Validare poprire – terţul poprit are obligaţia să consemneze suma de bani pe care ar trebui să primească debitorul şi să trimită dovada executorului judecătoresc, în caz contrar se impune validarea popririi

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 07.05.2015, sub nr. 49586/299/2015, creditoarea S.A.R.L. a solicitat în contradictoriu cu debitorul N.C. şi cu terţii popriţi PM şi M.L., validarea popririi instituită prin adresa din data de 31.03.2015 din dosarul de executare nr. 163/2012 constituit la BEJ E.M.,. Creditoarea a mai solicitat amendarea terţului poprit conform art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă.

În motivarea cererii de validare a popririi, creditoarea a arătat că terţii popriţi nu au înţeles să se conformeze dispoziţiilor de înfiinţare a popririi asupra tuturor veniturilor prezente şi viitoare ale debitoarei, în termen de 15 zile potrivit art. 456 V.c.pr.civ., până la concurenţa sumei de 33.260 lei şi 930 lei cheltuieli de executare silită şi onorariu executor judecătoresc.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 460 şi art. 456 Cod procedură civilă.

În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea de validare a popririi a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 3).

Deşi au fost legal citaţi, debitorul şi terţul poprit nu au depus întâmpinare, dar s-au prezentat la termen şi au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosar, dosarul de executare şi adresa depusă de ITM.

Analizând probele administrate, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între debitor şi creditoarea cedentă B.C. s-a încheiat Contractul nr. 990  (filele 26-29). La data de 08.10.2010 a fost încheiat contractul de cesiune de creanţe între B.C. (creditor cedent) şi creditoarea din prezenta cauză (creditor cesionar)- filele 30-35.

În temeiul titlu executoriu reprezentat de contractul de credit menţionat, prin cererea de executare nr. 163/11.06.2012, creditoarea a solicitat începerea procedurilor de executare silită pentru recuperarea sumelor restante în cuantum de 24.444,55 lei (f. 25).

Prin încheierea din data de 15.04.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 16619/299/2013 (f. 70) a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitoarei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 990, pentru recuperarea sumei plus cheltuieli de executare.

La data de 04.07.2013, între creditor şi debitoare s-a încheiat un angajament de plată, cu menţiunea că, în caz de nerespectare, executarea silită va continua până la recuperarea integrală a debitului. La data de 28.05.2014, faţă de nerespectarea angajamentului de plată de către debitoare, creditoarea a depus cerere la BEJ E.M. de stăruinţă în executarea debitului, iar la data de 30.03.2015 a depus cerere de actualizare a debitului până la data de 30.03.2015 la suma de 33.260 lei, astfel cum a procedat executorul judecătoresc în procesul-verbal depus la fila 92 din dosar.

Nefiind îndeplinită obligaţia debitorului de a plăti suma datorată conform titlului executoriu menţionat BEJ E.M. a emis adresele de înfiinţare a popririi din data de 31.03.2015 (f. 94), care au fost comunicate la sediile terţilor popriţi în aceeaşi zi pe bază de ştampilă şi semnătură. Prin aceasta s-a dispus înfiinţarea popririi asupra salariului, precum şi asupra oricăror altor drepturi de natură salarială ale debitorului până la concurenţa sumei totale de 33260 lei debit şi 930 lei cheltuieli de executare, poprirea urmând a se face în cota de 1/3 sau ½ din venitul lunar net, conform art. 409 Cod procedură civilă de la 1865. De asemenea, li s-a pus în vedere terţilor popriţi să comunice înfiinţarea popririi şi să trimită dovada indisponibilizării şi consemnării sumei, însă aceştia nu s-au conformat acestor dispoziţii.

Din adresa nr. 41401/23.06.2015 emisă de ITM (f. 109-111) reiese că debitoarea  N.C. are calitatea salariat atât a PM, cât şi a M.L., fiind încheiat cu terţii popriţi contractul individual de muncă nr. 49 pe perioadă nedeterminată, la ambele societăţi contractul a început la data de 01.02.2013, dar în cazul M.L., contractul de muncă începe să îşi producă efecte de la 01.02.2013 cu funcţia de manager de produse, iar în cazul PM, contractul de muncă începea să producă efecte de la 04.09.2013 cu funcţia de director resurse umane.

Astfel, instanţa nu poate reţine apărarea terţului poprit PM potrivit căreia debitoarea are doar calitate de salariat, apărare care nu a fost dovedită, deşi i-a fost acordat un termen în acest sens, pentru a prezenta dovada faptului că ar fi vorba despre o eroare administrativă care ar putea fi corectată în revisal. Deşi instanţa a solicitat la termenul din 24.06.2015 probe în acest sens, apărătorul terţului poprit M.L. s-a prezentat la termenul din 10.07.2015, cu un înscris adresat biroului executorului judecătoresc prin care preciza lipsa calităţii de salariat, fără vreo dovadă că a fost efectiv depusă la BEJ. De asemenea, terţii popriţi au depus la termen şi copii chitanţe prin care urmăreau să dovedească faptul că debitoare îşi plăteşte personal datoria către creditoare, câte 180 lei lunar, însă din analiza chitanţelor nu reiese care este motivul plăţii, referinţele de pe chitanţe fiind diferite, iar acestea nu au fost plătite în fiecare lună, motiv pentru care s-a ajuns la înfiinţarea popririi.

După ce instanţa a rămas în pronunţare, terţii popriţi au depus pe lângă concluzii scrise şi înscrisuri, printre care un extras revisal din 13.07.2015, din care rezultă că contractul de muncă încheiat între debitoarea N.C. şi terţul poprit M.L.. a încetat, fără a  preciza data încetării, care este ulterioară introducerii cererii de validare popririi, astfel cum rezultă din adresa emisă de ITM. Dacă ar fi fost vorba despre o eroare a sistemului şi debitoarea nu ar fi avut deloc calitatea de salariat a terţului poprit M.L., ar fi trebuit să apară în sistem ca fiind o eroare şi nu ca fiind un contract de muncă încetat, deoarece un contract de muncă existent chiar şi pe o anumită perioadă de timp atrage drepturi şi obligaţii, contribuţii etc. 

Faţă de calitatea debitoarei de angajat al terţilor popriţi şi comunicarea adresei de înfiinţare a popririi de către executorul judecătoresc, instanţa reţine că terţii popriţi aveau obligaţia, potrivit art. 456 alin. 1 lit. a) Cod procedură civilă 1865, ca în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, să consemneze suma de bani şi să trimită dovada executorului judecătoresc.

În conformitate cu dispoziţiile art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, în cazul în care terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de trei luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi. Potrivit art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă 1865, dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga pe terţul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului, iar în caz contrar va hotărî desfiinţarea popririi.

Astfel, pentru a putea fi validată poprirea este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: pe de o parte, să existe obligaţia terţului poprit de a plăti o sumă de bani debitorului şi refuzul terţului de a indisponibiliza aceste sume, iar pe de altă parte, acţiunea să fie introdusă în termen de o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă.

În ceea ce priveşte condiţia referitoare la existenţa unor sume datorate debitorului de către terţul poprit, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. Această condiţie este îndeplinită, având în vedere că debitorul este angajat la terţii popriţi cu contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată anterior înfiinţării popririi, astfel încât terţii popriţi sunt obligaţi să plătească drepturile salariale ce rezultă din raporturile de dreptul muncii. Drepturile salariale datorate de terţii popriţi debitorului ar fi trebuit consemnate către executorul judecătoresc, în limita urmăribilă, însă aceştia nu au făcut dovada îndeplinirii obligaţiei.

Referitor la a doua condiţie, instanţa constată că prezenta acţiune a fost introdusă în interiorul termenului de trei luni în care terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, având în vedere că adresa de înfiinţare a popririi a fost comunicată terţului poprit la data de 31.03.2015, iar cererea de validare a popririi a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti la data de 07.05.2015.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept prezentate, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, instanţa a admis, în parte, cererea formulată de creditoare şi a dispus validarea popririi înfiinţată prin adresele de înfiinţare a popririi din data de 31.03.2015, comunicate la data de 31.03.2015, emise în dosarul de executare nr. 163/2012E deschis la BEJ E.M. asupra veniturilor salariale datorate debitorului N.C. de terţii popriţi PM şi M.L.., pentru suma de 33.260 lei şi 930 lei cheltuieli de executare, cu consecinţa obligării terţilor popriţi să plătească creditoarei, în limita creanţei şi în limita urmăribilă, sumele datorate debitorului, începând cu data de 31.03.2015 şi până la realizarea integrală a creanţei executate silit în dosarul de executare nr. 163/2012 deschis la BEJ E.M..

În ceea ce priveşte cererea creditoarei privind amendarea terţului poprit, instanţa a reţinut că, în conformitate cu art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă, una dintre condiţiile cerute pentru a putea fi aplicată o astfel de sancţiune este neexecutarea cu rea-credinţă a obligaţiilor. Cum reaua-credinţă nu se poate prezuma şi la dosar nu există probe din care ar rezulta aceasta, instanţa a respins cererea creditoarei sub acest aspect.

Domenii speta

Spete similare