Apelul incident. Apelul incident trebuie să aibă un conţinut clar, din care să rezulte fără echivoc intenţia promovării acestei căi de atac şi să cuprindă propriile critici aduse de intimat sentinţei şi modul în care acesta doreşte ca sentinţa să fie sch

Decizie 894 din 03.10.2019


Prin sentinţa civilă nr. 14054/18.12.2017 pronunţată de Judecătoria Craiova a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă în pretenţii formulată de reclamanta S M., în contradictoriu cu pârâta G.D.M.prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10 000 lei reprezentând  daune morale ca urmare a faptelor de insultă şi calomnie săvârşite de pârâtă.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâta reconvenientă G.D.M.în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă S M., având acelaşi obiect.

Au fost respinse  cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de cele două părţi.

Împotriva acestei sentinţe a  declarat apel reclamanta S M., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi obligarea apelantei la 10 000 lei daune morale ca urmare a chemării în judecată a pârâtei şi a faptului că aceasta a fost calomniată de reclamantă.

În şedinţa din data de 26.06.2018, tribunalul a calificat cererea formulată în cuprinsul întâmpinării prin care se solicită despăgubiri băneşti ca fiind o cerere reconvenţională, formulată direct în apel şi a fost respinsă ca inadmisibilă în temeiul art. 209 al.4 raportat la art.478 Cpc.

Prin decizia civilă nr. 2413 de la 27 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia I Civilă, s-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă S M., împotriva sentinţei civile nr. 14054/18.12.2017.

S-a schimbat sentinţa apelată în sensul că a fost admisă în parte cererea dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, a  fost obligată intimata pârâta la plata către apelanta reclamantă a sumei de 800 de lei cheltuieli de judecată fond şi apel şi s-a respins ca inadmisibilă cererea reconvenţională formulată în apel.

Analizând apelul, tribunalul a reţinut că probele administrate atât la prima instanţă cât şi în apel au dus la concluzia că între părţi au existat certuri şi discuţii purtate în public, în prezenţa mai multor persoane, ca urmare a faptului că  pârâta a afirmat despre reclamantă că are o relaţie extraconjugală cu fostul primar al localităţii. Afirmaţiile pârâtei, făcute în mai multe locuri şi împrejurări, au fost discutate de colegii de serviciu ai părţilor, pârâta a  avut chiar o conversaţie telefonică cu soţul reclamantei prin care  îi comunică acestuia că intenţionează să arate adevărul în legătură cu viaţa intimă a reclamantei.

S-a  apreciat că fapta de a face cunoscut public împrejurarea că o persoană căsătorită are o relaţie extraconjugală este o  una cu caracter ilicit din perspectiva dispoziţiilor art. 71 şi 72 din C.civ., că fapta pârâtei prin care aduce atingere reputaţiei reclamantei îmbracă forma calomniei, săvârşită cu intenţie, fiind produs reclamantei un prejudiciu  care consta în efectul negativ suferit ca urmare a atingerii aduse reputaţiei sale prin deteriorarea percepţiei celorlalţi asupra sa, rezultat al afirmaţiilor făcute de către pârâtă. 

Tribunalul, judecând în echitate, având în vedere suferinţa inerentă generată de reputaţia prejudiciată şi de tensiunile în relaţia cu soţul, întrucât nu s-a făcut dovada unor prejudicii punctuale, particularizate, a considerat că suma de 10.000 lei este suficientă pentru a compensa drepturile lezate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtă G.D.M., criticând-o pentru nelegalitate.

Se arată că la fila 6 alin. ultim al deciziei recurate, instanţa de apel arata ca, in şedinţa din 26.06.2018, cererea formulata in cuprinsul întâmpinării, prin care se solicitau despăgubiri băneşti, a fost calificata ca fiind o cerere reconvenţionala formulata direct in apel si a fost respinsa ca inadmisibila in temeiul art. 209 alin.4 Cpc raportat la art. 478 Cpc.

Recurenta a arătat că o astfel de abordare si soluţionare este una greşita, pentru ca pârâta formulase cerere reconvenţionala încă de la instanţa de fond, iar in aceste condiţii cererea din întâmpinare îmbracă forma apelului incident, aplicabile fiind dispoziţiile art. 472Cpc.

Intimata reclamantă  a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca legală şi temeinică.

Recursul a fost respins ca nefondat  pentru următoarele considerente.

Curtea constată că  potrivit art. 494 cod procedură civilă, cu raportare la art.  466 alin. 4 cod procedură civilă, obiect al recursului îl constituie nu numai decizia instanţei de apel, ci şi încheierile premergătoare pronunţate de această instanţă, care pot fi atacate numai odată cu fondul.

Încheierea de şedinţă din data de 26.06.2018, prin care Tribunalul a calificat cererea formulata în cuprinsul întâmpinării de către  intimata-pârâtă ca fiind o cerere reconvenţionala formulata direct in apel, nu se atacă separat cu vreo cale de atac, întrucât nu există menţiuni procedurale privind o astfel de cale de atac separată. Ca urmare, această încheiere este supusă recursului odată cu decizia instanţei de apel, în acest sens fiind dispoziţiile art. 466 alin. 4 cod procedură civilă.

Din acest motiv, recurentul este îndreptăţit să critice calificarea dată de tribunal cererii sale,  fiind  neîntemeiate susţinerile intimatei reclamante, făcute în faţa instanţei de recurs, privitor la faptul că respectiva încheiere nu a fost atacată.

Prin primul motiv de recurs, recurenta pârâtă a susţinut că în mod greşit nu a  fost analizată cererea formulată în cadrul întâmpinării depuse în apel ca fiind un apel incident.

Deşi nu s-a invocat expres care este motivul de nelegalitate, Curtea apreciază că se pune în discuţie nelegalitatea deciziei pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 cod procedură civilă, recurenta susţinând că tribunalul a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii prin aceea că  nu a calificat corect una din cererile părţii, pe care nu s-a pronunţat.

Motivul de recurs nu este întemeiat, deoarece nu se poate considera că în cuprinsul întâmpinării depusă de pârâtă în apel la data de 19.04.2018, denumită ca atare chiar de parte, a fost formulat, totodată, un apel incident.

Astfel, potrivit art. 472 alin 1 cod procedură civilă, intimatul este în drept să formuleze apel în scris, chiar după împlinirea termenului de apel, printr-o cerere proprie care să ducă la schimbarea hotărârii primei instanţe. Din formularea textului rezultă că întâmpinarea şi apelul incident nu se pot confunda, deşi se  depun împreună, aşa cum dispune art. 474 alin. 1  cod procedură civilă. Apelul incident trebuie formulat în scris şi trebuie să aibă un conţinut clar, din care să rezulte că intimatul a intenţionat să promoveze această cale de atac  şi să cuprindă propriile critici aduse de intimat sentinţei şi modul în care acesta doreşte ca sentinţa să fie schimbată.

În absenţa unor astfel de critici clare, exprese şi neechivoce nu poate fi calificat drept apel incident orice  cerere  formulată de intimatul din apel, chiar dacă acesta solicită ca  apelantul să fie obligat la o anumită prestaţie. De esenţa apelului este ca partea interesată să precizeze că înţelege să atace sentinţa anterioară şi să  arate în ce  mod doreşte schimbarea ei. În acest sens, dispoziţiile art. 470 cod procedură civilă impun ca în cuprinsul cererii de apel să fie menţionat, sub sancţiunea nulităţii, hotărârea care se atacă iar  aceste prevederi sunt aplicabile şi în materia apelului incident. Deşi potrivit art. 476 alin. 2 cod procedură civilă, în absenţa  unei motivări, instanţa poate să păşească la judecata pe fond a apelului pe baza celor susţinute în primă instanţă de parte, este evident că instanţa de apel trebuie să fie investită cu o cerere formală de apel, principal sau incident, iar în lipsa unei astfel de cereri, nu se poate considera investită.

În speţă, se constată că intimata-pârâtă a formulat întâmpinare faţă de apelul declarat de reclamantă,  a precizat că sentinţa Judecătoriei Craiova este legală şi temeinică întrucât  a respins pretenţiile reclamantei  iar în finalul acestei întâmpinări a  arătat că  solicită daune morale pentru că a fost chemată în judecată de reclamantă, care a refuzat să soluţioneze litigiul dintre ele pe cale amiabilă.

Modul în care a fost formulată cererea, mai ales în condiţiile în care  conţinutul acesteia este identic cererii reconvenţionale formulată de pârâtă la prima instanţă, nu poate conduce la concluzia că s-a formulat un apel incident.

Împrejurarea că  o cerere reconvenţională a fost formulată la prima instanţă, soluţia pronunţată fiind în sensul respingerii cererii, nu constituie un argument pentru a se considera că solicitarea din apel  ca reclamanta să  fie obligată la plata sumei de 10 000 lei a fost greşit apreciată de tribunal ca fiind o  nouă cerere reconvenţională,  inadmisibil a fi făcută direct în calea de atac.

Cum pârâta nu a expus niciun argument din care să rezulte de ce apreciază ca nelegală sau netemeinică soluţia dată de judecătorie cu privire la cererea sa reconvenţională, este evident că nu poate fi calificată ca  apel incident cererea prin care solicită din nou obligarea reclamantei la daune morale.

Concluzia care se impune  este aceea că este nefondată susţinerea că pârâta a formulat apel incident,  cât  timp dispoziţiile art. 472 cod procedură civilă nu au fost respectate de partea interesată,  astfel că în mod corect tribunalul nu s-a considerat investit cu o astfel de cerere.

Domenii speta