Sesizare

La data de 14.06.2019 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 3091/1/2018 , cauza având ca obiect acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în dosar nr. 6140/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău între procuror din cadrul Parchetului Judecătoriei Bacău şi inculpatul M.A., ca urmare a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie , prin care a fost admis recursul în casaţie formulat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr.763 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr.589/180/2016. Prin Decizia nr. 157/RC din data de 02 mai 2019, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  a fost casată decizia penală nr.763 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr.589/180/2016 şi sentinţa nr.123 din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Bacău  şi trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.

Potrivit Deciziei nr. 157/RC, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat următoarele :

Prin sentința penală nr. 123 din 26 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 589/180/2016, în baza art. 485 alin. 1 lit. a C.pr.pen., a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău cu inculpatul M.A., cercetat în dosarul nr. 6140/P/2015 pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 269 C.pen..

În baza art. 269 C.pen., a fost condamnat inculpatul M.A. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului (persoană favorizată Ş.M.) şi la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului (persoană favorizată P.I.G.).

În baza art. 38 alin. 1 C.pen. coroborat cu art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de pedeapsă de 8 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celeilalte pedepse (2 ani), în final acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C.pen..

În baza art. 93 alin. 1 C.pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 3 C.pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Bacău, Serviciul public de salubritate şi spaţii verzi Bacău sau în cadrul Primăriei Bacău, Căminul de bătrâni Bacău, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art.91 alin.4 C.pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen..

 În baza art.404 alin. 4 lit. a C.pr.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii pentru 24 ore din data de 07 ianuarie 2016 – 08 ianuarie 2016 şi a arestului preventiv de la data de 08 ianuarie 2016 până la data de 26 ianuarie 2016, inclusiv.

 În temeiul art.241 alin.1 lit. b C.pr.pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului preventiv.

În temeiul art.399 alin. 3 lit. b C.pr.pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat preventiv în altă cauză sau în executarea unei pedepse cu închisoare privativă de libertate, dispoziţie executorie în condiţiile art. 399 alin. 4 C.pr.pen..

 În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 45.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală nr. 763 din 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, în dosarul nr. 589/180/2016,  în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul M.A. împotriva sentinței penale nr.123 din 26 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria Bacău, numai în ceea ce priveşte neaplicarea, pentru fiecare infracţiune pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, a art.480 alin. 4 C.pr.pen., aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr.18/2016, şi art. 5 alin. 1 C.pen. şi, pe cale de consecinţă, a cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului şi aplicarea art. 38 alin. 1 şi art. 39 alin. 1 lit. b C.pen.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată doar sub aceste aspecte, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, în consecinţă, la operaţiunea de condamnare pentru fiecare dintre cele două infracţiuni au fost reţinute şi dispoziţiile art. 480 alin. 4 C.pr.pen.,  aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, şi art. 5 alin. 1 C.pen. şi, pe cale de consecinţă, s-a redus cuantumul pedepselor aplicate inculpatului de la 2 ani şi 4 luni închisoare, la 1 an 6 luni şi 14 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului, persoană favorizată Ş.M., şi de la 2 ani închisoare, la 1 an 3 luni şi 25 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului, persoană favorizată P.I.G.

În temeiul art. 38 alin. 1 şi art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an 6 luni şi 14 zile închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse principale aplicate, respectiv 5 luni şi 8 zile închisoare, pedeapsa principală rezultantă fiind de 1 an 11 luni şi 22 zile închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, iar, în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr.763 din data de 29 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția Penală, inculpatul M.A. a declarat recurs în casație, la data de 8 august 2016, cu respectarea termenului legal de 30 de zile.

A invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. 1 pct. 1 C.pr.pen., susținând că judecata în fond s-a desfășurat cu încălcarea normelor de procedură referitoare la competența după materie, în condițiile în care pentru una dintre infracțiunile pentru care a fost cercetat penal şi s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției, şi anume cea vizând persoana favorizată P.I.G., competenţa ar fi revenit Tribunalului Bacău, în conformitate cu dispozițiile art.44 alin. 3 C.pr.pen. coroborat cu art.36 lit. c1 C.pr.pen. (tribunalul judecă în primă instanță infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale). De asemenea, a susținut că nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău nu a fost competent material să efectueze cercetări cu privire la infracțiunea de favorizarea făptuitorului referitor la persoana favorizată P.I.G.

Ca urmare, a solicitat casarea deciziei penale atacate şi a sentinţei penale nr. 123 din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Bacău şi rejudecarea dosarului de către instanța competentă material, respectiv Tribunalul Bacău.

În subsidiar, în temeiul art. 448 alin. 1 pct. 2 C.pr.pen., cu referire la art. 438 alin. 1 pct. 14 C.pr.pen., a solicitat să se constate că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la mai multe motive, respectiv cele de la pct. 1 lit. c, pct. 2 lit. a, b şi c din motivele de apel, şi, în măsura în care se va aprecia că cele două hotărâri atacate nu sunt motivate, în baza art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale cu referire la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Totodată, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. 1 pct. 7 C.pr.pen., solicitând achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 C.pen. (persoană favorizată P.I.G.), având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că ajutorul dat de inculpat numitului P.I.G. ar fi avut ca scop împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor într-o cauză penală, informațiile concrete furnizate urmând să ajungă oricum la cunoștința persoanei favorizate la momentul chemării în fața organului de cercetare penală.

Prin prisma aceluiași caz de casare au fost formulate critici şi în legătură cu infracțiunea de favorizare a făptuitorului privind persoana favorizată S.M., arătându-se că acordul de recunoaștere a vinovăției este confuz sub acest aspect, existând neconcordanțe între descrierea faptei şi încadrarea juridică dată acesteia, din întreaga analiză a situației de fapt, aşa cum a fost reţinută de către parchet, reieșind că faptele imputate inculpatului nu sunt prevăzute de legea penală. În atare situație, s-a apreciat că soluția corectă era respingerea respectivului acord şi trimiterea dosarului la procuror în vederea continuării urmăririi penale.

A mai susținut că acordul de recunoaștere a vinovăției este nul întrucât la încheierea acestuia consimțământul inculpatului a fost viciat. Astfel, aflat sub imperiul unei puternice presiuni psihice, generate de starea de arest (atât de calitatea de polițist deținută, cât şi de faptul că în toată perioada arestului preventiv nu i s-a permis să îşi vadă copii), inculpatul a înțeles că obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției este identic cu cel al urmăririi penale, numai faptele descrise în acord fiindu-i aduse la cunoștință odată cu calitatea de suspect, respectiv de inculpat. În realitate, urmărirea penală in rem a fost începută şi pentru alte fapte, pentru care s-a dat o soluţie de disjungere, despre care a luat cunoștință abia după înregistrarea dosarului la Curtea de Apel Bacău. Or, dacă ar fi cunoscut această situație, inculpatul nu ar fi achiesat la toți termenii din acord, îndeosebi la cei privind cuantumul pedepsei.

Prin încheierea nr.400/RC din 10 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație şi Justiție, Secția penală, în dosarul nr. 589/180/2016, a fost admisă cererea formulată de recurentul inculpat M.A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.434 alin.2 lit.g Cod procedură penală.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul inculpat M.A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.267 din Legea nr.255/2013 de abrogare a art.438 alin.1 pct.14 Cod procedură penală.

În temeiul art.440 alin.2 Cod procedură penală, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat M.A. împotriva deciziei penale nr.763/A din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția Penală.

Pentru a pronunța soluția de respingere ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac, Înalta Curte a reținut în cauză incidența dispozițiilor art.434 alin.2 lit.g C.proc.pen.

Prin decizia nr.573 din 20 septembrie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 13 noiembrie 2018, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Movilă în dosarul nr. 589/180/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, și s-a constatat că dispozițiile art. 434 alin. 2 lit. g C.pr.pen. sunt neconstituționale.

Împotriva încheierii penale nr. 400/RC din 10 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație şi Justiție, Secția penală, condamnatul M.A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe cazul prevăzut în art. 453 alin. 1 lit. f C.pr.pen., cererea sa fiind admisă în principiu prin încheierea din data de 21 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, în dosarul nr.3091/1/2018.

Prin sentința nr. 147 din 04 aprilie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, în dosarul nr. 3091/1/2018 s-a admis cererea de revizuire formulată de condamnatul M.A.

S-a anulat, în parte, încheierea nr. 400/RC din 10 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație şi Justiție, Secția penală, în dosarul nr. 589/180/2016.

Înalta Curte a reținut, în esență, că argumentele care au stat la baza încheierii nr. 400/RC din 10 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație şi Justiție, Secția penală au fost întemeiate pe dispozițiile art. 434 alin. 2 lit. g C.pr.pen. (în vigoare la acel moment, respectiv 10 octombrie 2016), potrivit cărora nu puteau fi atacate cu recurs în casație hotărârile pronunțate ca urmare a admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției.

Ulterior pronunțării soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație formulată de condamnatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 763 din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, prevederile legale care au stat la baza soluției au fost modificate de legiuitor, iar revizuentul condamnat este beneficiarul deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea normelor legale, fiind autorul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434  alin. 2 lit. g C.pr.pen..

Totodată, Înalta Curte a constatat că şi în prezent, consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

S-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 763 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, în dosarul nr. 589/180/2016, cauza fiind trimisă Completului nr. 4 în vederea judecării recursului în casație, în ședință publică, la data de 02 mai 2019, pentru când s-a dispus citarea recurentului inculpat M.A.

Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute de art.434 - art.438 C.pr.pen., reținând referitor la condiția de formă prevăzută de art.437 alin.1 lit. c C.pr.pen., că aceasta este îndeplinită doar parțial, respectiv numai în ceea ce privește criticile circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. 1 pct. 1 C.pr.pen., vizând nerespectarea dispozițiilor privind competența materială a instanței de fond, în sensul că judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei competente, şi art. 438 alin. 1 pct.7 C.pr.pen., cu referire la neîntrunirea elementelor de tipicitate a infracțiunii de favorizare a făptuitorului privind persoana favorizată P.I.G. (respectiv lipsa scopului în care a fost acordat ajutorul) și neprevederea în legea penală a faptei imputată în legătură cu favorizarea numitului S.M.

Celelalte critici vizând nepronunțarea asupra unora din motivele de apel au fost circumscrise unui caz de casare care nu a fost niciodată în vigoare (respectiv art. 438 alin. 1 pct. 14 C.pr.pen.), iar cele referitoare la vicierea acordului de recunoaștere a vinovăției nu se încadrează în motivul invocat (art. 438 alin. 1 pct. 7 C.pr.pen.), așa încât în privința acestora nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 437 alin. 1 lit. c C.pr.pen..

Examinând actele şi lucrările dosarului, în limitele arătate prin hotărârea de admitere în principiu a recursului în casație, Înalta Curte a reținut următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art.433 Cod procedură penală, judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analizând cu prioritate motivele apărării în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. 1 pct. 1 C.pr.pen., referitor la nerespectarea normelor de competență materială și judecarea cauzei de către o instanță inferioară celei legal competente, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate criticile formulate.

Astfel, se constată că, la data de 22 ianuarie 2016,  Judecătoria Bacău a fost sesizată cu acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul nr.6140/P/2015 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău cu inculpatul M.A., în actul de sesizare a instanței, referitor la încadrarea juridică a faptelor, reținându-se că:

- fapta inculpatului M.A., ofițer de poliție în cadrul M.A.I., având gradul profesional de comisar șef, încadrat la I.P.J. Bacău  funcția de ofițer specialist I, având ca linie de muncă culegerea de date și informații pe linia combaterii corupției precum și desfășurarea de activități de cercetare penală în dosarele aflate în supravegherea parchetelor de pe raza Curții de Apel Bacău, care, cu intenție directă, calificată prin scop, l-a ajutat pe numitul Ş.M., primar al com. M., jud. Bacău, pe parcursul desfășurării anchetei penale declanșate împotriva acestuia în dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău sub nr. 2765/P/2015, dosar care a fost finalizat la data de 07.12.2015 prin trimiterea în judecată a făptuitorului pentru săvârșirea a 14 infracțiuni, ajutor concretizat în transmiterea de informații acestuia din urmă legate de ancheta penală existentă în urma contactelor realizate cu persoanele audiate în cauză precum şi oferirea de indicii şi sfaturi asupra comportamentului ce trebuie adoptat ulterior în cursul urmăririi penale în acea cauză atât anterior dispunerii arestării preventive cât şi ulterior prin colectarea şi transmiterea către familia acestuia de informații legate de dosarul cauzei cât şi cu privire la angajarea unui apărător care să îngreuneze activitatea de aflare a adevărului şi de lămurire a cauzei sub toate aspectele, ajutor acordat în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor în acea cauză penală şi tragerii făptuitorului la răspundere penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art.269 alin.1 C.pen.;

- fapta inculpatului M.A., ofițer de poliție în cadrul M.A.I., având gradul profesional de comisar șef, încadrat la I.P.J. Bacău funcția de ofițer specialist I, având ca linie de muncă culegerea de date și informații pe linia combaterii corupției precum și desfășurarea de activități de cercetare penală în dosarele aflate în supravegherea parchetelor de pe raza Curții de Apel Bacău, care, cu intenție directă, calificată prin scop, l-a ajutat pe numitul P.I.G., vecinul inculpatului, prin intermediul numitei P.I., soția sa, favorizare concretizată în transmiterea de informații în legătură cu ancheta efectuată în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău sub nr. 604/P/2015 având ca obiect săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art.9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, dosar aflat în lucru la structura centrală din care inculpatul face parte, ajutor acordat în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor în acea cauză penală şi tragerii făptuitorului la răspundere penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art.269 alin.1 C.pen.

Potrivit art.483 alin.1 C.pr.pen., „după încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, procurorul sesizează instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond”.

Conform art.44 alin.3 C.pr.pen., „tăinuirea, favorizarea făptuitorului şi nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă infracțiunea la care se referă”.

În sarcina inculpatului M.A. a fost reținută săvârșirea a două infracțiuni de favorizare a făptuitorului prevăzute de art. 269 alin.1 C.pen., ambele cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen. - aspect care justifică judecarea cauzei de către aceeași instanță în temeiul art.43 alin.2 lit.a C.pr.pen.

Se observă că, beneficiari ai favorizării săvârșite de inculpatul M.A. sunt persoane care au făcut obiectul cercetării penale în dosare separate, pentru comiterea unor infracțiuni diferite după natura lor, ceea ce impune a se avea în vedere și dispozițiile art.44 alin.1 C.pr.pen., în temeiul cărora, atunci când este necesar ca două sau mai multe infracțiuni săvârșite de aceeași persoană să fie judecate de către aceeași instanță, dacă după natura faptelor, competența aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.

În acest context, Înalta Curte constată că una din cele două infracțiuni la care se referă favorizarea săvârșită de inculpatul M.A. atrage competența materială a Tribunalului Bacău, instanță ierarhic superioare celei căreia a soluționat cauza în fond, în condițiile în care persoana favorizată P.I.G. a făcut obiectul cercetării pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art.9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău sub nr. 604/P/2015, iar instanța competentă material să soluționeze infracțiunea săvârșită de beneficiarul favorizării este Tribunalul Bacău, în temeiul art. 36 alin.1 lit. c1 C.pr.pen.

În consecință, constatând încălcarea dispozițiilor privind competența după materie și judecarea cauzei de către o instanță inferioară celei legal competente, aspect care primează față de al doilea caz de casație invocat, respectiv art.438 alin.1 pct.7 C.pr.pen., în temeiul art.448 alin.1 pct.2 lit.b C.pr.pen., Înalta Curte a admis recursul în casaţie formulat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr.763 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr.589/180/2016. A casat decizia penală nr.763 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr.589/180/2016 şi sentinţa nr.123 din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Bacău  şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.

Legal citat la Tribunalul Bacău , prezent în faţa instanţei, inculpatul , personal şi prin apărător, a solicitat să se constatate nulitatea absolută  a  acordului de recunoaştere a vinovăției , motivat de faptul că a fost încheiat de un procuror care nu a era competent din punct de vedere material să încheie acest acord si nici să efectueze urmărirea penală proprie în acest dosar. Sub acest aspect actele de urmărire penală sunt nule. Pe fond a arătat că nu este vinovat de comiterea infracţiunilor imputate.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea excepţiei nulităţii absolute a urmăririi penale şi a necompetenţei procurorului care a efectuat urmărirea in cauză, la momentul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, respectiv data de 20.01.2016, necompetenta materiala a organelor de urmărire penala nu era sancţionata cu nulitate absolută. Este adevărat, prin decizia nr. 302 din 04 mai 2017 a Curţii Constituţionale a fost declarat neconstituţional art. 281 alin 1 lit b cod proc. penală tocmai pentru că nu reglementa în categoria nulităţilor absolute această necompetenţă a organelor de urmărire penală, decizie care după cum ştim  nu are efecte retroactive, ea se aplică doar pentru viitor. Astfel încât la momentul în care actele au fost întocmite, acestea au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale şi de asemenea acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost încheiat cu respectarea normelor în vigoare la acel moment.

Având in vedere că la data de 20 ianuarie 2016 această necompetentă a organelor de urmărire penală nu era sancţionata cu nulitatea absoluta, s-ar putea invoca, însă nu s-a invocat, nulitatea relativă. Nulitate relativă care după cum se ştie trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a putea fi admisibilă. V-as ruga să observaţi pe de o parte că nu a fost invocata nulitatea relativă şi mai mult decât atât nu s-a produs nicio vătămare în cursul urmăririi penale, actele au fost întocmite cu respectare dispoziţiilor legale, nu a fost încălcat niciun drept al inculpatului, atât in cursul urmării penale, cât şi la momentul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Acesta a beneficiat de asistenţă juridică, acordul a fost încheiat de inculpat în prezenţa avocatului său ales, de altfel şi inculpatul avea cunoştinţe juridice la acel moment şi în prezent , evident, în calitatea sa de organ de cercetare penală deci avea reprezentare consecinţelor încheierii unui asemenea acord.

Tribunalul Bacău, în prezenta cauză învestit cu soluţionarea acordului de recunoaştere a vinovăţiei în dosar nr. 6140/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău între procuror din cadrul Parchetului Judecătoriei Bacău şi inculpatul M.A., prin prisma cadrului legal, a actelor dosarului, a argumentelor invocate de procuror şi de inculpat, precum şi a celor  cuprinse în  Decizia nr. 157/RC,  a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

 Obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, potrivit art. 479 C.pr.pen.:

,,Acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia, respectiv felul măsurii educative ori, după caz, soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.”

Titularii acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi limitele acestuia, conform art.478 C.pr.pen., ,, (1) În cursul urmăririi penale, după punerea în mişcare a acţiunii penale, inculpatul şi procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat.

(2) Efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior.

(3) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat.

(4) Limitele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior. (…) ”

Potrivit art.482 C.pr.pen., Conţinutul acordului de recunoaştere a vinovăţiei: ,, Acordul de recunoaştere a vinovăţiei cuprinde:

a) data şi locul încheierii;

b) numele, prenumele şi calitatea celor între care se încheie;

c) date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1);

d) descrierea faptei ce formează obiectul acordului;

e) încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege;

f) probele şi mijloacele de probă;

g) declaraţia expresă a inculpatului prin care recunoaşte comiterea faptei şi acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală;

h) felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat;

i) semnăturile procurorului, ale inculpatului şi ale avocatului.

Conform art. 483 C.pr.pen., Sesizarea instanţei cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei:

,,(1) După încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul sesizează instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond şi trimite acesteia acordul de recunoaştere a vinovăţiei, însoţit de dosarul de urmărire penală.(…).”

La data de 22 ianuarie 2016,  Judecătoria Bacău a fost sesizată cu acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul nr.6140/P/2015 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău cu inculpatul M.A. (cauza fiind înregistrată sub nr. de dosar 589/180/2016), în actul de sesizare a instanței, referitor la încadrarea juridică a faptelor, reținându-se că:

- fapta inculpatului M.A., ofițer de poliție în cadrul M.A.I., având gradul profesional de comisar șef, funcția de ofițer specialist I, având ca linie de muncă culegerea de date și informații pe linia combaterii corupției precum și desfășurarea de activități de cercetare penală în dosarele aflate în supravegherea parchetelor de pe raza Curții de Apel Bacău, care, cu intenție directă, calificată prin scop, l-a ajutat pe numitul Ş.M., primar al com. M., jud. Bacău, pe parcursul desfășurării anchetei penale declanșate împotriva acestuia în dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău sub nr. 2765/P/2015, dosar care a fost finalizat la data de 07.12.2015 prin trimiterea în judecată a făptuitorului pentru săvârșirea a 14 infracțiuni, ajutor concretizat în transmiterea de informații acestuia din urmă legate de ancheta penală existentă în urma contactelor realizate cu persoanele audiate în cauză precum şi oferirea de indicii şi sfaturi asupra comportamentului ce trebuie adoptat ulterior în cursul urmăririi penale în acea cauză atât anterior dispunerii arestării preventive cât şi ulterior prin colectarea şi transmiterea către familia acestuia de informații legate de dosarul cauzei cât şi cu privire la angajarea unui apărător care să îngreuneze activitatea de aflare a adevărului şi de lămurire a cauzei sub toate aspectele, ajutor acordat în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor în acea cauză penală şi tragerii făptuitorului la răspundere penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art.269 alin.1 C.pen.;

- fapta inculpatului M.A., ofițer de poliție în cadrul M.A.I., având gradul profesional de comisar șef, având ca linie de muncă culegerea de date și informații pe linia combaterii corupției precum și desfășurarea de activități de cercetare penală în dosarele aflate în supravegherea parchetelor de pe raza Curții de Apel Bacău, care, cu intenție directă, calificată prin scop, l-a ajutat pe numitul P.I.G., vecinul inculpatului, prin intermediul numitei P.I., soția sa, favorizare concretizată în transmiterea de informații în legătură cu ancheta efectuată în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău sub nr. 604/P/2015 având ca obiect săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art.9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, dosar aflat în lucru la structura centrală din care inculpatul face parte, ajutor acordat în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor în acea cauză penală şi tragerii făptuitorului la răspundere penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art.269 alin.1 C.pen..

Conform art.44 alin.(3) C.pr.pen., „tăinuirea, favorizarea făptuitorului şi nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă infracțiunea la care se referă”.

În sarcina inculpatului M.A. a fost reținută săvârșirea a două infracțiuni de favorizare a făptuitorului prevăzute de art. 269 alin.(1) C.pen., ambele cu aplicarea art.38 alin.(1) C.pen. - aspect care justifică judecarea cauzei de către aceeași instanță în temeiul art.43 alin.2 lit.a C.pr.pen.

Tribunalul, de asemenea , observă că, beneficiari ai favorizării săvârșite de inculpatul M.A. sunt persoane care au făcut obiectul cercetării penale în dosare separate, pentru comiterea unor infracțiuni diferite după natura lor, ceea ce impune a se avea în vedere și dispozițiile art.44 alin.(1) C.pr.pen., în temeiul cărora, atunci când este necesar ca două sau mai multe infracțiuni săvârșite de aceeași persoană să fie judecate de către aceeași instanță, dacă după natura faptelor, competența aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.

 Tribunalul constată, de asemenea, că una din cele două infracțiuni la care se referă favorizarea săvârșită de inculpatul M.A. atrage competența materială a Tribunalului Bacău, instanță ierarhic superioare celei căreia a soluționat iniţial cauza în fond (sentinţa nr.123 din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Bacău în dosarul nr.589/180/2016, casată cu trimitere) şi , în condițiile în care persoana favorizată P.I.G. a făcut obiectul cercetării pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art.9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005, în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău sub nr. 604/P/2015, instanța competentă material să soluționeze infracțiunea săvârșită de beneficiarul favorizării este Tribunalul Bacău.

Tribunalul mai observă că, prin Ordonanţa procurorului din data de 11.09.2017 dispusă în dosarul  nr.604/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus clasarea cauzei privind cercetările efectuate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală , prevăzută de art. 9 alin.(1) lit.b) din Legea nr.241/2015, întrucât fapta nu există.

Tribunalul constată că, potrivit art. 56 C.pr.pen., referitor la  Competenţa procurorului, ,, (1) Procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliţiei judiciare şi a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege. De asemenea, procurorul supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.

(2) Procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce şi le supraveghează.

(….)

(5) Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secţiilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea penală potrivit competenţei parchetului din care fac parte, faţă de toţi participanţii la săvârşirea infracţiunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanţa competentă potrivit art. 44.

(6) Este competent să efectueze ori, după caz, să conducă şi să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.”

Potrivit art. 281 C.proc.pen., referitor la Nulităţile absolute:

(1) Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind:

a) compunerea completului de judecată;

b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

c) publicitatea şedinţei de judecată;

d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

e) prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

(2) Nulitatea absolută se constată din oficiu sau la cerere.

(3) Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. a) - d) poate fi invocată în orice stare a procesului.

(4) ) Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) trebuie invocată:

a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare;

b) în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii;

c) în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încălcarea, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 302/2017, a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională. Curtea a reţinut că, deşi noua legislaţie procesuală penală a operat unele modificări ale normelor care guvernează urmărirea penală şi, implicit,a competenţei de realizare a acesteia, modificările nu au determinat o diminuare a importanţei acestei faze procesuale . Astfel, nu există nicio justificare rezonabilă a eliminării din categoria nulităţilor absolute a nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală. Totodată , Curtea a constatat că reglementarea competenţelor organelor judiciare este un element esenţial ce decurge din principiul legalităţii , principiu ce se constituie într-o componentă a statului de drept. Curtea a reţinut că o regulă esenţială a statului de drept este aceea că atribuţiile/competenţele autorităţilor sunt definite prin lege. Principiul legalităţii presupune, în principal, că organele judiciare acţionează în baza competenţei pe care legiuitorul le-a conferit-o , iar , subsecvent, presupune că acestea trebuie să respecte dispoziţiile de drept substanţial cât şi pe cele de drept procedural incidente, inclusiv normele de competenţă. De asemenea, Curtea a arătat că dovedirea unei vătămări a drepturilor persoanei interesate prin nerespectarea de către organul de urmărire penală a dispoziţiilor referitoare la competenţa după materie şi după calitatea persoanei se transformă într-o probă greu de realizat de către cel interesat, ce presupune , în fapt o veritabilă ,,probatio diabolica”Acest fapt contravine dreptului la un proces echitabil.

Efectul deciziilor Curţii Constituţionale  este imediat de la data publicării, fiind general obligatoriu şi cu putere numai pentru viitor -art. 147 alin.(4) din Constituţia României-.

Tribunalul constată că, în raport de data sesizării instanţei competente material (Tribunalul Bacă) ,care este data de 14.06.2019, ca urmare a Deciziei nr. 157/RC din data de 02 mai 2019, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-au casat decizia penală nr.763 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr.589/180/2016 şi sentinţa penală nr.123 din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Bacău  şi trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău, sunt obligatoriu aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 302/2017  ale Curţii Constituţionale.

Faţă de cele reţinute, Tribunalul  constată că  acordul de recunoaştere a vinovăţii încheiat în dosar nr. 6140/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău între procuror din cadrul Parchetului Judecătoriei Bacău, cu privire la o infracţiune care atrage competenţa materială a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău (favorizarea făptuitorului în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale) şi inculpatul M.A. este încheiat de procuror cu încălcarea competenţei materiale, de natură a atrage nulitatea absolută a acestuia.

Pentru aceste motive Tribunalul va  respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în dosar nr. 6140/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău între procuror din cadrul Parchetului Judecătoriei Bacău şi inculpatul M.A., acordul fiind încheiat de procuror cu încălcarea competenţei materiale.

Va trimite cauza procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, competent, în vederea continuării urmăririi penale.

Va constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 07.01.2016 până la data de 26.01.2016 inclusiv, în prezent fiind în stare de libertate.

Va constata că inculpatul a fost asistat de avocat angajat.

 În temeiul art.275 alin.(3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare