Decizie de plată emisă de apia. Condiţii de formă ale actului administrativ. Motivarea actului administrativ.

Hotărâre 1066/R din 18.10.2017


Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conţină şi elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate. În acest sens, nemotivarea deciziei de plată reprezintă o cauză de nulitate a acesteia, întrucât obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o cerinţă de legalitate.

Prin sentinţa civilă nr. 513/08.06.2017 Tribunalul Covasna a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean B. şi pe cale de consecinţă a dispus anularea deciziei nr. 19204006/15. 10.2016 şi a deciziei nr. 13037/15.12.2016. Totodată, a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 50 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean B. solicitând casarea cu rejudecare cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

Se invocă faptul că instanţa în mod greşit a reţinut că reclamanta îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru forma de sprijin acordată în condiţiile în care la data depunerii cererii, contractul de vânzare-cumpărare nr. xxxx/24.09.2012 încheiat de intimata pârâtă cu procesatorul S.C. C. S.A. pentru livrarea laptelui de vacă era suspendat prin acordul de suspendare încheiat la data de 28.05.2015 astfel încât cerinţa prevăzută de art. 75 lit. d din OMADR nr. 619/2015.

Recurenta mai critică reţinerea instanţei cu privire la nemotivarea deciziei atacate, menţionând că decizia de plată nr. 19204006/15.10.2016 cuprinde toate actele normative din legislaţia naţională şi comunitară care se aplică formelor de sprijin solicitate de fermier.

Intimata legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Se arată că în mod corect s-a reţinut că actul contestat nu cuprinde vreo motivare care să justifice aplicarea sancţiunii ceea ce atrage nulitatea absolută a acestuia.

Pe fond, se arată că a fost dovedit la depunerea cererii în anul 2015 reclamanta avea încheiat contract cu S.C. C. S.A., contract ce fusese suspendat şi nu reziliat iar din facturile fiscale emise în perioada 31.01.2015-31.05.2015 rezultă că reclamanta a livrat lapte către S.C. C. S.A. în cursul anului 2015.

Recurenta pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor art. 498 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat.

Curtea reţine că prima instanţă a fost învestită cu cererea de anulare a deciziei de plată nr. 19204006/15.10.2016 prin care i-au fost stabilite sancţiuni suplimentare în sumă de 64.956,39 lei.

Motivul principal al anulării deciziei a constat în lipsa motivării în fapt şi în drept a actului administrativ atacat.

Analizând legalitatea hotărârii atacate, Curtea constată că argumentele instanţei de fond privind viciul nemotivării actului administrativ contestat sunt întemeiate.

Dispoziţia contestată se limitează la enumerarea textelor de lege în baza cărora a fost emis, fără să fie indicată în concret neregula constată, condiţiile de eligibilitate încălcate precum şi modul de individualizare a sancţiunii.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conţină şi elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate. În acest sens, nemotivarea deciziei de plată reprezintă o cauză de nulitate a acesteia, întrucât obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o cerinţă de legalitate.

Motivarea actului administrativ, justificarea raţiunilor de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii acestuia, reprezintă o garanţie a respectării legii şi a ocrotirii drepturilor individuale.

În consecinţă, criticile aduse în recurs nu sunt în măsură să înlăture considerentele primei instanţe, în mod corect fiind anulată decizia atacată.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 496 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat.

În baza art. 453 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească intimatei S.C. A. S.R.L. suma de 300 de lei, cheltuieli de judecată în recurs.