Autoritate părintească, stabilire locuinţă la tată.

Sentinţă civilă 2183 din 26.11.2019


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28.02.2019 cu nr. 1168/866/2018, reclamantul D. A., în contradictoriu cu pârâta D. O., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună ca autoritatea părintească asupra minorilor D. R. I., și D. I.-E., , să revină în comun ambilor soţi, locuinţa minorilor să fie stabilită la tată, cu obligarea mamei pârâte la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor, cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în anul 2002 şi din această relaţie s-au născut 2 copii, respectiv  D. I.-E., si D. R. I.. După anul 2006 relaţiile dintre soţi s-au degradat continuu astfel că în luna august 2008 a plecat de la domiciliul conjugal la părinţii săi. În anul 2014 a încercat să reia legătura cu pârâta, dar nu a fost posibil pe fondul aceloraşi neînţelegeri. În octombrie 2014 a hotărât de comun acord desfacerea căsătoriei prin procedura notariala, care s-a finalizat prin Declarația Acord Divorț autentificata sub nr. 3514 din 07.10.2014 Şi Certificatul de divorț nr. 12194 din aceeași data.

Din anul 2009 şi până în ianuarie 2018, cei 2 copii au locuit împreună cu pârâta, timp în care reclamantul a avut grijă de copii, contribuind la creșterea si educarea acestora, atât din punct de vedere financiar, cât şi moral. În luna ianuarie a anului 2018, pârâta a plecat la muncă în Irlanda, lăsând copiii în grija reclamantului. În vara anului 2018 pârâta a revenit în ţară, dar la solicitarea ei, copii au rămas să locuiască cu  reclamantul.

 Reclamantul învederează instanţei că a anunţat atât reprezentanții Primăriei com. Todireşti, unde copiii au domiciliul, cât şi pe cei ai comunei Cucuteni că cei 2 minori nu mai locuiesc împreună cu mama lor, aşa cum a fost stabilit prin acordul de divorț, ci locuiesc împreuna cu el. A mai arătat că în prezent copii nu vor să se mai întoarcă la mama lor, fiind mai ataşaţi de reclamant, iar pârâta nu s-a mai implicat în niciun fel în creșterea şi îngrijirea acestora.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 400 alin. 2, art. 402 şi art. 398 C.civ. .

În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială. S-a solicitat, de asemenea, efectuarea unor anchete sociale.

Deşi legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare în termenul legal şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată la niciunul dintre termenele de judecată stabilite.

În probațiune, instanța a încuviințat şi administrat probele cu înscrisuri,  efectuarea unei anchete sociale  şi proba testimonială cu un martor. La solicitarea instanței, a fost depusă la dosar  un referat de anchetă socială de la locuinţa actuală a minorilor, din sat/com. Cucuteni (fl. 22-24).

În şedinţa publică din data de 30.05.2019,  instanţa, din oficiu,  a solicitat  efectuarea unei anchete sociale la domiciliul pârâtei din com. Todireşti.

În şedinţa publică din data de 12.09.2019,  instanţa  a procedat la audierea martorului U. V. sub prestare de jurământ, depoziţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar (fl. 34).

La data de 13.11.2019 instanţa a procedat la ascultarea minorilor D. R. I. şi D. I. E.,  în camera de consilliu,  procesele verbale fiind ataşate la dosar (fl. 40-41).  La aceeaşi dată, prin serviciul Registratură  au  fost depuse precizări de către UAT Todireşti în care se arată că pârâta este plecată în Italia şi nu pot fi date informaţii în plus (fl. 38). 

Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, aşa cum rezultă din certificatele de naştere de la fl. 13-14, părinţii minorilor D. I.-E., şi D. R. I., sunt reclamantul şi pârâta din prezenta cauză.

Conform art. 503 C.civ., părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.

În temeiul art. 504 C.civ., dacă părinţii sunt divorţaţi, autoritatea părintească se exercită potrivit dispoziţiilor referitoare la efectele divorţului în raporturile dintre părinţi şi copii.

Potrivit art. 505 alin. 2 C.civ., dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ.

Conform art. 507 C.civ., dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească

În temeiul art. 2 din Legea nr. 272/2004, prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie. Conform alin. 4, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

În temeiul alin. 6, în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Coroborând dispoziţiile legale menţionate anterior, instanţa reţine că, în principiu,  exercitarea autorităţii părinteşti introdusă prin noul Cod civil se face în comun, de către ambii părinţi, în mod egal şi în mod exclusiv, inclusiv copiilor născuţi în afara căsătoriei.

Având în vedere cererea expresă a reclamantului formulată prin cererea de chemare în judecată, instanţa va dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor D. I.-E., si D. R. I., , să revină în comun ambilor părinţi, aceasta fiind, de altfel, şi regula de drept comun, după cum a rezultat din coroborarea prevederilor legale prezentate mai sus.

Conform disp. art. 400 C.civ., instanţa va stabili locuinţa minorilor la tată. Constată instanţa  că această măsură corespunde interesului superior al acestora. În prezenta cauză, aşa cum rezultă din referatul de anchetă socială dar şi din declaraţia martorului audiat, instanţa reţine că de creşterea şi educarea minorilor s-a ocupat în ultima  perioadă tatăl.

În continuare, va fi analizat capătul de cerere privind obligaţia de întreţinere.

Potrivit art. 499 alin. 1 C.civ., tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

Potrivit art. 529 C.civ., întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.

Pe cale jurisprudenţială, s-a decis că atunci când nu s-a putut proba cuantumul veniturilor lunare ale debitorul obligaţiei de întreţinere, el nu poate fi exonerat de executarea acestei obligaţii, în situaţia în care are capacitate de muncă. Într-o asemenea situaţie, obligaţia va fi stabilită pornindu-se de la salariul minim pe economie la nivel naţional.

Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă şi că pârâta nu ar fi inaptă de muncă,  astfel că instanţa apreciază că ar trebui să realizeze cel puţin salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, astfel cum este stabilit anual prin Hotărâre de Guvern (în continuare HG). Instanţa va avea însă în vedere valoarea netă a acestor venituri.

Pentru aceste argumente, având în vedere că locuinţa minorilor  D. I.-E., si D. R. I., urmează a fi stabilită la tată, instanţa o va obliga pe pârâta D. O. la plata unei indemnizaţii în cuantum total de 33,33% din venitul minim lunar net pe economie, astfel cum este acesta stabilit anual prin HG, către reclamantul D. A., pentru  minorii D. I.-E., (16,66%) şi D. R. I., (16,66%) , de la data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv 28.02.2019 şi până la majorat, pentru fiecare dintre cei doi minori, cu titlu de pensie de întreţinere.

Cu titlu de exemplu, instanţa precizează că pentru anul 2019, având în vedere cuantumul salariului minim lunar net pe economie stabilit pentru acest an, respectiv 1.263 lei, pârâta datorează o pensie de întreţinere în cuantum de 420,95 lei (33,33 %  x  1.263 lei = 420,95 lei).

Cuantumul menţionat în paragraful anterior are în vedere salariul minim lunar net pe economie prin raportare la salariul brut stabilit prin HG pentru anul 2019, prin HG putând fi stabilit un cuantum lunar diferit pentru perioada de timp pentru care a fost stabilită obligaţia de întreţinere în sarcina pârâtei şi a reclamantului.

În temeiul art. 448 alin. 1 pct. 1 şi 4 C.proc.civ., prezenta sentinţă este executorie cu privire la stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorilor şi obligaţia de întreţinere.

În temeiul art. 451 şi urm. C.proc.civ., instanţa va admite cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată şi o va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 1.560 lei, din care 60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (fl. 7, 17) și 1.500 lei, reprezentând onorariu avocațial achitat conform chitanței nr. 214/12.09.2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamantul D. A., , în contradictoriu cu pârâta D. O.,

Dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor D. R.-I., și D. I.-E., , să revină în comun ambilor părinţi.

Stabileşte locuinţa minorilor D. R.-I. și D. I.-E. la tată, în România.

Obligă pe pârâta D. O. la plata unei indemnizaţii în cuantum total de 33,33% din venitul minim lunar net pe economie, astfel cum este acesta stabilit anual prin HG, către reclamantul D. A., pentru minorii D. R.-I., (16,66%)  și D. I.-E., (16,66%), de la data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv 28.02.2019 şi până la majorat, pentru fiecare dintre cei doi minori, cu titlu de pensie de întreţinere.

Admite cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă pârâta la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 1.560 lei, din care 60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (fl. 7, 17) și 1.500 lei, reprezentând onorariu avocațial achitat conform chitanței nr. 214/12.09.2019.

Executorie cu privire la autoritatea părintească, stabilirea locuinței și obligația de întreținere.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 26.11.2019.

Preşedinte,Grefier,

D-M A C. L.