Îmbogăţire fără justă cauză

Prin decizia civilă nr. 696/11.10.2013, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât GP, în contradictoriu cu  intimata-reclamantă AJFP TR.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin acţiunea înregistrată la data de 06.07.2012 sub nr. 5230/740/2012 pe rolul Judecătoriei Alexandria, reclamanta ANAF – DGFP TR a chemat în judecată pe pârâtul GP, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat la restituirea sumei de 2 155 lei, reprezentând  diferenţa între taxa specială achitată pentru autoturisme şi autovehicule şi taxa de poluare pentru autovehicule, sumă restituită în numerar, conform deciziei de restituire nr. 32/28.08.2008, pe care  a încasat-o de două ori, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a încasat ilegal suma de 8049 lei, aşa cum rezultă din Nota de restituire/rambursare sume din data de 23.05.2012 a AFP Tr. Măg., suma de 5 725,27 lei reprezentând taxă specială la prima înmatriculare pentru autovehicule, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, aşa cum a fost acordată prin sentinţa civilă nr. 259/06.04.2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman, irevocabilă prin decizia civilă nr. 478/06.02.2012 a Curţii de Apel Bucureşti.

A mai arătat că, prin acţiunea formulată la data de 22.10.2010, pârâtul în prezenta cauză GP a chemat în judecată MFP-prin AFP Turnu Măgurele şi în garanţie Ministerul Mediului, solicitând obligarea la restituirea sumei de 5 725,27 lei-contravaloare taxă de primă înmatriculare, plătită de pârât la achiziţionarea autovehiculului marca Opel Zafira.

Reclamanta a mai menţionat că în baza adresei nr. 46/24.05.2010 formulate de pârâtul G prin care acesta a solicitat restituirea sumei de 5 725 lei, AFP Turnu Măgurele, a calculat şi a restituit suma de 2 155 lei, reprezentând  diferenţa între taxa specială achitată pentru autoturisme şi autovehicule şi taxa de poluare pentru autovehicule, sumă restituită în numerar, conform Deciziei de restituire nr. 32/28.08.2008.

Totodată, s-a subliniat faptul că atât cererea de restituire adresată AFP Turnu Măgurele, cât şi acţiunea în contencios administrativ au fost formulate de reprezentantul pârâtului-avocat, căruia nu i-a prezentat situaţia reală a încasării de două ori a sumei de 2 155 lei - reprezentând  diferenţa între taxa specială achitată pentru autoturisme şi autovehicule şi taxa de poluare pentru autovehicule, astfel: prima dată în 28.08.2008, conform Deciziei de restituire nr. 32, iar a doua oară la data de 23.05.2012, conform Notei de restituire/rambursare.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1341 alin. 1, art. 1347 şi următoarele  C. Civ., art. 112 C. proc. civ.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.

Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat la judecarea cauzei, în vederea propunerii şi administrării de probatorii.

În cauză, instanţa a încuviinţat, pentru reclamantă,  proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciindu-le utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei, potrivit art.167 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2187 din 22 aprilie 2013, Judecătoria Alexandria a admis acţiunea civilă având ca obiect îmbogăţire fără just temei, formulată de reclamantă, dispunând obligarea pârâtului la plata sumei de 2 155 lei, reprezentând diferenţa între taxa specială achitată pentru autoturisme şi autovehicule şi taxa de poluare pentru autovehicule, sumă restituită prin virament bancar, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală aferentă aceleiaşi sume.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că din Decizia de restituire nr. 32/28.08.2008 (f. 16) reiese că în baza cererii nr. 16228/27.08.2008 formulate de pârât, reclamanta ANAF- prin AFP Turnu Măgurele a aprobat restituirea, în numerar, a sumei de 2 155 lei, reprezentând  diferenţa între taxa specială achitată pentru autoturisme şi autovehicule şi taxa de poluare pentru autovehicule.

Ulterior promovării unei acţiuni în contencios administrativ de către pârâtul în prezenta cauză, cu privire  la restituirea sumei de 5 725,27 lei, reprezentând taxă specială la prima înmatriculare pentru autovehicule, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, s-a mai reţinut că prin sentinţa civilă nr. 259/06.04.2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman-f. 8-13, irevocabilă prin decizia civilă nr. 478/06.02.2012 a Curţii de Apel Bucureşti-f. 39-49, s-a acordat eficienţă juridică pretenţiei sale .

Pe  cale de consecinţă, s-a constatat că pârâtul a formulat către ANAF-DGFP Teleorman cerere de restituire nr. 3789/19.02.2012 (f. 15) privind suma de 5 725,27 lei, în baza titlului executoriu sus menţionat, dar şi cu privire la suma reprezentând diferenţa între taxa specială achitată pentru autoturisme şi autovehicule şi taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată şi restituită în anul 2008-f. 16.

Or, în condiţiile în care reclamanta s-a conformat dispoziţiilor  titlului executoriu, întocmind Referatul nr. 10965/18.05.2012 (f. 6, 7) şi Nota de restituire/rambursare din data de 23.05.2012 a AFP Turnu Măgurele pentru suma totală de 8049 lei, virată în contul bancar al pârâtului-conform adresei nr. 11683/24.05.2012 emisă de DGFP TR (f. 4), instanţa a reţinut că diferenţa între taxa specială achitată pentru autoturisme şi autovehicule şi taxa de poluare pentru autovehicule,  în cuantum de 2 155 lei a fost inclusă în suma totală de 8049 lei, fiind astfel încasată de pârât de două ori.

În drept, instanţa a considerat că izvorul raportului obligaţional în prezenta cauză este fapta juridică extracontractuală săvârşită de către pârât.

Prin urmare, cu privire la legea care guvernează prezentul raport litigios, instanţa a considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 71/2011 potrivit cărora obligaţiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii lor ori după caz, săvârşirii lor. Având în vedere că fapta extracontractuală dedusă judecăţii a fost săvârşită pe data de 19.02.2012, dată la care pârâtul a solicitat şi a obţinut ulterior-la 23.05.2012 (fila 4) -virarea în contul său bancar a sumei totale de 8049 lei, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului Civil (în vig. din 2011).

În ceea ce priveşte îmbogăţirea fără justă cauză, potrivit art. 1345 C. Civ., s-a reţinut că acela care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri.

Prin urmare, instanţa a stabilit că trebuie să analize dacă în cauză există o faptă juridică licite săvârşită de către pârât, realizată fără justă cauză, care a avut ca urmare diminuarea patrimoniului reclamantei şi o mărire a patrimoniului pârâtului., precum şi respectarea cerinţei caracterului subsidiar al acţiunii de îmbogăţire fără justă cauză, prev. de art. 1348 C. Civ.

În ceea ce priveşte fapta juridică licită, s-a apreciat că aceasta este reprezentată de formularea cererii de restituire nr. 3789/19.02.2012 (f. 15) privind suma de 5 725,27 lei, în baza titlului executoriu, dar şi cu privire la suma reprezentând diferenţa între taxa specială achitată pentru autoturisme şi autovehicule şi taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată şi restituită în anul 2008-f. 16.

Mărirea patrimoniului pârâtului, respectiv micşorarea patrimoniului reclamantei, s-a considerat că  sunt probate cu adresa nr. 11683/24.05.2012 emisă de DGFP TR (f. 4) coroborată cu  Nota de restituire/rambursare sume din data de 23.05.2012 a AFP Turnu Măgurele (f. 5). Cele două mişcări patrimoniale au aceeaşi cauză, respectiv primirea sumei de  2 155 lei de către pârât.

Referitor la lipsa unui just temei pentru eliberarea sumei de bani, instanţa a reţinut că îmbogăţirea este legitimă atunci când prestaţiile ce au generat-o au fost obţinute în temeiul unui contract sau în executarea unei obligaţii legale. Sintagma ”just temei” are sensul de justificare a îmbogăţirii obţinute în executarea unei obligaţii.

În cauza de faţă, instanţa a observat că pârâtul nu mai avea niciun temei, în afara titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 259/06.04.2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman, irevocabilă prin decizia civilă nr. 478/06.02.2012 a Curţii de Apel Bucureşti -, pentru a solicita eliberarea sumei de bani în cuantum de 2155 lei de la reclamantă, întrucât la data solicitării de eliberare a sumei, aceasta fusese calculată şi restituită anterior, prin Decizia nr. 32/28.08.2008 (f. 16) .

În ceea ce priveşte caracterul subsidiar, instanţa de fond, a apreciat că reclamanta nu putea introduce cerere de chemare în judecată întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, întrucât din mijloacele de probă administrate nu reiese, dincolo de orice dubiu rezonabil, că pârâtul ar fi avut cunoştinţă de achitarea sumei de 2155 lei, astfel că instanţa consideră că acesta a încasat suma totală de 8049 lei, în care este inclusă şi suma de 2155 lei, având credinţa că reclamanta nu şi-a onorat obligaţia de a-i achita suma de bani constând în diferenţa între taxa specială achitată pentru autoturisme şi autovehicule şi taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată şi restituită în anul 2008.

Faţă de aspectele relevate anterior şi considerând că sunt îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, instanţa a admis cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâtul  la plata către reclamantă a sumei de 2 155 lei, reprezentând diferenţa între taxa specială achitată pentru autoturisme şi autovehicule şi taxa de poluare pentru autovehicule, sumă restituită prin virament bancar, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective-ca efect al devalorizării monedei naţionale , conform art. 1639 C. Civ. .

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente aceleiaşi sume, instanţa a reţinut că este vorba despre  daune interese moratorii şi apreciind incidenţa, în cauză, a  prevederilor particulare ale art. 1645 C. Civ. la care face trimitere expresă 1347 alin. 2 C. Civ., şi nu prevederile art. 1535 C. Civ. -dreptul comun în cazul restituirii obligaţiilor băneşti.

Astfel, daunele interese moratorii pot fi solicitate de către reclamantă numai de la momentul în care poate fi reţinută reaua-credinţă a pârâtului, întrucât atât timp cât durează buna sa credinţă, în temeiul art. 1645 alin. 1 C. Civ. pârâtul dobândeşte fructele bunului supus restituirii, în cazul acesta, fructul civil fiind preţul folosirii banilor supuşi restituirii, evaluat la valoarea dobânzii legale.

Astfel, instanţa reţinând  reaua credinţă a pârâtului din momentul în care a fost comunicată la domiciliul acestuia cererea de chemare în judecată din prezenta cauză, întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei notificări prealabile privind plata sumei de 2 155 lei, în baza art. 1 alin. 3 din OG 13/2011,  l-a obligat să plătească reclamantei daunele interese moratorii calculate la nivelul dobânzii legale, de la data de cererii de chemare în judecată până la achitarea integrală a debitului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâtul, care a formulat critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin care a solicitat modificarea hotărârii, în sensul, respingerii ca nefondate a acţiunii formulate.

A motivat că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 256/2011 a Tribunalului Teleorman, irevocabilă prin decizia civilă nr. 478 din 6.02.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, nu a fost anulată cererea sa de restituire nr. 32/28.08.2008.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct.9 C. proc. civ.

La data de 8 august 2013, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat, susţinând că, în mod corect, instanţa de fond a admis acţiunea formulată şi a dispus obligarea pârâtului la restituirea sumei încasată necuvenit.

În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile şi apărările formulate, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul, va respinge ca nefondat recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.

Reclamanta a solicitat prin acţiunea formulată obligarea pârâtului să restituie suma încasată necuvenit în cuantum de 2155 lei, precum şi la plata dobânzii legale aferente, în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză.

Instanţa de fond în mod corect a admis acţiunea formulată, reţinând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, respectiv, existenţa unei fapte ilicite, constând în formularea cererii de restituire nr. 3789/19.02.2012 (f. 15) privind suma de 5 725,27 lei, în baza titlului executoriu, dar şi cu privire la suma reprezentând diferenţa între taxa specială achitată pentru autoturisme şi autovehicule şi taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată şi restituită în anul 2008-f. 16;  mărirea patrimoniului pârâtului, respectiv micşorarea patrimoniului reclamante,  dovedite cu adresa nr. 11683/24.05.2012 emisă de DGFP TR (f. 4) coroborată cu  Nota de restituire/rambursare sume din data de 23.05.2012 a AFP Turnu Măgurele (f. 5) cu privire la  suma de  2 155 lei de către pârât, precum şi  cerinţa caracterului subsidiar al acţiunii de îmbogăţire fără justă, nefiind îndeplinite condiţiile pentru exercitarea unei acţiuni în răspundere civilă delictuală, câtă vreme nu a rezultat vinovăţia pârâtului privind încasarea necuvenită a sumei respective.

În raport de cele expuse, s-a apreciat că motivele expuse de recurent sunt neîntemeiate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 C. proc. civ., a fost respins recursul declarat.

Domenii speta

Spete similare