Contestarea măsurii asiguratorii

Titlu: contestarea măsurii asiguratorii

Tip: încheiere măsuri preventive (faza de UP)

Nr. speţă: 66

Dată speţă: 19.12.2019

Instituţie: Tribunalul Călăraşi – Secţia Penală

Conţinut speţă: pe rol judecarea contestaţiei formulată de contestatorii  S.M.V. şi S.M.A.  împotriva măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă prin Ordonanţa nr. 519/P/2016 din data de  09.12.2019,  emisă de Parchetul de pe lângă ICCJ – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică şi a procesului-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 11.12.2019.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu, s-au prezentat contestatorii S.M.V. personal, asistaţi de avocat A.M., care o substituie pe avocat G.M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se învederează că a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 519/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Nemaifiind alte cereri de formulat, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătorul de drepturi şi libertăţi, acordă cuvântul pentru susţineri în fond.

Avocat M.A., pentru contestatori, având cuvântul, solicită admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată în scris, împotriva Ordonanței procurorului din 09.12.2019 dispusă în dosarul penal 519/P/2016 s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei problema pusă în discuție o reprezintă faptul că, s-a pus sechestru asupra bunurilor comune, bunuri ce sunt cumpărate în devălmășie.

Se mai arată că, a depus la dosarul cauzei în contestație rezultă înscrisurile, actele de proprietate și se referă la bunurile indicate în contestație la punctele 1-10, că, aceste bunuri sunt bunuri dobândite în timpul căsătoriei împreună, de către S.M.V. cu S.M.A. și, în consecință însă în conformitate cu dispozițiile art. 343 alineatul 1 din Codul Civil în cauza de față există prezumția de comunitate.

Se afirmă că, în conformitate cu dispozițiile lui 339 aceste bunuri sunt bunuri, de la data dobândirii lor, sunt bunuri comune în devălmășie a soților iar dispozitiile Codului de Procedură Penală prevăd că legea impune în mod expres pentru luarea măsurii asiguratorii condiția ca bunul să aparțină suspectului sau inculpatului.

În situația în care aceste bunuri sunt aflate în coproprietate, în devălmășie sau pe cote părți, apărătorul contestatorilor solicită să se aibă în vedere că, la dosar a fost depusă dovada cu actele depuse la dosarul cauzei nu poate fi sechestrată decât cota-parte ce revine suspectului sau inculpatului.

Din actele dosarului penal numita S.M.A. nu are nicio calitate, în acest dosar, singurul inculpat fiind S.M.V..

În concluzie, se solicită de către apărătorul contestatorilor apreciază că, pentru instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului este imperativă, efectuarea partajului bunurilor comune și stabilirea  cotelor ca să poată fi pus sechestru pe cotă și nu pe integralitatea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. Având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei se solicită a se constata că, faptul că petenta nu are nicio calitate în dosarul penal se solicită a se dispune admiterea contestației și ridicarea măsurii sechestrului dispuse de procuror prin Ordonanța din 09.12.2019 în ceea ce privește imobile proprietate comună a celor doi petenți și, în consecință, anularea parțială a procesului verbal de instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului din 11.12.2019.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondată a contestaţiei formulată de contestatorii S.M.V. şi S.M.A. împotriva Ordonanței procurorului din 09. 12.2019 dispusă în dosarul penal numărul nr.519/P/2016 prin care s-a instituit măsura sechestrului asigurator în dosarul penal în care petentul S.M.V. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală a prevăzută de art.9 alin.1 şi 3 din  Legea 241/2005 și spălare de bani.

Se apreciază că, măsura asiguratorie a sechestrului instituită de procuror este legală şi temeinică şi este în conformitate cu dispozițiile art.249 și 258 Cod de Procedură Penală.

Se apreciază că, scopul acestei măsuri și funcționalitatea sa este reparatorie și asiguratorie prin aceasta nefiind încălcat dreptul de proprietate consacrat constituțional, se solicită a se avea în vedere și decizia C.C.R. nr la 894/17.12.2005 şi aspectul că,  cota-parte a petentului S.M.V. nu este neîndoielnic stabilită și lămurită, nu este înscrisă în Cartea funciară, cu arătarea anumitor fracții ce îi revine.

De aceea, se apreciază că, la acest moment măsura asiguratorie a sechestrului este legală și temeinică.

Contestatorul S.M.V., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său. Este de acord cu măsura asiguratorie a sechestrului numai în ceea ce-l priveşte pe el, nu şi cu privire la sotie, s-a pus poprire pe contul n care intra alocatia de stat pentru copii. Arată că apartamentul este luat prin credit ipotecar iar terenurile au fost achiziţionate de socrul său, într-adevăr în timpul căsătoriei.

 Contestatoarea S.M.A., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său. Este de acord cu măsura asiguratorie a sechestrului numai în ceea ce-l priveşte pe soţul său, cu toate că bunurile au fost achiziţionate de tatăl acesteia, cu bani proprii.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI,

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.12.2019, sub nr. 1509/116/2019 contestatorii S.M.V. şi S.M.A. au formulat contestaţie  împotriva măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă prin Ordonanţa nr. 519/P/2016 din data de  09.12.2019,  emisă de Parchetul de pe lângă ICCJ – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică şi a procesului-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 11.12.2019.

În motivarea cererii petenţii au arătat că, prin ordonanţa din 17.09.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-ă dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de petentul S.M.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată, şi spălarea banilor, în formă continuată, fapte aflate în concurs.

Prin ordonanţa procurorului din 09.12.2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii ă sechestrului pe bunurile imobile, mobile, aflate în proprietatea petentului S.M.V., precum si măsura popririi.

S-a apreciat că măsura dispusa de procuror este nelegală în ce priveşte bunurile imobile identificate astfel:

1.Imobil situat in Călăraşi

2.Teren extravilan, înscris in cartea funciara nr. 24445 a localităţii X. situat in judeţul Călăraşi, suprafaţa utila de 1000 mp, tarla 89/2, parcela 8, deţinut in coproprietate cu S.M.A (soţia subsemnatului),  dobândit prin act notarial nr. 799 din 22.03.2017, emis de NP PD, bunul imobil având drept categorie de folosinţa "vie";

3.Teren extravilan arabil, înscris in cartea funciară nr. 24422 a localităţii X, situat in judeţul Călăraşi, suprafaţa utilă de 1195 mp, tarla 148/2, parcela 7, in devălmăşie, dobândit prin ieşire din indiviziune conform actului notarial nr. 799 din 22.03.2017, emis de NP PD;

4.Teren extravilan arabil, înscris in cartea funciara nr. 24400 a localităţii X, situat in judeţul Călăraşi, cu o suprafaţa de 9945 mp, tarla 148/2. Parcela 7, in devălmăşie, dobândit prin act notarial nr. 4031 din 08.12.2017;

5.Teren extravilan arabil, înscris in cartea funciara nr. 24406 a localităţii X, situat in judeţul Călăraşi, cu o suprafaţa de 9939 mp, deţinut in devălmăşie, dobândit prin act notarial nr. 4031 din 08.12.2017;

6.Teren extravilan arabil, înscris in cartea funciara nr. 22495 a localităţii X, situat in judeţul Călăraşi, nr. cadastral 830, tarla 148/4, parcela 21, in suprafaţa de 49.143 mp, deţinut în devălmăşie, dobândit conform contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 313 din 05.02.2014;

7.Teren extravilan arabil, înscris în cartea funciara nr. 22527 a localităţii X, situat in judeţul Călăraşi, nr. cadastral 22527, tarla 167/3, parcela 27, în suprafaţa de 25.000 mp, deţinut în devălmăşie, dobândit conform contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 575 din 26.02.2014;

8.Teren extravilan arabil, înscris in cartea funciara nr. 22525 a localităţii X situat in judeţul Călăraşi, nr. cadastral 22525, tarla 147, parcelă 2/1, în suprafaţa de 1950 mp, deţinut în devălmăşie, dobândit prin convenţie autentificata sub nr. 678 din 06.03.2014.

9.Teren extravilan arabil, înscris in cartea funciara nr. 22518 a localităţii X, situat in judeţul Călăraşi, nr. cadastral 22518, tarla 92/9, parcela 3, in suprafaţa de 14.150 mp, deţinut în devălmăşie, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 678/06.03.2014.

10.Autoturism marca Mercedes Benz.

Bunurile imobile teren, mai-sus menţionate, au fost dobândite, în timpul căsătoriei, de către petenta S.M.A., conform actelor de proprietate anexate prezentei. In consecinţa, in conformitate cu art. 343 alin. (1) din Noul Cod Civil, în cazul de faţă exista prezumţia de comunitate.

Conform art. 339 din Noul Cod Civil, aceste bunuri imobile, dobândite in timpul regimului comunităţii legale de către soţia petentului sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor. De asemenea, articolul antemenţionat se corelează cu dispoziţiile cuprinse în art. 667-668 din Noul Cod Civil, care reglementează proprietatea comuna in devălmăşie. Proprietatea aparţine soţilor, fora ca vreunul dintre aceştia sa fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate asupra bunului comun.

Legea impune, in mod expres, pentru luarea măsurii asigurătorii, condiţia ca bunul sa aparţină suspectului sau inculpatului. În situaţia bunurilor aflate in coproprietate (in devălmăşie sau pe cote-porti), nu poate fi sechestrata decât cota parte ce revine suspectului din bunul respectiv.

Aşadar, în afara excluderilor la care face referire art. 249 alin. (7) din Noul Cod de Procedură Penală, respectiv bunuri care aparţin unei autorităţi sau instituţii publice ori unei alte persoane de drept public, precum si bunurile exceptate de lege, in cazul bunurilor aflate in devălmăşie sau in proprietate comuna pe cote porţi, condiţia de mai sus se raportează doar la partea ce i se cuvine suspectului sau inculpatului, întrucât comunitatea legala nu se afla printre excepţiile enunţate de lege.

Singura situaţie in care ar putea fi instituit sechestru asupra bunurilor comune ale soţilor, sub aspectul datoriilor comune ale soţilor, or fi aceea prevăzută la art. 351 lit. d) Cod civil, respectiv ''repararea prejudiciului cauzat prin însuşirea, de către unul dintre soti, a bunurilor aparţinând unui terţ, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soţilor", or,. în cauza pendinte, nu sunt incidente aceste dispoziţii, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite, respectiv evaziune fiscală şi spălare a banilor.

Astfel, pentru instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, este imperativa efectuarea partajului bunurilor comune si stabilirea cotei părţilor la dobândirea bunurilor, prin act încheiat în formă autentică notarialî, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînţelegeri, pentru ca măsura asiguratorie să poată fi instituită în cadrul procesului penal asupra bunurilor proprietate exclusivă a soţilor.

În concluzie, petenţii au solicitat admiterea contestaţiei şi ridicarea măsurii sechestrului dispuse de procuror prin ordonanţa din 09.12.2019, în ce priveşte imobilele proprietate comună a acestora, şi, in consecinţă, anularea parţială a procesului-verbal de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului din 11.12.2019.

În drept, petenţii şi-au întemeiat contestaţia pe dispoziţiile  art. 249, 250 din Noul Cod de Procedura Penala, art. 339, 343 din Noul Cod Civil.

În probaţiune, petenţii au solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri si orice alte mijloace de probă a căror necesitate va reieşi din dezbateri.

Au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul verbal de aplicare a sechestrului; Ordonanţa din data de 09.12.2019 din dosarul penal nr. 5191? 12016; contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul extravilan, înscris în cartea funciară nr. 24445 a localităţii X, jud. Călăraşi, şi a terenului extravilan arabil, înscris în cartea funciara nr. 24422 a localităţii X, jud. Călăraşi, şi actul notarial aferent nr. 799/22.03.2017; contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul extravilan arabil, înscris în cartea funciara nr. 22525 a localităţii X, jud. Călăraşi şi actul notarial aferent nr. 678/06.03.2014 contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul extravilan arabil înscris în cartea funciara nr. 22527 a localităţii X, jud. Călăraşi si actul notarial aferent nr. 575/26.02.2014; contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul extravilan arabil, înscris în cartea funciara nr. 22495 a localităţii X, jud. Călăraşi şi actul notarial aferent nr. 313/05.02.2014; contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul extravilan arabil, înscris în cartea funciară nr. 24406 a localităţii X, jud. Călăraşi şi actul notarial aferent nr. 4031/08.12.2017; contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul extravilan arabil, înscris in cartea funciară nr. 24400 a localităţii X, jud. Călăraşi si actul notarial aferent nr. 4030/08.12.2017; împuternicire avocaţială.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Călăraşi, analizând contestaţia formulată de către contestatoare, constată că aceasta nu este întemeiată.

Conform dispoziţiilor Codului de procedură penală, scopul măsurilor asiguratorii este tocmai acela de a indisponibiliza bunurile mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că, măsura sechestrului asigurator a fost luată în mod legal şi aceasta se justifică la momentul formulării contestaţiei. Au fost respectate prevederile legale edictate pentru luarea acestei măsuri, atât din punct de vedere a aspectelor care au justificat-o, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea practică de efectuare a actelor procedurale.

Motivele invocate în susţinerea admisibilităţii acestei contestaţii referitoare la încălcarea dreptului de proprietate în calitate de soţie a inculpatului şi îngrădirea dreptului de dispoziţie asupra cotei de o jumătate din bunurile imobile aflate în devălmăşie nu pot fi reţinute întrucât procedura de instituire a sechestrului nu constituie o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 din CEDO. ci vizează doar garantarea unei eventuale creanţe a părţii civile, fără a se aduce atingere dreptului de proprietate, luarea măsurii conducând numai la indisponibilitatea bunului, ori în ceea ce priveşte dreptul de dispoziţie, persoana interesată în speţă, respectiv soţia inculpatului,  beneficiază de acest drept.

Măsura indisponibilizării unui bun aflat în devălmăşie nu poate fi luată doar asupra unei cote părţi, în condiţiile în care dreptul de proprietate în codevălmăşie se particularizează prin aceea că titularii săi nu au determinată nici măcar o cotă ideală, din dreptul de proprietate asupra bunurilor nefracţionate în materialitatea lor.

Astfel, nu rezultă că petenta contestatoare ar deţine o cotă indiviză de o jumătate din imobilele în litigiu, cotele ideale ale celor doi soţi putând fi stabilite în condiţiile dobândirii imobilelor în timpul comunităţii legale de bunuri, numai cu ocazia unui eventual partaj.

În plus, nicio dispoziţie din materia măsurilor asiguratorii nu exceptează de la aplicarea măsurilor bunurile proprietate codevălmaşă a soţilor, întrucât acolo unde legiuitorul a înţeles să excepteze de la dispunerea unor asemenea măsuri de constrângere reală a făcut-o în mod expres – art. 249 alin.8 C.p.p.

În al doilea rând, menţinerea măsurii se justifică în condiţiile în care procesul penal nu a fost finalizat, astfel încât nu se cunoaşte care va fi soluţia acestuia în ceea ce îl priveşte pe inculpat.

Indisponibilizarea reglementată de art. 249 alin.2 C.p.p. nu reprezintă o alternativă de care să nu se ţină seama, ci o cerinţă absolută în aplicarea legii.

Bunurile sunt scoase din circuitul civil pe durata procesului penal, ceea ce înseamnă implicit că nu pot fi vândute.

Bunurile se află în afara circuitului civil până la soluţionarea cauzei în mod definitiv, aşa cum prevede art. 397 C.p.p.

Norma procesual penală nu goleşte de conţinut norma civilă substanţială, însă existenţa ei obligă pe aplicantul legii la respectarea ei în egală măsură.

Fiind vorba de un sechestru asigurator penal efectele şi condiţiile acestei măsuri trebuie analizate în baza legii penale. Aceasta conţine, în raport de legea civilă, dispoziţii speciale şi derogatorii ce se impun a fi aplicate cu prioritate.

Pentru aceste motive, urmează a respinge contestaţia formulată de petenţii S.M.V. şi S.M.A., împotriva măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă prin Ordonanţa nr. 519/P/2016 din data de  09.12.2019,  emisă de Parchetul de pe lângă ICCJ – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică şi a procesului-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 11.12.2019.

În baza art.275 al.2 C.p.p. obligă petenta către stat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge contestaţia formulată de petenţii S.M.V. şi S.M.A. împotriva măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă prin Ordonanţa nr. 519/P/2016 din data de  09.12.2019,  emisă de Parchetul de pe lângă ICCJ – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică şi a procesului-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 11.12.2019.

În baza art.275 al.2 C.p.p. obligă pe fiecare dintre petenţi, la câte 200 lei, cheltuieli judiciare  către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu, azi 19 decembrie 2019.

Domenii speta

Spete similare