Efectuarea de plăţi nedatorate de achizitor către executant. Aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la restituirea plăţilor nedatorate.

Decizie 305/R din 04.04.2017


Art. 1344, 1645 din Codul Civil

În condiţiile în care părţile nu au stabilit clauze contractuale referitoare la situaţia din litigiu – efectuarea unor plăţi nedatorate de achizitor către executant  – urmează a fi aplicate dispoziţiile legale referitoare la restituirea plăţilor nedatorate. Deşi din actele dosarului nu rezultă data la care societatea pârâtă a încasat suma de 158.459,56 lei, pentru a determina norma de drept material aplicabilă, se reţine că atât dispoziţiile art. 994 din vechiul cod civil, cât şi dispoziţiile art. 1344 raportat la art. 1645 din noul cod civil stabilesc obligaţia celui care a încasat cu rea-credinţă o sumă nedatorată să o restituie împreună cu fructele pe care le-a dobândit sau le putea dobândi, începând din ziua plăţii.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 1126/CA/09.11.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta U.A.T. Comuna A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. comuna C..

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta UAT Comuna A. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi admiterea acţiunii.

În motivare, a arătat că prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată motivând că, deşi există o decizie, nr. 31/18.04.2014 a Curţii de Conturi D., care a constatat că pârâta a prejudiciat bugetul local prin executarea contractului încheiat cu UAT A. cu suma de 158.459,56 lei, din care pârâta a achitat suma de 58.459,56 lei, rămânând un debit neachitat de 23.956,57 lei, dar că nu se poate interveni în contractul încheiat de părţi, deoarece decizia Curţii de Conturi nu este opozabilă pârâtei.

Recurenta pârâtă consideră că raţionamentul primei instanţe este greşit, deoarece fiind vorba de o instituţie publică, toate contractele şi operaţiunile financiare sunt supuse controlului Curţii de Conturi, astfel că şi în situaţia în care contractul dintre părţi nu este denunţat, fiind constatat, de către organele statului, faptul că au fost încasate sume necuvenite, acţiunea este admisibilă şi fondată.

În drept a fost invocată aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă.

Cererea de recurs este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Intimata pârâtă S.C. B. S.R.L. comuna C. nu a formulat întâmpinare conform art. XVII alin. 3 coroborat cu art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013.

Recurenta reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare, în condiţiile art. XVI alin. 2 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013.

Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.

Analizând recursul declarat de reclamanta UAT Comuna A., prin prisma dispoziţiilor art. 488 Cod procedură civilă, curtea reţine următoarele:

Recurenta pârâtă invocă, în esenţă, drept motiv principal de reformare a sentinţei primei instanţe greşita aplicare a legii, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, iar nu dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, invocate prin cererea de recurs şi care este fondat.

Prin cererea de chemare în judecată, recurenta reclamantă U.A.T. Comuna A. a solicitat obligarea intimatei pârâte S.C. B. S.R.L. comuna C. la plata sumei de 23.956,57 lei reprezentând beneficiu nerealizat, determinat conform deciziei nr. 31/18.04.2014 emisă de Curtea de Conturi D..

Prima instanţă, prin sentinţa recurată a reţinut că izvorului obligaţiei pârâtei B. S.R.L. de a achita reclamantei Comuna A. suma de 23.956,54 lei reprezentând încasare beneficiu nerealizat, nu poate fi reprezentat doar de constatările Camerei de Conturi D., potrivit deciziei nr. 31/18.04.2014, în lipsa administrării altor probe şi în condiţiile în care pârâta nu a recunoscut obligaţia care îi revine de a achita reclamantei suma de 23.956,54 lei, deoarece societatea pârâtă B. S.R.L. este terţ faţă de raportul dintre Curtea de Conturi şi reclamanta Comuna A., astfel că faţă de pârâtă constatările Curţii de Conturi nu se impun cu putere obligatorie.

Recurenta reclamantă critică această soluţie, apreciind că pârâta a prejudiciat bugetul local prin executarea contractului încheiat cu UAT A. cu suma de 158.459,56 lei, din care pârâta a achitat suma de 58.459,56 lei, rămânând un debit neachitat de 23.956,57 lei, reprezentând beneficiu nerealizat.

Curtea reţine că prin Decizia nr. 60/24.10.2013 a Camerei de Conturi D. s-a stabilit că ”Ordonatorul principal de credite va lua măsuri pentru stabilirea, în condiţiile legii, a întinderii prejudiciului adus bugetului local, prin plata în baza contractului de lucrări nr. xx3/04.02.2010, încheiat cu S.C. B. S.R.L. având ca obiect principal Proiectare şi execuţie şcoală în regim de înălţime P+2E pentru elevii de ciclu primar şi gimnazial a unor lucrări cu tarife mai mari faţă de cele reale, precum şi de recuperare a acestuia”.

În urma acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a emis factura fiscală nr. 0000110/30.10.2013, pentru plata sumei de 158.459,56 lei „storno situaţie de lucrări la contractul de lucrări nr. xx3/04.02.2010”, iar, din suma totală de 158.459,56 lei pârâta B. S.R.L. a achitat reclamantei suma de 100.000 lei, rămânând de achitat suma de 58.459,56 lei, în privinţa căreia pârâta B.  S.R.L. a solicitat eşalonarea, potrivit adresei nr. 83/16.07.2014 emisă de pârâtă.

În prezentul litigiu, reclamanta Comuna A. solicită obligarea societăţii pârâte B. S.R.L. la plata sumei de 23.956,57 lei, reprezentând beneficiu nerealizat conform deciziei nr. 31/18.04.2014 a Camerei de Conturi D., reclamanta emiţând în acest sens factura fiscală nr. 152/29.04.2014, care nu a fost acceptată însă prin semnătură de către pârâtă.

Contrar susţinerilor primei instanţe, Curtea va reţine că, în condiţiile în care părţile nu au stabilit clauze contractuale referitoare la situaţia din litigiu – efectuarea unor plăţi nedatorate de achizitor către executant (filele 37-46 dosar tribunal) – urmează a fi aplicate dispoziţiile legale referitoare la restituirea plăţilor nedatorate. Deşi din actele dosarului nu rezultă data la care societatea pârâtă a încasat suma de 158.459,56 lei, pentru a determina norma de drept material aplicabilă, Curtea constată că atât dispoziţiile art. 994 din vechiul cod civil, cât şi dispoziţiile art. 1344 raportat la art. 1645 din noul cod civil stabilesc obligaţia celui care a încasat cu rea-credinţă o sumă nedatorată să o restituie împreună cu fructele pe care le-a dobândit sau le putea dobândi, începând din ziua plăţii.

Astfel, Curtea reţine că intimata pârâtă, prin emiterea facturii storno nr. 110/30.10.2013, a recunoscut încasarea, fără temei contractual, a sumei de 158.459,56 lei. Plata efectuată către intimata pârâtă este datorată aplicării, de către aceasta, a unor tarife mai mari decât cele reale, aspect necontestat şi asumat prin factura storno emisă, ce conturează condiţia relei credinţe, astfel că, între data plăţii acestei sume de către achizitor şi data restituirii ei efective, executantul – societatea intimată – datorează fructele pe care le-a dobândit sau le putea dobândi, în raport de normele juridice arătate anterior.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod procedură civilă, curtea va  admite  recursul declarat de recurenta reclamantă U.A.T. Comuna A. împotriva sentinţei civile nr. 1126/CA/09.11.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa în totalitate şi, în rejudecare, în condiţiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 23.956,57 lei cu titlu de beneficiu nerealizat, suma determinată de recurenta reclamantă prin nota de calcul depusă la dosarul instanţei de fond nefiind contestată de intimata pârâtă.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată,