Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Retractarea declaraţiei de recunoaştere a vinovăţiei la instanţa învestită potrivit art. 484 Cod procedură penală. Consecinţe.

Împrejurarea că în faţa instanţei de fond inculpatul a arătat că a fost în eroare la data la care a semnat acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat cu procurorul de caz şi nu este de acord cu pedeapsa consemnată în cuprinsul acestuia şi modalitatea de executare a acesteia, nu poate constitui temei pentru respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat, întrucât această soluţie nu are corespondent în dispoziţiile legale sus-menţionate.

Pe de altă parte, Curtea constată că atât în faţa instanţei de fond, cât şi la instanţa de apel inculpatul nu a făcut dovada şi nu a susţinut existenţa vreunui viciu de consimţământ, din cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între procurorul de caz şi inculpatul D.D. la data de 26 martie 2015, rezultând suficiente garanţii că inculpatul are cunoştinţă de fapta de care este acuzat şi de consecinţele acestui acord, fiind precizat în mod expres prin acordul încheiat care este încadrarea juridică a faptei, care este cuantumul pedepsei şi modalitatea în care aceasta urmează a fi executată.

Prin sentinţa penală nr. 21  din 5 mai 2015, Judecătoria Filiaşi, în baza art. 485 alin. 1 lit. b C.p.p. a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de procuror cu inculpatul D. D., şi trimite dosarul procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi, în vederea continuării urmăririi penale.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare a instanţei că în data de 23.11.2013, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare  ..pe strada Jiului din oraşul Filiaşi, jud. Dolj, având o alcoolemie de 0,76 g/l alcool pur în aerul expirat,  faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  conducere pe drumurile publice a  unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare de 0,80 g/l . prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată .

 Totodată, s-a precizat că situaţia de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: recunoaşterea inculpatului,  precum şi felul şi cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acestei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat.

La termenul din data de 28 aprilie 2015, inculpatul a declarat în faţa instanţei că solicită respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de procuror cu acesta, întrucât a fost în eroare la data la care l-a semnat şi nu este de acord cu pedeapsa consemnată în acest acord şi modalitatea de executare a acesteia.

Având în vedere această situaţie, instanţa a constatat că deşi în faza de urmărire penală s-a încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei, iar procedura în faţa instanţei presupune verificarea condiţiilor de formă şi de fond ale acestui acord, acest lucru nu mai este posibil întrucât instanţa a apreciat că inculpatul îşi poate retrage consimţământul exprimat  anterior, în faza de urmărire penală.

Situaţia este similară cu cea a recunoaşterii vinovăţiei în faza de urmărire penală, pentru ca în faţa judecătorului, inculpatul să declare că nu mai recunoaşte săvârşirea faptei. Or, altfel spus, acordul de recunoaştere a vinovăţiei îşi produce efecte doar dacă acesta este exprimat şi menţinut în faţa judecătorului, până la acest moment inculpatul putând reveni asupra manifestării iniţiale de voinţă exprimată în faţa procurorului .

Tot aşa s-ar întâmpla  şi în cazul în care inculpatul ar reveni asupra acordului de recunoaştere, înainte ca procurorul să sesizeze instanţa de judecată.

În lipsa manifestării de voinţă exprimată clar şi neechivoc în faţa instanţei, acordul de recunoaştere a vinovăţiei nu poate produce consecinţe juridice, un argument în plus în acest sens, în lipsa unor dispoziţii clare din Codul de procedură penală, regăsindu-se în alte instituţii asemănătoare, mai precis, instanţa având în vedere instituţia încetării procesului penal , în cazul în care inculpatul şi persoana vătămată se pot împăca, cauză de înlăturare a răspunderii penale, instanţa putând  dispune această măsură numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate, de a se împăca,  exprimat în şedinţa de judecată.

Chiar dacă anterior o asemenea împăcare a avut loc, până la momentul în care se află în faţa instanţei , oricare dintre părţi poate reveni asupra manifestării sale de voinţă .

În acest sens, este şi decizia ÎCCJ nr. 27/2006 adoptată în recurs în interesul legii.

În concluzie, apreciind că inculpatul are dreptul să revină asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei până la momentul în care  se află în faţa instanţei, or, în speţa de faţă inculpatul a revenit asupra acordului încheiat în faza de urmărire penală, instanţa va  pronunţa o soluţie de respingere, fără a mai trece la verificarea condiţiilor de formă sau de  fond ale acestui acord.

Împotriva  acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi pe fond admiterea acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi cu inculpatul D.D., soluţia instanţei de fond de respingere a acordului de recunoaştere neregăsindu-se în disp. art. 485 Cod de procedură penală, invocând ca şi practică judiciară decizia Curţii de Apel Craiova nr. 431/2015 pronunţată în dosarul nr. 17446/318/2014*.

Apelul este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:

Examinând sentinţa penală apelată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Curtea constată că în mod nelegal prima instanţă a dispus respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de procurorul de caz cu inculpatul D. D., deoarece soluţia pronunţată nu se regăseşte în dispoziţiile art.485 Cod pr.penală.

În acest sens, potrivit dispoziţiilor art.485 alin.1 lit.b Cod pr.penală, instanţa investită cu soluţionarea acordului de recunoaştere a vinovăţiei,  dispune respingerea acestuia şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.480-482 Cod pr.penală, cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului sau dacă apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

Împrejurarea că în faţa instanţei de fond inculpatul a arătat că a fost în eroare la data la care a semnat acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat cu procurorul de caz şi nu este de acord cu pedeapsa consemnată în cuprinsul acestuia şi modalitatea de executare a acesteia, nu poate constitui temei pentru respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat, întrucât această soluţie nu are corespondent în dispoziţiile legale sus-menţionate.

Pe de altă parte, Curtea constată că atât în faţa instanţei de fond, cât şi la instanţa de apel inculpatul nu a făcut dovada şi nu a susţinut existenţa vreunui viciu de consimţământ, din cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între procurorul de caz şi inculpatul D.D. la data de 26 martie 2015, rezultând suficiente garanţii că inculpatul are cunoştinţă de fapta de care este acuzat şi de consecinţele acestui acord, fiind precizat în mod expres prin acordul încheiat care este încadrarea juridică a faptei, care este cuantumul pedepsei şi modalitatea în care aceasta urmează a fi executată.

De asemenea, una din modalităţile în care legiuitorul a înţeles să garanteze respectarea acestor drepturi cu ocazia încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, a fost aceea de a stabili asistenţa juridică obligatorie în aceste situaţii, chiar şi pentru infracţiunile în care asistenţa juridică nu este obligatorie.

Constatând că acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între procurorul de caz şi inculpatul D.D. îndeplineşte condiţiile de fond şi formă, fiind încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art.480-482 Cod pr.penală, Curtea în temeiul dispoziţiilor art.421 alin.2 lit.a Cod pr.penală, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi, va desfiinţa sentinţa şi rejudecând, în baza art. 485 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală va admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi cu inculpatul D.D. cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87  alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 Cod penal în dosarul penal nr. 1080/P/2013.

Domenii speta

Spete similare