Apel

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2020:004.000021

Dosar nr. ...

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE  CIVILĂ Nr. 21/2020

Şedinţa publică de la 23 Ianuarie 2020

Completul compus din:

Preşedinte: ...

Judecător: ..

Grefier: ...

Pe rol judecarea apelurilor declarate de apelanta Comisia ... şi de apelanţii .... şi .. împotriva sentinţei civile nr. 5405 din 06 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria  Tg. Mureş în dosarul nr. 3498/320/2018.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:

Mersul dezbaterilor  şi susţinerile în fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 12 decembrie 2019, încheiere ce face parte integrantă din prezenta  când s-a dispus amânarea pronunţării pentru data de 20 decembrie 2019, 30 decembrie 2019, 10 ianuarie 2020, 17 ianuarie 2020 şi 23 ianuarie 2020.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 5405 din data de 06.12.2018, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 3498/320/2018, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 5405 din data de 06.12.2018, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 3498/320/2018 au fost respinse excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active şi a inadmisibilităţii invocate de pârâţii ... şi ... şi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii ... şi ... în contradictoriu cu pârâţii ... şi .... Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş şi Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Târgu Mureş, în sensul că s-a dispus anularea parţială Titlului de proprietate nr. 101145/30.09.1996 emis pe numele pârâtului ... în sensul că suprafaţa totală de 2047 mp înscrisă în titlul de proprietate va fi redusă la suprafaţa de 1047 mp, aferentă construcţiei din ... în concordanţă cu propunerea comunicată de Comisa Locală prin Adresa nr. 228/1996. Totodată s-a dispus rectificarea cărţii funciare nr. ..., nr. top. ... în sensul modificărilor ce urmează a fi operate în titlul de proprietate potrivit dispoziţiei anterioare. De asemenea, au fost obligaţi pârâţii să le achite reclamanţilor suma de 1000 lei reprezentând cheluieli de judecată – onorariu avocat.

Prima instanţă a reţinut că potrivit înscrisului denumit „contract de vânzare cumpărare” din data de 6.10.1972, de la fila 10 din dosar, pârâţii ... şi ... au convenit cu vânzătorul ..... cumpărarea unei suprafeţe de teren de 20 de arii situat în intravilanul satului .... județul Mureș împreună cu construcția edificată pe acesta pentru prețul de 60.000 de lei.

Ulterior dobândirii acestui imobil s-a procedat la demolarea construcției existente și la edificarea unei case cuplate, partajată în două unități locative distincte evidențiate cu două numere administrative diferite: în imobilul cu numărul administrativ 206 au locuit cei doi pârâţi, iar în imobilul cu numărul administrativ 208 au locuit inițial părinții reclamantului ...., iar apoi reclamantul (cu fratele, apoi cu soţia lui). 

Prin Titlul de proprietate nr. ..., pârâţilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 2047 mp situată în intravilanul satului ... teren pe care sunt edificate cele două case cuplate. În urma obținerii titlului de proprietate, pârâţii sunt proprietari exclusivi asupra întregii suprafețe de teren pe care este ridicată construcția, respectiv asupra terenului reprezentând curtea și grădina aferentă acesteia, drept pe care şi l-au înscris în cartea funciară nr.... ... cu nr...., procedând totodată la intabularea casei de locuit situată la numărul administrativ 206, alături de anexele gospodărești.

Conform certificatului de atestare fiscală depus la fila 101 din dosar, reclamantul .... figurează înscris la rolul fiscal cu clădirea situată în ... la numărul administrativ ... precum și cu o suprafață de teren de 1000 mp situată în intravilanul aceleiași localități. Pârâţii nu sunt înscriși în cartea funciară ca titulari ai dreptului de proprietate asupra acestei construcţii, nici nu plătesc impozit pentru ea, aspect confirmat şi de certificatele de atestare fiscală de la filele ... din prezentul dosar.

Prima instanţă a reţinut că faptul utilizării locuinţei de la numărul .. de către reclamant, încă de la edificarea acesteia, nu este contestat nici de către pârâţi. Pârâţii au contestat, însă, dreptul de proprietate pretins de reclamant asupra construcţiei de la nr... şi au susţinut că dânşii au fost, de fapt, cei care au edificat construcţia, şi că au tolerat ocuparea construcţiei de către reclamant, pe care l-au susţinut financiar pentru o perioadă îndelungată. De asemenea, pârâţii au admis faptul că reclamanţii au efectuat lucrări prin care au extins şi modificat substanţial construcţia, în anii 1990, demersuri faţă de care pârâţii nu şi-au exprimat nicio poziţie, la momentul edificării respective.

Potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, prima instanţă a analizat cu prioritate excepţiile invocate în cadrul prezentului dosar.

În ce priveşte excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active, invocate de către pârâţi, prima instanţă a observat că justificarea este unică pentru ambele excepţii: se indică faptul că reclamantul nu a formulat cerere în temeiul Legii nr. 18/1991 şi nici nu mai este în termen să formuleze asemenea cerere, astfel că reclamanţilor nu le-ar profita o eventuală modificare a titlului pârâţilor.

Prima instanţă a reţinut că, deşi este justificată susţinerea pârâţilor în sensul condiţionării, în general, a  formulării cererilor în temeiul Legii nr. 18/1991 de un termen care a fost, demult, depăşit, acest considerent nu se aplică tuturor drepturilor recunoscute în temeiul acestei legi. Astfel, în cazul art. 22 şi 23 din Legea nr. 18/1991, invocate de pârâţi, formularea „sunt şi rămân în proprietatea …terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti”, instituie dobândirea de drept a proprietăţii asupra respectivelor terenuri pentru persoanele aflate în situaţia descrisă, astfel că nu este afectată de aspectul termenelor de decădere.

S-a mai constatat faptul că, după cum au învederat părţile, reclamantul a locuit în casa edificată la numărul ..., împreună cu diverşi membrii ai familiei, pentru cea mai mare parte a vieţii sale, s-a comportat ca un proprietar, inclusiv faţă de pârâţi, dar şi faţă de autorităţile locale,  a edificat anexe gospodăreşti şi a adus modificări semnificative imobilului, fără a cere vreun acord de la pârâţi, şi fără ca aceştia să-şi exprime vreo poziţie (deşi locuiau alături) şi a plătit şi impozitul aferent construcţiei.

Apoi, s-a mai reţinut că în cadrul dosarului nr. 5770/320/2014 al Judecătoriei Târgu Mureş, pârâţii din prezenţii dosar au formulat o cerere prin care au solicitat obligarea reclamanţilor din prezentul dosar de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie atât construcția de la numărul administrativ ..., cât și terenul aferente acesteia, pârâţii din prezentul dosar, ... şi ... (reclamanţi în dosarul anterior menţionat) apreciind că sunt proprietari exclusivi ai întregului imobil compus din teren și construcție şi că reclamantul nu deţine vreun drept asupra acestuia.

În acest context, în care pârâţii pretind, în baza titlului de proprietate atacat, un drept de proprietate asupra terenului aferent construcţiei de la nr. ...., şi chiar un drept de proprietate asupra construcţiei însăși (utilizate de reclamant din copilărie şi de soţia lui în prezent, şi în privinţa căreia reclamantul s-a manifestat ca un proprietar), prima instanţă a apreciat că interesul reclamantului de a ataca titlul pe care pârâţii îşi fundamentează pretenţiile este indiscutabil.

În ce priveşte calitatea procesuală activă, s-a reţinut faptul că art. III, alin. 1, lit. a), pct. i) din Legea nr. 169/1997 invocat de către reclamanţi instituie un caz de nulitate absolută a titlurilor de proprietate emise, astfel că acţiunea în instanţă poate fi formulată de către orice persoană interesată; în aceste condiţii, faţă de cele anterior reţinute în ceea ce priveşte interesul reclamanţilor, s-a concluzionat că aceştia întrunesc această calitate.

Pentru considerentele expuse, prima instanţă a reţinut că se impune respingerea excepţiilor lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâţii ... şi ...

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, prima instanţă a constatat că aceasta s-a invocat cu privire la petitul c) al acţiunii introductive, prin care se solicită rectificarea cărţii funciare, corespunzător modificării propuse cu privire la titlul de proprietate, iar aceasta a fost motivată pe dispoziţiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, care prevede că „Înscrierile şi radierile efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive şi irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declaraţii date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentaţii cadastrale”.

Prima instanţă a reţinut că, potrivnic aprecierii făcute de pârâţi, textul legal invocat prevede posibilitatea de a se proceda la rectificarea cărţilor funciare în baza unei dispoziţii a instanţei, iar acţiunea formulată de reclamanţi vizează chiar un asemenea rezultat. În aceste condiţii, prima instanţă a apreciat, aşadar, că petitul c) al acţiunii introductive este admisibil, impunându-se analiza pe  fond a solicitărilor formulate de reclamanţi.

Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că art. III, alin. 1, lit. a), pct. i) din Legea 169/1997 prevede că „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: ... (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri”.

Instanţa a mai reţinut că reclamanţii au afirmat că pârâţii nu erau îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 2047 mp, ci numai pentru suprafaţa mai redusă de 1047 mp, susţinere confirmată şi de documentele depuse la dosar.

În ceea ce priveşte aceste susţineri, prima instanţă a reţinut că fişa de punere în posesie de la fila 9, emisă în baza Hotărârii Comisiei Judeţene Mureş nr. 162/19.07.1996 indică suprafaţa de 2.047 mp pentru pârâţi, dar Hotărârea Comisiei Judeţene Mureş nr. 162/19.07.1996 emisă de Prefectura Judeţului Mureş (f. 19) a aprobat propunerile comisiei locale, propuneri cuprinse în tabelul de la fila 20 (şi de la fila 79), unde ... figurează cu doar 1.047 mp. Prin urmare, ceea ce s-a aprobat prin hotărârea Comisiei Judeţene – actul în conformitate cu care se impunea a se emite titlul de proprietate, a fost suprafaţa de 1.047 mp, iar nu de 2.047 mp. Pentru diferenţa de 1.000 mp nu s-a depus la dosar nicio dovadă că s-ar fi făcut vreo propunere de către comisia locală sau vreo aprobare de către comisia judeţeană.

Totodată, s-a reţinut că şi Procesul verbal de constatare construcţii de la fila 22, emis în data de 15.03.1996, vizează construcţia cu nr. ....şi terenul aferent de numai 1.047 mp, pentru cei doi pârâţi, aceasta fiind şi construcţia pe care pârâţii au făcut demersuri să o întabuleze.

S-a mai reţinut că adresa nr. 4081/8.06.2016 (f. 17), emisă de Comuna Sâncraiu de Mureş comunica faptul că, raportat la conţinutul Hotărârii Comisiei Judeţene Mureş nr. 162/19.07.1996 şi la tabelul nominal anexat, pentru pârâtul .... s-a aprobat o suprafaţă de 1.047 mp, aspect confirmat şi de Procesul verbal nr. 415/15.03.1996. S-a mai reţinut că, în aceste condiţii, chiar şi Comisia locală a concluzionat că întocmirea titlului de proprietate pentru o suprafaţă de 2.047 mp s-a datorat unei erori materiale.

Deşi au susţinut valabilitatea titlului emis pe numele pârâtului .... pârâţii ... nu au justificat în niciun mod neconcordanța dintre suprafaţa propusă de comisia locală şi aprobată de comisia judeţeană, şi, respectiv, suprafaţa inclusă în titlul de proprietate. Pe de altă parte, Comuna Sâncraiu de Mureş a apreciat că includerea suprafeţei de 1.000 mp în titlu reprezintă o eroare materială, iar întâmpinarea Comisiei Judeţene, deşi ambiguă ca poziţie procesuală, menţionează clar că Hotărârea nr. 162/19.07.1996 s-a emis doar pentru o suprafaţă de 1.047 mp, în ceea ce-l priveşte pe pârât.

S-a mai arătat faptul că „vânzătorul” ... deţinea în respectiva carte funciară doar suprafaţa de 800/2090 mp (f.14) şi că, potrivit registrelor agricole depuse la filele 103-104, antecesorul reclamantului figura cu o suprafaţă de 5 arii  – în anii 1974/1980, şi de 8 arii în anul 1976, situaţia scriptică a terenurilor deţinute fiind identică cu a familiei pârâţilor, cap de familie ...; iar ca şi adresă a antecesorului reclamantului, numitul ... era indicată tot construcţia de la numărul ...

Faţă de aceste considerente, s-a reţinut că pârâtul ... nu era îndreptăţit la reconstituirea suprafeţei de 1.000 mp inclusă în titlul de proprietate emis pe numele lui, şi, de fapt, această suprafaţă nici nu i-a fost aprobată spre reconstituire cu vreo ocazie, includerea sa în titlu fiind rezultatul unei erori materiale. Se impune, prin urmare, a se dispune anularea parţială a Titlului de proprietate nr. 101145/30.09.1996 emis pe numele pârâtului ..., în sensul că suprafaţa totală de 2.047 mp înscrisă în titlul de proprietate va fi redusă la suprafaţa de 1.047 mp, aferentă construcţiei din ... nr. .... în concordanţă cu propunerea comunicată de Comisa Locală prin Adresa nr. 228/1996.

Pe cale de consecinţă, în contextul modificărilor operate în cadrul titlului de proprietate emis şi a întocmirii documentaţiei aferente, se impune rectificarea corespunzătoare a cărţii funciare nr. ..., nr. top. ...,...

În baza art. 453 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea tuturor pârâţilor în solidar să le achite reclamanţilor suma de 1.000 lei reprezentând cheluieli de judecată – onorariu avocat achitat conform chitanţei de la fila 136 dosar de fond. În ceea ce priveşte apărările formulate de pârâta Comisia Judeţeană în legătură cu cererea referitoare la cheltuielile de judecată, prima instanţă a reţinut că acestea nu sunt de natură a o disculpa de suportarea cheltuielilor de judecată, de vreme ce nu a invocat şi un temei legal care să impună acest efect, iar această comisie are calitate procesuală, şi, faţă de poziţia adoptată prin întâmpinare, este în culpă procesuală.

Împotriva hotărârii primei instanţe a formulat apel Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de  proprietate privată asupra terenurilor Mureş de pe lângă Instituţia Prefectului – Judeţul Mureş, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate, în ceea ce  priveşte obligarea şi a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată  asupra  terenurilor Mureş la plata către reclamanţi a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Prin cererea de apel s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art.27, alin.6 şi 7 din H.G.R. nr. 890/2005, Comisia județeană analizează propunerile primite de la comisiile comunale orășenești sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor  legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum și contestațiile celor care s-au considerat nemulţumiţi de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orășenească sau municipală. Comisia județeană, prin hotărâre, soluţionează contestațiile, validează  sau invalidează propunerile şi le transmite comisiilor locale, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestații, hotărârea comisiei județene.

Apelanta a învederat că prin Hotărârea nr. 162/19.07.1996 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureș s-au aprobat propunerile formulate prin adresa nr. 228/1996 a Comisiei locale de  aplicare a Legii fondului funciar Sîncraiu de Mureş, în temeiul prevederilor art. 11 din Legea nr.18/1991, ale art.5 și art.28 din Regulamentul aprobat prin HG nr.131/1991 (în vigoare la data formulării propunerii), pentru un număr de 13 persoane cuprinse în tabelele anexate la adresă, unde la poziția nr. l este indicat numitul ...., cu suprafața de 1.047 mp. 

Apelanta a mai învederat că, potrivit dispozițiilor art. 451, alin. 2 din Codul de procedură civilă: „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecau reprezentând onorariul atât a avocaților cât și a experților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.

S-a mai arătat că  dreptul prevăzut de art. 451, alin. 3 din Codul de procedură civilă este acordat judecătorului în considerarea rolului activ pe care acesta îl are în desfășurarea procesului și care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și muncii  îndeplinite de expert.

Dispoziția legală indicată obligă judecătorul să asigure exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor ce le revin participanților la proces, în deplină conformitate cu legea.

Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel pârâţii .... şi .... solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii primei instanţe, respingerea acţiunii civile introductive, reţinând incidenţa cumulată a excepţiilor invocate, lipsa interesului în promovarea cererii de chemare în judecată ce formează obiectul pricinii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, iar în privinţa petitului c) al acţiunii, respingerea ca inadmisibil a acestuia, în raport de prevederile art. 33, alin. 1 din Legea nr. 7/1996. În subsidiar s-a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată, în cazul nereținerii niciuneia dintre excepţiile invocate. Apelanţii au solicitat şi obligarea reclamanţilor - intimaţi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului s-a arătat că pârâţii au fost cei care au edificat întreaga construcţie de la numerele 206 şi 208, această separare artificială intervenind mult după realizarea construcţiei, după anii 1990. S-a mai arătat că în decursul timpului - după anii 1990 – reclamanţii au procedat la edificarea unei bucătării şi a unui hol, pentru a-şi mari confortul, însă pârâţii nu şi-au dat niciodată acordul explicit şi scris ca aceste lucrări să fie efectuate (de altfel, reclamanţii nici nu le-au cerut). Toate lucrările s-au efectuat fără nicio autorizaţie de construcţie, lucru recunoscut de altfel de reclamanţii din prezenta cauză în cadrul litigiului ce formează obiectul dosarului nr. 5770/320/2014. Intimaţii au învederat că susţinerea reclamanţilor potrivit căreia terenul în cauză ar fi fost sau nu proprietatea Statului Român ori a fostului C.A.P. Sâncraiul de Mureş nu are nicio relevanţă practică ori juridică, nici apelanţii .... si nici autorii contractuali neprocedând la vânzarea vreunui teren cu destinaţie agricolă, inclusiv la momentul achiziţionării acestuia existând o casă veche de locuit pe el.

Împotriva apelului declarat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de  proprietate privată asupra terenurilor Mureş a formulat întâmpinare Primarul ..., solicitând  instanţei admiterea  apelului.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că s-a prezentat situația de fapt și de drept al cauzei cu precizarea că autoritatea publică își desfășoară activitate administrativ -jurisprudențială și îndeplinește atribuții și competențe conferite de legiuitor în temeiul prevederilor și a actelor normative în materia fondului funciar. S-a apreciat că nu se poate reține vreo culpă în sarcina comisiilor, raportat la susținerea reclamanților. Mai mult de atât, s-a învederat că în ceea ce priveşte comisiile locale, acestea constituie primul grad de jurisdicție, fiind asimilate instanțelor judecătorești, care nu sunt în situația de a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, iar având în vedere prevederile art. 451, alin. 1 Cod de procedură civilă, rezultă că se pot reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului sau al expertului, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ţinând-se seama și de circumstanțele cauzei.

S-a mai arătat că nici comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât ea și-a onorat atribuțiile și competenţele conferite de legiuitor în temeiul prevederilor actelor normative în materia fondului funciar, şi, așa după cum a mai precizat, comisiile sunt o autoritate publică administrativă de primul grad de jurisdicție, care nu sunt în situația de a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată. S-a mai arătat că instanţa poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat o partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul atât al avocatului, cât și al expertului, iar măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

Împotriva apelului declarat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de  proprietate privată asupra terenurilor Mureş au formulat întâmpinare intimaţii reclamanţi ... şi ..., solicitând instanţei respingerea ca neîntemeiat a apelului, cu menţinerea ca legală şi temeinică a Sentinţei civile nr. 5405 din 6 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş.

În motivarea întâmpinării, intimaţii au arătat că potrivit prevederilor art. 6, lit. f) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin HG nr.890/2005, comisiilor județene de aplicare a legilor fondului funciar le incumbă atribuția legală de emitere a titlurilor de proprietate pentru cererile validate. Or, în cazul în speță, chiar dacă prin Hotărârea nr. 162/19.07.1996 pârâtului de rând I ... i s-a validat o suprafață de 1.047 mp teren, prin titlul de proprietate atacat i s-a atribuit o suprafață de 2.047 mp teren. Prin urmare, având și atribuții de emitere a titlurilor de proprietate, aceeași pârâtă de rând 3 era obligată să procedeze la emiterea titlului de proprietate în conformitate cu Hotărârea nr. 162/19.07.1996, adică pentru o suprafață de 1.047 mp și nu pentru o suprafață de 2.047 mp.

S-a mai arătat că potrivit art.454 Cod procedură civilă, doar pârâtul care a recunoscut la primul termen de judecată pretențiile reclamantului poate fi exonerat de obligația de plată a cheltuielilor de judecată, iar potrivit prevederilor art.453 alin.(l) Cod procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate fi obligată la cererea părții care a câștigat la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva apelului declarat de pârâţii .... şi .... au formulat întâmpinare intimaţii reclamanţi .... şi ... solicitând  instanţei ca neîntemeiat a apelului, cu menţinerea  ca legală şi temeinică a Sentinţei civile nr. 5405/6 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că apelanţii-pârâţi ... şi ... nu aduc alte argumente în scopul admiterii apelului şi al respingerii cererii de chemare în judecată decât cele invocate prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, socotind că aceasta din urmă a dezlegat cererea cu greșita evaluare a actelor şi probelor dosarului. Intimaţii consideră că, în raport de aceste critici, apelul formulat de apelanţii-pârâţi ... şi ... este neîntemeiat.

Intimaţii au învederat că în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active, invocate de către apelanţii-pârâţi, instanţa de fond a reţinut în mod corect justificarea unică a pârâţilor pentru ambele excepţii, reiterată de altfel şi prin declaraţia de apel, indicându-se faptul că intimaţii ¬reclamanţi nu au formulat cerere în temeiul Legii nr. 18/1991 şi nici nu mai sunt în termen să formuleze o astfel de cerere, motiv pentru care acestora nu ne-ar profita o eventuală modificare a titlului de proprietate al apelanţilor-pârâţi. Totodată, învederează că tot corect a reţinut instanţa de fond că, deşi este justificată susţinerea pârâţilor „...în sensul condiţionării, în general, a formulării cererilor în temeiul Legii 18/1991 de un termen care a fost, demult, depăşit, acest considerent nu se aplică tuturor drepturilor recunoscute în temeiul respectivei legi", în cazul art.22 şi 23 din Legea nr. 18/1991, invocate de apelanţii-pârâţi, formularea „sunt şi rămân în proprietatea ...terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti" instituie dobândirea de drept a proprietăţii asupra respectivelor terenuri, pentru persoanele aflate în situaţia descrisă, astfel că reconstituirea/constituirea nu este afectată de aspectul termenelor de decădere.

Pe de altă parte, intimaţii arată că, în temeiul prevederilor art.8 din Decretul-lege nr. 42/1990 - privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii „terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deţinătorilor...”; or, deţinătorii casei de locuit de la numărul administrativ.... şi anexelor gospodăreşti erau, la data intrării în vigoare a actului normativ şi sunt şi în prezent intimaţii-reclamanţi şi nicidecum pârâţii ... şi ... astfel cum aceştia susţin prin întâmpinare şi prin declaraţia de apel.

Mai mult, intimaţii au precizat că instanţa de fond a reţinut că aceştia au locuit în casa edificată la numărul 208, s-au comportat ca proprietari autentici, inclusiv faţă de apelanţii-pârâţi şi faţă de autorităţile locale, au achitat impozitul aferent construcţiei şi terenului, au edificat anexe şi au adus modificări semnificative imobilului, fără a cere vreun acord apelanţilor-pârâţi şi fără ca aceştia să-şi exprime vreo poziţie.

Şi mai mult, mai arată că instanţa de fond a reţinut că în dosarul nr. 5770/320/2014 al Judecătoriei Târgu Mureş, apelanţii-pârâţi din prezentul dosar au formulat acţiune prin care au solicitat obligarea intimaţilor-reclamanţi de a le lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie atât construcţia de la numărul administrativ .., cât şi terenul aferent acesteia, apelanţii-pârâţi ... şi .. apreciind că sunt proprietari exclusivi ai întregului imobil compus din teren şi construcţie şi că intimaţii-reclamanţi nu deţin vreun drept asupra acestuia. În acest context, în care apelanţii-pârâţi pretind, în baza titlului de proprietate atacat, un drept de proprietate asupra terenului aferent construcţiei de la nr. 208, şi chiar un drept de proprietate asupra construcţiei însăși (utilizate de intimatul-reclamant din copilărie şi de soţia acestuia în prezent, şi în privinţa căreia intimatul-reclamant s-a manifestat ca un adevărat proprietar), interesul intimaţilor-reclamanţi de a ataca titlul de proprietate pe care apelanţii-pârâţii îşi fundamentează pretenţiile este indiscutabil.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală activă, intimaţii au învederat că art. III alin. (l) lit. a) pct. i) din Legea nr. 169/1997, invocat de ei prin acţiunea introductivă, instituie un caz de nulitate absolută a titlurilor de proprietate emise, astfel că acţiunea în instanţă poate fi formulată de către orice persoană interesată, intimaţii-reclamanţi întrunind această calitate.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată cu privire la petitul C) al acţiunii şi reiterată prin declaraţia de apel, prin care se solicită rectificarea cărţii funciare, corespunzător anulării parţiale a titlului de proprietate, motivată pe dispoziţiile art. 33 alin.(l) din Legea nr.7/1996, intimaţii consideră că şi aceasta se impune a fi respinsă pentru aceleaşi motive pentru care s-a dispus respingerea de către instanţa de fond. În acest sens, intimaţii apreciază că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a reţinut că textul legal invocat prevede posibilitatea de a se proceda la rectificarea cărţilor funciare în baza unei dispoziţii a instanţei iar „acţiunea formulată de reclamant vizează chiar un asemenea rezultat”.

În ceea ce priveşte fondul cererii de chemare în judecată, intimaţii au apreciat că şi acesta a fost temeinic dezlegat de instanţa de fond, criticile apelanţilor-pârâţi din conţinutul declaraţiei de apel impunându-se a fi înlăturate ca neîntemeiate.

Astfel, intimaţii consideră că din interpretarea tuturor probelor încuviinţate şi administrate de instanţa de fond rezultă cu certitudine că apelanţii-pârâţi nu erau îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 2.047 mp, ci numai pentru suprafaţa de 1.047 mp. Astfel, aşa cum reţine instanţa de fond, fişa de punere în posesie de la fila 9 (dosar fond), emisă conform Hotărârii comisiei judeţene nr. 162/19.07.1996 indică suprafaţa de 2047 mp pentru pârâţi, dar Hotărârea comisiei judeţene nr. 162/19.07.1996 (f. 19 dosar fond), a aprobat propunerile comisiei locale, propuneri cuprinse în tabelul de la fila 20 (şi de la fila 79), unde .... figurează cu suprafaţa de 1.047 mp. Prin urmare, ceea ce s-a aprobat prin Hotărârea nr.162/19.07.1996 adoptată de comisia judeţeană - actul în conformitate cu care se impunea a se emite titlul de proprietate a fost suprafaţa de teren de 1.047 mp şi nu de 2.047 mp. Pentru diferenţa de 1.000 mp nu s-a depus la dosar nici o dovadă că s-ar fi făcut vreo propunere de către comisia locală care să fi fost aprobată de către comisia judeţeană. Mai mult, Procesul-verbal de constatare construcţii de la fila 22 dosar fond, emis în 15.03.1996, anterior datei adoptării Hotărârii comisiei judeţene nr. 162/19.07.1996 vizează construcţia cu nr. 206 şi terenul aferent acesteia în suprafaţă de 1.047 mp. Adresa nr. 4081/8.06.2016 (f. 17 dosar fond), emisă de Comuna Sâncraiu de Mureş a precizat că, raportat la conţinutul Hotărârii Comisiei Judeţene Mureş nr. 162/19.07.1996 şi la tabelul nominal anexat, pentru apelantul-pârât .... s-a aprobat o suprafaţă de 1.047 mp, aspect confirmat şi de Procesul-verbal nr.415/15.03.1996. Intimaţii mai precizează şi faptul că întâmpinarea Comisiei Judeţene Mureş, depusă în faţa instanţei de fond, deşi ambiguă ca poziţie procesuală, menţionează clar că Hotărârea nr. 162/19.07.1996 s-a emis doar pentru o suprafaţă de 1.047 mp, în ceea ce î1 priveşte pe pârât.

Intimaţii au mai precizat că instanţa de fond a mai reţinut şi faptul că „vânzătorul" .... deţinea în cartea funciară nr..... mp (f.14 dosar fond), şi că, potrivit registrelor agricole depuse la filele 103-104 dosar fond, antecesorul intimatului-reclamant figura cu o suprafaţă de 5 ari teren - în anii 1974/1975, 8 ari teren în anii 1976/1980, situaţia scriptică a terenurilor deţinute fiind identică cu a familiei apelanţilor-pârâţi având cap de familie pe ....

Intimaţii consideră că în ceea ce priveşte conţinutul certificatului de atestare fiscală aflat la filele 20-22 din dosarul de fond, acesta nu poate forma convingerea instanţei de apel în sensul celor dorite de apelanţii-pârâţi, atâta timp cât, pe de o parte, acesta este ulterior emiterii titlului de proprietate contestat, iar, pe de altă parte, din evidenţele autorităţilor administraţiei publice locale rezultă că apelanţii-pârâţi nu au deţinut decât 1.047 mp teren intravilan aferent construcţiei de la numărul administrativ 206.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelurile declarate de pârâta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureș și de pârâţii .... şi ... sunt nefondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Întrucât privește o chestiune mai degrabă procedurală (interesul reclamanților ori calitatea procesuală activă a acestora de a solicita anularea titlului de proprietate al pârâţilor apelanţi pentru partea de teren care se suprapune cu acela pe care îl stăpânesc reclamanţii), vom analiza mai întâi apelul declarat de pârâţii .... şi .... împotriva hotărârii primei instanţe prin care s-a dispus anularea parţială a titlului de proprietate emis pe seama pârâtului ...., pentru suprafaţa de 1.000 mp teren intravilan.

Din această perspectivă, observațiile reclamanților intimaţi apar ca fiind corecte.

Astfel, esențial este faptul că reclamanţii intimaţi folosesc locuinţa de la numărul ....încă de la edificarea acesteia, aspect care nu a fost contestat de către pârâţi, această construcţie fiind aflată pe suprafaţa de 1.000 mp pentru care s-a emis titlul de proprietate pârâtului apelant ... în plus faţă de suprafaţa de 1.047 mp teren aprobată acestuia prin Hotărârea Comisiei Judeţene Mureş nr. 162/19.07.1996. Totodată, pentru construcţia de la nr. administrativ ... şi pentru terenul aferent de 1.000 mp, reclamanţii intimaţi plătesc impozit, şi, totodată, conform certificatului de atestare fiscală depus la fila 101 din dosarul de fond, intimatul ... figurează înscris la rolul fiscal cu clădirea situată în ... la numărul administrativ ....precum și cu o suprafață de teren aferentă, de 1000 mp. Astfel cum rezultă din extrasele din registrul agricol al comunei, la nivelul anului 1976, atât pârâţii apelanţi, cât şi antecesorul reclamantului deţineau fiecare câte o suprafaţă de 800 mp teren aferentă caselor de locuit. De asemenea, apelanţii pârâţi de rând 1 au admis faptul că reclamanţii intimaţi au efectuat lucrări prin care au extins şi modificat substanţial construcţia de la nr. ...., în anii 1990, demersuri faţă de care apelanţii nu şi-au exprimat nicio poziţie la momentul realizării acestora. Mai reţinem şi faptul că pârâţilor li s-a validat de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş suprafaţa de 1.047 mp (hotărâre neatacată şi, deci, definitivă), fiind ulterior emis titlul de proprietate pentru o suprafaţă mai mare de teren, care cuprinde şi suprafaţa aferentă casei de locuit a reclamanţilor.

Apelanţii pârâţi de rând 1 susţin că, în ceea ce priveşte interesul reclamanților ori calitatea procesuală activă a acestora de a solicita anularea titlului de proprietate al pârâţilor, singurul aspect care trebuia să fie luat în considerare de prima instanţă este faptul că aceştia nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că, în aceste condiţii, aceştia nu ar fi îndreptăţiţi să solicite anularea titlului de proprietate al pârâţilor apelanţi. 

În ceea ce priveşte această critică a apelanţilor, reţinem că, pe de o parte sunt relevante cele reţinute anterior privind folosinţa îndelungată asupra casei de la nr. administrativ.... din .... şi a terenului aferent acesteia, de 1.000 mp, de către reclamanţii intimaţi, situaţie de fapt care le conferă reclamanţilor interesul de a acţiona în justiţie pentru reglementarea situaţiei juridice a terenului pe care aceştia îl folosesc de aproximativ 40 de ani, la care se adaugă reglementarea acestei situaţii prin dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 şi ale art.8 din Decretul-lege nr. 42/1990, precum şi faptul că, totodată, nu rezultă din actele dosarului nici că apelanţii pârâţi ar fi făcut ei înșiși vreo cerere prin care să solicite şi terenul de 1.000 mp aferent locuinţei folosite de reclamanţii intimaţi şi nici nu au atacat hotărârea comisiei judeţene prin care li s-a validat doar suprafaţa de 1.047 mp, care a rămas, astfel, definitivă.

Astfel, în ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect, reţinem că pârâţii apelanţi nu au fost în măsură nici ei să dovedească faptul că ar fi cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de 2.047 mp pentru care s-a emis titlul de proprietate, iar propunerea Comisiei Locale a fost de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1.047 mp, şi, de asemenea, prin H.C.J. nr. 162/19.07.1996 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru .... pentru suprafaţa de 1.047 mp, conform tabelului anexă, această hotărâre rămânând definitivă prin neatacare. Rezultă deci că în anul 1996, când i s-a aprobat apelantului .... reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1.047 mp, astfel cum probabil acesta solicitase (nemaigăsindu-se cererea sa), pârâtul ... recunoştea, de fapt, că doar la această suprafaţă de teren avea dreptul (deci nu şi la suprafaţa de 1.000 mp folosită de reclamanţii intimaţi), această concluzie rezultând şi din faptul că pârâtul apelant nici nu a atacat hotărârea Comisiei Judeţene care îi atribuia suprafaţa de doar 1.047 mp.

Susţinerea acestuia din declaraţia de apel potrivit căreia întocmirea documentaţiei pentru suprafaţa de doar 1.047 mp de către comisia locală ar constitui o „scăpare” a acestei comisii, care nu ar fi efectuat măsurători corespunzătoare situaţiei de fapt, constituie, de fapt, critici extrem de tardive aduse hotărârii comisiilor de fond funciar, care i-au aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de doar 1.047 mp. Or, conform dispoziţiilor art. 53, alin. 2 din Legea nr. 18/1991, pârâtul apelant putea face plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene în termen de 30 de zile de la comunicare. În condiţiile în care acesta a lăsat să treacă termenul imperativ stabilit de lege pentru a invoca nemulţumirea sa faţă de modalitatea în care comisia judeţeană a hotărât asupra cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate, rezultă că, implicit acesta a recunoscut că această hotărâre era corect emisă, iar, pe de altă parte, la acest moment nu mai este posibilă repunerea în discuţie a „erorilor” comisiilor de fond funciar, deoarece în acest caz s-ar eluda dispoziţiile imperative ale art. 53, alin. 2 din Legea nr. 18/1991, care statuează asupra termenului în care se poate cere modificarea hotărârii comisiei judeţene de către persoana interesată.

Totodată, reţinem că, aşa cum în mod corect a constatat şi prima instanţă, prin dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, invocate de pârâţi, formularea „sunt şi rămân în proprietate … terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti” instituie dobândirea de drept a proprietăţii asupra respectivelor terenuri, pentru persoanele aflate în situaţia descrisă, nefiind astfel afectată de aspectul termenelor de decădere. Mai constatăm că în speţă sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 8, alin. 1 din Decretul – Lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii, care statuează că „terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deţinătorilor; acestea pot fi înstrăinate şi lăsate moştenire”. Situaţia în care se află reclamanţii intimaţi din prezenta cauză este conformă ipotezei legale indicate mai sus. Din punct de vedere juridic, dobândirea dreptului de proprietate de către intimaţii reclamanţi se produce în temeiul legii, fără intervenţia formală a unei autorităţi administrative, această concluzie desprinzându-se din modul de redactare al art. 23 din Legea nr. 18/1991, însă, cu toate acestea, urmează ca reclamanţii intimaţi să îşi clarifice situaţia terenului, în sensul de a-şi procura titluri scrise ale dreptului lor, în măsură să le faciliteze proba şi să le asigure opozabilitatea faţă de terţi, prin eventuala înscriere în cartea funciară.

De altfel, reţinem că în prezenta cauză nu se pune în discuţie dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului de 1.000 mp pe care se află casa de locuit de la nr. administrativ ... din ..., ci doar deschiderea de către reclamanţi (prin anularea titlului de proprietate al pârâtului apelant, care cuprinde şi terenul de 1.000 mp pe care se află casa reclamanţilor de la nr. ... ...) a posibilităţii de a se pune în discuţie proprietatea reclamanţilor asupra terenului respectiv, care în prezent este în mod evident blocată chiar de faptul că acest teren este cuprins în titlul de proprietate atacat, fiindu-i atribuit pârâtului în plus faţă de suprafaţa de teren care i-a fost validată acestuia de către comisia judeţeană. Totodată, reţinem că nu se pune în discuţie în prezenta cauză nici îndreptăţirea pârâtului asupra aceluiaşi teren de 1.000 mp (pe care se află casa de la nr....), ci în prezentul dosar este în discuţie doar faptul dacă pârâtul .... avea dreptul la eliberarea titlului de proprietate pentru o suprafaţă de teren mai mare decât cea de 1.047 mp, care i-a fost validată acestuia prin H.C.J. nr. 162/19.07.199.

Or, din acest punct de vedere, reţinem că potrivit Hotărârii Comisiei Judeţene Mureş nr. 162/19.07.1996 şi tabelului anexă la aceasta (nemodificate şi neatacate), pârâtului ...i  s-a admis cererea (fără a se preciza că admiterea a fost doar parţială) şi i s-a validat acestuia o suprafaţă de 1.047 mp teren, însă i s-a eliberat titlul de proprietate pentru o suprafaţă mai mare de teren, de 2.047 mp, deşi acesta nici nu a dovedit nici că ar fi solicitat această suprafaţă mai mare de teren, nici că ar fi atacat hotărârea comisiei judeţene prin care i s-a atribuit doar suprafaţa de 1.047 mp. Mai reţinem, totodată, că apelantul pârât nu a dovedit nici că ar fi deţinut în proprietate întreaga suprafaţă de teren, de 2.047 mp, pentru a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă pe care o pretinde pârâtul apelant la acest moment. În aceste condiţii, în care din actele aflate la dosarul format în urma cererii pârâtului rezultă că acestuia i s-a eliberat titlul de proprietate pentru o suprafaţă mai mare de teren decât aceea de 1.047 mp, care i-a fost validată prin H.C.J. Mureş nr. 162/19.07.1996, rezultă în mod corect a concluzionat prima instanţă că este nelegală eliberarea titlului de proprietate pe numele pârâtului pentru o suprafaţă mai mare, de 2.047 mp teren.

Apelanţii ... şi ... au criticat hotărârea primei instanţe prin prisma  faptului că instanţa ar fi avut în vedere doar certificatul de atestare fiscală emis pe numele reclamantului (fila 101 dosar fond), omiţându-l pe cel emis pe numele pârâtului (fila 47 dosar fond).

În ceea ce priveşte aceste critici, reţinem că certificatul de atestare fiscală emis pe numele reclamantului nu este singurul înscris avut în vedere de instanţă şi care a condus-o pe aceasta la concluzia nelegalității parţiale a titlului de proprietate al pârâtului, ci prima instanţă a avut în vedere ansamblul materialului probator administrat în cauză pentru a ajunge la această concluzie. Mai mult, aşa cum recunoaşte şi pârâtul apelant, cele două certificate de atestare fiscală atestă faptul că terenul de 1.000 mp, ce formează obiectul prezentului litigiu, este trecut în evidenţa atât a reclamantului, cât şi a pârâtului, ambii fiind plătitori de impozit pentru acest teren. Or, şi din prima acestuia fapt, a dublei înregistrări şi impozitări a aceluiaşi teren de 1.000 mp, rezultă că se impunea clarificarea situaţiei terenului. Simplul fapt că şi pârâtul apelant plăteşte impozit pentru acest teren (iar aceasta chiar în urma emiterii titlului de proprietate atacat în prezenta cauză) nu conducea la concluzia necesităţii respingerii acţiunii, ci tocmai la concluzia că se impunea verificarea faptului dacă titlul de proprietate al pârâtului în baza căruia pârâtul plăteşte şi el impozit pentru această suprafaţă de 1.000 mp teren este sau nu emis în mod legal. Prima instanţă a avut în vedere, pentru a dispune anularea parţială a titlului de proprietate al pârâtului, pentru suprafaţa de 1.000 mp, nu numai acest certificat de atestare fiscală emis pe seama reclamantului, ci mai mult aspecte, respectiv: în primul rând faptul că pârâtului i s-a validat doar suprafaţa de 1.047 mp, iar nu de 2.047 mp, precum şi faptul folosirii îndelungate a terenului de 1.000 mp aferent casei de la nr. administrativ 208 de către reclamanţi, faptul că antecesorul pârâţilor, ...., deşi a „vândut” prin înscris sub semnătură privată pârâţilor suprafaţa de 2000 mp, a moştenit ulterior doar suprafaţa de 800/2090 mp, precum şi aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991 şi faptul că în anul 1976 atât antecesorul reclamanţilor, cât şi pârâtul figurau în registrul agricol cu suprafeţe identice de teren, de 8 arii fiecare, aferente celor două case de locuit.

Apelanţii ... şi ... au mai criticat hotărârea primei instanţe şi prin prisma faptului că instanţa nu ar fi avut în vedere faptul că reclamanţii ar fi „recunoscut implicit” dreptul de proprietate al pârâţilor apelanţi asupra terenului de 1.000 mp prin faptul formulării de către reclamanţii intimaţi a întâmpinării şi acţiunii reconvenţionale din dosarul nr. 5770/320/2014 al Judecătoriei Tg. Mureş, prin care au solicitat obligarea apelanţilor din prezentul dosar la plata unei sulte pentru investiţiile făcute la casa de la nr. administrativ ...

Aceste critici sunt nefondate, deoarece faptul formulării acţiunii reconvenţionale în dosarul nr. 5770/320/2014 al Judecătoriei Tg. Mureş, în care reclamanţii din prezentul dosar au solicitat în subsidiar, pentru varianta admiterii acţiunii reclamanţilor ... şi ..., obligarea acestora să le plătească o sumă de bani pentru investiţiile realizate la casa în care locuiesc nu reprezintă o „recunoaştere implicită” a dreptului de proprietate al numiților ... şi ...asupra terenului de 1.000 mp, ci doar o atitudine procesuală diligentă a pârâţilor din respectivul dosar, care au solicitat restituirea banilor investiţi în casa în care locuiesc, în varianta în care instanţa ar considera admisibilă cererea de chemare în judecată. Însă, atâta timp cât aceştia au solicitat în principal respingerea acţiunii principale, iar doar în subsidiar obligarea la plata sumei de bani reprezentând investiţii, această atitudine procesuală diligentă nu poate fi echivalată cu o recunoaştere implicită a calităţii de proprietari asupra terenului a reclamanţilor din dosarul respectiv.

Apelanţii ... şi ... au mai criticat hotărârea primei instanţe deoarece aceasta nu ar fi avut în vedere îndreptăţirea lor la reconstituirea dreptului de proprietate, având în vedere faptul că ei ar fi dovedit această îndreptăţire cu contractul de vânzare-cumpărare din anul 1972, prin care numitul ... le-a vândut în întregime suprafaţa de 20 de ari teren aferentă casei de la nr. administrativ ... .

Reţinem că nici aceste critici ale apelanţilor nu sunt întemeiate, atâta timp cât, deşi numitul ... le-a vândut în întregime suprafaţa de 20 de ari teren aferentă casei de la nr. administrativ .... .. această vânzare s-a realizat printr-un act sub semnătură privată, de către o persoană care la momentul respectiv nu era proprietară asupra terenului. Astfel, aşa cum rezultă din copia fidelă a Cărţii funciare nr. ...., în anul 1972 proprietari asupra terenului de 2.090 mp erau ... şi soţia, iar în anul 1975 s-a înscris dreptul de proprietate al lui .... în baza certificatului de moştenitor din anul 1973, însă doar asupra construcţiei de la nr. 206 şi asupra suprafeţei de 800 mp teren (800/2090). În consecinţă, pe lângă faptul că la momentul întocmirii actului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată numitul ... nu era proprietar tabular, iar acest act nu este translativ de proprietate (nefiind autentificat), nici ulterior acesta nu putea transmite dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe mai mari de 800 mp teren, deoarece acesta nu a avut niciodată în proprietate o suprafaţă de teren mai mare, prin urmare nu putea vinde în mod legal pârâtului apelant suprafaţa de 20 de ari, aşa cum pretinde acesta. Mai mult, chiar şi apelantul recunoaşte că ... i-a vândut suprafaţa de 800 mp, restul terenului rămânând pe vechii proprietari. În consecinţă, rezultă că pârâtul apelant nu a dovedit îndreptăţirea sa asupra suprafeţei de 1.000 mp teren, pe care se află casa de la nr. administrativ ... deci asupra suprafeţei totale de 2.047 mp teren pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate, cu atât mai mult cu cât  acestuia i s-a atribuit în proprietate, prin H.C.J. Mureş nr. 162/19.07.1996, doar suprafaţa de 1.047 mp, hotărârea nefiind contestată de acesta şi rămânând, astfel, definitivă.

Nici criticile apelanţilor privind îndreptăţirea acestora la întreaga suprafaţă de 2.047 mp, deoarece aceasta ar fi aferentă casei de la nr. administrativ ... nu sunt întemeiate. Aceasta deoarece în realitate pe acest teren înscris în C.F. nr. ... sunt două case, una la nr. administrativ .. deţinută de pârâţii .... şi ...şi una la nr. administrativ ...deţinută de reclamanţii ... şi ..., fiecare casă având teren aferent de aproximativ 1.000 mp, iar această situaţie fiind regăsită şi în registrul agricol, în sensul că în anul 1976 cele două familii deţineau conform acestui registru aproximativ 800 mp fiecare, aferentă fiecăreia dintre cele două case de locuit. Or, în aceste condiţii, la fel cum susţin apelanţii că erau îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate (sau constituirea) conform art. 22-23 din Legea nr. 18/1991, în aceleaşi condiţii sunt îndreptăţiţi la constituirea (recunoaşterea) dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei lor de locuit şi reclamanţii. Mai mult, în plus, aşa cum s-a arătat şi anterior, pârâţii apelanţi nici nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă mai mare de 1.047 mp, aspect care rezultă din neatacarea hotărârii de validare a acestei suprafeţe, astfel că rezultă că la momentul respectiv aceştia recunoşteau faptul că terenul aferent casei lor de locuit, de la nr. administrativ ... era în suprafaţă de 1.047 mp.

Mai reţinem şi faptul că nu este reală aşa-zisa invocare de către Comisia Locală Sâncraiu de Mureş a propriei culpe, cum susţin apelanţii, aceasta ar fi fost oricum irelevantă în cauză, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată nu a fost promovată de aceasta, ci de reclamanţi, iar această pârâtă doar a fost de acord (prin adresa nr. 4081/08.06.2016) cu faptul că, într-adevăr, s-a comis o eroare la eliberarea titlului de proprietate de către pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş, rezultând astfel că nu îşi invocă propria culpă, ci doar învederează că s-a comis o eroare materială la emiterea titlului de proprietate (de către instituţia care are această atribuţie, respectiv Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş).

Nici criticile apelanţilor referitoare la faptul că titlul de proprietate nu ar fi lovit de nulitate nu sunt întemeiate, deoarece, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, conform prevederilor art. III, alin. 1, lit. a), pct. i) din Legea 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri. Or, aşa după cum am detaliat şi anterior, din actele dosarului a rezultat că pârâţii apelanţi nu au avut niciodată în proprietate suprafaţa de 1.000 mp aferentă casei de locuit de la nr. .., astfel că titlul de proprietate prin care li s-a reconstituit acestora dreptul de proprietate şi asupra acestei suprafeţe de teren (în plus faţă de cea de 1.047 mp aferentă casei de la nr. ... este lovită de nulitate absolută parţială (în ceea ce priveşte suprafaţa de 1.000 mp teren aferentă casei de la nr. ....

Apelanţii au mai criticat hotărârea primei instanţe prin prisma faptului că titlul de proprietate ar fi intrat în circuitul civil, astfel încât principiul stabilităţii actelor juridice civile ar trebui să prezinte importanţă şi să capete prevalenţă. Or, în ceea ce priveşte această chestiune, reţinem că faptul întabulării unui titlu de proprietate nu echivalează cu imposibilitatea atacării acestuia pentru nelegalitate. Mai mult, chiar dispoziţiile art. 27, alin. 22 din Legea nr. 18/1991 statuează că „Dacă respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpărare sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiţiei pentru constatarea nulităţii absolute a titlului respectiv potrivit prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991”, legiuitorul menţionând astfel expres posibilitatea atacării în justiţie a titlului de proprietate emis nelegal.

În final, apelanţii ... şi ...au mai criticat hotărârea primei instanţe referitoare la respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii reclamanţilor de rectificare a cărţii funciare, considerând că nu ar fi aplicabile dispoziţiile art. 33, alin. 2 din Legea nr. 7/1996, decât după ce instanţa ar dezlega definitiv şi irevocabil primul capăt de cerere. În ceea ce priveşte aceste critici, reţinem că sunt neîntemeiate, deoarece textul legal nu impune necesitatea judecării separate de către instanţă a celor două cereri, ci doar condiţionează posibilitatea dispunerii rectificării înscrierii de carte funciară de pronunţarea de către instanţă în primul rând asupra cererii principale referitoare la înscrierea respectivă, instanţa putând dispune astfel, în subsidiar, după anularea actului în baza căruia s-a făcut înscrierea în cartea funciară, şi rectificarea corespunzătoare a acestei înscrieri, fiind evident că aceasta va rămâne în fiinţă doar în măsura în care hotărârea primei instanţe va rămâne în fiinţă şi în ceea ce priveşte dispoziţia referitoare la anularea actului în baza căruia s-a făcut înscrierea. Astfel, aşa cum s-a arătat şi în doctrina juridică, acţiunea în rectificarea cărţii funciare are caracter accesoriu, deoarece se constituie într-o cerere subsecventă acţiunii principale care ocroteşte dreptul subiectiv vătămat prin înscrierea neconformă situaţiei juridice reale, iar de cele mai multe ori acţiunea în rectificarea cărţii funciare se grefează pe o acţiune principală având ca obiect anularea sau constatarea nulităţii actului în temeiul căruia s-a făcut înscrierea (aşa cum este şi cazul de faţă), iar modul de soluţionare a capătului principal de cerere va determina şi soluţia cu privire la cererea de rectificare a cărţii funciare, rectificarea fiind deci posibilă în cazul admiterii cererii principale.

În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş, observăm că prin acesta se critică dispoziţia primei instanţe privind obligarea acestei pârâte, alături de ceilalţi pârâţi, la plata cheltuielilor de judecată, pârâta apelantă considerând că nu se poate reţine nicio culpă a acesteia, raportat la susţinerile reclamanţilor.

În ceea ce priveşte aceste critici ale pârâtei, reţinem că pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş se află în culpă procesuală, deoarece chiar ea este cea care, deşi a admis propunerea comisiei locale şi a admis cererea de reconstituire a dreptului de proprietate al pârâtului .... pentru suprafaţa de 1.047 mp teren, ulterior a emis acestuia titlul de proprietate pentru o suprafaţă mai mare, de 2.047 mp teren. În aceste condiţii, culpa procesuală a acestei pârâte este evidentă, deoarece emiterea de către aceasta a titlului de proprietate pentru o suprafaţă mai mare decât cea cerută, respectiv dovedită a fi fost deţinută în proprietate de pârât a determinat necesitatea formulării de către reclamanţi a cererii ce formează obiectul prezentului dosar. În cauză sunt astfel aplicabile  dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă, apelanta fiind una dintre părţile care au pierdut procesul, astfel că cheltuielile de judecată efectuate de reclamanţi, constând în onorariul avocaţial achitat de aceştia, dovedit prin chitanţa depusă la fila 136 dosar fond au fost puse în sarcina pârâţilor, inclusiv a apelantei, în mod legal.

În ceea ce priveşte solicitarea apelantei pârâte de reducere a cheltuielilor de judecată, reţinem că aceasta nu este întemeiată, atâta timp cât cuantumul onorariului avocaţial pretins de reclamanţi este foarte rezonabil, raportat la munca depusă de avocat, neimpunându-se reducerea acestuia. Mai mult, reducerea onorariul avocaţial se dispune doar pentru motive întemeiate, atunci când acesta este „vădit disproporţionat”, astfel cum statuează dispoziţiile art. 451, alin. 2 Cod procedură civilă, însă în cauză nu se impune reducerea acestui onorariu, deoarece cuantumul onorariului avocaţial, de 1.000 de lei nu este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei sau cu munca avocatului.

În consecinţă, faţă de cele reţinute anterior, urmează să respingem ca nefondate apelul declarat de pârâţii ... şi ... (decedat în cursul judecării apelului), prin .. ... şi ... precum  şi apelul declarat de pârâta Comisia Judeţeană pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 5405/06 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 3498/320/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâţii ... (cu domiciliul în Sâncraiu de ..., sat.., nr. .., jud. .. şi CNP- .. şi ... .. prin moştenitori ... (cu domiciliul în .. str. .. nr...., jud. ..), .. (cu domiciliul în  .., . nr. .... ap.... jud....) şi ... şi de pârâta Comisia .... (cu sediul în  Tg. Mureş, P-ţa Victoriei, nr-1-3, jud. Mureş), împotriva sentinţei civile nr. 5405/06 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 3498/320/2018.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei la data de 23 ianuarie 2020.

Preşedinte: ...

Judecător: ..

Grefier: ...

Domenii speta

Spete similare