Contestaţie la executare. Executare silită declanşată în baza unui contract de credit. Recurs respins ca neîntemeiat

Prin sentinţa civilă nr.1/ZZ.LL.2016 pronunţată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria ... a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de intimată cu privire la actele de executare întocmite până la data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015, de către Judecătoria ..., în dosarul nr. 3/2014, în raport cu excepţia perimării executării silite, a respins excepţia perimării executării silite, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, în ceea ce priveşte actele de executare întocmite până la data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015, de către Judecătoria ..., în dosarul nr. 3/2014, a respins excepţia perimării executării silite, ca neîntemeiată, în ceea ce priveşte actele de executare întocmite după data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015, de către Judecătoria ..., în dosarul nr. 3/2014, a respins ca neîntemeiată în rest contestaţia la executare formulată de contestatorii A, având CNP ..., şi B, având CNP ..., ambii cu domiciliul în ..., în contradictoriu cu intimatele C S.A., cu sediul în ..., înregistrată la ORCB sub nr. J..., CIF ..., prin Sucursala ..., cu sediul în ..., înmatriculată la Registrul Comerţului sub nr. J..., CUI ..., şi D, având CNP ..., cu domiciliul în ... .

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin procesul-verbal de licitaţie imobiliară (al zecelea termen de licitaţie), încheiat la data de ZZ.LL.2016 de BEJ E în dosarul de executare nr. 4/2012 (filele 8-9 vol. I), a fost scos la vânzare imobilul aflat în proprietatea debitorilor contestatori A şi B, situat în ... (constând în lot 1, în suprafaţă de 122 mp, rezultat în urma partajării numărului cadastral 5/88, conform Sentinţei civile nr. 6/2010, pronunţate de Judecătoria ... în dosarul nr. 7/2010, respectiv imobilul înscris în CF nr. 8, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 9, nr. top. vechi 5/88, 5-C1, nr. cad. Nou 10, 10-C1, în suprafaţă de 122 mp, constând în casă de locuit nefinalizată P+M), imobilul fiind adjudecat de numita D, care a oferit preţul de 5.237,25 Euro. Executarea silită împotriva contestatorilor A şi B a fost încuviinţată prin încheierea nr. 11/ZZ.LL.2010, pronunţată de Judecătoria ... în dosarul nr. 12/2010 (fila 183 vol. I), la cererea executorului bancar F, în temeiul titlurilor executorii constând din: Contractul de Credit nr. 13/ZZ.LL.2007, Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 14/ZZ.LL.2008, Contractul de ipotecă nr. 15/ZZ.LL.2007 autentificat sub nr. 16/ZZ.LL.2007, Contractul de ipotecă nr. 17/ZZ.LL.2007 autentificat sub nr. 18/ZZ.LL.2007, Contractul de gaj nr. 19/ZZ.LL.2008 Contractul de gaj nr. 20/ZZ.LL.2007, Contractul de Fidejusiune nr. 21/ZZ.LL.2007, Contractul de Fidejusiune nr. 22/ZZ.LL.2007, Contractul de Fidejusiune nr. 23/ZZ.LL.2007, Contractul de Fidejusiune nr. 24/ZZ.LL.2007, Contractul de Fidejusiune nr. 25/ZZ.LL.2007, Contractul de Fidejusiune nr. 26/ZZ.LL.2007. De asemenea, prin încheierea nr. 27/ZZ.LL.2010, pronunţată de Judecătoria ... în dosarul nr. 28/ZZ.LL.2010, a fost admisă cererea formulată de executorul bancar F în sensul încuviinţării executării silite împotriva debitorului A, în temeiul titlului executoriu constând în Contractul de Credit nr. 29/ZZ.LL.2006; prin încheierea nr. 30/ZZ.LL.2010, pronunţată de Judecătoria ... în dosarul nr. 31/2010, a fost admisă cererea formulată de executorul bancar F în sensul încuviinţării executării silite împotriva debitoarei B, în temeiul titlurilor executorii constând în Contractul de Credit nr. 32/ZZ.LL.2006, Contractul de Credit nr. 33/ZZ.LL.2007, Contractul de ipotecă nr. 34/ZZ.LL.2007 autentificat sub nr. 35/ZZ.LL.2007; prin procesul-verbal de conexare încheiat la data de ZZ.LL.2013 de BEJ E (fila 4 vol. II), s-a dispus conexarea dosarelor de executare nr. 4/2012 la dosarul de executare nr. 36/2012 şi la dosarul de executare nr. 37/2012, constatându-se că în cele trei dosare este vorba despre aceeaşi creditoare (C S.A.) şi aceiaşi debitori (A şi B).

Asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, invocată de intimată cu privire la actele de executare întocmite până la data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015, de către Judecătoria ..., în dosarul nr. 3/2014, în raport cu excepţia perimării executării silite, instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2/ZZ.LL.2015, pronunţată de Judecătoria ..., în dosarul nr. 3/2014 (filele 34-45), a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, fiind respinse contestaţiile la executare formulate de către contestatorii A, şi B, în contradictoriu cu intimata S.C. C S.A., respectiv de către contestatoarea G, în contradictoriu cu intimata S.C. C S.A., în parte pentru autoritate de lucru judecat şi în parte ca neîntemeiate. În considerentele acestei sentinţe, au fost reţinute următoarele: „Contestatorii au solicitat instanţei de judecată să constate perimarea de drept a executării silite efectuate de către BEJ E, arătând faptul că atât înainte, dar şi după preluarea executării de către executorul judecătoresc, s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 389 ale Codului de procedură civilă de la 1865. Aceste dispoziţii legale aveau următorul conţinut - dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei. Cererea contestatorilor este neîntemeiată. Astfel, aceştia aveau, în condiţiile art. 1169 din Codul civil de la 1864, obligaţia de a-şi proba susţinerile, însă aceştia nu au indicat instanţei în concret care este perioada de timp de inactivitate a creditoarei în executarea silită şi nici nu şi-au dovedit susţinerile, deşi la termenul de judecată din data de ZZ.LL.2015 (f.69), în aplicarea prevederilor art. 129 din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată le-a pus în sarcină să indice care este perioada exactă de timp mai mare de 6 luni în care a existat inactivitatea creditoarei şi a executorului bancar, respectiv judecătoresc, şi deşi au fost acordate mai multe termene de judecată în acest sens, fiind ataşate la dosarul cauzei,  în integralitate, atât dosarele de executare silită întocmite de executorul bancar, cât şi de executorul judecătoresc, contestatorii nu au indicat instanţei o perioadă de timp mai mare de 6 luni, de inactivitate a creditoarei, care să ducă la perimarea executării silite. Instanţa, în aplicarea aceloraşi prevederi ale art. 129 şi ale celor ale art. 389 din V. C.pr.civ., a procedat la verificarea în mod personal a actelor de executare silită efectuate în dosarele de executare cu numărul 38/2011, 39/2011 şi 40/2011 întocmite de către executorul bancar şi în dosarele de executare silită cu numerele 4/2012, 36/2012 şi 37/2012 ale BEJ E, ataşate la dosarul prezentei cauzei, şi a constatat că executarea silită împotriva tuturor contestatorilor s-a efectuat cu respectarea termenelor procedurale, nefiind identificate perioade de inactivitate de 6 luni sau mai mari, care să atragă ca şi sancţiune perimarea de drept a executării silite, motiv pentru care va respinge cererea reclamanţilor A, B şi G de constatare a incidenţei acestei sancţiuni. Contestatorii A şi B au formulat şi cereri de anulare a publicaţiilor de vânzare la licitaţie publică imobiliară, pentru cel de al doilea termen de licitaţie în ceea ce priveşte imobilele înscrise în CF 8, nr. top. vechi 5/88, 5 – C1, nr. cad. nou 10, 10-C1 şi în CF 41, nr. top vechi 5/88, 5 – C1 nr. cad nou 42 şi 42 – C1 şi a tuturor actelor de executare silită subsecvente, iar contestatoarea G a solicitat anularea publicaţiilor de vânzare la licitaţie publică imobiliară, pentru primul, al doilea, al treilea şi al patrularea termen de licitaţie în ceea ce priveşte imobilele înscrise în CF 41, nr. top vechi 5/88, 5-C1, nr. cad nou 42 şi 42 – C1 şi a tuturor actelor de executare subsecvente. Contestatorii nu au arătat instanţei care este cazul de nulitate, motivul pentru care solicită anularea acestor acte de executare silită, însă au arătat în motivarea în fapt a cererilor de chemare în judecată că imobilul înscris în CF 41, nr. top vechi 5/88, 5-C1, nr. cad nou 42 şi 42 – C1 este proprietatea altei persoane şi că nu sunt de acord cu rapoartele de evaluare întocmite de către executorul judecătoresc, acestea nefiind efectuate de către un expert independent, fiind încălcate astfel prevederile art. 500 alin. 2 din Vechiul cod de procedură civilă. Instanţa va respinge cererea de anulare a publicaţiilor de vânzare a imobilului înscris în CF 41, nr. top vechi 5/88, 5-C1, nr. cad nou 42 şi 42 – C1 pentru motivul de nulitate constând în faptul că este executat silit bunul unei terţe persoane şi nu cel al debitorilor, ca neîntemeiată. Pentru a decide în acest sens, instanţa are în vedere faptul că debitorii A şi B au constituit în favoarea creditoarei, intimata din prezenta cauză, un drept de garanţie ipotecară asupra acestui imobil, care conferă, conform art. 1790 din Codul civil de la 1864, dreptul de a urmări bunul ipotecat în mâna oricui s-ar afla, acest drept fiind opozabil şi dobânditorului subsecvent al bunului, cumpărătoarea G. Instanţa va respinge ca neîntemeiată şi cererea reclamanţilor de anulare a publicaţiilor de vânzare la licitaţie publică imobiliară deoarece acestea nu au fost întocmite de către un expert independent, fiind întocmite de către evaluatorul H, care este angajat al intimatei. Instanţa reţine faptul că debitorii A şi B au supus analizei instanţei judecătoreşti acest motiv de nulitate a rapoartelor de evaluare imobiliară care ar fi dus şi la anularea publicaţiilor de vânzare în cauza ce a făcut obiectul dosarului cu numărul 43/2011 al Judecătoriei ..., în care acest motiv de nulitate a fost analizat prin raportare la prevederile aceluiaşi art. 500 alin. 2 din Vechiul Cod de procedură civilă (f. 30), alegat a fi încălcat şi în prezenta cauză. Ori, instanţa de judecată a respins cererea debitorilor ca neîntemeiată, soluţie ce se impune acestora cu autoritate de lucru judecat. Faţă de contestatoarea G, hotărârea pronunţată în dosarul anterior menţionat se impune cu putere de lucru judecat. Deoarece contestatorii nu au indicat instanţei care dintre rapoartele de evaluare imobiliară întocmite de către evaluatorul H ( cel iniţial, întocmit la momentul declanşării executării silite, sau cele ulterioare de reevaluare a bunurilor, întocmite la solicitarea BEJ E), solicită a fi anulate, instanţa a procedat la analizarea motivului de nulitate alegat cu privire la fiecare dintre acestea. Astfel, instanţa constată că, pentru a conduce la anularea actului întocmit, respectiv a publicaţiilor de vânzare la licitaţie publică, debitorilor trebuia să li-se cauzeze o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, astfel cum impune prevederile art. 105 alin. 2 din Vechiul Cod de procedură civil. Contestatorii au afirmat doar faptul că actele de evaluare, preluate de publicaţiile de vânzare, au fost întocmite de un funcţionar necompetent (evaluatorul imobiliar în cauză), în sensul dat acestei noţiuni de prevederile art. 105 alin. 2 V. C.pr.civ., fără a indica instanţei care a fost vătămarea efectiv cauzată de acţiunile acestuia şi fără a argumenta de ce această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea rapoartelor de evaluare imobiliară. De asemenea, în cauză nu există o astfel de vătămare, imobilele proprietatea debitorilor fiind iniţial evaluate la o valoare apropiată de valoarea avută la momentul acordării creditelor bancare, pentru ca apoi să fie reevaluate prin luarea în considerare a evoluţiei pieţei imobiliare pe parcursul perioadei de timp  trecută de la începerea executării silite până în prezent, prin intermediul unor rapoarte de expertiză ample, fiind utilizate mai multe variante de calcul, metode comparative, pentru a se ajunge la stabilirea valorii finale a imobilelor. Instanţa are în vedere sub acest aspect şi faptul că debitorii nu au susţinut că evaluatorul imobiliar a stabilit o valoare eronată a bunurilor pe care le-a evaluat, mult prea mică sau mult prea mare, ci au afirmat doar că acesta nu poate fi considerat expert în sensul legii procesual civile, deoarece nu este independent, ci este angajat al intimatei. Însă, pentru a duce la anularea rapoartelor de evaluare imobiliare întocmite de către evaluatorul H, contestatorii trebuia să facă dovada întrunirii cumulative a condiţiilor impuse de art. 105 alin.2 V.C.pr.civ., respectiv întocmirea actului de procedură de către un funcţionar necompetent, cauzarea unei vătămări părţii, imposibilitatea înlăturării vătămării cauzate părţii pe altă cale, ci doar prin anularea actului, aceştia probând doar îndeplinirea primei condiţii impuse de textul legal anterior citat”.

Art. 430 alin. (1) şi (2) C.proc.civ. prevede că hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. În ceea ce priveşte efectele lucrului judecat, art. 431 alin. (1) şi (2) C.proc.civ. prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Aşadar, contrar aprecierii contestatorilor, nu doar dispozitivul unei hotărâri se bucură de putere de lucru judecat, ci şi considerentele care pregătesc dispozitivul. În esenţă, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Efectul de „lucru judecat” al unei hotărâri judecătoreşti are două accepţiuni: stricto sensu, semnifică autoritatea de lucru judecat, care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect, cu aceeaşi cauză (exclusivitatea); lato sensu semnifică puterea de lucru judecat, care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumţie irefragabilă că exprimă adevărul şi că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea).

"Autoritatea de lucru judecat" şi "puterea de lucru judecat" nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleaşi părţi, să se discute acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile privind soluţionarea unei probleme juridice nu este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, cauza şi obiect, ci este necesară doar probarea identităţii între problema soluţionată irevocabil şi problema dedusă judecăţii, instanţa de judecată fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situaţia încălcării componenţei res judicata a puterii de lucru judecat.

Prin hotărârea pronunţată în cauza Beian contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Statul Român pe motiv că sistemul judiciar românesc nu asigură stabilitatea circuitului juridic prin faptul că permite pronunţarea în cauze identice a unor soluţii contradictorii şi diametral opuse. De asemenea, în cauza Pilot Service contra României, CEDO a statuat că obligaţia de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, deoarece art. 6.1 din Conventie nu face nici o diferenţiere între cauzele prin care s-a admis acţiunea şi cele prin care s-a respins acţiunea, hotărârea trebuind să fie respectată şi aplicată indiferent de rezultatul procesului. Mai mult de atât, în cauza Zazanis şi alţii contra Greciei, CEDO a statuat că obligaţia de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autorităţile nu pot repune în discuţie problema soluţionată prin hotărârea definitivă.

În plus faţă de cele menţionate anterior, în cauza Amuraritei contra Romaniei, CEDO a stabilit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6.1 trebuie interpretat prin prisma preeminenţei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenţiei, principiu enunţat în preambulul Convenţiei. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poată fi contestate. Pentru respectarea acestui principiu statele trebuie să depună diligenţe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe şi să interzică redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceeaşi problemă. Aşadar, instanţele sesizate ulterior nu trebuie să mai repună în discuţie constatările jurisdicţiilor anterioare. În concluzie, CEDO a stabilit că instanţele sunt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenţie.

Astfel, în contextul în care asupra cererii contestatorilor privind perimarea executării silite s-a pronunţat instanţa învestită cu soluţionarea dosarului nr. 3/2014, instanţa a reţinut că această chestiune nu mai poate fi repusă în discuţie în litigiul de faţă, cu privire la actele de executare întocmite până la data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015. Prin urmare, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (4) C.proc.civ., instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de intimată cu privire la actele de executare întocmite până la data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015, de către Judecătoria ..., în dosarul nr. 3/2014, în raport cu excepţia perimării executării silite, respingând şi excepţia perimării executării silite, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, în ceea ce priveşte actele de executare întocmite până la data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015, de către Judecătoria ..., în dosarul nr. 3/2014.

Asupra excepţiei perimării executării silite, cu privire la actele de executare întocmite după data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015, de către Judecătoria ..., în dosarul nr. 3/2014, instanţa a reţinut că aceasta este neîntemeiată. Astfel, instanţa a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 389, alin. (1) C.proc.civ. (1865), dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei. Raportat la aceste prevederi, care fac referire la neîndeplinirea niciunui act de urmărire după efectuarea unui act de executare, instanţa a constatat că în cauză nu a operat perimarea executării silite. Astfel, instanţa a constatat că, după data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015, de către Judecătoria ..., în dosarul nr. 3/2014, executorul judecătoresc a efectuat mai multe acte de urmărire a bunurilor contestatorilor, precum şi acte de executare, fără ca între aceste acte să se fi împlinit termenul de perimare a executării silite de 6 luni (astfel, au fost efectuate acte de urmărire/executare în lunile LL.2015, LL.2015 – filele 194-200 vol. II, LL.-LL.2015 – filele 1-19 vol. III, LL.2015 – filele 20-23 vol. III, LL.2016 – filele 25-39 vol. III, LL.2016 – filele 42-43 vol. III, LL.2016 – filele 49-56 vol. III, LL.2016 – filele 57-58 vol. III, LL.2016 – filele 64-67 vol. III, LL.2016 – fila 69 vol. III, LL.2016 – filele 83-87 vol. III, etc.). De altfel, sub acest aspect, astfel cum rezultă şi din criticile aduse executării silite cu ocazia dezbaterilor în fond, este de observat că debitorii contestatori au invocat perimarea executării silite în dosarul de executare silită nr. 4/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc E, continuatorul dosarului execuţional nr. 38/2011 al corpului executorilor bancari din cadrul intimatei C S.A., pentru motive anterioare pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015, motive care nu au putut fi primite raportat la considerentele mai sus-expuse, cu privire la autoritatea de lucru judecat a respectivei sentinţe. Astfel, constatând că între diferitele acte de executare, respectiv de urmărire silită, întocmite după data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015, nu s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut la art. 389 alin. (1) C.proc.civ., raportat la art. 101 alin. (3) C.proc.civ., instanţa a constatat că este neîntemeiată cererea contestatorilor de constatare a perimării executării silite, sens în care a respins excepţia perimării executării silite, ca neîntemeiată, în ceea ce priveşte actele de executare întocmite după data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015, de către Judecătoria ..., în dosarul nr. 3/2014.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie privind lipsa identităţii dintre imobilul menţionat în publicaţia de vânzare din data de ZZ.LL.2016 (fila 65 vol. III) şi cel descris în Procesul-verbal de licitaţie din data de ZZ.LL.2016, instanţa a reţinut că acesta este neîntemeiat. Potrivit art. 399 alin. (1) C.proc.civ. (1865), act normativ aplicabil în raport de data începerii executării silite (conform art. 3 din Legea nr. 76/2012), împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Actul de executare contestat în prezenta cauză (constând în procesul-verbal de licitaţie imobiliară – al zecelea termen de licitaţie – încheiat la data de ZZ.LL.2016 de BEJ E în dosarul de executare nr. 4/2012) a fost emis în temeiul prevederilor art. 504 şi urm. C.proc.civ. (1865), iar critica invocată de contestatori nu este de natură să conducă la anularea acestui act de executare. Astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 504 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ., publicaţia de vânzare trebuie să cuprindă identificarea imobilului şi descrierea lui sumară. Prin urmare, chiar dacă în publicaţia de vânzare emisă la data de ZZ.LL.2016 s-a precizat faptul că se fixează în cauză un nou termen de vânzare la licitaţie publică a imobilului situat în ..., înscris în CF nr. 8, constând în spaţiu comercial şi casă de locuit, fără a se face referire şi la  terenul aferent în suprafaţă de 122 mp, instanţa a reţinut că această împrejurare nu este de natură să afecteze valabilitatea Procesului-verbal de licitaţie din data de ZZ.LL.2016, încheiat inclusiv cu privire la teren. În acest sens, instanţa a reţinut că această omisiune a executorului judecătoresc reprezintă o eroare materială, care poate fi îndreptată de către acesta, neimpunându-se anularea actului de executare în condiţiile în care s-a realizat o descriere sumară a imobilului în publicaţia de vânzare. Astfel, cuprinderea ulterioară în procesul-verbal de licitaţie şi a terenului nu afectează legalitatea acestui act de executare, ţinând seama şi de faptul că expertiza de evaluare (filele 170-178 vol. I) s-a referit şi la teren, nu doar la construcţie, fiind în mod evident vorba doar despre o eroare materială în publicaţia de vânzare. Or, având în vedere că, prin această eroare materială, nu s-a produs debitorilor o vătămare care să nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului de executare contestat, instanţa a reţinut că nu poate fi primită cererea acestora. În consecinţă, instanţa a constatat ca fiind neîntemeiată contestaţia la executare, sens în care a respins-o, în temeiul art. 402 alin. (1) C.proc.civ., raportat şi la dispoziţiile legale mai sus-menţionate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs contestatorii A şi B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii excepţiei autorităţii de lucru judecat, admiterii excepţiei perimării de drept a executării silite şi admiterii contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată atât pentru instanţa de fond, cât şi pentru instanţa de recurs.

În motivarea căii de atac exercitate recurenţii arată că prin contestaţia la executare formulată la Judecătoria ..., au solicitat în contradictoriu cu intimaţii C SA - sucursala ..., D, să se dispună anularea procesului-verbal de licitaţie imobiliară încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc E în dosarul execuţional nr. 4/ 2012 la data de ZZ.LL.2016 - al zecelea termen de licitaţie - cu privire la imobilul situat în ..., constând în lot 1 în suprafaţă de 122 mp rezultat în urma partajării numărului cadastral 5/88 conform sentinţei civile 6/2010 pronunţată de Judecătoria ... în dos.nr.7/2010, respectiv imobilul înscris în CF8 provenită din conversia de pe hârtie a CF9, nr. top vechi 5/88; 5-C1, nr.  cad. nou 10; 10-C1 în suprafaţă de 122 mp constând în casă de locuit nefinalizată P+M şi a tuturor actelor ulterioare întocmite în temeiul ei, solicitând şi cheltuieli de judecată.

Învederează că recurenţii la data de ZZ.LL.2016 au primit prin poştă de la executorul judecătoresc E procesul-verbal de licitaţie imobiliară încheiat la data de ZZ.LL.2016 în dosarul execuţional nr. 4/2012.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal de licitaţie imobiliară - alineatul 3 - executarea silită care formează obiectul dosarului execuţional nr. 4/2012 a fost încuviinţată prin încheierea nr. 11 din ZZ.LL.2010 pronunţată de Judecătoria ... în dosarul nr. 12/2010. Dosarul nr. 4/2012 este continuarea dosarului execuţional nr. 38/2011 al corpului executorilor bancari C SA .

Potrivit art. 25 al 1 din Noul Cod de Procedură Civilă "procesele în curs de judecată precum şt executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Rezultă că executarea silită care formează obiectul dosarului 4/2012 al BEJ E a început sub imperiul vechiului Cod de Procedură Civilă, astfel încât atât desfăşurarea executării silite, cât şi prezenta contestaţie la executare sunt reglementate de vechiul Cod de procedura civilă.

1. Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, recurenţii arată că instanţa de fond, în temeiul art. 430 alin. 1 şi 2 din Noul Cod de Procedură Civila, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la actele de executare întocmite până la data pronunţării sentinţei civile nr.2/ZZ.LL.2015 de către Judecătoria ... în dosarul nr.3/2014, în raport cu excepţia perimării executării silite.

Învederează că executarea silită încuviinţată de Judecătoria ... la data de ZZ.LL.2010, deci începută anterior intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, rămâne supusă vechiului Cod de Procedură Civilă (1865) şi vechiului Cod Civil (1864). În aceste condiţii, admiterea excepţiei de către instanţa de fond în temeiul Noului Cod de Procedură Civilă face ca hotărârea să fie dată cu aplicarea greşită a legii.

Potrivit vechiului Cod de Procedură Civilă în vigoare la data începerii executării silite, excepţia autorităţii lucrului judecat nu era reglementată de către acesta. Ea îşi găsea reglementarea în Codul Civil (1864) pus în aplicare la 1 decembrie 1865 în articolele 1200 pct.4 şi 1201, care definea "Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şt în contra lor în aceeaşi calitate".

Precizează că recurentele îşi menţin opinia potrivit căreia, în temeiul vechiului Cod Civil şi al vechiului Cod de Procedură Civilă, autoritatea de lucru judecat se referă la dispozitivul hotărârii, pentru că numai acesta concretizează şi precizează dreptul recunoscut sau realizat prin acea hotărâre.

Învederează că au solicitat la instanţa de fond respingerea excepţiei de autoritate a lucrului judecat, pentru mai multe motive:

1) Pentru faptul că în sentinţa civilă nr. 44/2011 pronunţată de Judecătoria ... la data de ZZ.LL.2011 în dosarul nr. 43/2011 instanţa nu s-a pronunţat în dispozitivul hotărârii asupra excepţiei perimării executării silite.

2) Prin sentinţa civilă nr. 2/2015 pronunţată de Judecătoria ... la data de ZZ.LL.2015 în dosarul nr. 3/2014 instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată din oficiu prin raportare la sentinţa civilă nr. 44/2011.

3) Prin sentinţa civilă nr. 2/2015 pronunţată de Judecătoria ... la data de ZZ.LL.2015 în dosarul nr. 3/2014 instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei perimării executării silite în dispozitivul sentinţei.

Motivarea sentinţei civile nr.2/2015 din ZZ.LL.2015 pronunţată în dosarul 3/2014 face trimitere la pagina 8 la faptul că recurenţii, în calitate de contestatori, aveau obligaţia de a-şi proba susţinerile, însă recurenţii nu au indicat instanţei în concret care este perioada de timp de inactivitate a creditoarei în executarea silită şi nici nu şi-au dovedit susţinerile. Însă, aşa cum rezultă din dosarul 3/2014, recurenţii au solicitat instanţei să dispună ataşarea dosarelor execuţionale atât de la executorul judecătoresc E, cât şi de la intimata C SA - corpul executorilor bancari dosarele 38/2011, 39/2011 şi 40/2011, acestea fiind atât singurele probe în dovedirea susţinerilor, dar care nu erau în posesia recurenţilor, cât şi singurele înscrisuri pe baza cărora ar fi putut indica perioadele mai mari de 6 luni între actele de executare silită, perioade care ar fi atras perimarea executării silite.

Corespunde adevărului faptul că instanţa a acordat mai multe termene pentru depunerea acestor dosare execuţionale, a dispus prin încheierea din data de ZZ.LL.2015 să se solicite pârâtei să depună înscrisurile în exemplare suficiente pentru a fi comunicate reprezentantei contestatorilor în vederea studierii, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat şi în lipsa comunicării înscrisurilor conform dispoziţiei instanţei, evident că recurenţii-contestatori au fost în imposibilitatea precizării perioadelor mai mari de 6 luni dintre actele de executare silită. În continuare, instanţa susţine că a procedat în mod personal la verificarea actelor de executare silită atât în dosarele corpului executorilor bancari C SA, cât şi în dosarele execuţionale ale BEJ E şi a constatat că nu au existat perioade de inactivitate de 6 luni sau mai mari, care să atragă perimarea de drept a executării silite.

În prezenta cauză, instanţa de fond a respins excepţia perimării executării silite pentru existenţa autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte actele de executare întocmite până la data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015, care, aşa cum s-a arătat, nu s-a pronunţat prin dispozitivul sentinţei asupra excepţiei perimării de drept a executării silite şi a admis excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr. 44/2011, care a nu s-a pronunţat prin dispozitivul sentinţei asupra excepţiei perimării de drept a executării silite.

În concluzie, recurenţii arată că nu numai că nu se află în condiţiile prevăzute de legile în vigoare la data începerii executării în prezenţa autorităţii de lucru judecat, dar nici prin hotărârile anterioare instanţele nu s-au pronunţat prin dispozitivele sentinţelor asupra excepţiei perimării de drept a executării silite şi nici nu aveau cum să o facă, în lipsa copiilor de pe dosarele de executare silită.

Pentru aceste motive solicită respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat.

2. Cu privire la excepţia perimării de drept a executării silite, recurenţii arată că la niciunul din aceste 3 dosare privind contestaţiile la executare nu au fost ataşate dosarele corpului executorilor bancari C numerele 38/2011, 39/2011 şi 40/2011, în prezenta cauză interesând doar dosarul nr. 38/2011, care potrivit alin. 3 din procesul-verbal de licitaţie imobiliară este dosarul a cărei continuare o reprezintă dosarul execuţional nr. 4/2012 al BEJ E.

În aceste condiţii, recurenţii arată că niciodată nu au putut identifica şi proba perioadele mai mari de 6 luni care atrag perimarea de drept a executării silite.

Precizează că îşi menţin opinia potrivit căreia această excepţie nu a fost examinată şi soluţionată de instanţe în cauzele anterioare, ea putând să fie soluţionată de instanţa de apel doar după ataşarea în copie a dosarului 38/2011 a corpului executorilor bancari C şi a dosarului 4/2012 al BEJ E.

Solicită admiterea excepţiei perimării de drept a executării silite, recurenţii putând să identifice, să precizeze instanţei şi să-şi dovedească susţinerile abia după depunerea în copie a celor două dosare menţionate în alineatul anterior.

3. Hotărârea instanţei de fond este rezultatul interpretării greşite a solicitărilor din contestaţia la executare, cuprinde motive contradictorii şi este rezultatul aplicării greşite a legii.

Astfel, un prim motiv pentru care recurenţii au solicitat anularea procesului-verbal de licitaţie imobiliară îl reprezintă lipsa de identitate dintre obiectul procesului-verbal de licitaţie imobiliară şi obiectul publicaţiei de vânzare la licitaţie imobiliară şi condiţiile licitaţiei - al 10-lea termen de licitaţie - ambele emise în dosarul execuţional 4/2012 al BEJ E.

Învederează că în publicaţia de vânzare la licitaţie imobiliară şi condiţiile licitaţiei - al 10-lea termen de licitaţie - emisă la data de ZZ.LL.2016 "Se fixează în cauză un nou termen de vânzare la licitaţie publică a imobilului situat în ... înscris în CF 8 provenită din conversia de pe hârtie a CF 9, nr. top vechi 5/88; 5-C1, nr. cad. nou 10; 10-C1 constând în casă de locuit nefinalizată P+M proprietatea debitorilor A şi B…”, stabilindu-se preţul de la care va începe licitaţia la suma de 5237,25 euro.

Prin procesul-verbal de licitaţie imobiliară încheiat la ZZ.LL.2016 - al zecelea termen de licitaţie - s-a scos la vânzare şi s-a adjudecat "imobilul situat în ..., constând în lot I în suprafaţă de 122 mp rezultat în urma partajării numărului cadastral 5/88 conform sentinţei civile 6/2010 pronunţată de Judecătoria ... în dosar nr.7/2010, respectiv imobilul înscris în CF 8 provenită din conversia de pe hârtie a CF 9, nr. top vechi 5/88; 5-C1 nr. cad. nou 10; 10-C1 în suprafaţă de 122 mp constând în casă de locuit nefinalizată P+M la preţul de 5237725 euro, proprietatea lai A şi B…".

Se observă cu uşurinţă faptul că deşi prin publicaţia de vânzare la licitaţie imobiliară şi condiţiile licitaţiei - al zecelea termen de licitaţie - s-a fixat termen pentru vânzarea la licitaţie publică a casei de locuit nefinalizată P+M la preţul de pornire a licitaţiei de 5237,25 euro, prin procesul-verbal de licitaţie imobiliară din ZZ.LL.2016 - al zecelea termen de licitaţie - s-a adjudecat atât imobilul menţionat în publicaţia de licitaţie, respectiv casă de locuit nefinalizată P+M, cât şi teren în suprafaţă de 122 mp nemenţionat în publicaţia de licitaţie, ambele la preţul care era preţul de pornire a licitaţiei numai pentru casă.

Instanţa de fond, deşi a constatat lipsa identităţii dintre imobilul menţionat în publicaţia de vânzare din data de ZZ.LL.2016 şi cel descris în procesul-verbal de licitaţie din data de ZZ.LL.2016 (ba , mai mult decât atât, a introdus în publicaţia de vânzare şi un spaţiu comercial alături de casa de locuit) a apreciat că faptul că s-a vândut altceva decât imobilul menţionat în publicaţia de vânzare, respectiv şi terenul în suprafaţă de 122 mp, reprezintă doar o omisiune, o eroare materială, iar recurenţilor-debitori nu li s-a produs nicio vătămare prin aceea că li s-a scos la licitaţie prin publicaţia de vânzare doar construcţia şi li s-a vândut la acelaşi preţ stabilit pentru construcţie şi construcţia şi terenul.

Reţinând că recurenţilor nu li s-a produs nicio vătămare în acest mod, evident că instanţa de fond nu a mai analizat faptul că vătămarea care le-a fost produsă, respectiv vânzarea terenului proprietatea recurenţilor fără ca acesta să fie menţionat în publicaţia de vânzare din data de ZZ.LL.2016, să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului de executare contestat.

Învederează că singura modalitate prin care poate fi remediată neconcordanţa între cele două imobile menţionate unul în publicaţia de vânzare din data de ZZ.LL.2016 şi celălalt vândut efectiv prin procesul-verbal de licitaţie din data de ZZ.LL.2016 este anularea procesului-verbal de licitaţie din data de ZZ.LL.2016.

În drept, invocă art.512 al. 3 raportat la art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din Vechiul Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată, intimata C SA solicită respingerea recursului şi menţinerea în întregime a hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală, pentru următoarele motive:

1. Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, intimata arată că, în opinia recurentului, prima instanţa a admis în mod greşit excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât în temeiul vechiului Cod civil şi al vechiului Cod de procedura civila autoritatea de lucru judecat se referea numai la dispozitivul hotărârii, nu şi la considerentele acesteia.

Intimata arată că este adevărat că legislaţia anterioară noului Cod de procedura civila nu prevedea în mod expres faptul ca autoritatea de lucru judecat se întinde atât asupra dispozitivului hotărârii, cât şi asupra considerentelor pe care aceasta se sprijină, acest vid legislativ dând naştere unor dezbateri aprinse în doctrină.

Însă, chiar şi înainte de adoptarea NCPC, "principiul în materie, acceptat de o parte semnificativa a literaturii de specialitate, era acela ca dobândeşte autoritate de lucru judecat doar ceea ce a format obiectul dezbaterii contradictorii a părţilor, autoritatea de lucru judecat fiind ataşata nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor hotărârii, însă doar acele considerente care reprezintă justificarea şi susţinerea necesara a soluţiei adoptate", adică acele considerente decisive şi decizorii.

De asemenea, intimata arată că în jurisprudenţa sa recentă, în interpretarea şi aplicarea normelor vechiului Cod de procedura civila, ICCJ a hotărât ca, în acord cu jurisprudenţa CEDO şi deciziile Curţii Constituţionale, autoritatea de lucru judecat priveşte nu numai dispozitivul hotărârii, ci şi considerentele pe care aceasta se sprijină.

Pentru a hotărî astfel, prin Decizia nr. 45/2013, ICCJ reţine: "în ce priveşte autoritatea de lucru judecat de care se bucura Decizia (...) din 2009, se constata că aceasta este ataşată considerentelor sale. Legea naţionala în vigoare la data pronunţării hotărârilor potrivnice (vechiul Cod civil şi vechiul Cod de procedura civila – n.n.) nu distingea asupra părţilor dintr-o hotărâre care intra în puterea lucrului judecat, dar, în virtutea principiului ubi lex nen distinguit, şi făcând aplicarea directă a dispoziţiilor art. 6 par. 1 din Convenţia Europeana şi a jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg sub acest aspect, cât şi a deciziilor Curţii Constituţionale, obligatorii de asemenea, Înalta Curte constata ca rezolvarea problemei de drept pe care prima decizie a dezlegat-o în considerentele sale se impune cu putere de lucru judecat, faţă de a doua decizie, care, prin considerente i-a dat o rezolvare contrara cu consecinţa adoptării unei soluţii contrare."

ICCJ arata că CEDO a apreciat în jurisprudenţa sa, repetitiv, că „un sistem bazat pe supremaţia Convenţiei şi a jurisprudenţei aferente acesteia asupra drepturilor naţionale este apt să asigure buna funcţionare a mecanismului de apărare implementat de Convenţie şi de protocoalele adiţionale. (...) Acest aspect implica obligaţia judecătorului naţional de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislaţia naţionala, fără să fie nevoie să aştepte abrogarea acesteia de către legiuitor" (Cauza Dumitru Popescu contra României, Hotărârea din 26.04.2007).

Cu privire la principiul securităţii juridice axat pe principiul echitării juridice şi al puterii lucrului judecat, res judicata, CEDO a reafirmat: „unul din elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă în orice litigiu nu trebuie rediscutată” (Cauza Brumarescu c. României, Hotărârea din 28.10.1999).

În cauza Diacenco c. Romaniei, CEDO a statuat; "Curtea reaminteşte că motivarea unei hotărâri are acelaşi efect obligatoriu ca şi dispozitivul dacă, aceasta constituie baza ei fundamentala" (Hotărârea din 07.02.2012).

Totodată, în cauza Pilot Service SA c. României, aceeaşi instanţa a stabilit în mod neechivoc; "obligaţia de a executa o hotărâre judecătoreasca nu se limitează la dispozitivul acesteia; de fapt, fondul hotărârii este în acelaşi timp cel care trebuie respectat şi aplicat” (Hotărârea din 03.06.2008).

La rândul sau, Curtea Constituţionala a statuat prin Decizia nr.1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, în sensul că: „puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta".

În concluzie, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti cuprinde atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele sale, prin aplicarea directă a prevederilor art. 6 par.1 al Convenţiei Europene şi a jurisprudenţei CEDO, chiar dacă legislaţia anterioară NCPC nu prevedea in terminis un asemenea efect.

De altfel, intimata învederează faptul că prima instanţa, în motivarea soluţionării excepţiei autorităţii de lucru judecat, a făcut tocmai aplicarea prevederilor Convenţiei şi a jurisprudenţei CEDO (pag. 7-8), statuând: "CEDO a stabilit că instanţele sunt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenţie". Prin urmare, nu poate fi reţinuta susţinerea recurentului că excepţia autorităţii de lucru judecat ar fi fost soluţionată de către prima instanţa cu aplicarea greşită a legii, având în vedere preeminenta Convenţiei europene şi a jurisprudenţei CEDO în raport cu dreptul intern.

Intimata consideră că pentru soluţionarea excepţiei autorităţii de lucru judecat, în mod corect, prima instanţa a avut în vedere considerentele Sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015 pronunţată de Judecătoria ... în dosarul nr.3/2014, prin care instanţa a soluţionat excepţia perimării executării silite din dosarul execuţional nr. 4/2012 al BEJ E. Este adevărat că prin Sentinţa civila nr. 2/ZZ.LL.2015 a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat invocata de instanţă din oficiu, însă această excepţie nu privea perimarea executării silita, ci motive de nulitate ale rapoartelor de evaluare întocmite în cadrul procedurii de executare silita, motive care fuseseră analizate printr-o hotărâre judecătoreasca anterioara (Sentinţa civila nr. 44/ZZ.LL.2011 pronunţata de Judecătoria ... în dosarul nr. 43/2011).

Având în vedere cele de mai sus, intimata apreciază că prima instanţă a admis în mod temeinic şi legal excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de excepţia perimării executării silite în ceea ce priveşte actele de executare întocmite până la data pronunţării Sentinţei civile nr.2/ZZ.LL.2015 de către Judecătoria ..., în dosarul nr. 3/2014.

2. Cu privire la excepţia perimării executării silite intimata arată că şi de această dată prima instanţă a respins în mod corect ca neîntemeiată excepţia perimării executării silite, în ceea ce priveşte actele de executare întocmite după data pronunţării Sentinţei civile nr.2/ZZ.LL.2015 din dosarul nr. 3/2014. În acest sens, prima instanţa a constatat, în mod judicios, că, ulterior pronunţării hotărârii menţionate, executorul judecătoresc a efectuat mai multe acte de urmărire a bunurilor contestatorilor, precum şi acte de executare, fără ca între aceste acte să se fi împlinit termenul de perimare a executării silite de 6 luni.

Prin cererea de recurs, pentru a justifica, greşita soluţionare a excepţiei perimării executării silite, recurentul afirma că dosarele execuţionale nr.38/2011, 39/2011 şi 40/2011 al Corpului Executorilor Bancari ai C SA nu ar fi fost ataşate la dosarele celor 3 contestaţii la executare formulate de recurentul-contestator din prezenta cauza, în special la dosarul nr. 3/2014.

În primul rând, intimata apreciază că ataşarea unor dosare execuţionale la dosarul nr. 3/2014 al Judecătoriei ... excede cadrul procesual din prezenta cauza, fiind o chestiune străină de prezentul litigiu.

În al doilea rând, intimata arată că recurentul însuşi admite că prin Sentinţa civila nr.2/ZZ.LL.2015 pronunţată în dosarul nr. 3/2014, se reţine: "instanţa, î aplicarea aceloraşi prevederi ale art. 129 şi ale celor ale art. 389 din vechiul Cod de procedura civila, a procedat la verificarea în mod personal a actelor de executare silită efectuate în dosarele de executare cu nr.38/2011, 39/2011 şi 40/2011 întocmite de către executorul bancar şi în dosarele de executare silita cu nr. 4/2012, 36/2012 şi 37/2012 ale BEJ E, ataşate la dosarul prezentei cauze."

Învederează că hotărârea judecătoreasca are forţa probanta a unul înscris autentic, în ceea ce priveşte menţiunile din aceasta privitoare la faptele constatate personal de către instanţa (judecător), acestea putând fi combătute numai prin procedura înscrierii în fals. Ţinând cont că recurentul nu a înţeles să se înscrie în fals în ceea ce priveşte Sentinţa civilă nr.2/ZZ.LL.2015, intimata apreciază că toate menţiunile din cuprinsul hotărârii menţionate referitoare la faptele constatate personal de către instanţa (judecător) sunt pe deplin valabile, deci şi cele privind ataşarea la dosarul nr. 3/2014 a dosarelor execuţionale nr.38/2011, 39/2011 şi 40/2011.

Având în vedere cele de mai sus, intimata solicită să se constate că recurentul nu aduce nicio critică propriu-zisă modulul de soluţionare a excepţiei perimării de către prima instanţă, şi, de asemenea, niciun argument/ probă în sprijinul susţinerii aceleiaşi excepţii.

3. Cu privire la lipsa de identitate dintre imobilul menţionat în publicaţia de vânzare şi cel descris în procesul-verbal de licitaţie, intimata arată că, în acord cu cele susţinute de ea prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut în mod corect raportat la "lipsa de identitate" ca "aceasta omisiune a executorului reprezintă o eroare materiala, care poale fi îndreptată de către acesta, neimpunându-se anularea actului de executare în condiţiile în care s-a realizat o descriere sumară a imobilului în publicaţia de vânzare. Astfel, cuprinderea ulterioară în procesul-verbal de licitaţie şi a terenului nu afectează legalitatea acestui act de executare, ţinând seama şi de faptul că expertiza de evaluare s-a referit şi la teren, nu doar la construcţie, fiind în mod evident vorba despre o eroare materială în publicaţia de vânzare". De asemenea, prima instanţa a arătat că „prin aceasta eroare materiala nu s-a produs debitorilor o vătămare care să nu poată fi înlăturata în alt mod decât prin anularea actului de executare".

Pe cale de consecinţa nu se poate reţine că hotărârea instanţei de fond ar fi rezultatul interpretării greşite a solicitărilor din contestaţia la executare, că ar cuprinde motive contradictorii sau că ar fi rezultatul aplicării greşite a legii.

Pentru considerentele de mai sus, intimata solicită respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii în întregime a sentinţei atacată ca fiind temeinică şi legală.

Analizând sentinţa recurată prin prisma  motivelor de recurs invocate de către recurenţi şi a dispoziţiilor art. 3041C.proc.civ., instanţa a apreciat că recursul declarat de către contestatori este neîntemeiat.

Verificând cauza şi sub toate aspectele, instanţa de recurs apreciază că, în mod temeinic şi legal prima instanţă a înlăturat apărările formulate de către contestatori şi a constatat că executarea silită demarată de către creditoarea intimată este în concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile în materie.

În ce priveşte  motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ vizând soluţionarea de către instanţa de fond a excepţiei autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr.2/ZZ.LL.2015 pronunţată de către Judecătoria ... în dosar nr.3/2014, se constată că acesta este neîntemeiat, întrucât, contrar susţinerilor recurenţilor contestatori, reţinerea eronată de către instanţa de fond a temeiului de drept incident în soluţionarea excepţiei nu face ca hotărârea să fie dată cu aplicarea greşită a legii.

Totodată, instanţa de control judiciar constată că sentinţa recurată cuprinde motivele pe care aceasta se sprijină.

Sentinţa civilă nr.2/ZZ.LL.2015 pronunţată de către Judecătoria ... în dosar nr.3/2014 are autoritate de lucru judecat cu privire la actele de executare întocmite până la data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015 de către Judecătoria ... în dosarul nr. 3/2014 în raport cu excepţia perimării executării silite, în speţă fiind incidente disp.art.1201 din Codul civil.

 În mod legal a reţinut instanţa de fond,  că existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa. Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile privind soluţionarea unei probleme juridice nu este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, cauza şi obiect, ci este necesară doar probarea identităţii între problema soluţionată irevocabil şi problema dedusă judecăţii, instanţa de judecată fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie.

Asupra excepţiei perimării executării silite, cu privire la actele de executare întocmite după data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015, de către Judecătoria ..., în dosarul nr. 3/2014, în mod corect instanţa de fond a reţinut că aceasta este neîntemeiată. În conformitate cu prevederile art. 389, alin. (1) C.proc.civ. (1865), dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei. Raportat la aceste prevederi, care fac referire la neîndeplinirea niciunui act de urmărire după efectuarea unui act de executare, instanţa de control judiciar, în deplin acord cu instanţa de fond a constatat că în cauză nu a operat perimarea executării silite întrucât, după data pronunţării sentinţei civile nr. 2/ZZ.LL.2015, de către Judecătoria ..., în dosarul nr. 3/2014, executorul judecătoresc a efectuat mai multe acte de urmărire a bunurilor contestatorilor, precum şi acte de executare, fără ca între aceste acte să se fi împlinit termenul de perimare a executării silite de 6 luni .

În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la lipsa identităţii dintre imobilul menţionat în publicaţia de vânzare din data de ZZ.LL.2016 şi cel descris în Procesul-verbal de licitaţie din data de ZZ.LL.2016, instanţa de fond în mod corect a reţinut că acesta este neîntemeiat. Actul de executare contestat în speţă, respectiv procesul-verbal de licitaţie imobiliară – al zecelea termen de licitaţie – încheiat la data de ZZ.LL.2016 de BEJ E în dosarul de executare nr. 4/2012,  a fost emis în temeiul prevederilor art. 504 şi urm. C.proc.civ.,  iar critica invocată de contestatori nefiind de natură să conducă la anularea acestui act de executare. Potrivit art. 504 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ., publicaţia de vânzare trebuie să cuprindă identificarea imobilului şi descrierea lui sumară. Cu toate că în publicaţia de vânzare emisă la data de ZZ.LL.2016 s-a precizat faptul că se fixează în cauză un nou termen de vânzare la licitaţie publică a imobilului situat în ..., înscris în CF nr. 8 , constând în spaţiu comercial şi casă de locuit, fără a se face referire şi la  terenul aferent în suprafaţă de 122 mp, această împrejurare nu este de natură să afecteze valabilitatea Procesului-verbal de licitaţie din data de ZZ.LL.2016, care a fost încheiat inclusiv cu privire la teren,  această omisiune a executorului judecătoresc reprezentând o eroare materială, care poate fi îndreptată de către acesta, neimpunându-se anularea actului de executare în condiţiile în care s-a realizat o descriere sumară a imobilului în publicaţia de vânzare. Cuprinderea ulterioară în procesul-verbal de licitaţie şi a terenului nu afectează legalitatea acestui act de executare, ţinând seama şi de faptul că expertiza de evaluare s-a referit şi la teren, nu doar la construcţie, fiind în mod evident vorba doar despre o eroare materială în publicaţia de vânzare. Constatând că, prin această eroare materială, nu s-a produs contestatorilor o vătămare care să nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului de executare contestat, instanţa de fond în mod corect a constatat ca fiind neîntemeiată contestaţia la executare, sens în care a respins-o, în temeiul art. 402 alin. (1) C.proc.civ.

Faţă de cele de mai sus, constatând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, lipsa oricăror motive de nulitate de ordine publică de natură să fie puse în discuţia contradictorie a părţilor care să ducă la nulitatea sentinţei recurate, în temeiul art. 3041, art. 312, art. 399 – 402, art. 274 C.proc.civ. şi a textelor de lege anterior citate, instanţa urmează să respingă recursul declarat de contestatori ca neîntemeiat, fără a acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de la partea căzută în pretenţii, conform dispozitivului prezentei.

Domenii speta

Spete similare