Amenda contravenţională pentru activităţi de comerţ ilicite

„Asupra apelului de faţă,  tribunalul constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. .../2017 pronuntată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. .../296/2016, instanţa de fond a respins plângerea formulată de petentul R, cu domiciliul în ..., cu domiciliul procedural ales în ..., în contradictoriu cu intimata AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA DIRECTIA GENERALA DE ANTIFRAUDA FISCALA DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA 6 ORADEA, cu sediul în Oradea, Şos. Borşului nr. 42A, jud. Bihor, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, prin Procesul-verbal seria ..., nr. ..., încheiat în data de ZZ.LL.2016, petentului i-a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 5.000 lei, în temeiul art. 1, lit. a din Legea 12/1990. S-a reţinut că în urma controlului operativ efectuat în data de ZZ.LL.2016 la punctul de frontieră Petea, jud. Satu Mare, la intrarea în ţară din Ungaria, asupra mijlocului de transport cu nr. ..., aparţinând SC X SRL s-a constatat că acesta transporta diverse bunuri second hand (36 tone), bunuri aparţinând numitului R, conform CMR din data de 30.07.2016. În urma verificării faptice a bunurilor s-a constatat existenţa unui număr de ... bucăţi anvelope second hand fără jante, ... bucăţi anvelope de autoturisme cu jante, ... bucăţi jante autoturisme şi ... bucăţi anvelope de motocicletă, mărfuri care depăşesc cu mult necesarul de consum al unei familii sau persoane.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. a din Legea 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, constituie contravenţie efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege.

Raportat la motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin decizia Secţiilor Unite ale ÎCCJ  nr. 22/2007, instanţa a retinut că procesul verbal de contravenţie cuprinde menţiunile obligatorii, prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 şi anume: numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele  contravenientului, fapta săvârşită,  data comiterii acesteia  şi  semnătura agentului constatator.

Criticile petentului cu privire la înscrierea eronată a numelui acestuia în procesul-verbal de contravenţie nu pot fi primite atâta vreme cât, în urma verificării efectuate în baza de date de către intimată a rezultat că petentul este cetăţean român şi are indicat prenumele de “...” în evidenţa autorităţilor române. Aşa cum corect a reţinut intimata, faptul că petentul şi-ar fi schimbat prenumele din  „...” în „...” nu echivalează cu lipsa numelui în sensul prev. de art. 17 din OG 2/2001. 

În ceea ce priveşte criticile petentului referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 din OG nr. 2/2001, referitoare la datele personale din actul de identitate, codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului,  instanţa a reţinut că acestea nu sunt întemeiate. Art. 17 din OG nr. 2/2001 prevede cazurile de nulitate expresă ce pot fi invocate şi din oficiu, pentru care nu este necesară dovedirea vreunei vătămări, acesta fiind un text de strictă interpretare. Cu privire la celelalte neregularităţi ale procesului-verbal, devine incidentă sancţiunea nulităţii virtuale, pentru care este necesară dovedirea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului, potrivit art. 175, alin. (1) C.proc.civ.

În cadrul plângerii contravenţionale, petentul şi-a putut expune toate obiecţiunile cu privire la procesul-verbal atacat, având posibilitatea, în cadrul acestei proceduri, să administreze orice mijloace de probă, neputându-se prevala de existenţa unei vătămări care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului-verbal.

În privinţa temeiniciei, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenţiei este un act autentic cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. Fiind un act autentic, până la dovada contrară, procesul-verbal  se bucură de o prezumţie de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său, întrucât au fost constatate direct (ex propriis sensibus), prin propriile simţuri de către agentul constatator, fiind considerate elemente de fapt ce reprezintă adevărul.

În cauză, instanţa a apreciat că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie, în situaţia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanţa în privinţa vinovăţiei petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Instanţa a apreciat că petentul nu a răsturnat prezumţia de veridicitate de care se bucură procesul-verbal legal încheiat de agentul constatator cu ocazia constatării contravenţiei, starea de fapt reţinută corespunzând celei reale. Totodată, faptele reţinute în sarcina petentului există, prezintă elementele constitutive prevăzute de lege, acesta nefăcând dovada unei alte stări de fapt decât cea reţinută de către agentul constatator.

În consecinţă, instanţa a apreciat că fapta săvârşită de petent întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din O.G. 2/2001, elementele constitutive ale contravenţiei reţinute în sarcina petentului şi constată că sancţiunea aplicată corespunde gradului de pericol social concret al faptei săvârşite.

La stabilirea sancţiunii, agentul constatator trebuie să ia în considerare criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 21 al. (3) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care prevede că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanţa a avut în vedere faptul că în cauză nu există elemente atenuante care să poată fi valorificate în sensul reducerii cuantumului amenzii sau în sensul înlocuirii sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului.

Instanţa a apreciat că este necesar ca petentul să îşi asume consecinţele propriilor fapte, motiv pentru care nu se impune înlăturarea sancţiunii amenzii, rolul educativ, preventiv şi punitiv realizându-se în mod proporţional în modalitatea individualizată de către agentul constatator.

Împotriva acestei sentinţe  a declarat apel petentul R, solicitând instanţei de control judiciar în temeiul art. art. 480 alin.2 NCPC schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii plângerii aşa cum a fost formulată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată din ambele faze procesuale.

Apreciază că hotărârea primei instanţe este nelegală şi greşită.

Criticile invocate au fost analizate doar într-o mică parte de către prima instanţă. S-a rezumat doar la analiza criticii în privinţa numelui, iar în privinţa celorlalte a spus că nu a dovedit vătămări şi de asemenea că nu a propus probe în susţinere încărcând în rest motivarea cu chestiuni lipsite de conţinut si nerelevante, evitând esenţa. Referitor la domiciliul său, codul numeric personal, cuantumul amenzii, că a fost în imposibilitatea achitării jumătăţii din minim, necomunicarea procesului verbal conform legii ş.a.m.d., nu s-a analizat nimic.

1. Greşita reţinere a primei instanţe cu referire la numele contravenientului.

Prima instanţă spune că nu contează faptul că s-ar fi scris greşit numele, atâta timp cât acesta este cetăţean român şi că în evidenţele autorităţilor figurează cu numele de .... A dovedit cu actele de stare civilă anexate la plângere contrar susţinerilor instanţei că nu ar fi propus probe, faptul că baza de date română nu mai este de actualitate, că este şi cetăţean german, fosta carte de identitate şi toate celelalte acte româneşti sunt expirate sau cu termenul de valabilitate depăşit, inutilizabile, şi deci ca şi când nu ar exista.

Conform CMR-ului, agentul constatator putea şi avea obligaţia să observe că numele său este R şi de asemenea că are domiciliul în străinătate.

Această situaţie, îl obliga pe agent să observe şi să aplice şi art.16 (1^1) din OG 2/2001

"în cazul contravenienţilor cetăţeni străini, persoane fără cetăţenie sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse şi următoarele date: seria şi numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia şi statul emitent". Toate acestea au fost menţionate eronat dacă se observa paşaportul şi celelalte acte actuale şi valabile, depuse ataşat la plângere.

Practica şi doctrina în materie au statuat în mod constant de-a lungul timpului că menţionarea greşită a numelui si prenumelui contravenientului echivalează cu lipsa acestuia, şi că operează pe deplin în acest context, art. 17 din OG 2/2001 ultima teză. Raţiunea legiuitorului de a nu exista niciun fel de dubiu cu privire la persoana sancţionată, întăreşte încă o data susţinerea noastră şi infirmă apărarea dumnealor.

2. Indicarea eronată a domiciliului în procesul verbal.

Aşa cum a arătat si dezvoltat, domiciliul său este indicat în mod eronat în procesul-verbal din culpa intimatei. Susţinerea că nu a avut cunoştinţă de faptul că mai are o cetăţenie, nu are relevanţă în cauză, atâta timp cât au luat la cunoştinţă inclusiv din CMR că are domiciliul în străinătate. A dovedit că are domiciliul în străinătate însă dumnealor nu pot dovedi că are domiciliul în România. Simpla afirmaţie în acest sens fără dovadă sau susţinere, nu poate fi primită.

Este clar că, cel puţin în Uniunea Europeană, nu există posibilitatea să ai două domicilii. Pentru a obţine acum un domiciliu sau rezidenţă legale şi valabile în România, ar trebui să aduc actele de identitate actuale (le-a depus la dosar) iar acestea ar fi indubitabil pe actualul nume, de ... şi nu ....

Dacă se doreşte si dovada unei vătămări, aceasta a fost mai mult decât evidentă, deoarece procesul verbal de contravenţie nu i-a fost comunicat la domiciliu, aşa cum prevede legea.

3. Indicarea eronată a codului numeric personal.

Atâta timp cât are un domiciliu valabil în România şi faptul că a avut cunoştinţă din CMR că am un domiciliu în Germania, nu îi dădea posibilitatea intimatei să scrie codul numeric personal din România şi nici să facă o alegere între codul numeric personal din Germania sau România (nu de "abolire" discută aşa cum susţine intimata). În sprijinul criticile vine şi legiuitorul care prevede o particularitate expresă a întocmirii procesului verbal de contravenţie în cazul cetăţenilor cu domiciliul in străinătate - art. 16 (1A1) OG 2/2001.

Concluzionând pe această idee, lipsa menţiunii numelui sau menţionarea greşită a acestuia, atrage nulitatea procesului verbal. Lipsa menţiunii domiciliului sau a codului numeric personal, a seriei şi numărului paşaportului, a datei eliberării acestuia, etc, or menţionarea eronată a acestora, este de asemenea sancţionată cu nulitatea. Vătămarea este de asemenea clară, a fost sancţionată o altă persoană decât cea care deţinea bunurile. Aşa cum arată actele, cel de donaţie cu titlu gratuit dar mai ales CMR-ul, bunurile care au făcut obiectul procesului verbal sunt ale lui R-cu prenume schimbat domiciliat în Germania ..., număr personal ... şi nu ale lui R "domiciliat" în România, localitatea ....

În fapt, prin actul atacat a fost deposedat de bunuri R cu domiciliul în Germania iar scriptic a fost amendat R cu un domiciliu care nu există, din România.

Practic procesul verbal de contravenţie s-a pus în executare în mod nelegal, vătămându-l pe R din Germania prin luarea bunurilor, în condiţiile în care acesta nu este individualizat şi evidenţiat conform legii, în acest act.

Nu poate accepta teza intimatei că ar fi de fapt aceeaşi persoană, atâta timp cât acestea sunt identificate din punctul de vedere alt legii pe anumite criterii: nume, domiciliul, număr personal, paşaport, etc., mai ales când vine vorba de încheierea unor acte, AUTENTICE, cum le numeşte prima instanţă.

4. Indicarea eronată în procesul verbal a cuantumului amenzii şi a jumătăţii din minimul acesteia.

Cuantumul amenzii este menţionat în procesul-verbal în mod eronat la suma de ... lei, deşi paradoxal se precizează că poate achita jumătate din minim în cuantum de 250 lei, ceea ce duce la concluzia că adevărata valoare a sancţiunii este de 500 lei.

Vătămarea directă a fost aceea că nu a avut posibilitatea să achite jumătate din minimul amenzii, aceasta ne mai putând fi îndreptată, decât prin anularea procesului-verbal-atribut exclusiv al instanţei de judecată. Organele fiscale au refuzat să primească plata jumătăţi din minimul amenzii, pe motiv că nu corespunde codul numeric personal cu cartea de identitate valabilă emisă de statul german (nu avea cum să mai prezinte buletinul românesc, deoarece nu îl mai posedă, fiind expirat de mulţi ani), numele este greşit, iar cuantumul amenzii şi jumătate din minimul acesteia sunt îndoielnice, motive pentru care nu îşi asumă operaţiunea de încasare.

5. Nelegala comunicare a procesului verbal.

Comunicarea procesului-verbal. nu s-a realizat conform procedurii prevăzută de articolul 27 din O.G. 2/2001 potrivit căruia "Comunicarea procesul ui-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor", motiv pentru care excepţia prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale este întemeiată în condiţiile în care au trecut mai mult de două luni de la încheierea procesului verbal si acesta nu mi-a fost comunicat la domiciliu.

Aşa cum preciza şi anterior, comunicarea acestuia nu s-a realizat la domiciliul sau, ci la domiciliul unei alte persoane, intimata fiind de rea-credinţă când se disculpă invocând că nu a cunoscut "reşedinţa". Din lecturarea articolului premenţionat, reiese indubitabil că "reşedinţa" nu are nicio relevanţă în cauză, ci domiciliul-care era menţionat şi pe CMR.

In acest context şi faţă de prevederile expres şi limitative ale legii în ce priveşte comunicarea acestor acte, nici apărarea că a luat cunoştinţă şi a atacat procesul verbal, nesuferind vreo vătămare, nu poate fi primită.

6. Lipsa descrierii exacte a faptei.

De asemenea, procesul-verbal este nul pentru lipsa descrierii exacte a faptei prevăzută de art.16 alin.1 si art. 17 din O.G. 2/2001 potrivit căruia, procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia.

 Din coroborarea acestor texte legale, rezultă indubitabil că agentul constatator este obligat să realizeze o descriere în concret şi exactă a contravenţiei pentru a permite instanţei verificarea încadrării juridice stabilite, inclusiv justeţea sancţiunii aplicate. In lipsa acestor menţiuni clare, instanţă nu ar putea aprecia asupra gravităţii faptei şi a individualizării sancţiunii aplicate de agentul constatator sub toate aspectele, inclusiv asupra cuantumului.

Rezumând această idee, procesul verbal de contravenţie trebuie să conţină toate elementele pe baza cărora onorata instanţă să poată verifica legalitatea şi temeinicia întocmirii acestuia şi a sancţiunilor dispuse, inclusiv gradul de pericol social al faptei. în speţă, agentul constatator, nu a făcut o descriere corespunzătoare şi cu detalii suficiente a presupusei contravenţii săvârşite, neprecizând numele si prenumele corect, adresa, codul numeric personal si de asemenea nu a arătat ce alte bunuri se mai aflau în camion. Acest din urmă detaliu este de asemenea important pentru a forma instanţei o imagine completă şi clară a situaţiei descrise. în CMR se arată că mai existau în camion 3 pluguri, o mobilă, 3 biciclete, dulap de metal, diverse materiale care trebuiau să ajungă la fratele său, aşa cum a declarat si şoferul.

Aşa fiind, lipsa descrierii exacte a faptei şi a tuturor împrejurărilor atrage nulitatea procesului verbal conform art. 17 din O.G 2/2001.

7. Neobservarea de către instanţă a celorlalte dovezi în susţinerea caracterului necomercial al produselor confiscate.

A depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că anvelopele au fost predate cu titlu gratuit de către societatea în cauză, fără a avea tentă comercială, etc., nefiind îndeplinite prevederile art. 1, lit. 1 din legea 12/1990 art. 3, alin 3 etc.

În drept, a invocat art. 192-194, 223 coroborat cu 411 alin.(1) punctul 2, art. 453, art. 466 şi următoarele, 480 alin. 2 NCPC.

Prin întâmpinarea formulată (22-25)  intimata Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala solicită respingerea apelului formulata de R ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei civile nr. .../2017, pronunţata de instanţa de fond, ca temeinica si legala.

Consideră ca instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinica si legala ţinând cont de apărările noastre formulate in sensul respingerii plângerii contravenţionale. Învederează instanţei  faptul că prin procesul verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor contestat, fapta a fost descrisă în termeni concreţi si nu generici, din descrierea faptei putându-se determina daca fapta constituie contravenţie.

În apelul declarat împotriva sentinţei mai sus-menţionate, apelantul reia motivele invocate în faţa instanţei de fond.

În mod corect şi legal, instanţa de fond a reţinut că procesul verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 fiind pe deplin respectate şi dispoziţiile art. 16 alin. 1 din acelaşi act normativ.

Susţinerile apelantului sunt neîntemeiate pentru următoarele motive: în data de ZZ.LL.2016, în punctul de trecere a Frontierei Petea, jud. Satu Mare, a efectuat un control operativ şi inopinat asupra auto cu numărul de înmatriculare … si a remorcii cu numărul de înmatriculare …, aparţinând X SRL si condusă de către numitul C, având CNP ….

În urma controlului efectuat asupra autoutilitarei mai sus menţionate, precum si a remorcii, a verificării mărfurilor încărcate în autoutilitara si remorcă, echipa de control a constatat existenţa mai multor bunuri printre care un număr de … anvelope semiuzate fara janta, … bucati anvelope de autoturisme cu janta second hand, … bucati jenti de autoturisme second hand si … bucăţi de anvelope de motocicleta fara janta second- hand.

La solicitarea prezentării documentelor de însoţire a mărfii, şoferul C, CNP … a prezentat un CMR- fara număr din data de ZZ.LL.2016, in care apare ca cumpărător R, CNP … deci o persoana fizica.

Astfel, există suspiciunea rezonabila că produsele transportate în aceste cantităţi sunt destinate comercializării, încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 12 /1990, republicată, privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, art. 1, lit. a, adică efectuarea de activităţi de producţie, comerţ, sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege, în speţă persoana fizică nu este autorizată să efectueze astfel de activităţi, întocmindu-se astfel procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria … nr. …/ZZ.LL.2016, aplicându-se sancţiunea contravenţională prevăzută la art. 2, alin, 1, din aceeaşi lege, in cuantum de … lei.

În cuprinsul apelului formulat se invocă faptul că echipa de control a trecut greşit numele, domiciliul respectiv codul numeric personal al contravenientului, astfel menţionează faptul ca in urma verificării bazei noastre de date numitul R figurează cu domiciliul in localitatea …, nr. …, Jud. …, aşa cum recunoaşte faptul ca in urma cu câţiva ani a locuit la aceasta adresa acesta schimbându-si ulterior domiciliul si probabil cetăţenia, aceste date neputând atrage nulitatea procesului verbal conform OG2/2001 deoarece este aceeaşi persoana care a săvârşit fapta.

De asemenea, în legătura cu indicarea eronată a cuantumului amenzii şi a jumătăţii minimului acesteia, apreciază că nu se impune o reindividualizare a sancţiunii aplicate de către agenţii constatatori, întrucât aceasta a fost corect individualizată prin raportare la pericolul social al faptei, care rezultă nu numai din modul în care a fost săvârşită fapta ci şi din modul în care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenţionale. Aşadar, sancţiunea aplicată de … este adecvată, mai ales datorita faptului că agentul economic în conformitate cu prevederile OG 2/2001 actualizată, are posibilitatea de a achita în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii, respectiv suma de … lei.

Cu privire la comunicarea procesului verbal de contravenţie seria DGAF nr. … din ZZ.LL.2016 aceasta s-a realizat conform O.G 2/2001, respectiv aceasta s-a realizat prin poştă cu confirmare de primire, respectându-se astfel procedura de comunicare.

De asemenea, în cuprinsul apelului se invocă lipsa descrierii exacte a faptei şi nulitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, cu privire la acest aspect solicită respingerea acesteia având în vedere faptul că LL.2016, la descrierea faptelor, echipa de control descrie amănunţit toate aspectele în circumstanţa cărora s-a sancţionat petenta.

Referitor la excepţia nulităţii absolute a procesului verbal de contravenţie atacat, invocat de petenta solicită respingerea acesteia întrucât, aşa cum se poate observa, procesul verbal de contravenţie atacat, a fost întocmit cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de forma nelipsind nici una dintre menţiunile care, potrivit art. 17 din OG 2/2001 rep., si atrage nulitatea absoluta al acestuia. Este corectă descrierea faptei, cu indicarea tuturor elementelor şi împrejurărilor în care s-a săvârşit, neputând fi vorba despre o nulitate absolută, în condiţiile în care formalităţile necesare (prin prisma respectării dreptului la apărare al contravenientului), au fost menţionate amănunţit şi în concret astfel încât se poate verifica încadrarea corectă a faptei în textul normei care reglementează si sancţionează contravenţia precum şi realitatea menţiunilor consemnate în procesul verbal.

In drept, a invocat art. 471 alin. 5 Cod de procedura civila.

Analizând sentinţa atacata prin prisma motivelor invocate, cât şi a dispoziţiilor art. 476 C.proc.civ., instanţa de apel apreciaza apelul ca fiind  nefondat pentru următoarele:

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 „instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe, prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii,despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării” iar potrivit art.  5 alin. 5  din acelaşi act normativ,,Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite”, iar la art. 21 se prevede că “sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

 În mod corect, prima instanţă a analizat procesul verbal de contravenţie contestat sub aspectul motivelor invocate de către petent prin plângerea contravenţionala formulată, în sensul că acestea au fost apreciate ca neîntemeiate şi înlăturate, actul de constatare a contravenţiei contestat îndeplinind exigenţele de formă şi de fond prevăzute sub sancţiunea nulităţii de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Nu se vor retine sustinerile apelantului, conform carora indicarea gresita a numelui sau, R, desi este si cetatean german si numele sau, de fapt, este R cu alt prenume, ar echivala cu lipsa numelui, intrucat, procesul-verbal atacat cuprinde datele de identificare existente in evidentele autoritatilor romane, inclusiv CNP-ul, astfel ca mentionarea corecta a numelui, dar mentionarea gresita a prenumelui ar atrage nulitatea procesului verbal numai daca dubiul privind identificarea persista.

Nu se va retine nici motivul de nulitate privind indicarea eronata a domiciliului sau, intrucat procesul-verbal a fost receptionat de apelantul petent la adresa mentionata in procesul-verbal – fila 47 din dosarul de fond, acesta a introdus plangerea contraventionala in termenul prevazut de lege, astfel ca nu se impune anularea procesului verbal din moment ce nu s-a invederat o vatamare concreta care sa nu poata fi inlaturata decat prin anulare.

In mod corect a retinut prima instanta ca in ceea ce priveşte criticile petentului referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 din OG nr. 2/2001, referitoare la datele personale din actul de identitate, codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului, acestea nu sunt întemeiate. În cadrul plângerii contravenţionale, petentul şi-a putut expune toate obiecţiunile cu privire la procesul-verbal atacat, având posibilitatea, în cadrul acestei proceduri, să administreze orice mijloace de probă, neputându-se prevala de existenţa unei vătămări care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului-verbal.

In ceea ce priveste indicarea cuantumului amenzii si a jumatate din minimul acesteia, instanta retine ca in mod corect s-a mentionat ca amenda aplicata este in cuantum de … lei, iar jumatate din minim este de … lei, intrucat potrivit art. 2 din legea  nr. 12 din  6 august 1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, minimul este de 500 lei, iar maximul de 5000 lei:

„1) Contravenţiile prevăzute la art. 1 săvârşite de către persoane fizice se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei, iar dacă sunt săvârşite de persoane juridice, cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei.”

Nu se va retine nici incidenta prescriptiei executarii sanctiunii contraventionale, pe motiv ca procesul verbal nu a fost comunicat la domiciliu, intrucat procesul-verbal a fost receptionat de apelantul petent la adresa mentionata in procesul-verbal si acesta a introdus plangerea contraventionala in termenul prevazut de lege. Prin formularea plangerii, este evident ca a luat cunostinta de incheierea procesului verbal.

Nu se va retine ca organul constatator nu a descris fapta, intrucat din cuprinsul procesului-verbal atacat, rezulta descrierea corespunzatoare a faptei: în urma controlului operativ efectuat în data de ZZ.LL.2016 la punctul de frontieră Petea, jud. Satu Mare, la intrarea în ţară din Ungaria, asupra mijlocului de transport cu nr. …, aparţinând SC „X” SRL s-a constatat că acesta transporta diverse bunuri second hand (36 tone), bunuri aparţinând numitului R, conform CMR din data de ZZ.LL.2016. În urma verificării faptice a bunurilor s-a constatat existenţa unui număr de … bucăţi anvelope second hand fără jante, … bucăţi anvelope de autoturisme cu jante, … bucăţi jante autoturisme şi … bucăţi anvelope de motocicletă, mărfuri care depăşesc cu mult necesarul de consum al unei familii sau persoane. Pentru descrierea faptei nu este necesara o formula sacramentala, fiind suficient ca elementele esentiale ale acesteia sa se poata desprinde din continutul procesului-verbal. Or, in speta de fata, rezulta cu claritate fapta savarsita.

In ceea ce priveşte starea de fapt consemnată în procesul verbal de contravenţie contestat, instanţa de control constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că aceasta este corespunzătoare realităţii, susţinerile petentului formulate prin plângere şi prin apel, nefiind de natură să dovedească contrariul celor reţinute prin procesul verbal de contravenţie contestat.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine ca deşi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). 

Nu se vor retine sustinerile apelantului, conform carora nu a savarsit contraventia retinuta, intrucat in mod corect s-a retinut, prezumţia de efectuare de activităţi de comerţ sau prestări de servicii (conform art. 1 lit a din legea 12/1990), raportat la achiziţionarea unui numar mare de anvelope pentru petent. In mod corect organele de control au exclus ipoteza uzului personal/familial, avand in vedere că bunurile achiziţionate depăşesc necesarul rezonabil pentru uzul personal sau familial, iar petentul nu a probat o alta destinatie a bunurilor respective.

Petentul nu a adus elemente probatorii pertinente în faţa instanţei, argumentele acestuia nefiind suficiente pentru a răsturna prezumţia de legalitate de care se bucură actul de control. De asemenea, instanta retine ca nimic nu se opune ca organele de constatare sa apeleze la prezumtia de efectuare a unor activităţi de comerţ sau prestări de servicii in cazul achizitionarii de catre o persoana a unei cantitati de bunuri care exced necesitatilor normale ale sale, petentul avand posibilitatea de rasturna aceasta prezumtie.

Instanta apreciaza ca nu se impune reindividualizarea sanctiunilor, intrucat fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere ca potentialii clienti nu beneficiaza de prevederile privind protectia consumatorilor si ca nu s-au achitat impozitele şi taxele aferente unei activitati comerciale. Ţinând cont de aceste aspecte, instanţa retine că sancţiunile aplicate au fost stabilite legal şi sunt proporţionale cu gradul de pericol social al faptei, petentul neproband elemente care sa justifice inlaturarea sanctiunilor principale sau complementare.

Constatând că prima instanţă a procedat la o analiză şi soluţionare corectă a  plângerii contravenţionale formulată, lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a procesului verbal de contravenţie contestat sau a sentinţei apelate, în temeiul art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001, art. 480 C.proc.civ., instanţa urmează să respingă apelul  declarat de petent ca nefondat şi să menţină ca temeinică şi legală sentinţa atacata, conform dispozitivului prezentei.

Domenii speta

Spete similare