Partaj

Prin încheierea civilă pronunţată de Judecătoria Târnăveni la data de 7 în dosar nr. având ca obiect acţiunea de divorţ formulată de reclamantul  în contradictoriu cu pârâta , instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere privind partajarea bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei, formulată de pârâtă.

Cererea disjunsă a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr.  din data de 05.03.2007, astfel încât cererea reconvenţională formulată de pârâtă a devenit cerere introductivă în prezentul dosar.

Prin cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă reconvenţională iniţial şi devenită cerere principală în dosarul nou constituit, reclamanta a solicitat instanţei ca prin hotărârea care se va pronunţa în cauză să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei acestora şi evacuarea pârâtului din imobilul bun comun situat în.

Prin acţiunea reconvenţională înregistrată de pârâtul  la termenul de judecată din data de 31.05.2007, acesta a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta şi cu pârâta, ca instanţa să constate că în timpul căsătoriei cu reclamanta au dobândit împreună imobilul constând din casa cu 3 camere, bucătărie, cămară, baie, hol, debara şi dependinţe – garaj, magazie, afumătoare şi pivniţă, cu 2244 mp teren intravilan înscris în CF nr. 940 Boziaş nr. cad. 1148/1027/1/3/1, 1148/1027/1/2/1, 1148/1027/1/3/3, 1148/1027/1/2/2, arătând că el are o contribuţie de 75% la dobândirea, construcţia şi amenajarea imobilului în cauză.

De asemenea, pârâtul a solicitat să se constate că părţile au dobândit împreună în timpul căsătoriei, bunurile mobile indicate în anexa 1 al cererii reconvenţionale, având o contribuţie egală la dobândirea acestora. A arătat că în timpul căsătoriei părţile au contractat un împrumut în sumă de 10.000 euro de la, din care au mai rămas de achitat 7023,15 euro la data introducerii cererii şi a solicitat a se dispune preluarea creditului de către el cu obligarea pârâtei la plata sultei compensatorii în sumă de 3511,57 euro.

Pârâtul a cerut sistarea stării de devălmăşie asupra imobilului bun comun prin atribuirea acestuia în natură către el, cu obligarea lui la o sultă compensatorie către reclamantă în cuantum de 35.000 lei şi înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele pârâtului. În privinţa bunurilor mobile a solicitat a se dispune sistarea stării de devălmăşie prin alcătuirea a două loturi egale din punct de vedere valoric şi atribuirea acestora în natură părţilor, cu obligarea la plata unei sulte compensatorii pentru echivalenţă. 

În motivarea cererii reconvenţionale, pârâtul a arătat că prin sentinţa pronunţată de Judecătoria Târnăveni la data de 29.03.2007 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate cu reclamanta, iar acţiunea de partaj formulată de pârâta reconvenţională a fost disjunsă.

Pârâtul a susţinut că a dobândit împreună cu reclamanta, în timpul căsătoriei, imobilul menţionat anterior, în valoare de 140.000 lei precum şi bunurile comune conform listei anexate la cererea reconvenţională. A apreciat că în privinţa bunurilor mobile contribuţia soţilor la dobândirea acestora a fost egală, în schimb în cazul imobilului el ar fi avut o contribuţie de 75% motivată prin faptul că veniturile realizate de el la data achiziţionării, construcţiei şi amenajării imobilului şi la plata ratelor au fost mult mai mari decât cele ale reclamantei, el a contractat împrumuturi de la CAR care au fost folosite în scopul arătat anterior, de asemenea ar fi utilizat contravalorea echipamentului aferent anilor 2003-2006 exclusiv pentru lucrările la imobil, ar fi suportat integral costul construcţiilor şi amenajărilor cu materiale şi manoperă prin facturi şi chitanţe personale şi a avut în îngrijire cele 2 minore.

În probaţiune, pârâtul a anexat cererii reconvenţionale xerocopii de pe: lista bunurilor mobile dobândite de părţi în timpul căsătoriei(f.20) indicând urm. loturi: sufragerie, dormitor 1, dormitor 2, bucătărie, hol, baie, autoturism marca Dacia 1310 an fabricaţie 1997; extras de carte funciară nr. 940 (f.23); plan de amplasament şi delimitare a imobilului(f.24-27); adeverinţa de venit nr. 195110/2007(f.28); adeverinţa CAR Poliţia Târnăveni(f.30); adeverinţă IPJ Mureş privind contravaloarea echipamentului(f.31); chitanţa nr. 3575253/29.09.2006(f.32); factura fiscală emisă de Comtranspop Srl. Târnăveni(f.33) şi factura fiscală emisă de Ned Construct Srl. Târnăveni(f.142).

Reclamanta a formulat întâmpinare la acţiunea reconvenţională depusă de pârât prin care a solicitat admiterea în parte a cererii pârâtului, respectiv să se dispună sistarea stării de indiviziune pentru imobilul indicat în cerere prin atribuirea acestuia către reclamantă corelativ la obligarea ei la plata sultei cuvenite pârâtului-reclamant reconvenţional cu întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamantei. De asemenea a solicitat să se dispună preluarea creditului contractat la achiziţionarea imobilului către reclamantă cu obligarea pârâtului la plata sumei de 3511,57 euro.

În motivarea întâmpinării, reclamanta a arătat că a dobândit împreună cu pârâtul bunul imobil şi bunurile mobile indicate în acţiune, însă nu poate aprecia dacă valorile indicate de pârât sunt sau nu valorile reale ale acestora. A arătat că imobilul a fost achiziţionat în timpul căsătoriei dintre părţi după vânzarea unui alt imobil al lor, din care banii au fost investiţi în casa înscrisă în CF nr. 940 şi au contractat şi creditul în valoare de 10.000 euro.

A solicitat ca la partajarea imobilului să se ţină cont de faptul că în urma divorţului ei i s-au încredinţat cele 2 minore, apreciind că nevoile de locuit ale lor sunt indiscutabil mai mari decât cele ale pârâtului, care locuieşte în altă parte.

În privinţa contribuţiei pretinse de pârât de 75% din valoarea imobilului, reclamanta a arătat că nu este de acord considerând că părţile au contribuit în mod egal la dobândirea acestuia. A susţinut că împrumuturile contractate de pârât sunt invocate pro domo fiind preconstituite în vederea susţinerii pretenţiilor acestuia; de asemenea a susţinut că pârâtul nu contribuie la cheltuielile casei de aproape un an de zile.

În probaţiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei xerocopii de pe: act adiţional nr. 183C/2006 la contract de credit nr. 183/2003(f.45); copie contract de vânzare cumpărare din 2002(f.47); contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 792/2003 de BNP (f.48); contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 59/2001 autentificat de BNP (f.50); contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 762/2003 de BNP (f.51); contract de ipotecă autentificat sub nr. 733/2003 de BNP (f.54); adeverinţă de venit de la Raiffeisen Bank nr. 405/2007(f.72); contract de împrumut din data de 25.06.2007(f.75,78); reclamaţia înregistrată la Poliţia Târnăveni la data de 06.08.2007(f.109).

Prin precizarea de acţiune înregistrată la data de 18.09.2007 reclamanta a solicitat instanţei introducerea în masa partajabilă a imobilului teren arabil intravilan situat în Târnăveni, în suprafaţă de 0,55 ha iar ca modalitate de partajare a cerut atribuirea către reclamant a acestui imobil cu obligarea acestuia la plata unei sulte de ½ din valoarea acestuia, astfel cum s-a stabilit prin contractul de vânzare cumpărare din anul 2002(f.108).

Prin întâmpinarea depusă la data de 22.07.2008 pârâta. a solicitat respingerea acţiunii faţă de, arătând că suma acordată părţilor din litigiu prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 733/2003 de BNP  a fost achitat în întregime la data de 28.06.2007, iar ipoteca înscrisă asupra imobilului în litigiu a fost radiată, astfel încât în urma achitării în avans a creditului, banca nu mai are calitate procesuală în cauză.(f.226).

În cursul judecăţii a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei, întrebările şi răspunsul acesteia fiind consemnate la f.129 din dosar; proba cu martori, fiind ascultaţi sub prestare de jurământ religios martorii cu declaraţiile consemnate la filele indicate din dosar.

De asemenea au fost efectuate în cauză o expertiză tehnică privind evaluarea bunurilor mobile ale părţilor şi o expertiză tehnică pentru evaluarea imobilului din litigiu. Raportul de expertiză tehnică de bunuri mobile efectuat de expert ec. a fost depus la f. 176 şi urm. din dosar, iar raportul de expertiză tehnică realizat de expert tehnic a fost depus la f. 202 şi urm. din dosar.

Instanţa va omite în a lua în considerare contractul de împrumut de la f. 304 şi contract de servicii de la f. 302 din dosar, aceste documente fiind depuse după închiderea dezbaterilor în prezenta cauză.

Analizând actele lucrările dosarului de faţă, instanţe reţine următoarele:

Cererea formulată de reclamanta având ca obiect partajarea bunurilor dobândite în comun în timpul căsătoriei cu pârâtul  a fost promovată în cadrul soluţionării procesului de divorţ, fiind disjunsă ulterior de instanţă şi formând obiectul prezentului dosar.

Reclamanta a solicitat instanţei ca prin hotărârea care se va pronunţa în cauză să dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei acestora şi evacuarea pârâtului din imobilul bun comun situat în. Prin întâmpinarea formulată la acţiunea reconvenţională depusă de pârât, reclamanta a solicitat admiterea în parte a cererii pârâtului, respectiv să se dispună sistarea stării de indiviziune pentru imobilul indicat în cerere prin atribuirea acestuia către reclamantă corelativ la obligarea ei la plata sultei cuvenite pârâtului-reclamant reconvenţional cu întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamantei. De asemenea a solicitat să se dispună preluarea creditului contractat la achiziţionarea imobilului către reclamantă cu obligarea pârâtului la plata sumei de 3511,57 euro.

Prin acţiunea reconvenţională înregistrată de pârâtul  la termenul de judecată din data de 31.05.2007, acesta a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta şi cu pârâta., ca instanţa să constate că în timpul căsătoriei cu reclamanta au dobândit împreună imobilul indicat în cerere; a cerut sistarea stării de devălmăşie asupra imobilului bun comun prin atribuirea acestuia în natură către el, cu obligarea lui la o sultă compensatorie către reclamantă în cuantum de 35.000 lei şi înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele pârâtului. În privinţa bunurilor mobile a solicitat a se dispune sistarea stării de devălmăşie prin alcătuirea a două loturi egale din punct de vedere valoric şi atribuirea acestora în natură părţilor, cu obligarea la plata unei sulte compensatorii pentru echivalenţă. Totodată a solicitat a se dispune preluarea creditului de către el cu obligarea pârâtei la plata sultei compensatorii în sumă de 3511,57 euro.

Instanţa reţine că părţile din dosar, titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie nu au determinată întinderea matematică a drepturilor lor, astfel încât lichidarea propriu-zisă a comunităţii de bunuri a soţilor nu poate avea loc fără a se determina în prealabil cotele părţi cuvenite fiecăruia dintre codevălmaşi. În stabilirea întinderii cotelor care le revin părţilor, instanţa va ţine seama de contribuţia efectivă a fiecăruia dintre aceştia la dobândirea bunurilor supuse partajului.

Aceste cote de contribuţie se determină nu numai în funcţie de aportul de ordin material la achiziţionarea bunurilor comune – indicat de nivelul veniturilor fiecăruia dintre soţi, şi care este sensibil egal, astfel cum rezultă din adeverinţele de venit de la f.24 şi f.72 – ci şi de munca prestată în gospodărie şi cea depusă pentru creşterea copiilor.

Pe de altă parte, participarea codevălmaşilor se raportează la totalitatea bunurilor supuse împărţelii, iar nu la categorii de bunuri sau cu atât mai puţin la bunuri individual determinate.

Dispoziţiile art. 30 al. 1 Cfam. consacră prezumţia de comunitate a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. În virtutea acestei dispoziţii legale, bunurile dobândite de oricare dintre soţi în timpul căsătoriei, sunt de la data dobândirii lor, presupuse a fi comune. În absenţa unor criterii legale exprese, din egalitatea în relaţiile de familie nu se poate ajunge la concluzia că în mod automat fiecare din soţi are o cotă egală din bunurile comune. Criteriul esenţial pentru stabilirea cotelor de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, este contribuţia efectivă a fiecărui soţ la dobândirea acestora. În acest sens, instanţa va avea în vedere inclusiv munca depusă de reclamantă în gospodărie şi pentru creşterea copiilor, dat fiind faptul că afirmaţiile acesteia relative la lipsa pârâtului din imobil în ultimul an, nu au fost combătute în niciun fel de acesta din urmă.

Fiind vorba de stabilirea unor situaţii de fapt, pentru stabilirea cotelor de contribuţie sunt admisibile orice mijloace de probă reglementate de lege, iar în măsura în care nu există dovezi din care să rezulte aportul diferenţiat al soţilor la dobândirea bunurilor comune, instanţa va dispune partajarea acestora în cote egale. Or din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultă doar faptul că părţile au dobândit împreună imobilul şi că în timpul căsătoriei au efectuat lucrări de îmbunătăţire la acesta. 

Imobilul a fost dobândit de părţi prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 726/2003 de BNP .

Instanţa reţine că stabilirea cotelor de contribuţie se face asupra întregii mase de bunuri comune şi nu se poate proceda la fixarea diferenţiată pe categorii de bunuri sau pe bunuri individual determinate, chiar dacă acestea ar avea o valoare deosebită comparativ cu restul bunurilor comune. Unicitatea sub care se prezintă universalitatea juridică a bunurilor comune, privită ca o masă de drepturi şi obligaţii, face ca în mod corelativ la încetarea comunităţii, împărţeala să se realizeze de asemenea prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare dintre părţi.

Din probele administrate nu rezultă că unul dintre soţi ar fi avut o contribuţie mai mare la achiziţionarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, astfel încât se poate prezuma că ambii soţi au avut contribuţie egală şi împărţirea acestor bunuri se ca face de asemenea, în părţi egale.

Având în vedere faptul că lucrările de reparaţii şi renovare la imobil fiind efectuate de către părţi în perioada în care aceştia erau căsătoriţi, locuiau şi gospodăreau împreună şi cu cei doi copii minori, precum şi acordul părţilor relativ la contribuţia egală a lor la dobândirea bunurilor mobile, instanţa va reţine o cotă de contribuţie de câte 50% pentru fiecare dintre ei la dobândirea masei bunurilor partajabile. Instanţa reţine că neînţelegerile dintre părţi nu pot afecta determinarea cotei de contribuţie a acestora la dobândirea bunurilor comune, cât timpnu a existat o separaţie faptică a acestora. Or, chiar în cazul în care aceasta ar fi intervenit, nu se justifica reţinerea unei cote de contribuţie superioare pentru pârât, cât timp reclamanta gospodărea tot timpul imobilul obiect al partajului.

Având în vedere faptul că reglementarea locativă nu stabileşte criteriile pentru atribuirea locuinţei în caz de divorţ, instanţa va ţine seama de reglementarea partajului judiciar din art. 673 ind. 1 şi urm. CPC, şi la atribuirea locuinţei va ţine seama de interesele copiilor minori care au fost încredinţaţi reclamantei şi de posibilităţile materiale ale pârâtului de a-şi asigura o altă locuinţă, astfel încât apreciază că se impune atribuirea imobilului către reclamantă aceasta fiind, potrivit probaţiunii administrate în cauză, mai îndreptăţită să o primească în considerarea faptului că atribuirea bunului unui singur soţ se poate dispune când acesta nu este comod partajabil în natură, urmând ca celălalt soţ să fie despăgubit corespunzător valorii cotei sale de proprietate. Instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 673 ind.10 CPC în sensul că împărţirea în natură a imobilului ar fi cauzat o scădere importantă a valorii acestuia, în situaţia în care construcţia tehnică –garajul, magazia şi cămara de alimente ar fi separate de casa de locuit.

În ceea ce priveşte imobilul constând din teren intravilan care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat de pârât în anul 2002(f.108), instanţa reţine că acesta nu poate fi inclus în masa bunurilor partajabile întrucât atâta timp cât nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra acestui imobil prin încheierea şi a unui contract autentic de vânzare cumpărare cu privire la acest bun, documentul depus la dosar valorează doar un antecontract care nu este apt a transmite dreptul de proprietate asupra terenului în cauză.

Având în vedere acordul părţilor cu privire la existenţa bunurilor mobile dobândite în comun în timpul căsătoriei precum şi evaluarea acestora realizată prin raportul de expertiză tehnică bunuri mobile de la f.176, instanţa va alcătui 2 loturi egale valoric, respectiv lot 1 compus din „dormitor” în valoare de 8.720 lei şi „baie” în valoare de 1.200 lei şi lot 2 compus din „dormitor 2 şi sufragerie” în valoare de 2.440 lei, „hol” în valoare de 575 lei şi „sufragerie” în valoare de 2.350 lei şi automobilul marca Dacia 1310 în valoare de 4.000 lei.

Dispune atribuirea către reclamantă a bunurilor mobile enumerate în lotul „bucătărie” şi lotul „dormitor”, în valoare de 8.720 lei precum şi bunurile indicate în lotul „baie”, respectiv atribuirea către pârât a bunurilor mobile cuprinse în loturile „hol”, „dormitor 2 şi sufragerie” şi „sufragerie” în valoare de 5.365 lei şi atribuirea către pârât a automobilului marca Dacia 1310.

Dispune atribuirea către reclamantă a lotului „bucătărie” cu obligarea acesteia la plata unei sulte în cuantum de 10.075 lei către pârât.

Având în vedere faptul că sentinţa de divorţ dintre părţi s-a pronunţat la data de 29.03.2007, instanţa a analizat cotele de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune numai până la data desfacerii căsătoriei. Drept urmare, ceea ce foştii soţi au achitat din resurse proprii după desfacerea căsătoriei în contul datoriilor comune le conferă drept de creanţă în limita părţilor din debit achitate de reclamantă conform adresei de la f.224 din dosar, astfel încât instanţa va obliga pe pârât la plata sumei de 3.511,57 euro având în vedere faptul că reclamanta a achitat întreg debitul contractual.

La stabilirea valorii imobilului, instanţa va avea în vedere concluzii raportului de expertiză tehnică în construcţii de la f. 202-214 din dosar şi va obliga pe reclamantă la plata către pârât a sumei de 143.010 lei reprezentând cota parte de contribuţie a pârâtului la dobândirea bunului, dispunând totodată înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în, înscris în CF nr. 940, nr. cadastral 1148/1027/1/3/1; 1148/1027/1/2/1; 1148/1027/1/3/3; 1148/1027/1/2/2, compus din casa de locuit cu 3 camere, bucătărie, cămară, hol, baie, debara şi dependinţe – garaj, magazie, afumătoare şi pivniţă, în favoarea reclamantei.

În considerarea faptul că susţinerile reclamantei referitoare la cererea de evacuare a pârâtului nu au fost combătute în niciun fel de acesta, instanţa va admite această cerere şi va dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în.

Compensează cheltuielile de judecată suportate de părţile litigante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta, domiciliată în, împotriva pârâtului , domiciliat în.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional  împotriva reclamantei-pârâtă reconvenţională.

Constată că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, următoarele bunuri:

- imobilul situat în, înscris în CF nr., nr. cadastral 1148/1027/1/3/1; 1148/1027/1/2/1; 1148/1027/1/3/3; 1148/1027/1/2/2, compus din casa de locuit cu 3 camere, bucătărie, cămară, hol, baie, debara şi dependinţe – garaj, magazie, afumătoare şi pivniţă, în valoare de 286.020 lei.

- bunurile mobile prevăzute în lotul „hol” din expertiza merceologică: frigider arctic, cuier, perdea panglică, candelabru cu ventilator cu 4 becuri, oglindă veneţiană, aplica perete – forma semilună, mochetă de culoare maro, carpete mici, suport de flori cu picior ornamentat ( în numărul de bucăţi şi valoarea prevăzută în expertiza merceologică);

- bunurile mobile prevăzute în lotul „bucătărie” din expertiză: corpuri partea inferioară cu module jos din pal melaminat, corpuri suspendate, aragaz marca Samus, hota Elion, maşina de spălat Whirpool, colţar 7 persoane, masa 10 persoane, 4 scaune tip taburet, lada frigorifică arctic, candelabru cu ventilator 4 becuri, perdele tip panglică, centrală westen cu 6 calorifere, set turcesc cafea, seturi pahare tip sonda, set pahare tip cristal, seturi pahare de vin, set farfurii, set boluri pentru ciorbă, seturi ceşti lapte, seturi tacâmuri inox, filtru cafea, mocheta culoare verde, fier călcat marca Philips, prăjitor sandwichuri, grătar tip grill. (în numărul de bucăţi şi valoarea prevăzută în expertiza merceologică) ;

- bunurile mobile prevăzute în lotul „dormitor”: dulap cu 4 uşi, pat francez, 2 noptiere, comoda cu 3 sertare, 2 birouri, candelabru cu 3 becuri, perdea tip panglică, calculator, televizor Grundig, aparat video Sala, covor cărămiziu, veioză tip lalea, set măsuţă pliantă cu 4 scaune (în numărul de bucăţi şi valoarea prevăzută în expertiza merceologică).

- bunurile mobile prevăzute în lotul „dormitor 2 şi sufragerie” din expertiză: dulap cu 6 uşi culoare maro cu ornament şi oglindă, pat franţuzesc, 2 noptiere, servanta pal melaminat, lustra cu 4 braţe, perdele panglică, veioze cu ceas, carpeta maro, covor maro, televizor Nokia sport (în numărul de bucăţi şi în valoarea prevăzută în expertiza merceologică).

- bunurile mobile prevăzute în lotul „sufragerie” din expertiză: canapea cu 2 fotolii rabatabile, birou şi scaun, masa şi 6 scaune, televizor Grundig, dulap cu uşi, servanta cu vitrină, dulap cu 5 module, covor maroniu deschis, DVD Kodak, oglinda mare cu ornament veneţiană, candelabru cu ventilator. (în numărul de bucăţi şi în valoarea prevăzută în expertiza merceologică).

- bunurile mobile indicate în cererea reconvenţională, lotul „baie”: vană pe colţ, chiuvetă, dulap cu oglindă suspendat şi corp cu 2 uşi suspendate.

- automobil marca Dacia 1310, anul fabricaţiei 1997, în valoare de 4.000 lei.

Dispune sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilului către reclamantă şi cu obligarea acesteia la plata sumei de 143.010 lei reprezentând cota parte de contribuţie a pârâtului la dobândirea bunului.

Dispune înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului situat, înscris în CF nr. 940, nr. cadastral 1148/1027/1/3/1; 1148/1027/1/2/1; 1148/1027/1/3/3; 1148/1027/1/2/2, compus din casa de locuit cu 3 camere, bucătărie, cămară, hol, baie, debara şi dependinţe – garaj, magazie, afumătoare şi pivniţă, în favoarea reclamantei.

Dispune atribuirea către reclamantă a bunurilor mobile enumerate în lotul „bucătărie” şi lotul „dormitor”, în valoare de 8.720 lei precum şi bunurile indicate în lotul „baie”, respectiv atribuirea către pârât a bunurilor mobile cuprinse în loturile „hol”, „dormitor 2 şi sufragerie” şi „sufragerie” în valoare de 5.365 lei.

Dispune atribuirea către pârât a automobilului marca Dacia 1310.

Dispune atribuirea către reclamantă a lotului „bucătărie” cu obligarea acesteia la plata unei sulte în cuantum de 10.075 lei către pârât.

Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 3511 euro la cursul euro/leu din data efectuării plăţii.

Respinge ca nefondată cererea reclamantei privind constatarea calităţii de bun comun al terenului în suprafaţă de 0,55 ha, indicat în precizarea de acţiune.

Dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în.

Compensează cheltuielile de judecată suportate de părţile în litigiu.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 12.02.2009.

1

Domenii speta

Spete similare