Drept comercial – răspundere contractuală art.969 C.civil

Hotărâre 124 din 11.11.2011


Drept comercial – răspundere contractuală

-art.969 C.civil.

Prin decizia civilă 124/11.11.2011 pronunţată în dosarul nr. …/202/2009 de către Tribunalul  Călăraşi a respins apelul declarat de apelanta  SC A. SRL - în reorganizare judiciară - prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL în contradictoriu cu intimaţii  SC M. SRL şi SC K. România SRL împotriva sentinţei civile nr.4808/17.12.2010 a Judecătoriei Călăraşi. A respins apelul declarat de apelanta SC K România SRL împotriva sentinţei civile nr.4808/17.12.2010 a Judecătoriei Călăraşi. A respins apelul declarat de apelanta SC M SRL împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 22.02.2011 pronunţată de Judecătoria Călăraşi (dosar nr.1686/202/2009).

A admis apelul declarat de apelanta SC M SRL în contradictoriu cu intimaţii SC A SRL - în reorganizare judiciară - prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL şi SC K România SRL împotriva sentinţei civile nr.4808/17.12.2010 a Judecătoriei Călăraşi, pe care o schimbă în parte în ceea ce priveşte soluţionarea cererii principale, a cererii reconvenţionale şi a sumei la care a fost obligată chemata în garanţie.

Rejudecând, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A SRL- în reorganizare judiciară - prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL împotriva pârâtei SC M SRL.

A obligat pârâta-reclamantă SC M SRL către reclamanta pârâtă SC A SRL - în reorganizare judiciară - prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL la plata sumei de 36,48 lei reprezentând debit principal datorat în baza contractului 003/2006(anexele 2, 3, 4, 5) şi a unor penalităţi de întârziere în cuantum de 4523,77 lei datorate pentru plata cu întârziere a facturilor fiscale emise în baza anexelor menţionate, calculate până la 01.01.2007.

A obligat pârâta reclamantă către reclamanta-pârâtă la plata de penalităţi de întârziere aferente diferenţei de 36,48 lei datorată în baza (anexele 2, 3, 4, 5) contractului 003/2006 de 0,2% pe zi de întârziere, ce se vor calcula de la 15.10.2006 până la plata efectivă.

A respins capătul de cerere formulat de reclamanta-pârâtă SC A SRL - în reorganizare judiciară - prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL privind obligarea pârâtei-reclamante SC M SRL la plata sumei de 63.308 lei rezultată din contractul 003/2006(anexa1) şi a penalităţilor aferente acestei sume calculate pentru perioada 15.05.2006-28.11.2010.

A obligat reclamanta-pârâtă SC A SRL - în reorganizare judiciară - prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL la plata către pârâta-reclamantă SC M SRL a sumei de 63.308 lei reprezentând  c/val. prejudiciu datorat în baza contractului 003/2006(anexa1).

A obligat chemata în garanţie SC K România SRL către reclamanta-pârâtă SC A SRL - în reorganizare judiciară - prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL la plata sumei de 63.308 lei în loc de 63.344,48 lei.

A Menţinut dispoziţiile instanţei privind admiterea în parte a cererii reconvenţionale, admiterea cererii de chemare în garanţie, rezoluţiunea contractului 003/2006 şi obligarea pârâtei-reclamante SC M SRL la plata sumei de 10.000 lei în baza contractelor 059 şi 060/2006 şi a dobânzii de 3305 lei.

A Compensat cheltuielile de judecată ale părţilor(fond şi apel) şi obligă reclamanta-pârâtă SC A SRL - în reorganizare judiciară - prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL către pârâta-reclamantă SC SRL-Perişoru la plata sumei de 4074 lei cu acest titlu.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a avut în vedere următoarele :

Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Călăraşi la data de 24.09.2007 şi înregistrată sub nr. …/202/2007, reclamanta SC A SRL cu sediul în Bucureşti,… a chemat în judecată pe pârâta SC M SRL, cu sediul în ……, jud. Călăraşi, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând avans achitat în temeiul contractelor de vânzare cumpărare de produse şi la plata dobânzilor legale pentru perioada cuprinsă între 01.01.2007 şi data plăţii efective.

În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că în cursul anului 2006 în calitate de cumpărător a încheiat cu pârâta contracte de vânzare cumpărare de produse (seminţe floarea –soarelui şi seminţe rapiţă) înregistrate sub nr.059/19.06.2006 şi nr.060/19.06.2006 în baza cărora pârâta a emis facturi fiscale de avans cu nr.4928332/28.06.2006 şi nr.4928333/29.06.2006 în valoare totală de 10.036,46 lei.

A mai arătat că din această sumă reclamanta a achitat suma totală de 10.000 lei şi că potrivit înţelegerii părţilor pârâta avea obligaţia de a livra marfa comandată până la 31.12.2006, neîndeplinind nici până în prezent  această obligaţie.

A menţionat că a notificat în numeroase rânduri pârâta cu privire la necesitatea executării imediate a plăţii, însă aceasta nu a dat curs acestor solicitări şi nu a  înţeles să  restituie până în prezent suma pretinsă şi nici să îşi execute obligaţia de livrare a mărfurilor comandate.

De asemena prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la 24.09.2007 sub nr…./202/2007 reclamanta SC A SRL  a chemat în judecata pe parata SC M SRL solicitând obligarea paratei la plata sumei de 89575,55 lei reprezentand rest ramas neachitat din contravaloarea facturilor fiscale nr. 4256470/27.02.2006, numărul 4256362/30.03.2006, nr. 4256365/31.03.2006, nr. 56417/19.04.2006, nr. 4256419/19.04.2006, nr. 4256614/20.04.2006, nr. 4256431/15.05.2006, nr.4256432/15.05.2006,nr. 4256433/15.05.2006, nr. 4256735/29.05.2006, nr. 4256771/31.05.2006, nr. 4256748/05.06.2006, nr. 4256801/21.06.2006, nr. 2332512/27.06.2006, nr. 2332519/21.07.2006 si nr. 4256441/27.07.2006, precum şi a penalităţilor de intarziere datorate intre data scadentei fiecarei facturi si data platii efective a debitului.

În motivarea actiunii se arata ca în vara anului 2006 reclamanta,in calitate de vanzator a încheiat cu parata,în calitate de cumparator,contractul de vanzare-cumparare de produse inregistrat sub nr.003/15.02.2006

În executarea acestui contract a livrat produsele comandate conform anexelor parte integranta a contractului şi a emis facturile fiscale mai sus enuntate in valoare totala de 335.102 lei.

Valoarea acestor livrari a fost diminuata prin emiterea de către reclamanta a unor facturi de retur  în valoare totala de 118.565 lei, astfel ca valoarea produseleor facturate a fost in final de 216. 537 lei.

Din acest debit parata achitat în cursul anului 2006, în diferite modalitati suma de 126.961,45 lei, fapt pentru care aceasta datoreaza in prezent reclamantei restul de 89. 575,55 lei.

Se mai arata ca in cadrul procedurii concilierii directe pârâta a recunoscut ca datoreaza reclamantei suma de 89575,55 lei, asa cum reiese din procesul verbal  de conciliere nr.003/15.02.2006,însa pârâta refuză achitarea debitului.Cu privire la penalitatile de intarziere solicitate se arată ca prin contractul încheiat între parti s-au stipulat  penalitati de intarziere de 0,2% pentru fiecare zi.

În drept, se invoca prevederile art.969 Ccivil.

La termenul de judecată din 7 noiembrie 2007, parata a invocat exceptia conexitatii dosarului …/202/2007 la dosarul …/202/2008  motivat de faptul ca între cele doua dosare exista o stransa legatură, întrucat între părti a existat o relatie comercială mai complexă, între parti s-au facut mai multe plati, reclamanta datorand la randul ei diferite sume de bani paratei.

Instanta, constatand ca între cele doua cauze exista  stransa legatura si apreciind ca judecarea  împreuna a celor doua cauze ar asigura  o mai buna solutionare a cauzei, a admis exceptia conexitatii si a dispus atasarea dosarului …/202/207 la dosarul …/202/2007.

În termen legal parata a depus întampinare la actiunile reclamantei si cerere reconventionala, solicitand respingerea actiunii principale, iar pe cale reconventională, rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare de produse nr.003/15.02.2006 şi obligarea reclamantei la plata sumei de 318091,45 lei reprezentand daune pentru comercializarea unor seminte necorespunzatoare.

În motivare arată că între parti  au existat relaţii comerciale constând în furnizare de diverse produse şi seminţe necesare în agricultură, iar pârâta,la randul său, vânzându-i reclamantei o serie de produse agricole.

Mai arată că la pontajul între societăţi a rezultat o diferenţă de 56.541 lei, între ceea ce a primit şi ceea ce a plătit şi predat.

S-a depus de către pârâtă şi întâmpinare cerere reconvenţională prin care solicită respingerea acţiunii principale şi admiterea cererii reconvenţionale prin care solicită: rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare de produse 003/15.02.2006,obligarea pârâtei –reclamante la plata sumei de 318.091,45 lei reprezentând daune pentru comercializarea unor seminţe necorespunzătoare şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenţionale se arată că între părţi a existat o relaţie comercială privind furnizarea de produse şi seminţe necesare în agricultură iar aceştia vânzându-le o serie de produse agricole. In cadrul acestei relatii contractuale pârâta-reclamantă a livrat o serie de produse conform facturilor care s-au ridicat la suma de 241.904,89 lei, iar reclamanta–pârâtă a livrat bunuri şi a făcut plăţi în sumă de 185,163,53 lei, rămânând o diferenţă de 56.541,36 lei, mai putin chiar decat suma de 63308 lei, care cu ocazia concilierii s-a constatat ca ar reprezenta-o contravaloarea pachetelor de Soia Daniela Baza si C1, Kiskun,ce nu a fost achitată,si cu privire la care s-a stabilit ca se va avea în vedere dupa solutionarea situatiei create conform procesului-verbal tripartit din 18.07.2006.

Aşa cum rezultă din procesul verbal încheiat între părţi la data de 18.07.2006 au apărut probleme  în activitatea de multiplicare a semintelor,în sensul că nu s-a obţinut producţia pentru care s-a dat acordul de multiplicare şi nici nu s-a obţinut certificarea de sămânţă întrucât soia a fost impurificată pentru o suprafaţă de 40 ha cultivata cu soia Daniela Baza,productia obtinuta vânzându-se la un preţ mai mic decat cel pentru sămânţă.

De asemena  pentru suprafaţa de 60 ha, însămânţată cu sămânţă Daniela C1 a fost necesar să întoarcă cultura pentru o suprafaţă de 36 ha, întrucât soia nu a avut germinaţie, iar pentru 24 ha s-a păstrat recolta, dar nu s-a putut obţine producţie, cantitatea obţinută nici măcar nu a acoperit cheltuielile de recoltare.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind rezoluţiunea contractului se arata ca potrivit prevederilor art.10 din Lg.266/2002 reclamanta trebuie să răspundă pentru calitatea şi identitatea seminţelor, fapt ce a determinat lipsuri materiale.

Întrucât aceasta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale şi legale, iar vânzarea a privit seminte ce nu indeplineau cerinţele calitative si de puritate biologica impuse de legislatia romana, solicită a se dispune rezoluţiunea contractului, căci nu pot fi obligati să plateasca altceva decat reclamanta se obligase sa vanda, iar ei se angajasera sa platească.

Cu privire la penalităţile contractuale, arată că atâta timp cât, contractul urmează a fi reziliat din culpa reclamantei şi părţile au convenit ca litigiul să fie soluţionat pe cale amiabilă,  ele nu sunt datorate.

În ceea ce  priveste valoarea pagubelor solicitate, se arata ca ele au fost stabilite în anexa si se refera la doua suprafete de teren, una de 40 ha cultivata cu soia Daniela BAZA si una de 60 ha teren cultivata cu soia C1.

Astfel cu privire la suprafata de 40 de ha, s-au considerat pagube diferenta dintre suma pentru care s-a garantat prin acordul de multiplicare, de 272.000 lei (respectiv 2 tone/ha ,înmultit cu 40 ha,respectiv 80.000 kg  a câte 3.4lei/kg şi suma de  18.891 lei efectiv realizata de parata-reclamanta.

Referitor la suprafata de 60 de ha, s-a convenit între parti obtinerea unei cantitati de 150 tone soia consum, cu o valoare de 91.500 lei. Însa  ca urmare a productiei obtinute s-a înregistrat o paguba de 64.982 lei cu titlu de prejudiciu. Raspunzator de acestea se face furnizorul şi cu care aceasta a incheiat raportul juridic, reclamantei rămânându-i posibilitatea să se îndrepte, la rândul său, către producătorul seminţei.

În termen legal, reclamanta-pârâtă a formulat cerere de chemare in garantie (f.125) a numitei SC K ROMANIA SRL  solicitând obligarea acsteia la plata ca  sumei de 318091,45 lei reprezentând contravaloarea daunelor solicitate de pârâta-reclamantă SC M SRL .

În motivare se arata că  reclamanta a cumparat de la chemata  în garantie diverse cantitati de seminte pe care le-a vandut paratei - reclamante, aceasta la momentul chemarii în judecata solicitand daune pentru lipsa calitatii semintelor. Din punctul lor de vedere  ei au respectat  toate reglementarile legale  si nu au intervenit asupra calitatii semintelor,acestea fiind vandute în acelesi conditii de calitate ca si cele existente la momentul cumpararii de catre ei a acestora.

În drept se invoca prevederile art.60-63 Cprocedura civila.

Prin intampinarea depusa la dosarul cauzei la filele 142 ,chemata in garantie  a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanta -pârâtă ca neîntemeiată.

În motivare se arata ca a livrat reclamantei-parate în cursul anului 2006  diferite sortimente  şi cantităţi de marfuri, livrarile fiind făcute la termen şi fără obiectiuni din partea cumparatorului, fara a reclamanta sa plateaca vreo suma de bani în contul acestor livrari.

Soluţionând cauza prin sentinţa civilă nr. 3099/29.10.2008 Judecătoria Călăraşi a admis în parte cererea reclamantei, a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă S.C. M S.R.L.  a admis în parte cererea de chemare în garanţie formulată de reclamanta pârâtă S.C. A S.R.L., a dispus rezoluţiunea contractului încheiat între părţi la 15.02.2006 sub nr. 003, numai în ceea ce priveşte produsele cuprinse în anexa 1, respectiv soia bază şi soia C1, a obligat pârâta reclamantă la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 10.039,60 lei şi a sumei de 104.576,99 lei cu titlu de penalităţi de întârziere aferente debitului neachitat, a obligat reclamanta – pârâtă S.C. A S.R.L. la plata către pârâta – reclamantă S.C. M S.R.L. a sumei de 63.308 lei cu titlu de contravaloare prejudiciu cauzat pârâtei – reclamante ca urmare a calităţii slabe a seminţelor, a obligat chemata în garanţie S.C. K ROMÂNIA” S.R.L. la plata către reclamanta – pârâtă S.C. A S.R.L. a sumei de 63.308 lei, a obligat reclamanta – pârâtă la plata către pârâta – reclamantă a sumei de 3518,36 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv contravaloare taxă timbru şi onorarii expert, a obligat pârâta – reclamantă la plata către reclamanta – pârâtă a sumei de 2688 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv contravaloare taxă timbru şi onorariu avocat şi a obligat chemata în garanţie S.C. K ROMÂNIA S.R.L. la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 2518,3 lei reprezentând  contravaloare taxă timbru.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel, calificat de tribunal ca recurs, părţile.

Soluţionând calea de atac instanţa de control judiciar a anulat ca netimbrat recursul formulat de către apelanta reclamantă S.C. A S.R.L. şi a admis recursurile formulate de către S.C. M S.R.L. şi S.C. K S.R.L., a casat în tot sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi la data de 16.04.2009 sub nr. 4929/202/2009.

Pentru termenul de judecată din 15.12.2009 reclamanta S.C. A S.R.L. depune la dosar sentinţa comercială nr. 557/F/28.08.2009 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa ( filele nr. 44 – 49), prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva S.C. A S.R.L., fiind numit şi administratorul judiciar al acesteia, respectiv Pro Consulting I.P.U.R.L. Slobozia.

Faţă de această situaţie, în conformitate cu prevederile art. 18 din L nr. 85/2006 s-a dispus citarea reclamantei prin administratorul său judiciar, Pro Consulting IPURL Slobozia.

La termenul din data de 16.03.2010, apărătorul reclamantei, depune la dosar, cererea de chemare în garanţie, prin care cheamă în garanţie pe S.C. K România S.R.L.,cu precizarea că aceiaşi cerere a fost depusă şi la dosarul de fond.

În aceeaşi şedinţă de judecată, a respins formularea în principiu a cererii de chemare în garanţie a furnizorului iniţial al materialului semincer, S.C. K. Kft. Ungaria, pe considerentul că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 60 şi urm. C.proc.civ., fiind citată în continuare chemata în garanţie la sediul din România.

La acelaşi termen de judecată apărătorul pârâtei invocă excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei pe considerentul că valoarea obiectului cererii este, potrivit raportului de expertiză, de peste 100.000  lei.

Prin încheierea pronunţată la data de 24.09.2010  instanţa respinge excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtă având în vedere că, potrivit art. 1 pct. 1 C.proc.civ. judecătoria este competentă în soluţionarea cererii cu care a fost investită, chiar dacă în urma efectuării raportului de expertiză a rezultat o valoare a obiectului său mai mare de 10.000 lei.

La data de 19.10.2010 apărătorul reclamantei solicită instanţei să se pronunţe asupra cererii de suspendare a cererii reconvenţionale.

Apreciind ca inadmisibilă această cerere instanţa o respinge ca atare având în vedere că regimul juridic al cererii reconvenţionale este acelaşi cu cel al cererii principale, cu atât mai mult cu cât, între acestea există o strânsă legătură.

Soluţionând cauza prin sentinţa civilă nr.4808/2010, Judecătoria Călăraşi a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A S.R.L. prin administrator judiciar PRO CONSULTING IPURL împotriva pârâtei S.C. M S.R.L.

A admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă S.C. M S.R.L. împotriva reclamantei – pârâte S.C. A S.R.L. prin administrator judiciar PRO CONSULTING IPURL.

A admis cererea de chemare în garanţie formulată de reclamanta S.C. A S.R.L. prin administrator judiciar PRO CONSULTING IPURL împotriva chematei în garanţie S.C. K ROMÂNIA S.R.L.

A dispus rezolutiunea contractului încheiat înre părţi la 15.02.2006 sub nr. 003, numai în ceea ce priveşte produsele cuprinse în anexa 1, respectiv soia bază şi soia C1.

A obligat pârâta – reclamantă la plata către reclamanta - pârâtă a sumei totale de 290.354 lei în baza contractelor 003/2006, 059/2006 şi 060/2006, după cum urmează: 63.344 lei – debit principal în baza contractului 003/2006; 213.705 lei – penalităţi conform contractului nr. 003/2006 (pentru perioada 15.05.2006 – 28.11.2010); 10.000 lei –debit principal în baza contractului nr. 059 şi 060/2006; 3.305 lei – dobândă legală conform contractelor nr. 059 şi 060/2006 (pentru perioada 01.01.2007 – 28.11.2010).

A obligat reclamanta către pârâtă la plata sumei de 63.344,48 lei cu titlu de c/val prejudiciu cauzat pârâtei ca urmare a calităţii slabe a seminţelor.

A obligat chemata în garantie S.C K România S.R.L., la plata către reclamanta–pârâtă S.C. A S.R.L., a sumei de 63.344,48 lei reprezentând c/val prejudiciu.

A obligat pârâta către  reclamantă la plata sumei de 4.718 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A obligat reclamanta către pârâtă la plata sumei de 4.708,36 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A obligat chemata în garanţie, S.C. K ROMÂNIA S.R.L. la plata către reclamanta-pârâtă sumei de 2.848,3 lei reprezentând c/val taxă timbru.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut ca rezolutiunea contractului de vanzare cumparare pentru vicii ascunse este reglementata de Codul Civil, Codul comercial şi intervine in situatia in care cumparatorul, ulterior încheierii contractului si predarii bunurilor ce fac obiectul contractului, constată ca acestea sunt afectate de vicii ascunse, şi, din aceasta cauza, ele nu pot fi întrebuintate conform destinatiei lor, sau, întrebuintarea lor e astfel micşorată încat daca ar fi cunoscut viciile bunurilor nu le-ar fi cumparat sau nu ar fi dat pretul cerut. In această situatie, cumpărătorul are dreptul de a se adresa instantei de judecata competente, solicitand ca aceasta sa pronunte rezolutiunea contractului si acordarea de despagubiri. Acest drept al cumparatorului este valorificat prin actiunea redhibitorie.

Specific rezolutiunii pentru vicii ascunse, din punctul de vedere al efectelor acesteia, este faptul ca partile si-au executat obligatiile contractuale asumate. Prin urmare, în aceasta situatie, ca efect al desfiintarii retroactive a contractului, vânzatorul este obligat sa restituie pretul si cheltuielile vanzarii, iar cumparatorul sa restituie lucrul în starea în care se afla. Daca vanzatorul a fost de rea credinta la încheierea contractului, cunoscand existenta viciilor ascunse ale lucrului, el datoreaza si despagubiri pentru prejudiciul suferit de cumparator.

În speta, asa cum reiese din concluziile  raportului de expertiza agricola efectuat în cauza, coroborate cu procesul - verbal  de constatare a problemelor în camp, cu concluziile raportului de control al inspectorului oficial de la ITCSMS Calarasi si documentul de inspectie în camp si recunoasterea implicita din partea reclamantei-parate dedusa din  raspunsurile la interogatoriu, din  încercarile  acesteia de remediere a situatiei si  din  concluziile întalnirii privind concilierea directa dintre parti semintele  din categoria Soia Baza si Soia Daniela  C1 vandute de reclamanta - pârâtă catre  pârâta-reclamanta  nu corespundeau criteriilor de calitate pentru care acestea erau omologate, produsele obtinute cu aceste seminte avand un procent de impurificare de 90%.

Întrucat semintele vândute au fost livrate de reclamanta - pârâtă în ambalaje originale, sigilate si însotite de certificate de caliate al furizorului, viciile de calitate ale produselor nu au putut fi constatate la o simpla observare a acestora, ci numai dupa momenul germinarii acestora  şi dupa cresterea plantelor, ceea ce determina instanta sa aprecieze aceste vicii ca fiind ascunse, în intelesul conferit de lege.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, calificat apel, pârâta SC M SRL, solicitând admiterea  apelului, schimbarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii principale şi admiterii cererii reconvenţionale cu obligarea intimatei SC A SRL la plata sumei de 583.109 Ron reprezentând daune pentru comercializarea unor seminţe necorespunzătoare.

În motivarea apelului formulat s-a arătat de către pârâta reclamantă SC M SRL că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală în baza următoarele considerente:

 În ceea ce priveşte contractul nr. 003/2006 instanţa a reţinut neexecutarea culpabilă a obligaţiei de către SC A SRL prin predarea unor seminţe cu vicii ascunse şi a dispus rezoluţiunea contractului, însă în acelaşi timp apelanta pârâtă a fost obligată la plata sumei de 63.344 lei cu titlu de debit principal.

Atâta timp cât s-a dispus rezoluţiunea contractului nu există temei pentru obligarea apelantei la plata sumei, hotărârea instanţei fiind lipsită de temei legal, şi ca o consecinţă nici plata penalităţilor în cuantum de 213.705 lei calculate la debitul principal de 63.344 lei nu au nici o justificare, fiind ilogic să datoreze penalităţi la o sumă la care şi reclamanta SC A SRL a fost obligată să o plătească apelantei SC M SRL. Neexecutarea culpabilă a obligaţiei vânzătorului nu poate determina în acelaşi timp şi rezoluţiunea contractului şi plata preţului, obligaţia de plată având cauza în obligaţia vânzătorului de a preda seminţe de calitate corespunzătoare, obligaţie pe care instanţa a apreciat  că reclamanta nu a executat-o, produsele livrate aveau un procent de impurificare de 90%.

La data de 06.03.2006 şi 15.03.2006 când trebuia plătit preţul către SC A SRL aceasta nu a emis nici o factură fiscală, această operaţiune fiind făcută la 15.05.2006 iar multe dintre ele au fost „stornate”, procedeu dubios din punct de vedere contabil.

De asemenea, seminţele au fost predate nu la termenul prevăzut în anexa 1 la contractul 003/2006 ci cu o lună întârziere, ceea ce a dus la bulversarea activităţii apelantei şi nu este echitabil ca aceasta să plătească şi penalităţi.

În ceea ce priveşte contractele 059 şi 060/2006 reclamanta nu a solicitat rezoluţiunea acestora şi prin urmare primirea de către apelantă a sumei de 10.000 lei îşi are temeiul în aceste contracte, iar sentinţa nefiind motivată soluţia instanţei de obligare a apelantei la plata sumei de 3.305 lei şi sub acest aspect sentinţa fiind nelegală.

Apelanta SC M SRL Perişoru a formulat apel şi împotriva încheierii din 22.02.2011 solicitând admiterea apelului iar pe fond să se dispună respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale.

În motivarea apelului s-a arătat că încheierea de îndreptare a erorii materiale este netemeinică şi nelegală întrucât nu suntem în prezenţa unei erori materiale, aşa cum a apreciat instanţa, ci o chestiune de fond, care este susceptibilă de a fi criticată prin intermediul căilor de atac.

Arată că din moment ce în considerentele sentinţei nr. 4808/17.12.2010 instanţa a apreciat că penalităţile trebuie plătite doar pentru perioada 15.05.2006-28.11.2010 aceasta nu poate reveni asupra propriului raţionament şi să dispună plata penalităţilor până la plata efectivă.

În drept s-au indicat dispoziţiile art.299 şi urm. Cod pr civ.

Ulterior a depus completare la motivele de apel .

În dezvoltarea acestor motive a arătat că instanţa trebuia să constate ca efect al rezoluţiunii contractului 003/15.02.2006 că nu datorează suma de 63.308 aferentă anexei 1 şi că ea a fost folosită pentru achitarea diferenţei de preţ aferentă anexelor 2-5, instanţa reţinând o altă situaţie de fapt, respectiv că suma de 63.308 lei s-a folosit pentru anexa 1 şi că  a rămas o diferenţă de achitat pentru anexa 2-5, diferenţă pentru care apelanta a fost obligată la plata de penalităţi.

A mai arătat că în situaţia în care un debitor are mai multe datorii imputaţia plăţii se face asupra unor datorii existente şi nu asupra unora inexistente aşa cum a procedat instanţa cu suma de 63.3444 lei, că din moment ce a fost desfiinţată anexa 1 în mod retroactiv nu mai există temei pentru obligarea apelantei SC M SRL la plata sumei de 63.308 lei iar penalităţile de întârziere trebuiau raportate exclusiv asupra sumei de 153.189,47 lei datorată în baza anexelor 2-5 şi acestea trebuiau calculate până la 01.01.2007, când suma s-a achitat integral.

Mai arată apelanta că prin soluţia pronunţată instanţa a încălcat principiul non reformatio im peius pentru că s-a dispus rejudecarea cauzei în urma admiterii apelului său iar în urma rejudecării a fost obligată la o sumă de 63.344 lei faţă de 10.039,60 lei cât fusese obligată iniţial.

În cauză a declarat apel şi reclamanta SC A SRL-în reorganizare- prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL.

În motivarea apelului formulat s-a arătat că în raport de situaţia de fapt, de probele aflate în dosarul cauzei, sentinţa civilă nr. 4808/17.12.2010 este netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte admiterea (chiar şi în parte) a rezoluţiunii contractului 003/2006 cu privire la produsele cuprinse în anexa 1 a contractului.

S-a mai arătat că sentinţa este netemeinică şi nelegală în baza următoarelor considerente :

A)Prin cererea reconvenţională formulată de SC M SRL s-a solicitat obligarea apelantei SC A  SRL la plata sumei de 318.091,45 lei cu titlu de daune, instanţa fiind investită cu o acţiune în realizarea unei creanţe pentru care nu erau îndeplinite condiţiile compensării prevăzute de art.1143-1144 Cod civil precum şi cele prevăzute expres de Legea nr. 85/2006.

Mai mult având în vedere că împotriva apelantei reclamante s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă cererea reconvenţională trebuia respinsă ca inadmisibilă sau disjunsă şi suspendată în baza art.36 din Legea nr. 85/2006.

B)Prin cererea reconvenţională SC M SRL a solicitat obligarea reclamantei pârâte la plata sumei de 318.091 lei reprezentând daune pentru comercializarea unor seminţe necorespunzătoare însă pentru a invoca lipsa unui presupus viitor beneficiu rezultat ca urmare a necertificării suprafeţei cultivate cu soia categoria biologică bază(40 ha) şi soia categoria biologică C1 (60 ha) apelanta pârâtă trebuia să dovedească că a respectat întocmai regulile şi normele tehnice generale în vederea comercializării, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii precum şi comercializarea seminţelor de cereale oleaginoase şi textile, plante furajere, sfeclă, cartof şi legume respectiv Ordinul MAAP nr. 350/2002, însă apelanta a depus o singură declaraţie de multiplicare la ITCMS Călăraşi, respectiv la 06.05.2010 (declaraţia se depunea pentru culturile semincere de toamnă până la 1 decembrie, iar pentru culturile semincere de primăvară până la 15 iunie, conform ordinului menţionat), fiind însă tardivă. Depunerea unei declaraţii de multiplicare tardive(pentru 40 ha) sau  lipsa acestei declaraţii pentru 60 ha nu ar fi produs în nici un caz efectul invocat de pârâtă, oricare ar fi fost cantitatea de seminţe recoltată de pe aceste suprafeţe nu ar fi putut fi certificată şi nici comercializată ca şi seminţe certificate.

SC A SRL nu a constatat şi nu a fost de acord cu nici un fel de prejudiciu solicitat de pârâta SC M SRL, orice încheiere scrisă între părţi nu a avut decât rolul de a se evalua starea de vegetaţie a culturii şi nu a constituit un document de stabilire a vreunui prejudiciu.

Seminţele au fost livrate de apelantă către SC M SRL în ambalaje specifice, intacte, închise şi etichetate, aceasta a atestat la data livrării identitatea şi calitatea acestora, inclusiv a stării fitosanitare.

Pe cale de consecinţă, se impune respingerea cererii reconvenţionale ca nefondate  pretenţiile pârâtei fiind pure speculaţii.

C)În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie având în vedere că apelanta a achiziţionat de la SC K România SRL cantităţile livrate aceasta are obligaţia de a o despăgubi direct pe pârâtă în condiţiile în care au fost respectate reglementările în vigoare şi nu s-a intervenit asupra calităţii seminţelor.

În drept, s-au indicat dispoziţiile art.282 şi urm. Cod pr civ., art. 1066 Cod civil şi art.969 Cod civil.

Împotriva sentinţei civile nr. 4808/17.12.2010 a Judecătoriei Călăraşi a formulat apel şi chemata în garanţie SC K România SRL criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului formulat s-a arătat că în ceea ce priveşte contractul 003/2006 instanţa a reţinut neexecutarea culpabilă a obligaţiei de către SC A SRL prin predarea unor seminţe cu vicii ascunse, situaţie în care având în vedere că s-a dispus şi rezoluţiunea contractului, obligarea chematei în garanţie la plata sumei de 63.344 lei este lipsită de temei legal, soluţia instanţei de fond fiind şi mai criticabilă sub aspectul penalităţilor de întârziere.

Trebuie precizat că seminţele nu au fost predate de către SC A SRL la termenul prevăzut în anexa 1 la contractul 003/2006 fiind atenţionată în mod repetat cu privire la condiţiile speciale de depozitare, fiind vorba de o marfă vie.

A mai arătat apelanta că în timp ce a probat existenţa livrării mărfii, în condiţiile cerute de lege, reclamanta pârâtă nu face altceva decât să plimbe nişte hârtii şi facturi, fără a face plata către furnizorul său deşi a încasat avansuri de la beneficiari şi culmea cinismului acestora le livrează marfă viciată în fel şi chip iar instanţa nu face lumină prin soluţia pronunţată, fiind necombativă încercând să împace pe toată lumea.

Deşi nu solicită „linşarea” intermediarului escroc apelanta arată că totuşi având în vedere că acesta a produs pagube semnificative tuturor celor cu care a intrat în „relaţii de afaceri” se impune totuşi eliminarea acestei atitudini tip cancer, SC K România SRL fiind cea mai importantă prezenţă din Transilvania a producătorilor şi comercianţilor de material semincer şi tocmai datorită seriozităţii de care a dat dovadă în executarea obligaţiilor şi-a impus o atitudine conciliantă şi în raport cu beneficiarul SC M SRL, căruia i-a oferit tot concursul (material semincer cu plata după comercializarea recoltei) pentru a-şi diminua pierderile suferite dar nu din culpa sa.

Faţă de considerentele arătate apelanta a arătat că se impune exonerarea sa de la plata oricărui prejudiciu şi pe cale de consecinţă admiterea apelului cu modificarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii principale, instanţa de control judiciar fiind în măsură să sancţioneze genul de comportament al SC A SRL, soluţia iniţială a casării nu a fost în măsură să rezolve în totalitate problema.

Apelanta SC A SRL –în reorganizare judiciară-prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea celor două apeluri (formulate de SC M SRL şi SC K România SRL) ca neîntemeiate şi nefondate.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că înţelege să invoce excepţia netimbrării apelurilor şi inadmisibilităţii acţiunii formulate de SC M SRL.

În motivarea acestor două excepţii s-a invocat faptul că apelurile au fost depuse la sediul instanţei fără a se achita taxa judiciară de timbru fiind aplicabile dispoziţiile art.20 din Legea nr. 146/1997 iar cererea reconvenţională a pârâtei SC M SRL este inadmisibilă având în vedere că împotriva apelantei SC ASRL s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă fiind incidente dispoziţiile art.36 din Legea nr. 85/2006 (critică formulată şi în cererea de apel).

În conţinutul întâmpinării sunt reluate toate criticile din cererea de apel, susţinându-se că celelalte apeluri declarate în cauză sunt pure speculaţii şi că la pronunţarea soluţiei instanţa a avut în vedere concluziile raportului de expertiză, care nu au fost contestate de chematul în garanţie.

A mai depus întâmpinare în cauză şi apelanta pârâtă SC M SRL prin care a solicitat respingerea apelului formulat de SC A SRL.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că nu toate acţiunile intră sub incidenţa art.36 din Legea nr. 85/2006 instanţa supremă pronunţându-se în sensul că nu se suspendă acţiunile în anulare sau rezoluţiunea unui contract iar celelalte critici sunt neadevărate întrucât declaraţia de multiplicare a fost depusă în termen la  06.05.2006 deci până la data limită de 31.05.2011 şi că s-a respectat procedura legală conform raportului de control întocmit de funcţionarul de la ITCSMS şi din care rezultă că seminţele din teren nu prezentau caracteristicile menţionate în certificatul transmis de SC A SRL acestea având o impurificare de 90%.

Cu ocazia soluţionării apelului s-a administrat proba cu înscrisuri şi s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză contabilă, probe admise prin încheierea din 08.06.2011.

La acelaşi termen s-a respins cererea formulată de apelanta SC A SRL de administrare a probei cu interogatoriu, martori şi o nouă expertiză contabilă. Probele cu interogatoriu şi  martori au fost respinse pentru că s-au administrat cu ocazia celor două faze ale judecăţii pe fond şi nu se impunea administrarea acestor probe şi în apel iar în ceea ce priveşte expertiză contabilă apelanta nu precizase şi ce anume situaţie de fapt urma să fie lămurită printr-o nouă expertiză.

S-a admis proba cu înscrisuri şi pentru apelanta SC A SRL.

Apelanta SC K România SRL a solicitat şi proba cu expertiză agro, însă a fost respinsă de instanţă la termenul din 14.09.2011 apreciind că nu este utilă cauzei având în vedere că prin această expertiză se urmărea :

1.  Să se stabilească provenienţa certă a seminţelor, în sensul dacă atât beneficiarul SC  M SRL cât şi SC A SRL au respectat condiţiile legale de depozitare şi de recepţie a seminţelor şi dacă au păstrat monstre din acele seminţe potrivit uzanţelor în agricultură.

2.  Dacă s-a respectat procesul de însămânţare şi de pregătire a terenului din punct de vedere agricol, având în vedere că există o etapizare clară a acestui proces.

3. Dacă s-a primit subvenţie pentru suprafaţa însămânţată de societatea beneficiară SC M SRL în acel an agricol, pentru culturile însămânţate cu seminţele achiziţionate de la SC K SRL.

O astfel de expertiză ar fi fost utilă dacă ar fi existat posibilitatea examinării seminţelor, însă având în vedere că acestea au fost folosite la înfiinţarea unor culturi încă din 2006, tribunalul a apreciat că expertiza nu este nici utilă, nici concludentă cauzei, având în vedere şi obiectivele formulate.

S-a depus la dosar de către apelanta SC M SRL declaraţia de multiplicare nr. 394/06.05.2006.

Suplimentul la raportul de expertiză a avut ca obiective (stabilite la solicitarea apelantei SC M SRL):

-stabilirea valorii totale a mărfurilor livrate în baza anexelor 2,3,4,5;

-stabilirea plăţilor făcute de apelanta SC M SRL în baza contractului nr. 003/2006;

-să se verifice dacă a mai rămas o diferenţă de plată iar în caz afirmativ să se calculeze penalităţile până la 01.01.2007 dată la care s-a efectuat ultima plată.

Instanţa a dispus completarea obiectivelor, urmând ca expertul să stabilească valoarea mărfurilor livrate în baza anexei 1 şi a penalităţilor aferente valorii acestora calculate până la 20.11.2010.

La termenul din 08.06.2011 s-a încuviinţat, la solicitarea apelantei SC M SRL, efectuarea suplimentului de expertiză contabilă şi cu participarea unui expert parte.

Suplimentul la raportul de expertiză contabilă a fost întocmit de acelaşi expert care a întocmit raportul la instanţa de fond cu participarea expertului parte Vlăsceanu Ionel, supliment care a fost depus la dosar la data de 28.06.2011.

Apelanta SC A SRL a formulat obiecţiuni la suplimentul raportului de expertiză contabilă susţinând că acesta contrazice concluziile raportului de bază fiind întocmit pe chiar hotărârea atacată cu ignorarea faptului că hotărârea nu beneficiază de autoritate de lucru judecat.

A mai arătat apelanta că înţelege să formuleze obiecţiuni de ordin general constând în aceea că nu există nici un motiv ca abordarea analizei informaţiilor din dosar să fie modificată de hotărâre nr. 4808/2008, rolul apelului fiind acela de verificare a legalităţii hotărârii, că analiza plăţilor şi concluziile întregului supliment de expertiză sunt superficiale.

La termenul din 14.09.2011 au fost respinse obiecţiunile formulate cu motivarea că acestea reprezentau concluzii ce vizau însuşi fondul cauzei.

Tribunalul, analizând probele administrate în cauză, sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, a apreciat ca fiind fondat  doar apelul declarat de apelanta SC M SRL împotriva sentinţei civile nr. 4808/2010, sub aspectele şi considerentele ce vor fi arătate în continuare.

La termenul din 11.12.2011 tribunalul a respins excepţia netimbrării apelurilor formulate de pârâta reclamantă SC M SRL şi SC K România SRL având în vedere că cele două apelante au achitat taxele judiciare de timbru, conform chitanţelor depuse la dosar. Apelanta SC A SRL-în reorganizare judiciară- nu s-a prezentat niciodată în faţa instanţei dar a susţinut această excepţie fără a indica în concret cuantumul taxelor ce trebuiau achitate de celelalte două apelante, în condiţiile în care acestea achitaseră taxele stabilite respectiv 3507 lei SC M SRL şi 1438 lei chemata în garanţie.

A mai fost invocată de aceeaşi apelantă excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale formulată de SC M SRL având în vedere că  SC A SRL este în insolvenţă din 28.08.2009 în cauză fiind incidente dispoziţiile art.36 din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia de la data deschiderii procedurii se suspendă orice acţiune judiciară sau extrajudiciară pentru realizarea creanţelor asupra debitului sau bunurilor sale, situaţie în care cererea ar fi  trebuit respinsă ca inadmisibilă, sau disjunsă şi suspendată.

Tribunalul a apreciat că este nefondată excepţia inadmisibilităţii pentru că existenţa unei proceduri de insolvenţă nu înseamnă că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru formularea unei cereri de chemare în judecată, art.36 din Legea nr. 85/2006 prevede doar suspendarea acţiunilor judiciare sau extrajudiciare în scopul realizării tuturor creanţelor în cadrul procedurii şi nu o imposibilitate de a formula o acţiune.

Cererea reconvenţională a fost formulată de pârâta reclamanta SC M SRL la 07.11.2007, anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, ce a intervenit la 28.08.2009, conform sentinţei comerciale nr. 537/F/2009 a Tribunalului Ialomiţa.

Potrivit art.36 din Legea nr. 85/2006 de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare, sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului. Din interpretarea textului rezultă că sunt suspendate de drept acţiunile care au ca obiect realizarea creanţelor asupra debitorului. Per a contrario acţiunile care au alt obiect decât realizarea creanţelor nu se vor suspenda, acestea necircumscriindu-se în sfera de aplicare a dispoziţiilor legale. Nu se aplică prevederile art.36 acţiunilor care au ca obiect anularea/constatarea nulităţii absolute sau rezoluţiunea unui contract. În speţă, se constată că cererea reconvenţională are ca şi capăt principal rezoluţiunea contractului de vânzare produse nr. 003/15.02.2006 ceea ce înseamnă că nu sunt incidente dispoziţiile art.36 din legea nr. 85/2006. În plus, pentru lichidarea tuturor pretenţiilor dintre părţi având în vedere complexitatea cauzei strânsa legătură dintre cererile formulate pentru o mai bună administrare a cauzei chiar este util ca cererea reconvenţională să fie soluţionată în acelaşi timp cu cererea principală.

În ce priveşte fondul apelului declarat de SC M SRL  atât în motivele de apel şi în dezvoltarea acestora se susţine de către această apelantă că în condiţiile în care s-a dispus rezoluţiunea contractului nr. 003/2006 nu mai există temei pentru obligarea sa la plata sumei de 63.308 lei, ce reprezintă valoarea produselor livrate în baza anexei 1 la acest contract, şi nici pentru plata penalităţilor de 213.705 lei, acestea trebuiau raportate exclusiv la suma de 153.189,47 lei-datorată în baza anexelor 2-5 şi calculate până la 01.01.2007, când suma a fost achitată integral.

Într-adevăr prin soluţia pronunţată instanţa de fond analizând probele administrate a dispus rezoluţiunea contractului nr. 003/2006 reţinând că sunt îndeplinite condiţiile pentru ca reclamanta SC A SRL să răspundă pentru vicii ascunse având în vedere că seminţele livrate de aceasta au avut un grad de impurificare de 90%. În baza acestui raţionament a fost obligată pârâta reclamantă către reclamanta SC A SRL la plata sumei de 63.344 lei debit principal datorat în baza contractului nr. 003/2006 şi 213.705 lei penalităţi de întârziere în baza aceluiaşi contract (pentru perioada 15.05.2006-28.11.2010)dar şi reclamanta a fost obligată către pârâta reclamantă SC M SRL la plata aceleiaşi sume de 63.344 lei cu titlu de contravaloare prejudiciu cauzat ca urmare  a calităţii slabe a seminţelor.

A mai reţinut instanţa că ceea ce este specific răspunderii pentru vicii ascunse este executarea obligaţiilor de către părţi, însă în situaţia de faţă nu suntem în prezenta unei astfel de executări atâta timp cât SC A SRL a chemat în judecată pe pârâta SC M SRL pentru obligarea acesteia la plata diferenţei de preţ în baza contractului nr. 003/2006 şi a facturilor emise în baza acestuia.

Reţinând că reclamanta SC A SRL a furnizat pârâtei seminţe afectate de vicii ascunse, instanţa de fond în mod greşit a dispus obligarea pârâtei la plata contravalorii acestor seminţe  întrucât suntem în prezenţa unei neexecutări a obligaţiei de către reclamantă, care nu a furnizat seminţele de  calitatea la care s-a obligat, această neexecutare ducând chiar la rezoluţiunea contractului.

 Fiind vorba de un contract sinalagmatic obligaţia de plată a cumpărătorului era  condiţionată de executarea obligaţiei de predare a seminţelor de calitate la care s-a obligat de către vânzător iar în situaţia de faţă această obligaţie nu s-a executat pe cale de consecinţă nu există în sarcina apelantei pârâte obligaţia de plată a preţului seminţelor livrate conform anexei 1 de la contractul nr. 003/2006 respectiv suma de 63.308 lei, aşa cum rezultă din concluziile suplimentului la expertiza contabilă efectuat în apel (obiectiv A4) şi evident nici a penalităţilor aferente, calculate pentru perioada 15.05.2006-28.11.2010.

Potrivit aceluiaşi supliment  la raportul de expertiză contabilă în baza contractului nr. 003/2006 pârâta SC M SRL datorează doar diferenţa preţului pentru produsele livrate în baza anexelor 2, 3, 4 şi 5 şi a unor penalităţi de 4.523,77 lei calculate pentru achitarea cu întârziere a facturilor fiscale emise  tot în baza acestor anexe (răspuns la obiectivul A3). Exemplificativă sub acest aspect este nota 2, anexată suplimentului de expertiză (fila 109) care cuprinde toate facturile emise în baza anexelor 2,3,4 şi 5 la contractul nr. 003/2006, scadenţa şi data efectuării plăţilor. Din analiza acestei note rezultă într-adevăr că s-au înregistrat depăşiri ale scadenţei pentru unele dintre facturi însă singura diferenţă rămasă de plată în baza acestor anexe este de doar 36,48. Trebuie precizat că expertul a menţionat la numărul total al zilelor de întârziere  430 însă urmărind modul de calcul acest număr reprezintă cumulul zilelor de întârziere calculate pentru  fiecare factură în parte şi nu numărul de zile  pentru care trebuiau calculate penalităţile de întârziere. Din aceeaşi notă şi urmărind modul de calcul al penalităţilor de întârziere pentru sumele datorate în baza anexelor 2,3,4 şi 5 la contractul nr. 003/2006 penalităţile s-au calculat pentru fiecare factură în parte pentru perioada cuprinsă de la data scadenţei şi până la plata efectivă. Toate facturile emise în baza acestor anexe au fost achitate cu excepţia facturii fiscale 4256441/27.06.2006 (emisă în baza anexei 4) în valoare de 4641 lei care a fost achitată parţial respectiv suma de 4.604,52 lei rămânând o diferenţă de doar 36,48 lei, constatată cu ocazia efectuării expertizei contabile.

Având în vedere că la art.5.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 003/2006 s-au prevăzut plata unor penalităţi  de întârziere de 0,2 % pe zi calculate de la scadenţa şi până la plata efectivă pârâta reclamantă SC M SRL  datorează penalităţi de întârziere aferente diferenţei rămasă neachitată de 36,48 lei, penalităţi ce se vor calcula de la data scadenţei facturii fiscale 4256441 din 27.07.2006, respectiv 15.10.2006 şi până la plata efectivă.

Nefondată este însă critica apelantei în ceea ce priveşte obligarea şi la plata sumei de 10.000 lei în baza contractelor nr. 059 şi 060/2006 şi a dobânzii aferente atâta timp cât concluziile raportului de expertiză contabilă (suplimentul întocmit la instanţa de fond-filele 10-14 vol. 3) sunt foarte clare cu privire la suma datorată în baza acestor contracte şi a dobânzii legale calculate de 3.305 lei.

Deşi apelanta SC M SRL a formulat obiecţiuni la acest supliment (fila 123 vol. 3)acestea nu au vizat şi concluziile cu privire la sumele stabilite în baza contractelor nr. 059 şi 060/2006.

Nu poate fi reţinută nici critica că s-a încălcat de către instanţă principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac având în vedere că prin decizia nr. 348/18.03.2009 a Tribunalului Călăraşi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare nu numai a admiterii apelului declarat de SC M SRL ci şi a apelului declarat de SC K România SRL.

În ceea ce priveşte apelul declarat de SC M  SRL  împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 22.02.2011, tribunalul a apreciat că acesta este nefondat. Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata de penalităţi de întârziere până la plata efectivă a sumei datorate în baza contractului nr. 003/2006 unde într-adevăr la art.5.2 părţile au convenit în acest sens.

Fiind vorba de penalităţi de întârziere al căror cuantum va fi determinat definitiv la momentul plăţii efective, deci în final se ajunge la o sumă de bani se poate susţine că este o eroare de calcul conform dispoziţiilor art.281 Cod pr civ.

Potrivit aceluiaşi text o cerere de îndreptare a erorii materiale este admisibilă şi în situaţia unei omisiuni, ca şi în cazul de faţă, referitoare la numele, calitatea sau  susţinerile părţilor sau cele de calcul sau ori altă eroare.

Referitor la apelul declarat de reclamanta-pârâtă SC A SRL –în reorganizare judiciară- prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL,  tribunalul a apreciat că acesta este nefondat.

Excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale invocată de această apelantă a fost analizată cu prioritate conform art. 137 Cod pr civ. anterior analizării motivelor de apel formulate de SC M  SRL.

În primul rând, apelanta face referire la obligarea sa la plata unei sume de 318.091,45 lei cu  titlu de daune, sumă pe care în opinia sa nu o datorează, dar trebuie observat că prin sentinţa civilă nr. 4808/2010 aceasta nu a fost obligată la plata acestei sume ci a fost obligată la plata sumei de 63.344,48 lei.

În această situaţie având în vedere că instanţa a admis în parte cererea reconvenţională şi a constatat că părţile au prevăzut în contractul nr. 003/2006 o clauză de  limitare a răspunderii vânzătorului la nivelul preţurilor produselor toate criticile apelantei referitoare la prejudiciul viitor solicitat de SC M  SRL,  respectiv beneficiul ce l-ar fi obţinut din producerea şi comercializarea seminţelor  în urma multiplicării şi cele referitoare la nerespectarea procedurilor şi normelor tehnice generale privind producerea comercializarea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii şi comercializarea seminţelor de cereale  (…), conform Ordinului MAAP nr. 350/2002 sunt total nefondate.

Nefondată este şi critica potrivit căreia cererea reconvenţională trebuie respinsă în totalitate ca neîntemeiată în condiţiile în care seminţele comercializate de apelanta SC A SRL au fost livrate în ambalaje specifice intacte, închise şi etichetate iar pârâta SC M SRL a atestat la data livrării identitatea şi calitatea inclusiv a stării de funcţionare.

Potrivit art.1352 Cod civil vânzătorul este supus la răspundere pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, dacă din cauza acestora, lucrul nu poate fi întrebuinţat după destinaţia sa sau întrebuinţarea este atât de mică  încât dacă cumpărătorul le-ar fi cunoscut nu l-ar fi cumpărat. În situaţia de faţă pârâta SC M SRL nu avea cum să descopere viciile ascunse ale seminţelor printr-o simplă vizualizare iar livrarea acestora în ambalaje corespunzătoare nu reprezintă o clauză exoneratoare a răspunderii pentru vicii atâta timp cât seminţele nu corespund din punct de vedere calitativ.

Faptul că  seminţele au fost afectate de vicii s-a constatat evident mult mai târziu, respectiv la momentul când acestea nu au germinat corespunzător şi nu s-a obţinut o producţie de seminţe care să fie certificată.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond din probele administrate în cauză a rezultat că seminţele au avut un procent scăzut de răsărire.

Astfel, din raportul de control întocmit de inspectorul de la ITCSMS Călăraşi rezultă că pentru soiul Kiskun Daniela categoria biologică C1, în suprafaţă de 40 ha, identitatea soiului nu corespunde descrierii din catalogul oficial al plantelor de cultură din România. Aceeaşi situaţie rezultă şi din procesul verbal din 18.07.2010 încheiat între cele 3 părţi din dosar unde se menţionează că în situaţia în care seminţele de pe cele două suprafeţe de 40 ha, respectiv 60 ha cultivate de pârâta SC M  SRL nu vor fi certificate de Inspectoratul de Seminţe vor fi cerute despăgubiri.

Pârâta SC M SRL i-a comunicat reclamantei SC A SRL despre problemele apărute cu privire la faptul că seminţele nu au corespuns calitativ, au fost afectate de vicii şi gradul de răsărire nu este corespunzător, aşa cum rezultă din corespondenţa purtată între aceste două societăţi, conform adreselor nr. 568 (fila 201 vol.1), 025/18.01.2007 şi 024/18.01.2007. Reclamanta a comunicat chematei în garanţie aceste deficienţe, care s-au constatat şi la alţi beneficiari, aşa cum rezultă din adresa 005/11.01.2007 (fila 211) şi procesul verbal din 14.07.2006 încheiat chiar în prezenţa reprezentantului chematei în garanţie.  Aceasta pentru acoperirea pagubei produse pârâtei SC M SRL  a propus livrarea cu titlu de compensare, pentru sămânţa de soia, cantitatea de 5 tone sămânţă grâu Kiskun Gold conform adresei din 17.10.2006 (fila 200 vol I).

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond şi prin întocmirea procesului verbal de conciliere din 13.12.2006 încheiat între reclamantă şi pârâtă s-a pus în discuţie calitatea produselor livrate, menţionându-se că s-a mijlocit deplasarea în câmp a directorului general de la SC K România SRL căruia îi aparţine răspunderea în calitate de producător.

Faţă de considerentele arătate tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1354 Cod civil reclamanta SC A SRL fiind răspunzătoare pentru vicii ascunse.

Potrivit textului citat vânzătorul este răspunzător de viciile ascunse chiar când nu le-a cunoscut, iar în situaţia de faţă viciile seminţelor livrate au făcut ca acestea să nu răsară şi să nu se obţină producţia planificată, care era destinată obţinerii de seminţe ce urmau a fi certificate de Inspectoratul de Stat pentru Seminţe.

Pentru antrenarea răspunderii pentru vicii este necesar ca viciile să fie grave, să fi existat la momentul încheierii contractului şi să facă produsul inutilizabil, toate aceste condiţii fiind îndeplinite în cauză.

Faţă de aceste considerente s-a apreciat de tribunal că reclamanta SC A SRL trebuie să repare prejudiciul cauzat pârâtei SC M SRL prin livrarea unor produse (seminţe) afectate de vicii, produse livrate în baza anexei 1 din contractul nr. 003/2006.

Având în vedere că prin art.6.2 părţile au convenit că paguba nu va putea depăşi valoarea produselor tribunalul a constatat că suma datorată cu titlu de prejudiciu reprezintă contravaloarea produselor livrate conform anexei 1 (din contractul nr. 003/2006), respectiv suma de  63.308 lei şi nu 63.344,48 lei cum a reţinut instanţa de fond, având în vedere concluziile suplimentului de expertiză din apel.

Având în vedere că pârâta SC A SRL a căzut în pretenţii iar aceasta a achiziţionat seminţele de la producătorul SC K  România SRL soluţia instanţei de admitere a cererii de chemare în garanţie este corectă, fiind fondată sub acest aspect ultima critică din apelul declarat de SC ASRL.

În ceea ce priveşte apelul declarat de chemata în garanţie SC K România SRL Biharia tribunalul a apreciat că acesta este nefondat.

Potrivit art.10 din Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor precum şi înregistrarea soiurilor de plante,  agenţii economici înregistraţi pentru producerea sau comercializarea seminţelor răspund pentru calitatea şi identitatea acestora şi vor suporta daunele provocate beneficiarilor pentru comercializarea seminţelor necorespunzătoare, textul citat fiind aplicabil şi în speţa de faţă. Chemata în garanţie răspunde pentru pagubele cauzate beneficiarilor pentru seminţele produse şi comercializate prin intermediul reclamante prin chiar motivele de apel, susţinând că este cea mai importantă prezenţă din Transilvania a producătorilor şi comercianţilor de material semincer.

Toate criticile din apel sunt nefondate şi nesusţinute de probe, apelanta susţinând că deteriorarea seminţelor s-ar datora depozitării necorespunzătoare de către intermediarul SC A SRL şi a livrării cu întârziere, dar în cauză nu s-a stabilit că depozitarea s-a făcut în mod necorespunzător.

Faţă de considerentele arătate şi văzând şi dispoziţiile art. 296 Cod pr civ. tribunalul a respins apelul declarat de apelanta  SC A SRL -în reorganizare judiciară -prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL în contradictoriu cu intimaţii  SC M SRL şi SC K România SRL-Biharia, jud.Bihor împotriva sentinţei civile nr.4808/17.12.2010 a Judecătoriei Călăraşi.

A respins apelul declarat de apelanta SC K România SRL împotriva sentinţei civile nr.4808/17.12.2010 a Judecătoriei Călăraşi.

A respins apelul declarat de apelanta SC M  SRL  împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 22.02.2011 pronunţată de Judecătoria Călăraşi (dosar nr.1686/202/2009).

A admis apelul declarat de apelanta SC M  SRL în contradictoriu cu intimaţii SC A SRL -în reorganizare judiciară- prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL şi SC K România SRL- împotriva sentinţei civile nr.4808/17.12.2010 a Judecătoriei Călăraşi, care a fost schimbată în parte în ceea ce priveşte soluţionarea cererii principale, a cererii reconvenţionale şi a sumei la care a fost obligată chemata în garanţie.

Rejudecând, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A SRL- în reorganizare judiciară- prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL împotriva pârâtei SC M SRL.

A fost obligată pârâta-reclamantă SC M SRL către reclamanta pârâtă SC ASRL -în reorganizare judiciară- prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL la plata sumei de 36,48 lei reprezentând debit principal datorat în baza contractului 003/2006(anexele 2, 3, 4, 5) şi a unor penalităţi de întârziere în cuantum de 4523,77 lei datorate pentru plata cu întârziere a facturilor fiscale emise în baza anexelor menţionate, calculate până la 01.01.2007.

A fost obligată pârâta-reclamantă către reclamanta-pârâtă la plata de penalităţi de întârziere aferente diferenţei de 36,48 lei datorată în baza (anexele 2, 3, 4, 5) contractului 003/2006 de 0,2% pe zi de întârziere, ce se vor calcula de la 15.10.2006 până la plata efectivă.

A fost respins capătul de cerere formulat de reclamanta-pârâtă SC A SRL -în reorganizare judiciară- prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL privind obligarea pârâtei-reclamante SC M SRL la plata sumei de 63.308 lei rezultată din contractul 003/2006(anexa1) şi a penalităţilor aferente acestei sume calculate pentru perioada 15.05.2006-28.11.2010.

A fost obligată reclamanta-pârâtă SC A SRL -în reorganizare judiciară- prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL la plata către pârâta-reclamantă SC M SRL a sumei de 63.308 lei reprezentând  c/val. prejudiciu datorat în baza contractului 003/2006(anexa1).

A fost obligată chemata în garanţie SC K  România SRL către reclamanta-pârâtă SC A SRL -în reorganizare judiciară- prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL la plata sumei de 63.308 lei în loc de 63.344,48 lei.

Au fost menţinute dispoziţiile instanţei privind admiterea în parte a cererii reconvenţionale, admiterea cererii de chemare în garanţie, rezoluţiunea contractului 003/2006 şi obligarea pârâtei-reclamante SC M  SRL la plata sumei de 10.000 lei în baza contractelor 059 şi 060/2006 şi a dobânzii de 3305 lei.

În baza art.276 Cpc au fost compensate cheltuielile de judecată ale părţilor(fond şi apel) şi a fost obligată reclamanta-pârâtă SC A SRL - în reorganizare judiciară- prin administrator judiciar Pro Consulting IPURL către pârâta-reclamantă SC M SRL la plata sumei de 4074 lei cu acest titlu.

S-au avut în vedere toate cheltuielile efectuate de părţi în cele două cicluri procesuale, inclusiv prezentul apel, cheltuielile constând în taxe judiciare de timbru calculate în funcţie de pretenţiile admise, onorarii avocaţi şi expert. A rezultat că reclamanta a efectuat cheltuieli de 4876 lei iar SC M  SRL de 8950 lei şi având în vedere că atât acţiunea principală cât şi cererea reconvenţională s-au admis în parte s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Domenii speta