Răspundere civilă delictuală. Neîndeplinirea condiției privind existența unei fapte ilicite.

Domeniu asociat: anulare proces verbal de contravenție.

Conținut speță: Răspundere civilă delictuală. Prejudiciu produs de accident de circulație. Neîndeplinirea condiției privind existența unei fapte ilicite.

Rezumat: În caz de anulare a unui proces verbal de contravenție în care s-a reținut culpa reclamantului în producerea unui accident de circulație pe motivul lipsei de vinovăție a acestuia și producerea accidentului ca urmare a unui caz fortuit, nu se poate reține în mod automat culpa celuilalt conducător auto implicat în accident. În măsura în care instanța care a anulat procesul verbal de contravenție nu s-a pronunțat cu privire la vinovăția celuilalt conducător auto decât cel sancționat prin procesul verbal anulat, limitându-se la statuarea lipsei de vinovăție a reclamantului nu se poate reține existența unei fapte ilicite care să conducă la angajarea răspunderii civile delictuale pentru repararea prejudiciului material suferit în urma producerii accidentului de circulație.

Judecătoria Satu Mare, Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 3913/06.11.2019, definitivă prin neapelare.

Instanța a reținut că la data de 25.08.2016, pe Bd. Octavian Goga din mun. Satu Mare a avut loc un accident rutier în care au fost implicate autovehiculul cu nr. de înmatriculare SM..., aflat în proprietatea reclamantului şi autoturismul cu nr. de înmatriculare LY ...., proprietatea pârâtului. Organele de politie au reţinut, iniţial, culpa exclusivă a reclamantului, astfel cum rezultă din procesul-verbal de contravenţie din data de 05.06.2013.

Prin decizia civilă nr. 332/Ap/15.06.2018, Tribunalul Satu Mare a admis apelul declarat de petent, a schimbat în tot sentința 1887/26.05.2017 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 7723/296/2016, fiind admisă plângerea contravențională formulată de petent și anulat procesul-verbal seria PSMX nr. 065087/25.08.2016. În considerentele deciziei menționate s-a reținut că ” ... din probatoriul administrat în cauză ... rezultă că petentul acordat prioritate autoturismului care venea de pe drum cu prioritate, însă autoturismul marca Audi cu care s-a produs impactul nu a putut fi observat de nicio persoană prezentă în autoturismul condus de petent... în speță lipsește cu desăvâșire vinovația ca și element constitutiv al contravenției reținute în sarcina apelantului petent.”.

În continuare, instanța a reținut că prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 8.000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului material suferit în urma accidentului de circulatie produs la data de 25.08.2016, în temeiul răspunderii civile delictuale.

În ce privește condițiile necesare în vederea angajării răspunderii civile delictuale, instanța a reținut în cauză dispozițiile art. 1357 alin. 1 Cod civ., în conformitate cu care Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Din analiza prevederilor legale menţionate rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

În cauza de faţă reclamantul a susținut că fapta ilicită săvârșită de pârât constă în producerea accidentului de circulație. În concret, instanța reține că nu s-a invocat vreo încălcare a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, menționându-se ca faptă ilicită exclusiv producerea accidentului. Instanța apreciază că în cauză nu s-a dovedit săvârșirea vreunei fapte ilicite de către pârât. Astfel, deși reclamantul a susținut prin reprezentantul convențional că s-a făcut dovada faptei ilicite prin proba testimonială administrată în dosarul nr. 7723/296/2016, respectiv că pârâtul ar fi circulat neregulamentar, ” în ideea în care a avut o manieră total imprevizibilă de a conduce” , instanța constată că unul dintre martorii ascultați în dosarul anterior menționat a declarat ” presupun că Audi avea viteză mare”, iar celălalt martor a declarat ” … dintr-o data ne-a izbit un autoturism care după părerea mea avea o viteză mare, un Audi pe care nu l-am observat decât atunci când a intrat în noi”. Or, astfel cum se poate observa, nu există probe din care să reiasă că pârâtul a fi încălcat dispozițiile OUG 195/2002, faptul că a circulat cu o viteză mare nu echivalează în mod necesar cu depășirea limitei legale prevăzute de lege.

Pe de alte parte, în decizia civilă nr. 332/Ap/15.06.2018, s-a reținut exclusiv împrejurarea că reclamantul nu a săvârșit fapta contravențională cu vinovație, acesta fiind motivul pentru care a fost anulat procesul-verbal de contravenție, dar nu se face nicio mențiune cu privire la culpa pârâtului în producerea accidentului și nu se face nicio referire la vreo eventuală încălcare de către acesta a dispozițiilor OUG 195/2002. Având în vedere aceste aspecte, raportat la faptul că nu s-a probat săvârșirea unei fapte ilicite de către pârât, nefiind îndeplinită prima condiție pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a acestuia, instanța apreciază că nu se impune analizarea celorlalte condiții prevăzute de dispozițiile art. 1357 alin. 1 Cod civ.. Drept urmare, nefiind angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare