Vechime în muncă

Reconstituire vechime în muncă în baza art.279 Codul muncii pentru o perioadă în care reclamanta a lucrat în cadrul CAP.

Potrivit dispoziţiilor legale sus menţionate vechimea în muncă stabilită până la data de 31.12.2010 se probează cu carnetul de muncă. După data abrogării Decretului 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31.12.2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă.

În speţă, nu sunt incidente prevederile art.279 alin.2 din Codul muncii şi implicit nu sunt incidente nici dispoziţiile Decretului nr.92/1976, deoarece potrivit art.14 din acest decret, se putea cere reconstituirea vechimii în muncă numai pentru activitatea care s-a desfăşurat în baza unui contract de muncă.

Or, reclamanta a desfăşurat activitate în cadrul CAP în calitate de zilier, ci nu în baza unui contract de muncă

Deşi, în cuprinsul cererii de chemare în judecată se face referire la vechimea în muncă, de fapt, scopul acţiunii vizează, în esenţă, stabilirea timpului util la pensie realizat de reclamantă în calitate de zilier în perioadele 1975-1978 şi 1978-1990.

În ceea ce priveşte dovedirea timpului util la pensie, dispoziţiile art. 121 alin. 4 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 257/2011 prevăd că timpul util la pensie se determină pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor conţinute în carnetul de pensii şi asigurări sociale şi/sau în actele doveditoare eliberate de primăria care deţine arhiva fostei unităţi agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor doveditoare.

Raportând dispoziţiile legale sus menţionate la speţa dedusă judecăţii, se constată că probele administrate în cauză nu confirmă susţinerile reclamantei şi nu furnizează elemente de fapt suficiente în raport de care să se poată stabili volumul total de muncă realizat de aceasta, determinat, potrivit dispoziţiilor legale de mai sus, prin raportarea numărului de norme realizat în întreaga perioadă dedusă judecăţii, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 04.06.2019

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.11.2018 reclamanta N (fostă M) A a chemat în judecată pârâtele CJPM şi UATC G solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că în perioada 1975-1978 a lucrat în cadrul CAP G, iar în perioada 1978-1990 a lucrat în cadrul CAP BV, perioade care constituie vechime neîntreruptă în muncă.

În fapt, reclamanta a arătat că în perioadele 1975-1978 şi 1978-1990 a lucrat la cele două CAP-uri în funcţia de îngrijitor animale la fermele de bovine, iar în anul 1990, după desfiinţarea acestora, nu i-a fost eliberată nicio adeverinţă privind vechimea în muncă. În anul 2017 a depus cerere pentru înscrierea la pensie, însă i-a fost respinsă pe motiv că nu a făcut dovada desfăşurării activităţii la cele două CAP-uri. A încercat să obţină documentele necesare în vederea reconstituirii vechimii în muncă, însă i s-a comunicat că toate registrele găsite au fost predate la OPA M.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 279 Codul muncii.

În procedura regularizării cererii de chemare în judecată, s-a solicitat reclamantei să indice obiectul acţiunii în raport de fiecare pârâtă chemată în judecată şi să arate motivele de fapt şi de drept pentru care înţelege să cheme în judecată fiecare pârâtă.

Ca urmare, reclamanta a depus la dosar note scrise prin care referitor la  chemarea în judecată a UATC G, a arătat că aceasta a preluat arhiva de la CAP G în anul 1990, iar în ceea ce priveşte pârâta CJP M, a arătat că aceasta a preluat arhiva, conform adresei nr.../19.11.2018 a Primăriei G.

Pârâta CJP M a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de reconstituire a vechimii în sector agricol, menţionând că, potrivit art. 121alin.4 din HG nr. 257/2011, primăria ce deţine arhiva fostelor unităţi agricole cooperatiste, este instituţia care poate elibera documente privind evidenţa normelor agricole efectuate de foştii membri cooperatori în lipsa carnetului de asigurări sociale/carnetului de pensii. CJP M acordă şi pune în plată drepturile de pensie stabilite pe baza actelor doveditoare privind vechimea în sector agricol, ci nu eliberează adeverinţe pentru reconstituirea vechimii în sector agricol în locul foştilor angajatori.

A arătat că pentru perioada în care reclamanta solicită reconstituirea vechimii în sector agricol nu deţine niciun înscris doveditor referitor la munca prestată, iar depoziţiile martorilor nu pot înlocui dovezile scrise.

Dacă ar mai exista angajatorul ar fi deschisă calea unei acţiuni în realizarea dreptului, având în vedere obligaţia deţinătorului de arhivă de a elibera adeverinţa constatatoare a muncii în sector agricol, or, reclamanta avea posibilitatea de a solicita dovada vechimii în muncă în sector agricol până la desfiinţarea CAP-ului. După dispariţia angajatorului, din punct de vedere juridic, CJP M este singura entitate juridică interesată să se opună la valorificarea drepturilor pretinse de angajat sau fost membru cooperator în ipoteza în care acestea nu ar fi conforme cu dispoziţiile legale în materie. Dovedirea felului muncii şi condiţiilor concrete de muncă ale reclamantei, după trecerea a mai mult de 28 de ani de la încetarea raporturilor de muncă, în lipsa unor înscrisuri, prin audierea martorilor este ineficientă, având în vedere că nu se pot suplini prin relatările unor persoane condiţiile în care a lucrat reclamanta sau timpul efectiv lucrat în aceste condiţii, cu atât mai mult nu se poate indica şi nici proba, numărul efectiv de norme realizate de aceasta.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtei, menţionând că este de notorietate că în multe cazuri, registrele cu evidenţa normelor membrilor cooperatori au fost distruse/deteriorate, că nu a primit la încetarea raporturilor de serviciu vreo adeverinţă din care să reiese că a lucrat în cadrul acestora.

Pârâta UATC G a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, susţinând că în cauză nu există calitate procesual pasivă pentru pârâta UATC G, aceasta neavând nicio atribuţie în ceea ce priveşte raporturile juridice care s-au derulat între reclamantă şi fostele CAP-uri şi nici nu are posibilitatea eliberării unei adeverinţe în sensul dorit de reclamantă. Cum, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât şi persoana chemată să recunoască existenţa dreptului pretins de reclamant în cadrul raportului juridic litigios, a solicitat respingerea acţiunii faţă de pârâta UATC G.

S-a arătat că între părţi s-a mai derulat dosarul nr... aflat pe rolul Tribunalului M şi prin hotărârea pronunţată în acel dosar, care a rămas definitivă prin neapelare, s-a statuat că UATC G nu are calitate procesuală pasivă, iar această hotărâre a intrat sub autoritatea lucrului judecat sub aspectul chestiunii tranşate, astfel că, întrucât prezenta cauză are acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi vizează aceleaşi părţi, este incidentă autoritatea de lucru judecat.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a arătat că la nivelul PG nu mai există vreo evidenţă a personalului care a desfăşurat activitate în cadrul cooperativelor agricole de producţie de pe raza comunei, actele fiind predate către CJP M.

La termenul de judecată din data de 26.02.2019 apărătorul pârâtei UATC G a arătat că susţine doar excepţia autorităţii de lucru judecat, iar prin încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta UATC G.

La data de 12.03.2019, reclamanta a depus la dosar note scrise prin care a arătat că în perioada 1975-1978 a lucrat în cadrul CAP G, iar în perioada 1978-1990 a lucrat în cadrul CAP BV ca zilier, în funcţia de îngrijitor animale la fermele de bovine, anexând la notele scrise adeverinţa nr. .../01.03.2019.

Din oficiu, s-au solicitat relaţii de la SC V SRL pentru a comunica dacă a preluat arhiva fostelor CAP-uri BV şi G, dacă deţine înscrisuri referitoare la activitatea desfăşurată de reclamantă pe perioada 1975-1978 la CAP G şi pe perioada 1978-1990 la CAP BV, în caz afirmativ să înainteze la dosar aceste înscrisuri.

De asemenea, s-a pus în vedere reprezentantei pârâtei CJP M să comunice dacă pârâta deţine înscrisuri referitoare la activitatea desfăşurată de reclamantă în perioadele în litigiu la fostele CAP-uri BV şi G, în caz afirmativ să le depună la dosar.

Răspunsul la relaţiile solicitate a fost înaintat la dosar de SC V SRL cu adresele nr. ../28.03.2019 şi nr. ../04.04.2019, iar de către pârâta JP M cu notele de şedinţă la care a anexat proces verbal de predare-primire documente CAP aflate în arhiva CJP M încheiat la data de 18.03.2015.

La solicitarea reclamantei a fost încuviinţată proba testimonială şi au fost audiaţi martorii  RE şi SN propuşi de reclamantă.

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

Reclamanta N (fostă M) A a desfăşurat activitate ca zilier în cadrul fostelor CAP-uri G şi BV, conform menţiunilor din adeverinţa nr..../ 01.03.2019 eliberată de PG, judeţul M (fila 50 dosar).

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta solicită ca în contradictoriu cu pârâtele CJP M şi UATC G să se constate că în perioada 1975-1978 a lucrat în cadrul CAP G, iar în perioada 1978-1990 a lucrat în cadrul CAP BV, perioade care să constituie vechime neîntreruptă în muncă, potrivit dispoziţiilor art.279 Codul muncii.

Referitor la invocarea de către reclamantă a art.279 Codul muncii, instanţa constată că potrivit acestor dispoziţii legale, vechimea în muncă stabilită până la data de 31.12.2010 se probează cu carnetul de muncă. După data abrogării Decretului 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31.12.2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă.

În speţă, nu sunt incidente prevederile art.279 alin.2 din Codul muncii şi implicit nu sunt incidente nici dispoziţiile Decretului nr.92/1976, deoarece potrivit art.14 din acest decret, se putea cere reconstituirea vechimii în muncă numai pentru activitatea care s-a desfăşurat în baza unui contract de muncă.

Or, reclamanta a desfăşurat activitate în cadrul CAP G şi CAP BV în calitate de zilier, ci nu în baza unui contract de muncă, potrivit susţinerilor apărătoarei reclamantei şi menţiunilor din adeverinţa nr..../01.03.2019 eliberată de PG, judeţul M, din care reiese că reclamanta a lucrat ca zilier la cele două CAP-uri în perioada 1975-1990, fapt ce rezultă din discuţiile purtate cu alţi cetăţeni care au lucrat în aceleaşi condiţii.

În atare situaţie nu îi sunt aplicabile prevederile art.279 alin.2 din Codul muncii, respectiv prevederile Decretului nr.92/1976, întrucât aceste dispoziţii legale au în vedere posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă doar acelor persoane care au fost încadrate cu contract de muncă (fiind deci îndreptăţite să aibă carnet de muncă), dar care nu posedă un astfel de carnet.

Cum, reclamanta nu a avut calitatea de salariat cu contract de muncă, ci calitatea de zilier la fostele CAP-uri G şi BV, nu poate solicita reconstituirea vechimii în muncă.

Deşi, în cuprinsul cererii de chemare în judecată se face referire la vechimea în muncă, de fapt, scopul acţiunii de faţă vizează, în esenţă, stabilirea timpului util la pensie realizat de reclamantă în calitate de zilier în perioadele 1975-1978 şi 1978-1990

Referitor la vechimea în muncă şi la timpul util la pensie, în sistemul actual de pensii constituie stagiu de cotizare atât vechimea în muncă, cât şi timpul util la pensie, însă cele două noţiuni nu se confundă şi nici nu se suprapun, fiind reglementate distinct condiţiile în care o anumită perioadă de activitate poate fi valorificată la stabilirea pensiei fie ca vechime în muncă, fie ca timp util la pensie.

Astfel, art.16 alin.5 Codul muncii prevede că munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă, iar potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 01.04.2001.

De asemenea, potrivit art. 279 alin. 1 Codul muncii vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă, iar conform alin. 2 din acelaşi articol după data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă.

 În ceea ce priveşte timpul util la pensie se reţine că situaţia foştilor membrii cooperatori face obiectul de reglementare a dispoziţiilor art. 17 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora constituie stagiu de cotizare şi timpul util la pensie realizat de agricultori, în condiţiile reglementate de legislaţia privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.

 Astfel, potrivit art. 32 alin.1, 2 din Legea nr. 80/1992, abrogată prin Legea nr. 19/2000 „Constituie timp util la pensie şi perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială prevăzută de prezenta lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producţie sau au achitat contribuţia în muncă prevăzută de Legea nr. 5/1977. Timpul util se stabileşte în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producţie, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă”.

Aceeaşi modalitate de calcul a fost menţinută şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în sensul că modul de calcul al timpului util la pensie este reglementat de prevederile art. 121 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin HG nr. 257/2011, astfel: prin timp util la pensie realizat de agricultori, prevăzut la art. 17 alin. 3 din lege, se înţelege perioada în care foştii membrii cooperatori au realizat un volum de muncă în fostele unităţi agricole, potrivit prevederilor Legii nr. 4/1977 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor de producţie, calculat potrivit metodologiei utilizate la aplicarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare.

Potrivit alin. 2 al art.121 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin HG nr. 257/2011 timpul util la pensie realizat de agricultori se calculează în ani şi se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor. Fracţiunile de an se neglijează.

În ceea ce priveşte dovedirea timpului util la pensie, dispoziţiile art. 121 alin. 4 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 257/2011 prevăd că timpul la pensie se determină pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor conţinute în carnetul de pensii şi asigurări sociale şi/sau în actele doveditoare eliberate de primăria care deţine arhiva fostei unităţi agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor doveditoare.

Raportând dispoziţiile legale sus menţionate la speţa dedusă judecăţii, se constată că probele administrate în cauză nu confirmă susţinerile reclamantei şi nu furnizează elemente de fapt suficiente în raport de care să se poată stabili volumul total de muncă realizat de aceasta, determinat, potrivit dispoziţiilor legale de mai sus, prin raportarea numărului de norme realizat în întreaga perioadă dedusă judecăţii, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor.

Astfel, din cuprinsul adreselor nr.../28.03.2019 şi nr../04.04.2019 emise de SC V SRL, reiese că în perioadele 1975-1978 şi 1978-1990 nu s-au găsit înscrisuri pe numele NA sau MA, în cele 4 registre ce conţin norme efectuate de membrii cooperatori din fostele CAP-uri G şi BV.

Prin urmare, înscrisurile depuse la dosar nu conţin elementele necesare în vederea calculării timpului util la pensie, conform regulilor prevăzute la art. 121 alin. 2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 257/2011, anume prin raportarea numărului de norme realizat în întreaga perioadă dedusă judecăţii la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, atât timp cât nu confirmă realizarea de norme de către reclamantă în perioada dedusă judecăţii şi nici nu menţionează numărul de norme planificat a se realiza în perioada dedusă judecăţii.

De asemenea, nici martorii audiaţi în cauză nu au putut furniza date referitoare la aceste aspecte, în sensul că martora RE, propusă de reclamantă, a declarat că nu cunoaşte dacă reclamanta a lucrat la CAP G şi nici la CAP BV, întrucât a deţinut funcţiile de contabil planificator la CAP BV, iar în ultimii ani a fost contabil şef şi membru în comisia de lichidare a CAP-ului, desfăşurând activitate la centru, nu la fermă, astfel că nu a lucrat efectiv cu oamenii, menţionând că în situaţia în care ar fi făcut acest lucru poate îşi amintea de cei care au lucrat.

A mai arătat că în fiecare an avea loc şedinţa adunării generale în care se stabilea numărul de norme planificate, fiind diferenţiat între bărbaţi şi femei - membrii cooperatori, numărul de norme planificate de adunarea generală fiind de 80, 90, 120, maxim 150. S-au întocmit carnete de muncă sau carnete de membru cooperator, menţionând că nu cunoaşte denumirea corectă a acestora, însă ştie că acele carnete s-au predat fiecărui membru cooperator cu normele care s-au găsit în arhive.

De asemenea, martorul SN, propus de reclamantă, a declarat că reclamanta a lucrat mult timp la  CAP BV, iar atunci când s-a desfiinţat CAP-ul aceasta lucra ca zilier la zootehnie, neavând contract de muncă. Cei care lucrau ca zilieri trebuia să îndeplinească un anumit număr de norme, respectiv 80 de norme femeile şi 120 de norme bărbaţii, acest număr fiind stabilit de adunarea generală, iar cei ce lucrau la zootehnie realizau câte 300, 400 norme pe an, reclamanta realizând numărul de norme stabilit de adunarea generală.

A mai arătat că se întocmeau carnete de membru cooperator, iar reclamanta trebuia să aibă un astfel de carnet în care se trecea ferma, vechimea, anul în care se lucra, numărul de norme realizat şi cel planificat de adunarea generală.

Aşa fiind, se reţine că din declaraţia martorului SN, reiese într-adevăr că reclamanta realiza numărul de norme stabilit de adunarea generală, însă se apreciază că această declaraţie este insuficientă, întrucât nu poate oferi elemente concrete, referitoare la numărul total de norme realizate şi respectiv planificate anual, în raport de care să se poată calcula timpul util la pensie şi nu poate dovedi numărul de norme realizat de către reclamantă în fiecare an. Or, stabilirea timpului util presupune stabilirea cu exactitate atât a perioadei în care a lucrat reclamanta, cât şi a volumului de muncă realizat de aceasta în perioadele în litigiu.

Mai mult, dispoziţiile art. 121 alin. 4 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 257/2011 prevăd că timpul la pensie se determină pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor conţinute în carnetul de pensii şi asigurări sociale şi/sau în actele doveditoare eliberate de primărie.

Or, trimiterea prioritară la înscrisuri în textul de lege denotă că legiuitorul a acordat o importanţă deosebită acestui mijloc de probă, celelalte probe putând fi luate în considerare numai dacă sunt de natură a stabili dincolo de orice dubiu existenţa raporturilor de muncă.

În prezenta cauză însă, după cum s-a menţionat anterior, nici înscrisurile depuse la dosar şi nici declaraţiile de martori nu confirmă întreaga perioada dedusă judecăţii şi nu atestă volumul de muncă al reclamantei prin raportare la elementele avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea timpului util la pensie.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se constată că acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta CJP M este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

În ceea ce priveşte acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta UATC G, se constată că prin încheierea de şedinţă din data de 26.02.2019 s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă.

S-a constatat că pe rolul acestei instanţe a fost înregistrat şi dosarul nr...., având ca obiect reconstituire vechime în muncă pentru activitatea depusă în cadrul CAP G în perioada 1975-1978 şi CAP BV în perioada 1978-1990, acţiune formulată de reclamanta N (fostă M) A în contradictoriu cu pârâţii UATC G prin Primar şi CLG.

Acţiunea ce a format obiectul dosarului nr.... a fost soluţionată prin sentinţa nr... pronunţată de Tribunalul M Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CLG invocată de pârâtă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UATC G invocată de instanţă şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta N (fostă M) A în contradictoriu cu pârâţii UATC G prin Primar şi  CLG.

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta N (fostă M) A a chemat în judecată pârâtele UATC G şi CJP M, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că în perioada 1975-1978 a lucrat în cadrul CAP G şi în perioada 1978-1990 a lucrat în cadrul CAP BV, iar aceste perioade constituie vechime neîntreruptă în muncă, susţinând că potrivit dispoziţiilor art.279 Codul muncii vechimea în muncă stabilită până la data de 31.12.2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă. 

Potrivit art. 431 alin.1 Cod procedură civilă „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect”, art. 432 al. 1 Cod procedură civilă dispunând că „excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului…”

Faţă de dispoziţiile legale anterior citate, s-a apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat, întrucât anterior între reclamanta N (fostă M) A şi pârâta UATC G, s-a mai desfăşurat un litigiu având acelaşi obiect – reconstituire vechime în muncă şi acelaşi temei juridic art.279 Codul muncii, cu acţiunea dedusă judecăţii, litigiu ce a fost soluţionat prin sentinţa nr....pronunţată de Tribunalul M - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Aşa fiind, urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat se va respinge acţiunea formulată de reclamanta N (fostă M) A faţă de pârâta UATC G.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse urmează a se  respinge acţiunea formulată de reclamanta N (fostă M) A în contradictoriu cu pârâtele UATC G şi CJP M.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 2834/30.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare