Cerere pentru comunicare informaţii de interes public, cu plata de daune morale. Lipsa vătămării interesului legitim. Nelegalitatea cererii

Prin cererea  înregistrată pe rolul instanţei sub nr. XXXX , reclamantul F.F. a solicitat obligarea pârâtei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA XXXX la comunicarea informaţiilor solicitate prin adresa din data de 14 mai  2016, precum și la plata de daune morale în sumă de 700 de lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a solicitat pârâtei comunicarea unor informații publice, pârâtei - instituție publică, revenindu-i obligația, conform art. 3 din Legea nr. 544/2001, de a asigura accesul la aceste informații, precum şi faptul că informațiile solicitate nu se încadrează în informații care se exclud, de la comunicare, potrivit art. 12 din aceeași lege.

De asemenea, reclamantul a arătat că pârâta nu a comunicat informațiile solicitate în termenul prevăzut de lege, astfel că a procedat la formularea prezentei acțiuni.

În drept, au fost invocate prevederile art. 6, art. 7 și art. 22 pct. 2 din Legea nr. 544/2001.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că, despre informațiile solicitate, reclamantul, conform dispozițiilor art. 5 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 544/2001, avea posibilitatea de a lua cunoștință  despre acestea la sediul instituției.

De asemenea, pârâta a învederat că reclamantul nu justifică interes în promovare acțiunii, iar față de împrejurarea că a comunicat reclamantului informațiile solicitate, a solicitat respingerea acțiunii.

Examinând actele și lucrările dosarului  instanța constata următoarele :

Prin cererea adresata online pârâtei , reclamantul a solicitat informații privind proiectele de investiții pe anul 2016, valoarea acestor investiții, numărul de persoane care locuiesc cu forme legale în localitate, câte imobile figurează înregistrate în evidente la sfârșitul anului 2015,  însă pârâta nu a comunicat informațiile solicitate.

Prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la comunicarea informaţiilor solicitate prin adresa din data de 14 mai 2016, precum și la plata de daune morale în sumă de 700 de lei, susținând în esență că pârâtei instituție publică, îi revine obligația, conform art. 3 din Legea nr. 544/2001, de a asigura accesul la aceste informații, precum şi faptul că informațiile solicitate nu se încadrează în informații care se exclud, de la comunicare, potrivit art. 12 din aceeași lege.

Din considerentele ce se vor expune, Tribunalul apreciază cererea neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 6 al 1 din Legea nr 544/2001, orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autoritățile şi instituțiile publice, informaţiile de interes public, informații care sunt definite prin art. 2 lit. b din aceeaşi lege ca fiind orice informaţie care priveşte activitățile sau cere rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice indiferent de suportul ori de  forma sau de modul de exprimare a informației

Pe de alta parte, accesul la astfel de informații este garantat atât prin norme constituționale (art. 31 din Constituția României revizuita si republicata in anul 2003) cat si la nivel convențional (art. 10 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale) excepțiile de la aceasta fiind expres prevăzute atât in dreptul intern pertinent consacrat de art. 12 din Legea nr. 544/2001 cat si in art. 10 parag. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale.

Din analiza dispozițiilor legale menţionate reiese că autorităţilor sau instituțiilor publice le pot fi solicitate şi  pot fi obligate să furnizeze  acele informaţii care au legătură cu atribuţiile şi competenţele lor, astfel cum sunt stabilite prin actele normative de organizare şi funcţionare.

În concluzie,  informaţiile publice solicitate de reclamant  privind proiectele de investiții pe anul 2016, valoarea acestor investiții, numărul de persoane care locuiesc cu forme legale în localitate, câte imobile figurează înregistrate în evidente la sfârșitul anului 2015, se încadrează in sfera de aplicare a Legii nr. 544/2001.

Însă, pentru a se folosi de acţiunea în contencios administrativ pusă la îndemână de prevederile art. 22 din Legea nr 544/2001, reclamantul trebuia să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care pârâta să-l respecte.

Astfel, din economia dispozițiilor art. 52 din Constituție şi din prevederile Legii nr. 544/2004, rezultă că acţiunea în contencios poate fi promovată de orice persoana interesată ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate printr-un act administrativ nelegal sau prin refuzul unei autorități de a-i soluţiona o cerere legitimă.

În ceea ce priveşte vătămarea interesului, aceasta se analizează prin raportare la noțiunea de interes legitim privat, deoarece conform art. 2 alin 1 lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se înțelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.

Aşa fiind, se apreciază că activitățile persoanelor fizice se pot întemeia, ca regulă, pe încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime legate de aceste drepturi, în mod excepţional, legea lăsând posibilitatea întemeierii acestora pe încălcarea unui interes legitim public, sub condiția ca afirmarea încălcării acestuia să aibă un caracter subsidiar faţa de invocarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat , în condițiile art. 8 din Legea nr 554/2004.

Prin urmare, reclamantul, în calitatea sa de persoană fizică nu poate acţiona ca atare în contenciosul administrativ decât dacă şi sub condiția în care dovedeşte că este titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private – art. 2 alin 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004 , şi ca atare nu poate solicita obligarea pârâtei la comunicarea informațiilor solicitate, pornind de la premisa unui interes legitim public decât dacă şi sub condiția în care probează că vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea dreptului subiectiv sau interesul legitim privat.

Ori, în cauza, reclamantul, deşi în calitatea sa de persoana fizică se consideră persoană vătămata ca urmare a nerespectării de către pârâta a dispozițiilor Legii nr. 544/2001, invocă pe cale principală lezarea unui interes legitim public, ceea ce nu poate fi primit, câta vreme în cauză , din modul de formulare al acţiunii nu se întrevede şi nici nu se poate contura un interes legitim privat lezat care prin ipoteza să conducă şi la lezarea eventualului drept subiectiv.

Pe de alta parte este de observat că nici în ipoteza în care pretinsa vătămare ar fi analizată din perspectiva dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 544/2001, nu se poate stabili cu claritate care este efectiv interesul legitim privat lezat prin necomunicarea informațiilor solicitate cu atât mai mult cu cât o parte din informațiile solicitate , în considerarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 544/2001, sunt publice orice persoana având acces la ele, fiind publicate pe pagina de internet a pârâtei, astfel că nu se poate retine încălcarea dreptului de acces al reclamantului la informații.

În consecință, capătul de cerere având ca obiect comunicarea informațiilor solicitate prin adresa din data de 14.05.2016, va fi respins ca nefondat, aceeași soluție urmând a primi și cererea având ca obiect plata daunelor morale, cerere subsidiară.

Domenii speta

Spete similare