Cerere de valoare redusă

Pentru efectivitatea rezilierii convenţionale, adică pentru ca aceasta odată invocată să opereze, este necesară notificarea specializată a debitorului, ceea ce semnifică obligaţia creditorului de a aduce la cunoştinţa debitorului, prin intermediul unei notificări, faptul că a invocat rezilierea contractului şi condiţiile în care aceasta operează. Această notificare este necesară deoarece creditorul, în ipoteza în care debitorul nu îşi execută obligaţia, conform art. 1516 alin. 2 C.civ., are dreptul de opţiune între mai multe remedii, astfel încât, prin notificare acesta îşi manifestă opţiunea pentru unul dintre acestea.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 456,50 lei reprezentând justă despăgubire constând în contravaloarea promoțiilor, a beneficiilor primite la activarea, instalarea sau utilizarea serviciilor și a discount-urilor aplicate tarifelor contractuale și a sumei reprezentând diferență preț pentru produsele achiziționate în condițiile menționate în actul adițional la contract, astfel cum a fost mai sus evidențiat.

Astfel, în cazul denunțării unilaterale a unui serviciu sau în cazul denunțării unilaterale a convenției de către beneficiar ori al rezilierii contractului înainte de expirarea duratei inițiale, acesta se obligă să achite societății RCS & RDS S.A., în funcție de aprecierea acesteia din urmă, o justă despăgubire (art. 5 TCG).

Din analiza prevederii invocate se observă faptul că, pentru a deveni operantă clauza penală, este necesar, dar nu și suficient, ca dreptul de opțiune al furnizorului să se exteriorizeze în perioada contractuală specifică prestării fiecărui serviciu și să fie adus la cunoștința abonatului, întrucât lipsirea de efecte a contractului nu poate fi clandestină, dar trebuie și să corespundă intenției neechivoce de reziliere ce în cazul de față coincide cu acționarea în judecată a pârâtului, la data de 10.06.2020 (ulterior expirării duratei inițiale), până la acest moment pasivitatea creditoarei fiind lipsită de relevanță, cu atât mai mult cu cât nici nu a fost făcută o minimă dovadă cel puțin a sistării furnizării serviciilor (dispozițiile art. 3.6 nu au caracter imperativ, lăsând la propria apreciere a furnizorului suspendarea prestării serviciului).

Mai mult decât atât, potrivit art. 2.2 după expirarea duratei inițiale, dacă niciuna dintre părți nu și-a manifestat intenția de a nu prelungi contractul, printr-o notificare scrisă, transmisă cu cel puțin 30 de zile înainte de data scadentă, durata acestuia se prelungește pe perioadă nedeterminată, ori acest caz este exclus expres de la aplicarea art. 5.5.2.

Același raționament urmează a fi aplicat și în ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând diferență preț pentru produsele achiziționate în condițiile menționate în actul adițional la contract, astfel cum au fost evidențiate în cuprinsul facturilor fiscale depuse la dosar, dat fiind faptul că emiterea facturii nu echivalează cu notificarea de reziliere ci cu o punere în întârziere referitoare la neîndeplinirea obligațiilor.

Pentru aceste motive, instanța va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 456,50 lei reprezentând justă despăgubire.

Tribunalul reţine că apelul formulat vizează soluţia privind plata sumei de 456,5 lei cu titlu de clauză penală (justa despăgubire).

Referitor la suma solicitată cu titlu de clauză penală corect a reținut prima instanţă că, în cauză, nu a fost făcută dovada intervenirii rezilierii contractului şi comunicării acestei desfiinţări a contractului către clientul debitor.

În ceea ce priveşte rezilierea contractului încheiat între părţi tribunalul constată că art. 5.5.2 din condiţiile generale la contract, RCS &RDS poate considera contractul ca fiind reziliat de drept.

Având în vedere că în cauză nu a fost făcută dovada emiterii şi transmiterii unei notificări prin care apelanta-reclamantă să aducă la cunoştinţa – intimatului-pârât că – urmare a exercitării dreptului său de opţiune – contractul este considerat reziliat,  instanţa nu poate reţine eficienţa încetării contractului astfel că în sarcina debitorului nu s-a născut obligaţia de plată a clauzei penale în cuantumul indicat în cererea de chemare în judecată.

 Astfel, Tribunalul constată că părţile au prevăzut ca modalitate de încetare a contractului, rezilierea convenţională bazată pe pact comisoriu. Potrivit art. 1550, alin. 2, rap. la art. 1549, alin. 3 din Cod civ., dacă părţile au convenit astfel, rezilierea produce efecte de plin drept. De asemenea, potrivit art. 1553 alin. 1 din Cod civ., pactul comisoriu produce efecte dacă prevede, în mod expres, obligaţiile a căror neexecutare atrage rezilierea de drept a contractului. Alin. 2 al aceluiaşi text de lege prevede că rezilierea este subordonată punerii în întârziere a debitorului, afară de cazul în care s-a convenit că ea va rezulta din simplul fapt al neexecutării.

Însă, inserarea în condiţiile contractuale a unui pact comisoriu de ultim grad nu poate semnifica intervenţia automată a acestuia ori de câte ori este depăşit termenul de graţie prevăzut în contract, ci este necesar ca partea în favoarea căreia este stipulat pactul să îşi manifeste voinţa în acest sens într-un mod clar şi neechivoc. În acest sens, partea îndreptăţită are alegerea de a se prevala de pactul comisoriu sau de a cere continuarea contractului.

Cu toate acestea,  pentru efectivitatea rezilierii convenţionale, adică pentru ca aceasta odată invocată să opereze, este necesară notificarea specializată a debitorului, ceea ce semnifică obligaţia creditorului de a aduce la cunoştinţa debitorului, prin intermediul unei notificări, faptul că a invocat rezilierea contractului şi condiţiile în care aceasta operează. Această notificare este necesară deoarece creditorul, în ipoteza în care debitorul nu îşi execută obligaţia, conform art. 1516 alin. 2 C.civ., are dreptul de opţiune între mai multe remedii, astfel încât, prin notificare acesta îşi manifestă opţiunea pentru unul dintre acestea.

Fata de cele evocate anterior, Tribunalul urmează, având în vedere dispozitiile art. 480 C.pr.civ., sa respingă apelul şi să păstreze sentinţa civilă atacată.

Domenii speta

Spete similare