Tratament corect şi echitabil presupune analiza întrunirii condiţiilor de credibilitate ale planului de reorganizare. - art. 95 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 1011/S/2014 pronunţată de judecătorul-sindic în dosar nr. 2299/62/2012, în baza art. 101 din Legea nr. 85/2006, a fost confirmat planul de reorganizare modificat al activităţii debitoarei S.C. O. S.R.L. - în insolvenţă, propus de debitoare la data de 20.01.2014 şi votat de adunarea creditorilor din data de 12.02.2012.

De la data pronunţării sentinţei activitatea debitoarei este reorganizată şi devin incidente dispoziţiile art.102 alin. 1 şi 2 din Legea nr.85/2006.

A pus în vedere debitoarei şi administratorului judiciar T.E. S.P.R.L. să respecte dispoziţiile art.103-106 din Legea nr.85/2006.

S-a stabilit termen de judecată la data de 24.06.2014.

A reţinut judecătorul-sindic că, potrivit tabelului definitiv rectificat al creanţelor debitoarei S.C. O. S.R.L., există patru categorii de creanţe: creanţe garantate, conform art. 121 alin. 1 pct. 2,  creanţe salariale, conform art. 123 pct. 2, creanţele bugetare conform art. 123 pct. 4 şi creanţe chirografare, conform art. 123 pct. 7 din Legea nr.85/2006 (filele 50-67, 24).

Planul de reorganizare a fost acceptat de trei din cele patru categorii de creanţe, respectiv de creanţele salariale, creanţele bugetare şi creanţele chirografare, conform hotărârii adunării creditorilor din data de 12.02.2014. (filele  71-128, vol.24).

Creditoarea D.G.R.F.P. B. a invocat nelegalitatea planului de reorganizare, în principal pe motiv că se prevede în graficul de plăţi achitarea creanţei sale, în proporţie de 84,5%, în ultimul trimestru al celui de-al treilea  an din plan, precum şi pentru faptul că,  potrivit situaţiei de cash-flow, creditoarea recuperează suma de 334.170 lei, în loc de 338.680 lei, ce reprezintă creanţa înscrisă la masa credală.

Potrivit art. 101 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, „Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) niciuna dintre categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului:

b) nicio categorie sau nicio creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale;

c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art.100 alin. 3, nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului.”

Instanţa a constatat că D.G.R.F.P. B. beneficiază de un tratament corect şi echitabil prin planul de reorganizare modificat.

Astfel, chiar dacă creanţa sa este propusă a fi achitată, în cea mai mare proporţie,  în ultimul an al planului de reorganizare, ea este planificată a fi achitată în integralitate.

Diferenţa de 3.968 lei dintre creanţa D.G.R.F.P. de 338.680 lei şi suma de 334.712 lei din  situaţia de  cash-flow din planul de reorganizare modificat, ce a reprezentat o eroare de calcul, a fost achitată de debitoare la data de 24.03.2014 (fila 37, vol. 25).

Instanţa a constatat că planul de reorganizare modificat, propus de debitoare, indică perspectivele de redresare raportat la posibilităţile şi specificul activităţii debitoarei, programul de plată al creanţelor, tratamentul categoriilor de creanţe, măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare.

Viabilitatea planului de reorganizare ţine de managementul planului de reorganizare, acesta fiind un aspect de oportunitate, ce excede competenţei judecătorului sindic.

Plata datoriilor curente urmează a se face de debitoare în conformitate cu prevederile art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, ţinând cont şi de faptul că s-au realizat şi compensări ale datoriilor reciproce dintre debitoare şi D.G.R.F.P. B., existenţa unor astfel de creanţe curente neputând fi un motiv de infirmare a planului de reorganizare (filele 32-35, vol.25)..

Întrucât sunt îndeplinite condiţiile art. 101 din Legea nr. 85/2006, iar planul de reorganizare propus de debitoare respectă prevederile art. 95 din acelaşi act normativ, instanţa urmează să confirme planul de reorganizare modificat al activităţii debitoarei S.C. O. S.R.L.- în insolvenţă, propus de debitoare, prin administrator special şi votat de adunarea creditorilor din data de 12.02.2014.

În consecinţă, instanţa a stabilit şi faptul că, de la data pronunţării sentinţei activitatea debitoarei este reorganizată şi devin incidente dispoziţiile art. 102 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, a pus în vedere debitoarei şi administratorului judiciar T.E. S.P.R.L. să respecte dispoziţiile art. 103-106 din Legea nr. 85/2006 şi a stabilit termen de judecată la data de 24.06.2014.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs creditoarea B.R. S.A., aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii confirmării planului de reorganizare cu consecinţa deschiderii procedurii de faliment.

În expunerea motivelor de recurs se arată că planul votat este unul modificat şi supus aceloraşi termene de aprobare şi depunere la dosarul cauzei cu planul iniţial. Astfel, operează în speţă sancţiunea decăderii, debitorul neputând supune votului un plan  modificat în alte termene decât cele prevăzute de legea insolvenţei, respectiv 30 de zile de la data definitivării tabelului.

Sub aspectul fondului se arată că în plan apar necorelări, inadvertenţe, informaţii contradictorii şi inconsecvente şi sunt încălcate dispoziţiile art. 95 alin. 6 lit. G, întrucât deşi se menţionează în plan vânzarea activului din „str. Z.”, nu este menţionată în plan protecţia echivalentă cu trimitere la art. 39.

Nu s-a întocmit în speţă un raport de evaluare, pentru a se cunoaşte valoarea garanţiilor, deşi în faliment recurenta ar urma să primească suma de 1484.832 lei.

Se mai arată că este propusă o devalizare a patrimoniului debitoarei prin transferarea unei părţi din pasivul prevăzut a fi distribuit prin programul de plăţi dar şi o restructurare operaţională, prin înstrăinarea activelor excedentare activităţii curente. Se conchide că, debitorul de conivenţă cu practicianul în insolvenţă încearcă eludarea plăţii TVA-ului aferent tranzacţiilor imobiliare, expunând în acest mod la sancţiuni inclusiv creditorii ce-au votat pentru adoptarea unui plan nelegal.

În drept art. 312 alin. 2, 3 Cod procedură civilă, art. 8 din Legea nr. 85/2006.

Recursul este întemeiat.

Faţă de dispoziţiile art. 137 Cod procedură civilă, curtea este ţinută a se pronunţa cu prioritate relativ la excepţiile invocate.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei B.R. S.A. în formularea recursului nu se susţine. Astfel, recurenta B.R. este creditoare garantată, preşedinta Comitetului creditorilor debitoarei S.C. O. S.R.L. potrivit Hotărârii adunării creditorilor din 11.06.2012, şi a avut calitatea de parte în faţa instanţei de fond, votând împotriva planului de reorganizare a debitoarei, astfel cum rezultă din Procesul-verbal al adunării creditorilor din 12.02.2014. Or în recurs, oricare dintre părţi poate dobândi calitatea de recurent sau de intimat, indiferent de poziţia procesuală pe care a avut-o în faţa instanţei de fond.

Astfel, sentinţa de confirmare a planului poate fi atacată de orice creditor înscris la masa credală, faţă de temeiul de drept în baza căruia s-a confirmat planul - art. 95 coroborat cu art. 101 din Legea nr. 85/2006.

Nu poate fi primită nici excepţia lipsei de interes în promovarea prezentului recurs întrucât motivele de nelegalitate invocate nu vizează nelegalitatea Hotărârii adunării creditorilor societăţii prin care a fost votat planul, ci motivele de nelegalitate a planului de reorganizare, nerespectarea dispoziţiilor art. 101 şi 95 din Legea nr. 85/2006. Se afirmă de creditoare lezarea intereselor sale de creditor garantat, existând interes în promovarea prezentei căi de atac.

Nu se susţine excepţia decăderii din termenul de a depune plan de reorganizare, prin sentinţa civilă nr. 661/CC/S/2013 pronunţată de judecătorul sindic în dosar nr. 2299/62/2012/a4, dispunându-se convocarea unei noi adunări a creditorilor ca efect al desfiinţării în totalitate a Hotărârii Adunării Creditorilor din 18.07.2013 şi care să supună la vot aprobarea unui nou plan de reorganizare modificat. Astfel, nu operează sancţiunea decăderii faţă de dispoziţiile art. 101 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, actul de dispoziţie al judecătorului sindic constituind o repunere în termen în sensul art.103 Cod procedură civilă.

Sub aspectul fondului, este adevărat că potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 atribuţiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei, iar deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii doar de către creditori prin organele acestora, dar, este de remarcat că în privinţa planului de reorganizare, atribuţiile judecătorului sindic sunt mai extinse şi acest lucru rezultă fără dubiu din prevederile art. 101 alin. 1 lit. E care prevede că planul va fi confirmat doar dacă respectă si prevederile art. 95 din legea insolvenţei.

Privind planul prin perspectiva cerinţelor art. 95 din legea insolventei, Curtea constată că din modul de redactare a planului, rezultă, că planul nu cuprinde niciun fel de elemente care să facă credibilă ideea că în baza acestui plan de reorganizare ar putea fi acoperite creanţele din tabel şi ar putea fi redresată şi activitatea debitoarei. În plan nu sunt menţionate resursele financiare concrete pentru realizare planului, astfel pentru anul al 3-lea există un deficit de resurse  de 2,5 miliarde lei, fără a se menţiona modalitatea de acoperire a acestuia, iar în întregul plan apar necorelări financiare, inadvertenţe, erori de calcul, informaţii contradictorii şi  inconsecvente. Astfel,  la pagina  12 din partea descriptivă a planului se menţionează  „eşalonarea datoriilor grupei garantate, conform programului de plăţi, respectiv 50% în primele 11 trimestre ale planului, astfel din activitatea curentă  30% şi din  vânzări de active 20%, iar diferenţa în ultimul trimestru”, însă în programul de plăţi, în primele 11 trimestre, se vor plăti 25% din creanţele garantate, iar în ultimul trimestru 75%. În obţinerea de resurse financiare, planul reţine deopotrivă  atât închirierea halelor din str. Z. şi din str. T. cât şi vânzarea aceloraşi active,  evidenţiate atât în venituri din chirii cât şi ca venituri obţinute din vânzarea de active.

Se menţionează în plan „posibilitatea efectuării unor transferuri de bussines care vizează o restructurare financiară prin transferarea unei părţi din pasivul prevăzut a fi distribuit prin programul de plăţi, dar şi o restructurare operaţională, prin înstrăinarea activelor excedentare activităţii curente”, fără a se menţiona în ce condiţii, către cine vor fi efectuate transferurile, cu  ce cost  şi  care sunt activele excedentare activităţii  curente.

În privinţa bunurilor, în etapa premergătoare întocmirii planului de reorganizare nu s-a efectuat însă evaluarea bunurilor şi prin urmare orice  posibilă estimare este pur speculativă, necunoscându-se în ce condiţii se vor valorifica şi cum vor fi distribuite sumele obţinute din vânzarea activelor grevate de sarcini. Curtea este de acord că prin planul de reorganizare se pot prevedea modificări ale creanţelor, în sensul reducerii cuantumului sau garanţiilor/accesoriilor, aşa cum prevede art. 3 alin. 1 pct. 21 din Legea nr. 85/2006, dar, planul nu tranşează situaţia reţinută de art. 41 alin. 2 din lege, respectiv dacă valoarea bunurilor, obiect  al creanţei garantate a recurentei, este mai mare decât valoarea acestui bun stabilită la momentul constituirii garanţiei, fiind reţinut doar că în caz de faliment recurenta ar urma să primească 1 484 832 lei.

În plan este evidenţiată ca venit obţinut din vânzarea de active suma de 1 300 000 lei, inclusiv, a  activului din str. Z., asupra  căruia poartă garanţia recurentei. Or, în temeiul art. 95 alin. 6 lit. G, din lege, modificarea sau stingerea garanţiilor se face cu acordarea obligatorie, în beneficiul creditorului garantat, a unei garanţii sau protecţii echivalente, cu trimitere la art. 39 iar în plan nu este menţionată protecţia echivalentă  pentru vânzări de active 20%.

Raportat la aceste considerente rezultă că soluţia de confirmare a planului de  reorganizare în condiţiile art. 101 este greşită, fiind  aplicabile  art. 312  raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea, urmând să admită recursul declarat de creditoarea B.R. S.A., modificând în tot sentinţa recurată, cu consecinţa infirmării planului de reorganizare modificat al activităţii debitoarei S.C. O. S.R.L., propus de debitoare, prin administrator special, la data de  20.01.2014 şi votat de adunarea creditorilor  din data de 12.02.2014.

Domenii speta

Spete similare