Partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial - partaj datorii - credite bancare.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.09.2017 sub nr. de dosar 5929/866/2017  reclamanta F.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.I., să se constate că părțile au contractat în timpul căsătoriei trei credite, reclamanta având o cotă de contribuție de 20 %, iar pârâtul o cotă de contribuție de 80%, să se dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 28.800 lei reprezentând 80 % din ratele achitate exclusiv de reclamantă în perioada septembrie 2014 – septembrie 2017 și să se dispună partajarea pasivului dobândit în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta a arătat, în esență, că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 02.09.2012 și au divorțat în fața notarului public la data de  18.02.2016. Din căsătoria părților nu au rezultat copii și nu au fost achiziționate bunuri mobile sau imobile. În schimb, în timpul căsătoriei au fost contractate trei credite. Reclamanta a mai arătat că pe perioada căsătoriei a contribuit cu întregul venit la cheltuielile zilnice, dar și la achitarea ratelor pentru credite. Din septembrie 2014 a achitat lunar suma de 1000 lei, deși aceste credite au fost folosite exclusiv de către pârât. În luna august reclamanta a fost notificată de BCR prin două adrese, aducându-i-se la cunoștință că există o întârziere la plata de 476 zile.

A mai precizat reclamanta că în prezent este recăsătorită și are un copil astfel că nu poate suporta în exclusivitate plata acestor credite și nici nu ar fi corect acest lucru cât timp nu a beneficiat de nici o sumă de bani din acestea. Toți banii au fost investiți de pârât în societatea pe care acesta o deține. Tot din acești bani a fost achiziționat și au autoturism care este folosit tot de către pârât.  Pentru aceste motive, solicită să se rețină că pârâtul are o cotă de contribuție de 80 %.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 669 Cod civil.

În probațiune, reclamanta a solicitat administrarea probei testimoniale, a probei cu interogatoriul pârâtului, expertiză contabilă și a probei cu înscrisuri, anexând cererii următoarele: certificat constatator DAM-TAP.SRL (f. 7-11), adeverință nr. 14149/05.09.2017 emisă de Spitalul Municipal de Urgență Pașcani (f. 12), ordine de plată (f. 13-22), certificat de divorț nr. 1876/18.02.2016 (f. 23), notificare (f. 24-25, 28-29), grafic de rambursare (f. 26-27, 30-31).

La solicitarea instanței, reclamanta a indicat numele martorilor a căror audiere o solicită și a depus contractele de credit despre care a făcut vorbire în acțiune și a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2380,558 lei.

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea acțiunii și a înscrisurilor pârâtului iar acesta, în termenul acordat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare pârâtul a arătat că sunt nereale afirmațiile reclamantei în sensul că ar fi achitat lunar sumele invocate în acțiune. Pârâtul a intrat la un moment dat în incapacitate de plată având în vedere că valoarea ratelor depășea venitul lunar al acestuia, sens în care a încercat o restructurare a plății însă reclamanta a refuzat categoric. Nu s-a pus niciodată problema ca reclamanta să suporte în exclusivitate plata ratelor, dar nici nu se poate reține o contribuție de 80 % în sarcina pârâtului. Nu este adevărat că ar fi fost folosite creditele respective pentru dezvoltarea unei societăți sau că s-ar fi achiziționat un autoturism. Reclamanta a beneficiat de sumele de bani rezultate din contractele de credit.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.

În probațiune, pârâtul a solicitat administrarea probei testimoniale, interogatoriul reclamantei și a probei cu înscrisuri.

În temeiul art. 201, alin. 2 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea întâmpinării către reclamantă, iar aceasta, în termenul acordat, a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că sunt nereale afirmațiile pârâtului, iar faptul că acesta din urmă a intrat în incapacitate de plată nu îi poate fi imputabil reclamantei.

Instanța a încuviințat pentru ambele proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul și proba testimonială, iar pentru reclamantă a încuviințat și proba cu expertiză contabilă. 

La solicitarea instanței, Banca Comercială Română.SA și Unicredit Consumer Financing IFN.SA au depus precizări și documentația care a stat la baza încheierii contractelor de credite (f. 109- 165, 174-205 vol. I, f. 42-44 vol. II).

La termenul din data de 17.04.2017 a fost administrată proba cu interogatoriul părților (f. 6-10 vol. II).

La data de 07.01.2019 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă Holicov Cristina la care părțile nu au formulat obiecțiuni (f. 145-182 vol. II).

La termenul din data de 19.02.2019 a fost audiat martorul B. M., pentru reclamantă, iar la termenul din data de 19.03.2019 a fost audiat martorul D.D., pentru pârât. 

Reclamanta a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Pârâtul nu a negat existența creditului contractat de la Unicredit prin întâmpinare, ci doar la interogatoriu și prin proba testimonială administrată în cauză.  Creditele au fost contractate la inițiativa pârâtului, iar sumele de bani au fost utilizate pentru acoperirea datoriilor societății DAM TAP.SRL. Pârâtul a recunoscut existența celor două contracte de credit încheiate cu BCR.SA, asumându-și plata ratelor pe viitor. După desfacerea căsătoriei a existat o înțelegere între foștii soți în baza căreia pârâtul ar fi trebui să achite ratele la BCR.SA și reclamanta rata la Unicredit, la care ar fi trebuit să contribuie și pârâtul însă nu s-a întâmplat lucru acesta. A mai arătat reclamanta că din probatoriul administrat a rezultat că nu au fost achiziționate bunuri, iar banii au fost folosiți în exclusivitate pentru finanțarea societății motiv pentru care nu i se poate imputa reclamantei plata acestor credite. 

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:

În fapt, reclamanta F.M. și D.I. s-au căsătorit la data de 02 septembrie 2012, iar căsătoria acestora a fost desfăcută la data de 18 februarie 2016 conform certificatului de divorț nr. 1876 din data de 18.02.2016 emis de Societatea Profesională Notarială Zaharia Camelia – Manuela și Zaharia Eugen în dosarul de divorț nr. 3/2016.

Reține instanța că între Banca Comercială Română.SA, în calitate de împrumutător, pârâtul D.I., în calitate de împrumutat, și reclamanta F.M., în calitate de coplătitor, a fost încheiat contractul de credit pentru persoane fizice nr. 20149385699 din data de 19.06.2014 având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 50.000 lei ce urma a fi rambursat în 60 de luni.

De asemenea, între aceleași părți, cu aceleași calități, a fost încheiat și contractul de credit pentru persoane fizice nr. 20149723871 din data de 20.10.2014 având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 14.150 lei ce urma a fi rambursat în 60 de luni.

Totodată, între Unicredit Consumer Financing IFN.SA, în calitate de împrumutător, și reclamanta F.M., în calitate de împrumutat, a fost încheiat contractul de credit – nevoi personale nr. 11315021025451311 din data de 29.04.2015 având ca obiect acordarea unui împrumut în valoare de 40.000 lei ce urma a fi rambursat în 60 de luni.

Referitor la dispoziţiile legale în raport de care instanţă va aprecia caracterul de datorii comune dobândite în timpul căsătoriei, vor fi reținute cele ale noului Cod civil, având în vedere momentul încheierii căsătoriei (2012) şi, mai ales,  momentul dobândirii datoriilor comune (ulterior anului 2011), astfel cum reiese din disp. art. 6 din Cod civil coroborat cu art. 5 alin. 2, art. 27, art. 33 şi urm. din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.

În conformitate cu prevederile art. 351 lit. b) Cod civil, sunt datorii comune ale soților, obligațiile pe care le-au contractat împreună, întrucât legea prezumă că reprezintă un interes al căsniciei. Potrivit acestei dispoziții legale, obligațiile sunt comune, dacă sunt asumate de soți împreună, prin participare directă sau prin reprezentare la încheierea actului, ce a dat naștere acestora, fiind indiferentă cauza contractării lor.

Lit. c) a art. 351 Cod civil stabilește caracterul de datorii comune și a obligațiilor asumate de oricare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei.

Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei se constată că ambele contracte de credit încheiate cu Banca Comercială Română.SA sunt însușite de ambii foști soți prin semnătură, în timp ce contractul de credit încheiat cu Unicredit Consumer Financing IFN.SA este semnat doar de către reclamanta F. M..

Deși pârâtul D.I. a negat constant faptul că ar fi avut cunoștință despre contractarea unui credit de către reclamantă de la Unicredit Consumer Financing IFN.SA, instanța constată că și acest împrumut are caracterul unei datorii comune, cât timp nu s-a făcut dovada faptului că banii au fost utilizați în alte scopuri de către reclamantă decât cele ale căsătoriei.

Pârâtul a recunoscut la interogatoriu că cea mai mare parte din sumele de bani rezultate din contractele de credit încheiate cu Banca Comercială Română.SA au fost investite în societatea DAM – TAP.SRL al cărui unic asociat este și pentru achiziționarea unui autoturism care se află în posesia sa (punctele 3, 4, 8 și 10). 

Din declarațiile martorilor audiați în cauză – B. M. și D. D., a rezultat că părțile nu au achiziționat bunuri costisitoare în timpul căsătoriei care să justifice utilizarea unor sume de bani atât de ridicate precum cele împrumutate. Ambii martori au confirmat că în timpul căsătoriei au fost investite  sume de bani în societatea deținută de pârâtul D. I. astfel că, în mod rezonabil, se poate presupune că și suma de bani ce a făcut obiectul contractului de credit încheiat cu Unicredit Consumer Financing IFN.SA a avut aceeași destinație ca și sumele împrumutate de la Banca Comercială Română.SA sau a fost utilizată pentru acoperirea celorlalte datorii ori pentru acoperirea cheltuielilor curente. 

Având în vedere aceste aspecte, reține instanța că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele datorii comune:

-datoria în valoare de 50.000 lei, în baza contractul de credit pentru persoane fizice nr. 20149385699 din data de 19.06.2014 încheiat cu Banca Comercială Română.SA;

-datoria în valoare de 14.150 lei, în baza contractului de credit pentru persoane fizice nr. 20149723871 din data de 20.10.2014, încheiat cu Banca Comercială Română.SA;

-datoria în valoare de 40.000 lei, în baza contractul de credit – nevoi personale nr. 11315021025451311 din data de 29.04.2015, încheiat cu Unicredit Consumer Financing IFN.SA.

Mai constată instanța că pentru ieșirea din indiviziune prezintă relevanță sumele de plată existente la acest moment. Plățile efectuate în vederea achitării creditului în timpul căsătoriei reprezintă plăți efectuate în contul datoriei comune ce nu dau dreptul la restituire plătitorului, în timp ce plățile efectuate după despărțirea soților conferă celui care a efectuat această plată un drept de creanță împotriva celuilalt soț.

Astfel, solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata unei părți din ratele achitate de aceasta în timpul căsătoriei (septembrie 2014 – ianuarie 2016) este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare. Regimul matrimonial încetează la data introducerii acțiunii de divorț (art. 385, alin. 1 Cod civil), relevante fiind bunurile/datoriile existente la acel moment pentru ieșirea din indiviziune.

Cu privire la cota de contribuție a fiecărui soț, al fel ca și în cazul activului, și în cazul pasivului se pot stabili cote de contribuție diferențiate.

Din probatoriul administrat rezultă că părțile nu au dobândit bunuri comune în timpul căsătoriei, cu excepția unui autoturism care a rămas în posesia pârâtului. Este necontestat faptul că sumele luate cu titlu de împrumut de la Banca Comercială Română.SA au fost utilizate pentru finanțarea societății DAM – TAP.SRL al cărui unic asociat este pârâtul și pentru achiziționarea autovehiculului anterior menționat. În schimb, nu a rezultat cu certitudine destinația sumei de împrumutate de la Unicredit Consumer Financing IFN.SA și se poate doar presupune că a fost utilizată în aceleași scopuri.

În schimb, față de faptul că nu a rezultat cu certitudine că și suma de 40.000 lei ce  făcut obiectul contractului de credit – nevoi personale nr. 11315021025451311 din data de 29.04.2015, încheiat cu Unicredit Consumer Financing IFN.SA, a fost utilizată exclusiv pentru finanțarea societății aparținând pârâtului, instanța nu va reține în favoarea reclamantei o cotă de 20% de contribuție, ci una de 25%, iar în sarcina pârâtului o cotă de contribuție de 75 %.

Analizând raportul de expertiză contabilă H. C., reține instanța că la data de 18.02.2016 (data încetării regimului matrimonial),  situația datoriilor era următoarea:

-pentru contractul de credit pentru persoane fizice nr. 20149385699 din data de 19.06.2014 încheiat cu Banca Comercială Română.SA – credit restant: 37.0789,13 lei, dobânzi: 6.450,58 lei și comisoane: 410 lei.

-pentru contractul de  credit pentru persoane fizice nr. 20149723871 din data de 20.10.2014, încheiat cu Banca Comercială Română.SA– credit restant: 11.201,29 lei, dobânzi: 2.108,39 lei și comisoane: 450 lei.

-pentru contractul de credit – nevoi personale nr. 11315021025451311 din data de 29.04.2015, încheiat cu Unicredit Consumer Financing IFN.SA - credit restant: 35.601,25 lei, dobânzi: 10.200,53 lei și comisoane: 2.244 lei.

Din cuprinsul aceluiași raport de expertiză rezultă că în perioada 18.02.2016 – prezent, în contul celor trei credite contractate au fost efectuate plăți în valoare de 37.657 lei din care 28.507,03 lei de către reclamanta F. M., 1700 lei de către pârâtul  D.I. și suma de 7.450 lei pentru care plătitorul nu a putut fi identificat, plata fiind efectuată prin APT/MFM.

Având în vedere că în sarcina reclamantei s-a stabilit o cotă de contribuție de 25% la datoriile comune, față de faptul că aceasta a achitat începând cu data de 18.02.2016 suma totală de 26.378,24 lei, în timp ce pârâtul a achitat doar suma de 1700 lei, va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 20.955,2725 lei. 

Mai constată instanța că la data de 30.10.2018, situația creditelor era următoarea:

-pentru contractul de credit pentru persoane fizice nr. 20149385699 din data de 19.06.2014 încheiat cu Banca Comercială Română.SA. – suma de 42.191,24 lei din care credit restant: 34.319,14 lei, dobânzi restante: 3.752,06 lei și dobânzi aferente credit restant: 4.120,04 lei;

-pentru contractul de  credit pentru persoane fizice nr. 20149723871 din data de 20.10.2014, încheiat cu Banca Comercială Română.SA.– suma de 10.759,53 lei din care credit restant: 8.319,53 lei, dobânzi restante: 1.187,55 lei și dobânzi aferente credit restant: 1.252,45 lei;

-pentru contractul de credit – nevoi personale nr. 11315021025451311 din data de 29.04.2015, încheiat cu Unicredit Consumer Financing IFN.SA – suma de 17.899,22 lei din care credit restant: 15.445,26 lei, dobândă: 1.617,96 lei și comisioane: 836 lei (Anexa nr. 2.2. raport de expertiză f. 171 -172 vol. II);

Față de faptul că pentru creditele contractate de la Banca Comercială Română.SA a fost declanșată și executarea silită a părților, având în vedere că instanța nu poate interveni în contractele încheiate de părți cu unitatea bancară/instituția financiar nebancară, va obliga pârâtul să suporte 75 % din sumele rămase de achitat pentru fiecare contract de credit în parte, precum și din dobânzile ce urmează a fi calculate / dacă vor fi calculate, iar pe reclamantă să suporte 25% din aceste sume.

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, având în vedere că în procesele de partaj, părţile sunt şi reclamanţi şi pârâţi, ele suportă împreună cheltuielile de judecată, în afară de cele provocate prin cereri neîntemeiate ale uneia din părţi, acestea având o dublă calitate, iar soluţia de ieşire din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor. Reţinând că obiectul acţiunii este indivizibil, se impune suportarea cheltuielilor de judecată în raport de valoarea pretenţiilor admise şi potrivit cu cota ce revine fiecăruia.

Instanța constată că reclamanta a efectuat următoarele cheltuieli de judecată: 2380,558 lei taxă judiciară de timbru, 1898,62 lei onorariu expert și 2000 lei onorariu avocat, în timp ce pârâtul nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate.

Față de cota de contribuție de 75 % reținută în sarcina pârâtului, va obliga pe acesta la plata către reclamantă a sumei de 4.709,3835 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. 

Pârâtul nu a făcut dovada faptului că a efectuat cheltuieli de judecată astfel că instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea acestuia de obligarea a reclamantei la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta F. M.,  CNP ., în contradictoriu cu pârâtul  D.I., CNP  , cu domiciliul în...

Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, reclamanta F. M., cu  o cotă de contribuție de 25% și pârâtul D. I., cu o cotă de contribuție de 75%, următoarele datorii comune:

-datoria în valoare de 50.000 lei, la care se adaugă dobânzi și comisioane, în baza contractul de credit pentru persoane fizice nr. 20149385699 din data de 19.06.2014, încheiat cu Banca Comercială Română.SA;

-datoria în valoare de 14.150 lei, la care se adaugă dobânzi și comisioane, în baza contractului de credit pentru persoane fizice nr. 20149723871 din data de 20.10.2014, încheiat cu Banca Comercială Română.SA;

-datoria în valoare de 40.000 lei, la care se adaugă dobânzi și comisioane, în baza contractul de credit – nevoi personale nr. 11315021025451311 din data de 29.04.2015, încheiat cu Unicredit Consumer Financing IFN.SA.

Constată că la data de 30.10.2018 situația datoriilor era următoarea:

-pentru contractul de credit pentru persoane fizice nr. 20149385699 din data de 19.06.2014 încheiat cu Banca Comercială Română.SA. – suma de 42.191,24 lei din care credit restant: 34.319,14 lei, dobânzi restante: 3.752,06 lei și dobânzi aferente credit restant: 4.120,04 lei;

-pentru contractul de  credit pentru persoane fizice nr. 20149723871 din data de 20.10.2014, încheiat cu Banca Comercială Română.SA.– suma de 10.759,53 lei din care credit restant: 8.319,53 lei, dobânzi restante: 1.187,55 lei și dobânzi aferente credit restant: 1.252,45 lei;

-pentru contractul de credit – nevoi personale nr. 11315021025451311 din data de 29.04.2015, încheiat cu Unicredit Consumer Financing IFN.SA – suma de 17.899,22 lei din care credit restant: 15.445,26 lei, dobândă: 1.617,96 lei și comisioane: 836 lei;

Obligă pe pârâtul D.I. să suporte 75% din sumele rămase de achitat pentru fiecare contract de credit în parte (credit principal, dobânzi, comisioane), precum și din dobânzile ce urmează a fi calculate/dacă vor fi calculate.

Obligă pe reclamanta F.M. să suporte 25% din sumele rămase de achitat pentru fiecare contract de credit în parte (credit principal, dobânzi, comisioane), precum și din dobânzile ce urmează a fi calculate/dacă vor fi calculate.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20.955,2725 lei reprezentând cotă parte din ratele achitate exclusiv de aceasta din urmă începând cu data de 18.02.2016 inclusiv.

Respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata unei cote părți din ratele achitate în perioada septembrie 2014 – ianuarie 2016.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4709,3835 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligarea a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Pașcani.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței astăzi, 12.04.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare