Drept fiscal. Nivel dobândă oug 52/2017.

Nivelul dobanzii, pentru cererile formulate în baza OUG nr 52/2017 este stabilit expres prin acest act normativ şi prin Ordinul Ministerul Mediului Nr. 1.488 din 12 decembrie 2017/Ministerul Finanţelor Publice Nr. 3.198 din 11 decembrie 2017. În materia restituirii voluntare a taxelor, obiect al actului normativ, dobânda care poate fi acordată este cea reglementată de acesta, respectiv cea prevăzută de art 174 alin 5 din Legea nr 207/2015.

Prin sentinţa nr.2406 din 23 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.5292/63/2018 a fost admisă acţiunea privind pe reclamanta NA, în contradictoriu cu pârâtele ACMC  şi AFM.

 A fost dispusă anularea Deciziei de respingere nr. 4779/11.06.2018 emisă de DGRFP Craiova – AJFP Dolj - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii.

 A fost obligată pârâta ACMC la modificarea Deciziei de restituire nr. 4112459/06.08.2014, în sensul achitării şi a diferenţei de 19.894 lei, reprezentând dobândă aferentă sumei achitate cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare. 

Împotriva sentinţei nr.2406 din 23 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.5292/63/2018 au declarat recurs pârâtele ACMC şi AFM

 În motivarea recursului, recurenta pârâtă ACMC a susţinut că hotararea atacata a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept material (art.488, pct.8 CPC).

 În ceea ce priveste dezlegarea pe fond a cauzei, au arătat că solutia este pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.

 În conformitate cu prevederile art. 1, 3, 5, si 6 din OUG nr. 52/2017 s-a emis Decizia nr. 3537555/06.03.2018 de solutionare a cererii privind taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule si timbru de mediu in suma de 17.623 lei care a fost restituita reclamantei conform Notei privind restituirea/rambursarea unor sume nr. 8375/03.05.2018.

 În baza dispozitiilor OUG nr. 52/2017 s-a intocmit Procesul verbal nr. 4112455/14.05.2018 privind calculul dobanzilor aferente sumelor reprezentand taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule si timbru de mediu si Nota privind restituirea/rambursarea  dobanzii nr. 8375/14.05.2018 in suma de 13.570 lei.

 Potrivit art. 1 alin. 1, teza finala din OUG nr. 52/2017 ”Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 174 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.”

 Potrivit art. 174 alin. (5) din Legea nr. 20712015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, ”Nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de intarziere.” 

 Totodata, potrivit Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 52/2017 la art. 4 alin. 4.2 :”dobanda cuvenita contribuabilului se calculeaza asupra sumei de restituit care se inmulteste cu numarul de zile aferent perioadei cuprinse intre data perceperii taxei/timbrului si data restituirii efective si cu nivelul dobanzii prevazute de art. 174 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, respectiv 0,02 % pe zi."

 Raportat la dispozitiile legale precitate, se constată ca in solutionarea prezentei cauze, instanta de fond nu a aplicat dispozitiile legale incidente in cauza, ba mai mult a modificat dispozitiile legale incidente in speta,.

 Solutia data de instanta de fond este nelegala, intrucat a modificat modalitati de calcul a dobanzilor ce se cuvin a fi, restituite reclamantului, încalcand astfel prevederile art. 1 alin. 1, teza finală  din OUG nr.52/2017.

 Prin urmare, din continutul dispozitiilor art. 1 alin. 1, teza finala din OUG nr. 52/2017 si al art. 174 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 nu rezulta modalitatea de calcul sustinuta de instanta de fond, care sa conduca la acordarea diferentei de 19.894 lei reclamantei.

 Interpretarea data de catre instanta de fond presupune a modifica art. 1 alin. 1, teza finala din OUG nr. 52/2017, ceea ce nu este permis.

 Contrar sustinerilor instantei de fond, recurenta pârâtă a învederat că potrivit jurisprudentei comunitare ( hotărârea din data de 18.04.2013, cauza C-565/2011-Irimie invocata de instanta de fond), justitiabilii au dreptul la restituirea sumelor platite statului membru sau a celor retinute de acesta in legatura directa cu taxa perceputa fara temei; principiul obligarii statelor membre sa restituie cu dobanda taxele percepute cu incalcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urma drept. Rezulta din punctul 27 al  Hotararii in cauza C-565/11 Irimie, interpretat a contrario, ca o reglementare care prevede acordarea dobanzii pentru perioada cuprinsa intre data perceperii taxelor auto si data restituirii respecta principiul efectivitatii, intrucat asigura dreptul contribuabilului la o despagubire adecvata pentru pierderea suferita prin plata nedatorata a taxei auto.

 Cu respectarea jurisprudentei mentionate, art. 1 alin. 1, teza finala din OUG nr. 52/2017 a prevazut ca, contribuabilii care au achitat taxele auto mentionate la art. 1 alin. (1) din respectivul act normativ au dreptul la dobanzi pentru perioada cuprinsa intre data perceperii taxelor auto si data restituirii. Respectivele dispozitii reprezinta lex specialis si inlatura de la aplicare orice alte norme contrare.

 Fata de toate aceste considerente, Decizia de restituire a dobanzilor in cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget nr. 4112459/14.05.2018 si decizia nr. 4779/11.06.2018 sunt temeinice si legale, iar sentinta nr. 2406/23.11.2018 pronuntată de Tribunalul Dolj este nelegala.

 În concluzie, având în vedere motivele invocate, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea a sentintei nr. 2406/23.11.2018 pronuntată de Tribunalul Dolj și in rejudecare  respingerea actiunii ca neintemeiata.

 În motivarea recursului, recurenta pârâtă AFM a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Administrației Fondului pentru Mediu, având în vedere prevederile exprese ale art. I din O.U.G. nr. 52/2017 care stipulează că taxele se restituie , prin cerere adresată organului fiscal central competent". Totodată, conform art. 3 din O.U.G. nr. 52/2017 „Prin organ fiscal central competent se înţelege Agentia Națională de Administrare Fiscală, prin structurile de specialitate, cu atribuţii de administrare a creantelor fiscale, inclusiv unitățile subordonate acesteia.

 Mai mult, art. 5 din același act normativ, prevede că „Cererea de restituire se soluţionează prin decizie emisă de către organul fiscal central competent, în conformitate cu prevederile art. 77 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, care se comunică contribuabilului, conform prevederilor art. 47 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

 Întrucât calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între pârâtul chemat în judecată și persoana obligată în raportul obligațional dedus judecății, îndreptățirea de a fi parte în proces aparținând numai titularului drepturilor și obligațiilor ce formează obiectul raportului de drept material și presupunând existența unei identități intre persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptului afirmat și având în vedere că Agenția Națională de Administrare Fiscală este instituția care primește și soluționează cererile de restituire, solicităm instanței să constate lipsa calității procesual pasive a Administrației fondului pentru mediu.

 În ceea ce privește sentința recurată, recurenta a susţinut că în mod eronat instanța de fond a admis cererea reclamantului, fără a avea în vedere prevederile jurisprudenței comunitare (a se vedea Hotărârea din 18 aprilie 2013, Irimie, C-565/11), conform căreia justițiabilii au dreptul la restituirea sumelor plătite statului membru sau a celor reținute de acesta în legătură directă cu taxa percepută fără temei; principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept. Rezultă din punctul 27 al Hotărârii în cauza C-565/11, Irimie, interpretat a contrario, că o reglementare care prevede acordarea dobânzii pentru perioada cuprinsă între data perceperii taxelor auto și . data restituirii respectă principiul efectivității, întrucât asigură dreptul contribuabilului la o dcspăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei

auto.

 Cu respectarea jurisprudenței menționate, art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 52/2017 a prevăzut că, contribuabilii care au achitat taxele auto menționate la art. I alin. (l) din respectivul act normativ au dreptul la dobânzi pentru perioada cuprinsă între data perceperii taxelor auto și data restituirii.

 Având în vedere cele arătate, instanța de fond nu a avut în vedere că respectivele dispoziții reprezintă lex specialis și înlătură de la aplicare orice alte norme contrare, așadar înlătură art. 182 din Codul de procedură fiscală, respectiv dispozițiile cap. II pct. 2 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

 În atare condiții, contribuabilii, beneficiază de o despăgubire adecvată, prin obținerea de dobânzi începând de la data plătii fără temei a taxei și până la restituirea acesteia, într-un cuantum ce asigură repararea integrală a prejudiciului suferit și cu respectarea principiului efectivității.

 Pentru considerentele expuse, recurenta pârâtă a solicita instanței să pronunțe o hotărâre prin care să admită prezentul recurs, să caseze hotărârea recurată și, pe cale de consecință, să dispună respingerea cererii de chemare în judecată.

 La data de 06.02.2019, intimata reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, arătând următoarele:

 I .Cu privire la recursul declarat de ACM

 În esență, se susține faptul că sentința este nelegală deoarece a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că instanța de fond ar fi modificat art.1, alin.l, din O.U.G. 52/2017, deși acest articol dispune că au dreptul la dobânzi pentru perioada cuprinsă între data perceperii taxei și data restituirii acesteia dispoziție ce reprezintă lex specialis, ceea ce înlătură de Ia aplicare orice alte norme contrare.

 Această critică nu este corectă deoarece pe de-o parte a fost susținută și la instanta de fond, instanță ce a analizat-o și a constatat în mod judicios că aplicarea unei dobânzi unice de 0,02% prevăzută în art.l din O.U.G. 52/2017 este contrară hotărârilor pronunțate de C.J.U.E. În procedura reglementată în art.267 din T.F.U.E. ( C56511/2013 paragrafele 26/27) și cauza 331/13 Ilie Nicolae Nicula fiind reținută încălcarea principiului efectivității, principiu care impune ca într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzii eventual datorate, Să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei. Prin reglementarea din art. 1, pct. 1, se încalcă acest principiu al efectivității deoarece nivelul dobânzii de 0,02% ne privează de o despăgubire corectă pentru pierderea sułerilă prin plata nedatorată a taxei ce a fost încasată nelegal de către recurentă la data 23.10.2007, această reglementare încălcând prevederile art. 148 alin.2 din Constituție, respectiv art.4 din T.F.U.E., care prevăd ca statele să respecte aceste principii.

 Curtea Constituțională, în decizia 694 din 21.10.2015, pct.34, în considerentele general obligatorii, precizează că, în ceea ce privește acordarea dobânzii ca mijloc de acoperire a prejudiciului, se constată că acoperirea prejudiciului ar trebui să se facă prin acordarea dobânzii fiscale, care potrivit legii, reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului creat creditorului, asigurând punerea acestuia în situația patrimonială în care s-ar fi aflat dacă obligația debitorului ar li executată în termen. Curtea a constatat că pentru satisfacerea acestei cerințe, dobânda acordată va trebui să acopere atât valoarea pierderii efective  de creditor, cât și valoarea câștigului nerealizat. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut că dobânda cuvenită contribuabilului îndreptățit la restituirea unor sume ce se dovedesc a fi achitate fără a fi datorate este cea prevăzută de art. 124 și art. 120 alin. 7 din O.G.92/2003, Cod Procedură Fiscală.

 Şi decizia RIL din 22.06.2015 pronunţată de I.C.C..J care de asemenea stabilește dobânda care se acordă pentru sumele încasate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare și taxă pentru emisii poluante, este dobânda fiscală prevăzută de dispozițiile art. 124 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile cu art. 120 alin. (7) din O.G. 92/2003.

 Instanța de fond a avut în vedere aceste reglementări și a constatat că, în raport de data încasării taxei (23.10.2007), valoarea pierderii efective suferite de reclamantă, cât și valoarea câștigului nerealizat nu este acoperit de o dobândă de 0,02% prin care se dispune și aplicarea retroactivă a acestei cote.

 Prin soluția pronunțată nu s-a încălcat principiul legii speciale și s-a avut în vedere faptul că, printr-o dispoziție a ordonanței 52/2017, nu se respectă obligațiile prevăzute în constituție, într-o decizie RIL, sau într-o prevedere general obligatorie prevăzută de o decizie a Curții Constituționale, cu precizarea că dobânda aplicabilă trebuie să fie restituită în întregime și în funcție de momentul în care a fost percepută, potrivit principiului accesorium sequitur principalem.

 În consecință, aceste critici au fost invocate la instanța de fond, care prin analiza efectuată a constatat că am fost prejudiciați cu suma de 19894 lei, prin aplicarea retroactivă a unei dobânzi unice în perioada când dobânda fiscală avea un nivel mai mare, Acest mod de calcul încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, prevăzut de art.6 Cod Civil.

 2. Cu privire la recursul declarat de AFM, a susţinut că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:

 Se susține excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, invocând articolele din O.U.G. 52/2017. Taxa specială de înmatriculare, taxa de poluare și timbrul de mediu s-au constituit ca venit la Fondul pentru Mediu și au fost gestionate de către Administrația Fondului pentru Mediu, astfel că este necesar ca recurenta pârâtă să aibă calitate procesuală pasivă alături de organul fiscal competent.

Cu privire la critica fondului, recurenta, ca și în cadrul instanței de fond, reia motivele invocate de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii, acestea fiind analizate de către instanță, care a constatat că sunt neîntemeiate și că în mod efectiv reclamanta a fost prejudiciată prin nivelul dobânzii unice de 0,02% pe zi, cu suma de 19894 lei.

 În raport de aceste motive, intimata reclamantă a solicitat respingerea ca neîntemeiate a recursurilor pârâtelor recurente, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală, prin care a aplicat corect prevederile C.J.U.E., hotărârile pronunțate de I.C.C.J. respectiv C.C.R cât și legislația

Recursurile sunt fondate pentru considerentele care succed:

 Potrivit dispoziţiilor art 488 alin 1 pct 8 C.pr.civ., invocate de recurente, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Se invocă  de către recurente aplicarea greşită în cauză a prevederilor art 1 alin 1 teza finală din OUG 52/2017, conform cărora: “(1) Contribuabilii care au achitat taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, prevăzută la art. 2141 - 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, taxa pe poluare pentru autovehicule, prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 140/2011, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu modificările ulterioare, şi timbrul de mediu pentru autovehicule, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2014, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu au beneficiat de restituire până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă pot solicita restituirea acestora, precum şi a dobânzilor datorate pentru perioada cuprinsă între data perceperii şi data restituirii, prin cerere adresată organului fiscal central competent. Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 174 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.”

Din analiza acestei norme juridice, cu referire la dobanda, se reţine că legiuitorul a stabilit expres nivelul dobanzii, exclusiv pentru cererile formulate în baza OUG nr 57/2017.

Aşadar, in materia restituirii voluntare a taxelor, obiect al actului normativ, dobânda care poate fi acordată este cea prevăzută de acest act normativ, respectiv cea prevăzută de art 174 alin 5 din Legea nr 207/2015.

Faţă de această prevedere expresă, în mod eronat instanţa de fond a reţinut pentru o parte din perioada în cauză cuantumul dobânzii prevăzute de OG nr 92/2003, admiţând acţiunea. De altfel, după cum rezultă şi din cererea de restituire nr 8375/01.09.2017, reclamanta intimată a solicitat restituirea în temeiul dispoziţiilor OUG 52/2017, acesta fiind temeiul de drept al cererii care a stat la baza pretinsului refuz nejustificat, contestat în cauză.

În acelaşi sens, prin Ordinul Ministerul Mediului Nr. 1.488 din 12 decembrie 2017/Ministerul Finanţelor Publice Nr. 3.198 din 11 decembrie 2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, în vigoare la momentul emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei s-a detaliat modul de calcul al dobânzii, prevăzându-se expres că “ 4.2. Dobânda cuvenită contribuabilului se calculează asupra sumei de restituit care se înmulţeşte cu numărul de zile aferent perioadei cuprinse între data perceperii taxei/timbrului şi data restituirii efective şi cu nivelul dobânzii prevăzut de art. 174 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, respectiv 0,02%/zi.”

În ceea ce priveşte invocarea deciziei nr  14 /2015 pronunţată în dosarul nr 9/2015, Curtea  reţine că această vizează alte aspecte, respectiv s-a stabilit  corelaţia OG nr 9/2000 si OG nr 13/2011 cu OG nr 92/2003, reţinându-se că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 9/2000 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011, care reglementează dobânda legală şi, respectiv, dobânda legală remuneratorie nu sunt incidente în situaţia analizată, în raport cu prevederile cu caracter special aplicabile în materie fiscală, reprezentate de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, s-a stabilit momentul de la care curge dobânda fiscală, reţinându-se că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 994 din Codul civil din anul 1864, ale art. 1.535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, ale art. 124 alin. (1) şi art. 70 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, momentul de la care curge dobânda fiscală pentru sumele încasate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare şi taxă pentru emisii poluante, restituite în temeiul hotărârilor judecătoreşti, este reprezentat de data plăţii acestor taxe.

Aşadar, prin această decizie nu s-a analizat cuantumul dobânzii aşa cum rezultă din temeiul legii speciale, OUG 52/2017, raportat la Codul de procedură fiscală. Nici cauza C-565/2011-Irimie pronunţată de CJUE nu analizează cuantumul dobanzii pe diferite perioade de timp, nu stabileşte că un astfel de cuantum precum cel la  care face referire OUG 57/2017 nu ar corespunde principiului efectivităţii despăgubirii, ci analizează doar perioada pentru care ar trebui achitată dobanda. Cauza C‑331/13 Ilie Niculae Nicula, invocată de intimată prin întâmpinare nu vizează normele obiect al cauzei, ci analizează sistemul de restituire al taxelor percepute potrivit  OUG nr. 9/2013. Şi  decizia CCR nr 694/21.10.2015 vizează alte aspecte, respectiv neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 124 alin. (1) raportate la cele ale art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu referire la data de la care se calculează dobânda prevăzută de acest act normativ.

De altfel, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existenţa unui element de drept comunitar, care să atragă incidenţa normelor comunitare.

Curtea reţine că, în cauză a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art 1 alin 1 teza finală din OUG 52/2017, nefiind încă pronunţată o decizie. S-a reţinut în sesizare de către instanţa de fond că, prin modul în care este reglementat nivelul dobânzii s-ar încălca prevederile art 148 alin 2, 15 alin 2 şi 20 alin 2 din Constituţie.

Aşadar, de lege lata, OUG 52/2017 reglementează expres cuantumul dobânzii ca fiind cel de art 174 alin 5 din Legea nr 207/2015, astfel cum a fost calculat de organul fiscal.

În ceea ce priveşte critica formulată de AFM, care susţine că nu are atribuţii în procedura reglementată de OUG 52/2017,  Curtea constată că aceasta are în cauza de faţă calitate procesuală pasivă, aşa cum susţine intimata prin întâmpinare

Astfel, Ordinul pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule a fost emis atât de Ministerul Finanţelor Publice cât şi de Ministerul Mediului, Administraţia Fondului pentru Mediu având atribuţii reglementate în această procedură, detaliate în acest act normativ.

În consecinţă, în temeiul art 496 C.pr.civ., s-au admis recursurile declarate, s-a casat sentinţa recurată şi rejudecând s-a respins cererea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare