Decizie salarizare funcţionar public. Premisa aplicării art. 1 alin. 51 din o.u.g. nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015 - existenţa unei persoane care ocupă aceeaşi funcţie, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, dar cu un nivel

 Decizie salarizare funcţionar public. Premisa aplicării art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015 - existenţa unei persoane care ocupă aceeaşi funcţie, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, dar cu un nivel de salarizare superior.

- art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare

- Decizia nr. 23/26.09.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Interpretarea dată de ÎCCJ prin decizia nr. 23/2016 art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, are în vedere intenţia legiuitorului ca prin adoptarea acestei norme să elimine discriminările existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, iar nivelul de salarizare al fiecărei persoane care poate invoca beneficiul normei de la art. 1 alin. 51 este cel care decurge din prevederile art. 1 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 83/2014. Or, situaţia premisă în prezenta cauză este diferită, întrucât, aşa cum arată recurenta iar intimatul-reclamant nu a contestat, la data promovării acestuia în gradul profesional superior, nu exista o altă persoană care să fi ocupat funcţia de poliţist local clasa I, grad superior, gradaţia 2, la care să se fi putut alinia salariul reclamantului, aşa încât acesta nu poate pretinde că se află într-o situaţie de discriminare.

Asupra recursului de faţă:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 17.02.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului B. – Poliţia Locală B., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. xx/01.07.2016 privind salarizarea poliţistului local conform O.U.G. nr. 20/2016, precum şi obligarea pârâţilor la emiterea unor noi dispoziţii de reîncadrare în cuprinsul cărora drepturile salariale să fie recalculate conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară raportat la gradul profesional şi clasa deţinută şi acordarea tuturor sporurilor cuvenite, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.1175/CA/12.07.2017 a fost respinsă excepţia tardivităţii acţiunii şi excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea Deciziei nr. xx/01.07.2016, excepţii invocate de pârâtă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Poliţia Locală B. şi în consecinţă a fost obligată pârâta la emiterea unei noi decizii de reîncadrare a reclamantului, în cuprinsul căreia drepturile salariale ale reclamantului să fie stabilite conform Legii nr. 284/2010, la nivelul maxim pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii în cadrul Poliţiei Locale. Totodată, a fost obligată pârâta la calculul şi plata către reclamant a diferenţelor dintre salariul la nivel maxim pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii în cadrul Poliţiei Locale şi salariul efectiv acordat reclamantului, începând cu data de 09.04.2015.

Împotriva acestei soluţii, în termen legal, a declarat recurs pârâta Poliţia Locală B., prin care a solicitat casarea în parte a sentinţei şi, în rejudecare, respingerea în totalitate a acţiunii.

În motivare, recurenta a arătat că reclamantul este angajat al instituţiei din anul 2012, în funcţia publică de poliţist local, clasa I, grad asistent, gradaţia 1, fiind emisă decizia nr. xxx/16.07.2012.

Începând cu data de 01.06.2013, reclamantul a fost promovat în gradul imediat superior, clasa I, grad profesional principal, gradaţia 2, clasa de salarizare 47, fiind emisă decizia nr. xxx/28.05.2013.

La data de 09.04.2015, reclamantul ocupa funcţia de poliţist local clasa I, grad principal, gradaţia 2.

În cadrul instituţiei, la aceeaşi funcţie, grad profesional şi gradaţie erau salarii diferite, deoarece salariul de bază al celorlalţi doi poliţişti locali conţinea şi indemnizaţia de dispozitiv obţinută în baza unor hotărâri judecătoreşti. Reclamantul a mai fost angajatul instituţiei în perioada 01.04.2007-23.05.2011, perioadă în care a beneficiat de spor de dispozitiv conform sentinţei civile nr. 662/CA/2008.

Având în vedere că reclamantului i-a încetat raportul de serviciu începând cu data de 24.05.2011 prin acordul părţilor, în anul 2012 când a fost numit din nou în funcţie, acestuia nu i s-a mai acordat indemnizaţia de dispozitiv, deoarece sentinţa preciza că poate beneficia de aceste drepturi numai până la încetarea raportului de serviciu. Din acest motiv, consideră recurenta că reclamantul nu poate fi aliniat la salariile celorlalţi poliţişti locali, în conformitate cu Legea nr. 71/2015, deoarece indemnizaţia de dispozitiv nu se acordă la nivel de instituţie, tuturor angajaţilor, ci numai celor care au obţinut acest drept în baza unor hotărâri judecătoreşti.

Întrucât la data de 01.07.2016, reclamantul a promovat în grad profesional superior, gradaţia 2, drepturile salariale nu au fost stabilite în baza O.U.G. nr. 83/2014, aşa cum a invocat în mod eronat instanţa de fond, întrucât aplicabilitatea acestui act normativ a încetat în anul 2016, ci conform art. 4 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice în anul 2016 care prevede "pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, că salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată".

Or, arată recurenta, în cadrul instituţiei, la aceeaşi funcţie de poliţist local, grad profesional superior, gradaţia 2, nu există o funcţie similară în plată, de aceea s-a făcut reconstrucţia salariului de bază pornind de la nivelul salariului de încadrare prevăzut pentru acea funcţie în luna decembrie 2009, care a fost actualizat potrivit actelor normative care au reglementat salarizarea în perioada 2010-2016.

Din aceste considerente, salariul de bază al reclamantului în cuantum de 1797 lei a fost corect stabilit prin decizia nr. 65/2016. În cazul în care se va aprecia de către instanţă stabilirea unui alt salariu de bază, solicită recurenta ca instanţa să stabilească salariul de bază similar în plată de care ar putea beneficia reclamantul începând cu data de 09.04.2015, corespunzător funcţiilor deţinute.

 Prin întâmpinare, intimatul-reclamant solicită respingerea recursului, arătând că prin decizia nr. 65/01.07.2016 este nelegală, întrucât veniturile salariale au fost stabilite cu nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, întrucât toţi funcţionarii publici care ocupă funcţii publice similare în cadrul aceleiaşi instituţii publice au dreptul să beneficieze de acelaşi nivel de salarizare, potrivit dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. nr. 57/2015 şi art. 1 alin 5 ind. 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice în anul 2015.

Deşi recurenta a identificat discrepanţe în acordarea drepturilor salariale cuvenite funcţionarilor publici, nu a întreprins demersuri din care să rezulte intenţia de a identifica funcţii similare şi drepturile salariale acordate pentru acele funcţii pentru ca ulterior să se poată dispune o salarizare unitară, limitându-se doar a aprecia că aceste discrepanţe constituie excepţii care trebuie tratate ca atare.

În faza procesuală a recursului s-a administrat proba cu înscrisuri conform art. 492 Cod procedură civilă.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale în materie, Curtea reţine următoarele:

Obligând pârâta la emiterea unei noi decizii de reîncadrare pentru reclamant, în care drepturile salariale să fie stabilite conform Legii nr. 284/2010, la nivelul maxim pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii în cadrul Poliţiei Locale, precum şi la plata diferenţelor dintre salariul astfel calculat şi cel efectiv, începând cu data de 09.04.2015, prima instanţă a reţinut dispoziţiile alin. 51 al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, precum şi interpretarea dată sintagmei "salarizat la acelaşi nivel" prin Decizia nr. 23/26.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, arătând că această modalitate de interpretare asigură eficienţa principiilor reglementate de art. 3 din Legea-cadru nr. 284/2010, în special cel definit la lit. c) şi denotă în mod esenţial asumarea de către legiuitor - prin amendarea textului art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 prin introducerea alin. 51 - a egalităţii de tratament juridic, respectiv un tratament juridic echitabil şi nediscriminatoriu între categoriile de personal din sectorul bugetar care desfăşoară muncă de valoare egală, în sensul de a se asigura acestora, prin aplicarea dispoziţiilor legii de salarizare, o remuneraţie egală.

 A mai reţinut prima instanţă că reclamantul face parte dintre salariaţii funcţionari publici care au promovat începând cu data de 01.01.2011 în grade profesionale superioare ce au beneficiat de drepturi salariale mult mai reduse decât drepturile salariale cuvenite altui funcţionar public încadrat pe o funcţie similară.

În dezacord cu prima instanţă, Curtea reţine că temeiul de drept pe care şi-a bazat prima instanţă soluţia nu este aplicabil în cauză. Interpretarea dată de ÎCCJ prin decizia nr. 23/2016 art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, are în vedere intenţia legiuitorului ca prin adoptarea acestei norme să elimine discriminările existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, iar nivelul de salarizare al fiecărei persoane care poate invoca beneficiul normei de la art. 1 alin. 51 este cel care decurge din prevederile art. 1 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 83/2014.

Or, situaţia premisă în prezenta cauză este diferită, întrucât, aşa cum arată recurenta iar intimatul-reclamant nu a contestat, la data promovării acestuia în gradul profesional superior, nu exista o altă persoană care să fi ocupat funcţia de poliţist local clasa I, grad superior, gradaţia 2, la care să se fi putut alinia salariul reclamantului, aşa încât acesta nu poate pretinde că se află într-o situaţie de discriminare.

Aşa cum rezultă din Extrasul stat de personal al Poliţiei Locale B. din luna aprilie 2015, (f. 38 ds. recurs), discrepanţa salarială pe care o invocă reclamantul îşi are sorgintea în perioada anterioară promovării dispuse prin Decizia atacată prin prezenta acţiune, în care erau trei persoane încadrate pe funcţia publică de execuţie de poliţist local, clasa I, grad principal, treapta 3.

Deşi încadrarea era identică, reclamantul avea un salariu de bază de 1010 lei, faţă de ceilalţi care aveau 1239 lei, diferenţa fiind reprezentată, după afirmaţiile recurentei, de sporul de dispozitiv de care reclamantul nu beneficiază, întrucât efectele sentinţei civile nr. 662/CA/06. 10.2008 pronunţate de Tribunalul Braşov în dosar nr. xxxx/62/2008 (fl. 33 ds. recurs), ce recunoştea indemnizaţia de dispozitiv în favoarea acestuia, au încetat odată cu încetarea raporturilor de serviciu prin acordul părţilor la data de 23.05.2011, acest spor nemaifiind inclus în salariu după ce reclamantul a revenit în cadrul Poliţiei Locale începând cu data de 16.07.2012.

Întrucât reclamantul nu s-a preocupat de înlăturarea stării de discriminare la acel moment şi nu a atacat decizia care îi stabilea salariul de bază de 1010 lei, această situaţie s-a repercutat si asupra salariului stabilit după avansare, angajatorul aplicând corect dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 şi ale legilor anuale de salarizare, fără să aibă posibilitatea legală să facă aplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 71/2015, întrucât nu există personal încadrat pe aceeaşi funcţie ca şi reclamantul şi la care ar fi putut să alinieze salariul acestuia.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârâta Poliţia Locală B., va fi casată în parte hotărârea primei instanţe şi, în rejudecare, va fi respinsă acţiunea completată.

Domenii speta

Spete similare