abateri de la legalitate, regularitate etc.., care are ca și consecință directă crearea unui prejudiciu sau posibilitatea creării unui prejudiciu entităților enumerate în articolul suscitat.

Prin nedepunerea celei de-a doua cereri de plata, invocată de către echipa de control ( încălcarea art. 4(4.4) din contract), autoritatea contractanta nu a demonstrat ca s-a produs sau că s-ar putea produce un prejudiciu, cu atât mai mult cu cât întreprinderea individuală a continuat și continuă derularea proiectului, și a îndeplinit toate obligațiile din contract, mai puțin nesolicitarea celei de-a doua tranșe, care însă nu reprezintă o condiție esențiala pentru încetarea contractului (nu există o asemenea clauză pentru reziliere în contract).

Mai mult, potrivit ANEXEI l, art. 11, autoritatea contractanta avea obligația, în cazul constatării unei nereguli, să notifice încetarea contractului printr-o „notificare scrisă adresată beneficiarului” , ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, în schimb Autoritatea Contractanta a preferat să treacă direct la măsura rezilierii contractului în termenul de execuție al acestuia (15.07.2017 este ultima zi de execuție a contractului potrivit art. 2 din contract, iar proiectul de proces verbal este din 11.07.2017), fără a verifica în prealabil dacă a fost sau nu executat contractul până la acea data, măsurile dispuse fiind încheiate cu încălcarea dispozițiilor OUG 66/2011.

Pe cale de consecință , având în vedere aspectele de fapt și de drept precizate mai sus a solicitat să dispună anularea deciziei nr. 29531/24.102.2017 de soluționare a contestației și anularea actului administrativ titlu de creanță/proces verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 22740/16.08.2017, încheiat la data de 31.07.2017, privind proiectul C1920112T111241795802/15.07.2014; obligarea paratei la plata de daune materiale și morale, al cărui cuantum va fi precizat până la primul termen de judecata; obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 11 si urm. din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ .

În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiza tehnica de specialitate  și proba testimonial cu doi martori.

Au fost depuse la dosar de către reclamantă, în copie, contestația depusă în procedura prealabilă administrativă, decizia de soluționare a contestației, factura fiscală nr. 1/10.04.2017, atestat de participare la programul de formare profesională pentru beneficiari ai Măsurii 112 din Regiunea Sud-Vest, adeverința nr. 2206/19.07.2017 emisă de Primăria comunei Dioști, extras din registrul agricol.

La data de 14.06.2018, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, arătând, în esență, că nu sunt fondate susținerile reclamantului.

Astfel, reluând împrejurările de fapt ale cauzei, pârâtul a arătat că neregula săvârșită de beneficiar rezidă din faptul că acesta nu s-a conformat obligațiilor convenite prin contract care privesc atât realizarea activităților prevăzute în planul de afaceri cât și depunerea unor dosare de plată corect întocmite. Prin nedepunerea celei de-a doua cereri de plată, beneficiarul nu a demonstrat că a realizat acțiunile din planul de afaceri cuprins în cererea de finanțare, adică nu a realizat proiectul în conformitate cu descrierea acestuia din cererea de finanțare.

Obligația AFIR de a verifica în teren realizarea acțiunilor din planul de afaceri este condiționată de depunerea de către beneficiar a dosarului pentru acordarea tranșei a doua de plată în termenul prevăzut de contractul de finanțare.

În aceste condiții, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante privind implementarea proiectului, potrivit Ghidului solicitantului Măsurii 112, îndeplinirea obiectivelor exploatației agricole și a investițiilor propuse pentru atingerea acestora constituind condiție de eligibilitate pentru cea de-a doua tranșă de plată.

În ce privește susținerea reclamantului referitoare la faptul că autoritatea contractantă nu a demonstrat că s-a produs sau că s-ar putea produce un prejudiciu, făcând trimitere la dispozițiile Regulamentului 1083/2006, Regulamentul CE nr. 2988/1995 și jurisprudența comunitară în materie, pârâtul arată că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora. Prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure că aceste cheltuieli efectuate în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respectă normele de drept ale Uniunii, având în vedere că, inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii.

Prin urmare, arată pârâtul, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat la constatarea neregulilor și a fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Prin Sentința nr. 408/05.09.2018, Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Dolj, Secția CAF.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției de Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului Dolj la data de 26.09.2019, sub nr. 7047/63/2018, fiind acordat primul termen de judecată la data de 25.10.2018, cu citarea părților.

Prin sentința nr. 2219/25.10.2018, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj.

A declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova- Secția Contencios Administrativ și Fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competentă și înaintează cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secția Contencios Administrativ și Fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competentă.

Prin Decizia nr. 87/15.01.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova- Secția Contencios Administrativ și Fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova - Secției de Contencios Administrativ și Fiscal la data de 21.03.2019, sub nr. 802/54/2018*.

Analizând cererea formulată în raport de probele administrate în cauză, Curtea a reținut următoarele:

Între ADRP, actualmente AFIR și C.O.D. - Întreprindere Individuală, a fost încheiat, la data de 15.07.2014, contractul de finanțare nr. Cx, obiectul contractului reprezentându-l acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului „Instalarea tânărului fermier  C.O.D. pentru prima dată ca șef de exploatație în localitatea D., județul Dolj ”.

Valoarea totală eligibilă a proiectului a fost stabilită la 40.000 Euro, echivalentul a maxim 178.840 lei, sumă ce urma a fi achitată în două tranșe, astfel: prima tranșa de maxim 24.000 Euro, echivalentul a maxim 107.304 lei, reprezentând 60% din valoarea totală, achitată în baza primei cereri de plată depusă în maxim 10 zile de la data semnării contractului, iar cea de-a doua tranșă de maxim 16.000 Euro, echivalentul în lei a maxim 71.536 lei, reprezentând 40% din valoarea totală convenită, achitată în baza celei de-a doua cereri de plată, depusă în maxim 33 de luni de la data semnării contractului.

După încheierea contractului, pârâta a decontat reclamantului prima parte din sprijinul financiar convenit și, față de nedepunerea celei de-a doua cereri de plată în termenul convenit, a notificat reclamantul cu privire la depășirea termenului, acordându-i un nou termen de 15 zile lucrătoare în cadrul căruia să se conformeze obligațiilor contractuale.

Reclamantul nu s-a conformat acestei obligații așa încât, constatând nedepunerea în termen a celei de-a doua cereri de plată, la data de 31.07.2017 pârâtul a întocmit procesul verbal  de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare contestat în cuprinsul căruia s-a reținut încălcarea de către beneficiar a dispozițiilor legale în acordarea ajutorului financiar nerambursabil, cu referire la art. 4 alin. 4 din contractul de finanțare, fiind stabilit în sarcina acestuia un debit de 107.304 lei, din care contribuție din fonduri  UE -101.938,8 lei și contribuție publică națională de la bugetul de stat – 5365,2 lei.

Împotriva acestui proces verbal reclamantul a formulat contestație, contestație respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 2953/24.10.2017 emisă de MADR – AFIR.

Contestând în fața instanței procesul verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare și decizia emisă în soluționarea contestației sale, reclamantul a arătat, în esență, că și-a îndeplinit obligațiile stabilite în anexa la contract și planul de afaceri, achiziționând materiale necesare construirii halei de 150 mp, crescând dimensiunea economică a fermei cu patru puncte și respectând întocmai indicatorii și indicii de proiect referitori la structura suprafețelor cultivate, la numărul de animale din fermă, la valoarea materialelor de construcții, astfel că este nelegal temeiul de drept invocat de echipa de control – art. 2 (1)  din OUG 66/2011, nefiind probat în niciun fel că nedepunerea celei de-a doua cereri de plată are ca și consecință crearea unui prejudiciu sau posibilitatea creării unui prejudiciu. Susține reclamantul că nesolicitarea celei de-a doua tranșe nu reprezintă o condiție esențială pentru încetarea contractului, încetare care trebuia comunicată de autoritatea contractantă printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului.

Acțiunea a fost apreciată ca nefiind fondată.

Astfel, potrivit art. 1 alin. 2 din contractul de finanțare încheiat de reclamant,  „beneficiarului i se va acorda finanțare nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în acest contract care este constituit din Contractul de Finanțare și anexele acestuia pe care beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă", iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, „ beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să desfășoare Proiectul pe proprie răspundere ”, reclamantul angajându-se expres prin declarația pe proprie răspundere din cuprinsul cererii de finanțare să respecte „ condițiile cerute de reglementările referitoare la prezentul program și cele legate de proiectul anexat”.

De asemenea, potrivit art. 4 alin. 4 din contractul de finanțare, „ A doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării Contractului de finanțare, după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare și reprezintă 40% din valoarea prevăzută la Articolul 3/1și plata se va efectua în maxim 90 de zile de la data declarării conformității cererii de plată de către Autoritatea Contractantă. Verificarea condițiilor celei de-a doua tranșe de plată se efectuează în termen de maxim 24 de luni de la data acordării acesteia.

Potrivit art. 7 alin. 1 din același contract de finanțare, „prezentul contract obligă părțile să respecte întocmai și cu bună credință fiecare dispoziție a acestuia în conformitate cu principiul obligativității contractului între părțile contractante, în temeiul art. 1270 din Codul civil și reglementările în vigoare ”.

Așa cum se desprinde din clauzele contractuale anterior citate, prin formularea cereri de finanțare și semnarea contractului de finanțare, reclamantul și-a asumat obligația respectării condițiilor contractuale, a criteriilor de eligibilitate și selecție menționate în cererea de finanțare pe toată durata derulării acestuia, precum și riscul încetării contractului în cazul intervenției unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea acestuia, astfel cum este definită de art.  2 alin. 1  lit. a din OUG 66/2011 – „ neregulă reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport de dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

În egală măsură, formulând cererea de finanțare în discuție, reclamantul a cunoscut necesitatea conformării dispozițiilor naționale și comunitare incidente în cadrul Programului de Dezvoltare Rurală 2007-2013, cu referire directă la dispozițiile art. 4 alin.1 și 3 din Regulamentul CE nr. 2988/1995 potrivit cărora „ ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat”; „actele despre care se stabilește că au avut drept scop obținerea unui avantaj care contravine dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia” și art. 5 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 1975/2006 potrivit cărora „ abaterile intenționate sau cele săvârșite din neglijență pot să atragă următoarele sancțiuni administrative... c) retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv ”.

În speță, prin modul de derulare a proiectului de finanțare demarat la cererea reclamantului, reclamantul a nesocotit atât termenii contractului de finanțare cât și dispozițiile legale naționale și comunitare aplicabile în cauză, omițând cu știință parcurgerea unei etape expres și neechivoc stabilită în convenția încheiată între părți în legătură cu acordarea finanțării, pentru simplul considerent că, în ceea ce-l privește, finanțarea decontată cu ocazia primei tranșe convenite a fost suficientă pentru atingerea obiectivului stabilit în planul de afaceri.

Or, Curtea a constatat că, în acord cu dispozițiile legale anterior evocate și clauzele contractuale asumate, reclamantul nu are dreptul de a opta între decontarea parțială sau totală a sprijinului financiar convenit, acordarea oricărei părți din finanțare fiind condiționată de parcurgerea integrală a proiectului pentru care a fost încheiat contractul de finanțare.

În egală măsură, atributul verificării gradului de îndeplinire a acțiunilor cuprinse în planul de afaceri ce stă la baza acordării finanțării nerambursabile revine autorității contractante, simpla apreciere a beneficiarului în sensul realizării obiectivului propus nefiind suficientă pentru a concluziona că proiectul a fost realizat în conformitate cu descrierea acestuia din cererea de finanțare.

Ca atare, împrejurarea că, așa cum susține reclamantul, a realizat deja obiectivul proiectului, achiziționând materialele necesare pentru construcția halei de 150 mp,  crescând cu patru puncte dimensiunea economică a fermei, nu generează dreptul acestuia de a renunța la cea de-a doua tranșă din finanțarea aprobată, iar aceasta cu atât mai mult cu cât, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 4 din contract, o dată cu depunerea celei de-a doua cereri de plată urmează să fie verificată îndeplinirea tuturor acțiunilor prevăzute în planul de afaceri.

De altfel, prevederile Ghidului solicitantului Măsurii 112 sunt neechivoce în acest sens statuând că „îndeplinirea obiectivelor exploatației agricole și a investițiilor propuse pentru atingerea acestora, stabilite de beneficiar în Planul de afaceri, constituie condiție de eligibilitate pentru cea de-a doua tranșă de plată”.

În context, contrar susținerilor reclamantului, cererea de acordare a tranșei a doua de finanțare nu este precedată, ci declanșează verificările autorității contractante legate de realizarea acțiunilor din planul de afaceri, de constatările acestor verificări depinzând nu numai acordarea celei de-a doua tranșe dar și menținerea finanțării acordate în prima etapă a proiectului, finanțare condiționată tocmai de realizarea acțiunilor propuse și proba realizării obiectivului o dată cu cea de-a doua cerere de plată.

Ca atare, Curtea a apreciat că nesocotirea de către reclamant a dispozițiilor contractuale anterior evocate constituie o abatere de la  legalitate, regularitate și conformitate de natură a califica inacțiunea acestuia drept o neregulă în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1  lit. a din OUG 66/2011, neregulă ce justifică încetarea raporturilor contractuale și recuperarea integrală a finanțării acordate, posibilitatea producerii unui prejudiciu rezultând tocmai din afectarea intereselor financiare ale Uniunii prin derularea unor proiecte în care, fără o justificare rezonabilă, beneficiarul alege să lase neaplicate clauze contractuale și obligații asumate în mod necondiționat.

În acest sens, Curtea are în vedere jurisprudența constantă a CJUE din care se desprinde că simpla producere a unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează clauza de salvgardare a bugetului UE fără a fi necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

Astfel, în cauza C 599/13, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Raad van State (Ţările de Jos), prin decizia din 20 noiembrie 2013, primită de Curte la 22 noiembrie 2013, în procedura Somalische Vereniging Amsterdam en Omgeving (Somvao) împotriva  Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie, CJUE a stabilit că Regulamentul nr. 2988/95 are vocația de a se aplica în cazul oricărei situaţii în care se pune în discuție o „abatere” în sensul articolului 1 din acesta şi anume o încălcare a unei dispoziții de drept al Uniunii, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Uniunii sau bugetele gestionate de aceasta fie prin reducerea, fie prin pierderea sumelor care provin din resursele proprii primite direct în numele Uniunii, fie printr-o cheltuială nejustificată (Hotărârea FranceAgriMer, EU:C:2012:807, punctul 44).

După cum prevede articolul 4 alineatul (1) prima liniuță din Regulamentul nr. 2988/95, orice abatere trebuie să atragă după sine, ca regulă generală, retragerea avantajului obținut nejustificat, în special prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat (Hotărârea FranceAgriMer, EU:C:2012:807, punctul 46).

 În ceea ce privește obligația de a restitui un avantaj primit în mod nejustificat printr-o practică nelegală, Curtea a precizat deja că această obligație nu constituie o sancțiune, ci este simpla consecință a constatării că nu au fost respectate condițiile necesare pentru obținerea avantajului care rezultă din reglementarea Uniunii, făcând ca avantajul primit să fie nedatorat (Hotărârea Pometon, C-158/08, EU:C:2009:349, punctul 28  şi Hotărârea Cruz & Companhia, EU:C:2014:2230).

A reținut C.J.U.E. că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii, astfel că un stat membru care a acordat asistență financiară din partea FEDR poate pentru a preveni și pentru a urmări în justiție abaterile, să revoce această asistență și să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării menționate (Hotărârea Chambre de commerce et d'industrie de l'Indre, EU:C:2011:867, punct. 47, 32).

În aceste condiții, Curtea a constatat că aspectele reținute în cele două acte administrative contestate sunt corecte, conduita reclamantei, concretizată în încălcarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile în cauză, generând o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene precum și cu prevederile contractului de finanțare reținută și sancționată corect de pârâtă.

În privința pretinsei omisiuni a autorității contractante de a notifica reclamantul cu privire la încetarea contractului, Curtea a apreciat că aspectul invocat nu este de natură a pune în discuție legalitatea actelor administrative supuse controlului de legalitate în cauză, procesul verbal contestat, ce vizează constatarea neregulilor comise de reclamant și stabilirea creanțelor bugetare,  rezumându-se numai la  a propune rezilierea contractului de finanțare

De altfel, Curtea a reținut că, în conformitate cu dispoziția contractuală invocată chiar de reclamant – art. 11 alin. 3 din Anexa I, părțile au convenit un pact comisoriu expres de ultim grad, constatarea unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului atrăgând încetarea validității contractului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești.

Cât privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata unor daune materiale și morale, Curtea a apreciat că aceasta nu este întemeiată având în vedere că prin emiterea unor acte administrativ-fiscale in aplicarea și, așa cum s-a reținut mai sus, cu respectarea dispozițiilor legale, reclamantului nu-i putea fi creat pretinsul prejudiciu moral sau material, al cărui cuantum nu a fost, de altfel, indicat până la închiderea dezbaterilor, după cum nu au fost indicate nici împrejurările de natură a genera un astfel de prejudiciu

În raport de cele anterior expuse, constatând că acțiunea reclamantului nu este fondată, în temeiul art. 18 din Legea 554/2004, Curtea a dispus respingerea acesteia.

Domenii speta

Spete similare