Anularera unui act notarial – imposibilitate de achiesare la pretenţii cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31.10.2018 sub număr de dosar 6637/866/2018, reclamanta C.M.M a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.Gh.M., B.M. şi S.G., anularea certificatului de moștenitor suplimentar nr. 39/21.02.2003 emis și autentificat de BNPA Isachi Mihai și Crucianu Mihaela – Oana și să se constate calitatea de moștenitoare legală a reclamantei alături de fratele său decedat, C.G., autorul nepoatelor pârâte, urmând ca notarul să elibereze un nou certificat pe baza hotărârii judecătorești ce urmează a se pronunța, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că de pe urma defunctei sale surori D.C., decedată la data de 03.02.2002, fără descendenți sau ascendenți în viață, au rămas ca moștenitori legali doar frații defunctei, respectiv reclamanta și C.G., alături de moștenitoarea testamentară B.M.-L. A arătat reclamanta că deși a acceptat moștenirea rămasă de pe urma surorii sale, cu ocazia dezbaterii succesiunii a fost emis inițial certificatul de moștenitor de legatar testamentar cu nr. 41 și ulterior certificatul de moștenitor suplimenta nr. 39, în  a fost menționat moștenitor legal doar C.G.. Reclamanta nu a fost citată la notar la emiterea primului certificat, iar în cel de-al doilea certificat s-a reținut că este străină de moștenire prin neacceptare, deși acceptase tacit succesiune defunctei D.C. astfel că o eventuală renunțare nu mai era posibilă după trecerea termenului de opțiune succesorală. Având în vedere că renunțarea este lovită de nulitate absolută, iar o eventuală declarație de neacceptare nu era prevăzută în nomele în vigoare la data deschiderii succesiunii, efectele acesteia neputând să influențeze dreptul de opțiune succesorală exprimat de reclamantă în condițiile art. 689 Cod civil. A invocat reclamanta lipsa consimțământului ca și motiv de nulitate absolută.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 75-77, 86, 88 ș100 Legea n. 36/1995, art. 77-78, 81-82, 84-86, 110-111 Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale.

În probaţiune reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.

Reclamanta a anexat cererii următoarele înscrisuri: certificat de moștenitor de legatar testamentar nr. 41/08.02.2002 (f, 9-10), certificat de moștenitor nr. 39 suplimentar din 21.02.2003 (f. 11-12), certificat deces C.G. (f. 13), acte de stare civilă pârâte (f. 14-20). 

Acţiunea a fost legal timbrată (f. 8).

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea acţiunii şi a înscrisurilor către pârâte, iar acestea, în termenul acordat, nu au formulat întâmpinare.

La data de 18.02.2019 pârâtele au înaintat la dosarul cauzei un înscris denumit întâmpinare și declarații notariale prin are au arătat că sunt de acord cu acțiunea întrucât reclamanta are calitatea de moștenitor al defunctei  D.C. și a fost indusă în eroare de C.G. la emiterea certificatului de moștenitor nr. 39 suplimentar emis la 21.02.2003.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat și a administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei, la solicitarea instanței, dosarele succesorale nr. 45/2002 și nr. 51/2003 privind succesiunea defunctei D.C.(f. 49-69).

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 03 februarie 2002 a decedat defuncta D.C., cu ultim domiciliu în localitatea Mogoșești - Siret, jud. Iaşi.

La data de 08 februarie 2002, în baza testamentului întocmit de defuncta D.C. și autentificat sub nr. 7672 din data de 21.12.1998 de către Biroul Notarului Public Isachi Mhai, a fost emis de către Biroul Notarilor Publici Asociați Isachi Mihai și Crucianu Mihaela – Oana în dosarul succesoral nr. 45/2002 certificatul de moștenitor de legatar testamentar nr. 41/08 februarie 2002 ce atestă calitatea de moștenitor testamentar a numitei B.M.-L..

De asemenea, la data de 21 februarie 2003, a fost emis de către Biroul Notarilor Publici Asociați Isachi Mihai și Crucianu Mihaela – Oana, în dosarul succesoral nr. 51/2003, certificatul de moștenitor nr. 39 suplimentar/21 februarie 2003 ce atestă calitatea de moștenitor legal al defunctei D.C. a lui C.G. în timp ce, cu privire la reclamanta C. M. M., s-a reținut că este străină de succesiune prin neacceptare conform art. 700 Cod civil.

În ceea ce priveşte legea aplicabilă succesiunii defunctei D.C., instanța reține dispozițiile art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil ce prevăd că moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii. Având în vedere că succesiunea defunctei s-a deschis anterior datei de 01.10.2011 (data intrării în vigoare a noului Cod civil), se va reţine aplicabilitatea vechiului Cod civil.

Analizând documentația care a stat la baza emiterii de către Biroul Notarilor Publici Asociați Isachi Mihai și Crucianu Mihaela – Oana a certificatului de moștenitor nr. 39 suplimentar/21 februarie 2003, se constată că a fost respectată procedura prevăzută de  art. 68 și urm. din Legea nr. 36/1995 (forma în vigoare la data de 21.02.2003), respectiv notarul public a citat pe cei ce aveau vocație la moștenirea defunctei D.C., în speță pe C.G. și C.M., stabilind calitatea moștenitorilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale. De asemenea, notarul public, a stabilit, conform art. 76 din Legea nr. 36/1995, pe bază de declaraţie, dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.

Prin declarația autentificată sub nr. 633 din 21 februarie 2003 reclamanta C.M. a declarat că renunță la succesiunea defunctei D.C., decedată la data de 03 februarie 2002 (…) și că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii acesteia.

Față de dispozițiile legale în materie se constată că, deşi transmisiunea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii succesiunii, ea nu are caracter definitiv şi obligatoriu. Dimpotrivă, ca principiu de ordine publică, legea precizează că nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine (art. 686 vechiul Cod civil).  Prin urmare, succesibilul (persoana care îndeplineşte condiţiile pentru a putea moşteni, dar care nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală) are dreptul de a alege între consolidarea titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii sau desfiinţarea acelui titlu. Pentru ca soarta moştenirii să nu rămână incertă vreme îndelungată, dreptul de opţiune succesorală trebuie să fie exercitat într-un termen de 6 luni, calculat de la data deschiderii moştenirii (art. 700, alin. 1 vechiul Cod civil).

Reține instanța că renunţarea la moştenire prevăzută de art. 695 și urm. vechiul Cod civil este actul juridic unilateral, expres şi solemn prin care succesibilul declară, în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, că nu îşi însuşeşte titlul de moştenitor, devenind astfel străin de moştenire. Declaraţia de renunţare la moştenire făcută peste termenul prevăzut de art. 700 vechiul Cod civil nu produce nici un efect juridic.

Astfel, față de momentul la care a fost dată declarația de renunțare de către reclamanta C.M., respectiv la peste un an de la data deschiderii succesiunii defunctei D.C., nu se poate reține că renunțarea la moștenire ar fi putut produce vreun efect juridic.

Totodată, în mod corect a arătat reclamanta faptul că în situația în care un moștenitor legal a acceptat expres sau tacit o succesiune, nu mai poate renunța la aceasta, art. 694 vechiul Cod civil arătând în mod expres cauzele pentru care un moștenitor poate să-și atace acceptarea. 

În schimb, deși reclamanta a dat o declarație de renunțare la moștenire, se constată că în cuprinsul acesteia a menționat și faptul că nu am făcut nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii.

Astfel, în mod corect în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 39 suplimentar/21 februarie 2003 s-a menționat că reclamanta este străină de succesiune prin neacceptare conform art. 700 Cod civil, nicidecum că ar fi străină de succesiune prin renunțare.

Deși reclamanta menționează că a fost indusă în eroare de C.G., instanța constată că în cuprinsul înscrisului notarial s-a menționat că i-au fost puse în vedere consecințele juridice ale declarației date, reclamanta înțelegând că a renunțat la cota sa indiviză ce i s-ar fi cuvenit.

Sub aspectul puterii doveditoare a unui înscris autentic, reține instanța că potrivit art. 270, alin. 1 și 2 Cod procedură civilă acesta face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de cel care a autentificat actul, iar declarațiile părților cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât între părți, cât și față de oricare alte persoane.

Deși reclamanta invocă lipsa consimțământului ca și cauză de nulitate, reține instanța că sunt neîntemeiate susținerile acesteia cât timp aceasta a semnat înscrisul întocmit de notarul public. Totodată, exprimarea consimțământului de către reclamantă a reprezentat un aspect ce a fost constatat personal de notarul public, astfel că declarația notarială face dovadă până la declararea acesteia ca falsă.

În plus, reclamanta nu a făcut dovada contrară celor declarate în cuprinsul declarației de renunțare în sensul art. 270, alin. 2 Cod procedură civilă și anume că ar fi acceptat tacit succesiunea defunctei D.C.în termenul de opțiune succesorală de 6 luni, calculat de la data de  03 februarie 2002. Deși pârâtele C.Gh.M, B.M. şi S.G. au menționat că sunt de acord cu acțiunea, iar reclamanta a solicitat ca instanța să dea eficiență dispozițiilor art. 436 Cod procedură civilă, se constată anularea unui certificat de moștenitor ce beneficiază de prezumția de legalitate și veridicitate, nu reprezintă o pretenție la care pârâtele să poată achiesa, cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanta C.M.M a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.Gh.M, B.M. şi S.G..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta  C. M. M. în contradictoriu cu pârâtele C.GH.M, B. M. și  S.G.

Cu apel în 30 de zile de la comunicarea prezentei sentințe, ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 12.04.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare