Art. 372 al. 2 Cod penal – amendă penală.

Prin rechizitoriul nr.154/P/2016 din data de 28.09.2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani a trimis în judecată în stare de libertate pe inculpatul H. I.-C.,  , pentru săvârşirea infracţiunilor de Lovire sau alte violenţe, faptǎ prevăzutǎ de art.193 alin. 2 C.pen. şi Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, faptă prevăzută de art.372 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.38 alin.2 C.pen.

În fapt, s-a reţinut în rechizitoriu că în data de 05.01.2016, în jurul orei 18.39, în timp ce se afla în barul Sc D. V. Srl din municipiul Paşcani, inculpatul H. I.-C. a lovit pe persoana vătămată C. D.-M. în zona pieptului şi la un deget prin utilizarea unui cuţit pe care îl avea asupra sa, împrejurare în care persoanei vătămate i-au fost cauzate leziuni care au necesitat pentru vindecare 21-23 zile de îngrijiri medicale.

Instanţa, din oficiu, a solicitat fişa de cazier judiciar a inculpatului H I-C din care rezultă că figurează cu antecedente penale pentru care însă a intervenit reabilitarea de drept.

În latura civilă a cauzei persoana vătămată C. D.-M. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale fără a preciza cuantumul despăgubirilor pe care le solicită.

În cursul judecăţii, la termenul cu procedură completă din data de 19.06.2019, anterior începerii cercetării judecătoreşti, inculpatul în prezenţa apărătorului ales a învederat că înţelege să recunoască în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei şi a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 374 alin. 4, 375 şi 377 C.proc.pen., ca judecarea cauzei să se facă prin aplicarea procedurii speciale în cazul recunoaşterii învinuirii.

Instanţa, după punerea în discuţia contradictorie a cererii formulatǎ în baza art. 374 alin. 4 C.proc.pen., a admis cererea inculpatului de judecare în cazul recunoaşterii învinuirii, a administrat proba cu înscrisuri în circumstanţiere şi a reţinut cauza spre soluţionare.

Analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, prin coroborarea probatoriilor administrate atât în cursul urmării penale cât şi în cursul cercetǎrii judecǎtoreşti, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

Din declaraţiile martorilor oculari B. A., C. V., M. G. şi A. G., coroborate cu declaraţia persoanei vătămate şi certificatul medico-legal nr.10986 din data de 13.01.2016 eliberat de I.M.L. Iaşi, rezultă că în data de 05.01.2016, în jurul orei 18.30, în timp ce inculpatul şi persoana vătămată consumau la aceeaşi masă băuturi alcoolice în barul Sc D. V. Srl din municipiul Paşcani, la un moment dat, inculpatul H. I.-C. dorind să-i dovedească persoanei vătămate că cuţitul pe care îl avea asupra sa nu era uzat aşa cum susţinea persoana vătămată, inculpatul a aruncat cuţitul spre masă pentru a se înfige însă acesta a ricoşat în zona pieptului persoanei vătămate fără să o lovească şi a căzut sub masă.

Persoana vătămată C. D.-M. a ridicat cuţitul şi a început să se joace cu el aşezându-l pe deget iar inculpatul H. I.-C., văzând împotrivirea în glumă a persoanei vătămate de a-i restitui pe loc cuţitul, a tras de cuţit care se afla în mâna persoanei vătămate, tăind-o astfel la un deget.

Potrivit certificatului medico-legal nr.10986 din data de 13.01.2016 eliberat de I.M.L. Iaşi persoanei vătămate, rezultă că în urma tăieturii la deget, aceasta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 21-23 zile de îngrijiri medicale.

Martorii au declarat coroborat că toate acestea s-au petrecut într-o atmosferă relaxată, de glumă, fără se existe intenţii violente sau de tulburare a ordinii publice.

În cursul urmăririi penale, inculpatul H. I.-C. s-a prevalat de dreptul la tăcere iar în cursul judecăţii acesta a recunoscut acuzaţiile care i se aduc, optând pentru procedura simplificată în cazul recunoaşterii învinuirii.

Situaţia de fapt reţinută mai sus este probată de întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, atât în faza de urmǎrire penalǎ cât şi în faza de judecatǎ.

Referitor la soluţia care se impune în prezenta cauză, instanţa apreciază că probatoriul administrat în cauză face dovada indubitabilă privind acuzația penală adusă inculpatului, declaraţiile martorilor oculari coroborându-se cu declaraţia persoanei vătămate, certificatul medico-legal eliberat acesteia precum şi cu declaraţia inculpatului de recunoaştere a acuzaţiilor care i se aduc.

În cursul judecăţii, la termenul de judecatǎ din data de 22.05.2019, persoana vǎtǎmatǎ C. D.-M. a depus la dosarul cauzei un înscris autentic în copie din care rezultă că că îşi retrage plângerea penalǎ prealabilǎ formulatǎ împotriva inculpatului cu privire la infracţiunea de Lovire sau alte violenţe, faptǎ prevăzutǎ de art. 193 alin. 2 C.pen.(f.39 ds.)

În drept, instanţa reţine că retragerea plângerii prealabile este o manifestare unilaterală de voinţă, totală, necondiţionată şi definitivă sub aspect penal şi este prevăzută de art. 158 C.pen. ca fiind una din cauzele care înlătură răspunderea penală, iar de art. 16 alin. 1 lit. g teza I C.proc.pen. ca fiind una din cauzele care împiedică exercitarea acţiunii penale.

Astfel, faţă de poziţia exprimată de persoana vătămatǎ şi având în vedere dispoziţiile art. 396 alin. 6 C.proc.pen. coroborate cu prevederile art. 16 alin. 1 lit. g teza I C.proc.pen., instanţa, constatând că acţiunea penală pusă în mişcare de persoana vătămatǎ nu mai poate fi exercitată, întrucât a fost retrasǎ plângerea penalǎ prealabilǎ, urmează să înceteze procesul penal privind pe inculpat cu privire la săvârşirea infracţiunii de Lovire sau alte violenţe, faptǎ prevăzutǎ de art. 193 alin. 2 C.pen. pentru care a fost trimis în judecată.

Având în vedere că pentru infracţiunea de Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, faptă prevăzută de art.372 alin.2 C.pen. punerea în mişcare a acţiunii penale se realizează din oficiu, instanţa constată că pentru această infracţiune nu operează cauza de încetare a procesului penal motiv pentru care va proceda în continuare la stabilirea şi individualizarea unei pedepse.

În drept, fapta constând în aceea că în data de 05.01.2016, în jurul orei 18.39, în timp ce se afla în barul Sc D. V. Srl din municipiul Paşcani, inculpatul H. I.-C. a deţinut şi folosit un cuţit pe care îl avea asupra sa, în sensul că a provocat leziuni fizice persoanei vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, faptă prevăzută de art.372 alin.2 C.pen.

Elementul material al laturii obiective al infracţiunii concretizează în fapta inculpatului care în data de 05.01.2016 a deţinut şi folosit un cuţit într-un loc public de distracţie.

Urmarea imediată a infracţiunii comise constă în starea de pericol creată pentru valorile sociale privind deţinerea obiectelor periculoase şi ordinea publică.

Între elementul material şi urmarea imediată, mai sus analizatǎ, există o legătură de cauzalitate, rezultând din materialitatea faptei.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanţa reţine că poziţia psihică a inculpatului faţă de fapta comisǎ şi faţă de urmările acesteia a fost cea specifică intenţiei indirecte, prevăzute de dispoziţiile art. 16 alin. 3 lit. b C.pen., acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv crearea unei stări de pericol, deşi nu a urmărit obţinerea lui, a acceptat posibilitatea producerii lui prin sǎvârşirea faptei.

Fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind doveditǎ şi reţinutǎ de către instanţă, urmează a se trece la individualizarea judiciară a acesteia în vederea stabilirii unei pedepse concrete, de natură să ducă la finalitatea legii penale.

Instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinatǎ, pentru a fi ajutatǎ să se reintegreze în societate.

La alegerea pedepsei ce va fi aplicatǎ inculpatului precum şi pentru o justă individualizare a cuantumului acesteia, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 74 alin. 1 C.pen., dând eficienţă în prezenta cauzǎ şi dispoziţiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen.

Pentru stabilirea pedepsei care va fi aplicatǎ inculpatului, instanţa va avea în vedere şi criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevǎzute de dispoziţiile art. 74 alin. 1 lit. a-g C.pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

În contextul elementelor de individualizare prevǎzute de art. 74 alin. 1 lit. a-g C.pen., analizând gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, instanţa reţine, în primul rând, faptul că limitele speciale de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea de Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, faptă prevăzută de art.372 alin.2 C.pen., sunt situate între 6 luni şi 2 ani închisoare sau amendă penală.

Având în vedere toate criteriile de individualizare mai sus descrise, observând şi regimul sancţionator al acestei infracţiuni comise, instanţa, ţinând cont de toate cele arătate mai sus, consideră că aplicarea pentru inculpat a unei pedepse cu amenda penală poate duce la îndeplinirea scopului legii penale în acest caz.

În vederea luării în considerare a pedepsei amenzii penale, instanţa are în vedere în principal gravitatea redusă a faptei inculpatului, constând în deţinerea şi folosirea cuţitului fără să rezulte o intenţie directă de violenţă, precum şi faptul că folosirea cuţitului s-a petrecut pe fondul unei glume dintre persoana vătămată şi inculpat care practic trăgeau deopotrivă de cuţit.

 De asemenea, la alegerea pedepsei amenzii penale, instanţa are în vedere poziţia procesuală a persoanei vătămate care a precizat că nu doreşte tragerea la răspundere penală a inculpatului precum şi persoana inculpatului H. I.-C. care nu figurează cu antecedente penale, din înscrisurile în circumstanţiere rezultând că este o persoană integrată social.

Instanţa apreciază astfel că amenda penală reprezintă un avertisment satisfăcător care să-l atenționeze pe acesta asupra necesităţii schimbării atitudinii cu privire la respectarea normelor privind ordinea publică.

În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului amenzii, instanţa are în vedere art.61 din Codul penal care la alin.2 stabileşte că cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă iar suma corespunzătoare unei zile-amendă cuprinsă între 10 lei şi 500 lei se înmulţeşte  cu numărul zilelor amendă care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile.

În ceea ce priveşte cuantumul amenzii, art.61 alin.3 C.pen. stabileşte că cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinere.

Din datele personale existente la dosar cu privire la inculpatul H. I.-C. rezultă că acesta dispune de modice, cel puţin pe teritoriul României, acesta lucrând ca şofer.

Având în vedere posibilităţile materiale modice ale inculpatului, şi pentru ca amenda ce se va aplica să nu devină o sancţiune nejustificată  în baza art.61 alin.2, instanţa va stabili suma corespunzătoare unei zile amendă la valoarea de 10 lei.

În ceea ce priveşte numărul zilelor amendă, limitele generale sunt prevăzute de art.61 alin.2 C.pen. şi sunt  cuprinse în intervalul 30 şi 400 de zile, iar limitele speciale sunt stabilite de art.61 alin.4  C.pen. în funcţie de gravitatea pedepsei prevăzute pentru infracţiunea care face obiectul pedepsei.

La stabilirea intervalului de zile-amendă instanţa are în vedere existenţa cauza de reducere a pedepsei prev. de art.396 alin.10 C.pr.pen. care are ca efect reducerea cu o pătrime a limitelor pedepsei amenzii.

În acest sens, instanţa constată că pentru infracţiunea de Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, faptă prevăzută de art.372 alin.2 C.pen., săvârşită de inculpatul H. I.-C. legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii cu un maxim de 2 ani, ceea ce face ca la stabilirea în concret a zilelor amendă instanţa să aibă în vedere dispoziţiile art.61 alin.4 lit.b C.pen.  care stabileşte un interval cuprins între 120 şi 240 zile amendă când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani.

În continuare instanţa va da efect cauzei de reducere a pedepsei prev. de art.396  alin.10 din C.pr.pen.

În consecinţă instanţa constată că limitele speciale de zile amendă cu un interval cuprins între 120 şi 240 zile amendă incidente în cauză şi prevăzute de art.61 alin.4 lit.b C.pen. se reduc cu o pătrime conform art.396 alin.10 C.pr.pen, rezultând un interval cuprins între 90 şi 180 zile amendă.

Pentru stabilirea numărului de zile amendă instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 61 alin.3 C.pen. potrivit căruia la stabilirea numărului de zile amendă instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Astfel, având în vedere prevederile art. 74 alin.1 C.pen. instanţa apreciază că fapta săvârşită de către inculpatul H. I.-C., raportat la împrejurările de comitere, respectiv pe fondul unei glume, nu dovedeşte în concret, o gravitate sporită şi nicio periculozitate avansată a inculpatului, motiv pentru care va stabili un număr de 150 de zile amendă, raportat la dispoziţiile art.61 alin.4 lit.b din Codul penal.

În vederea stabilirii cuantumului amenzii instanţa are în vedere, cuantumul stabilit al unei zile-amendă în valoare de 10 lei şi numărul de zile amendă stabilit de 150 zile amendă.

Astfel, instanţa face aplicarea dispoziţiilor art.61 alin.2 C.pen. care stabileşte că suma corespunzătoare unei zile-amendă se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă şi în consecinţă instanţa stabileşte o amendă în cuantum de 1500 lei în sarcina inculpatului H. I.-C.

Cât priveşte aplicarea pedepsei complementare, chiar şi în condiţiile aplicării pedepsei amenzii în prezentul dosar, în considerarea dispoziţiilor art. 67 alin. 1 C.pen., având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, instanţa constată că această pedeapsă complementarǎ nu este necesară; mai mult, potrivit dispoziţiilor art.372 alin.1 C.pen. coroborate cu dispoziţiile art. 67 alin. 2 C.pen. interpretat per a contrario, aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi nu este obligatorie în cazul prezentei infracţiuni, întrucât legea nu prevede această pedeapsă în mod expres pentru infracţiunea săvârşită de inculpatul din prezentul dosar.

Potrivit art. 65 alin. 1 C.pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi d-o C.pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

Or, având în vedere că, potrivit celor de mai sus, instanţa nu a aplicat vreo pedeapsă complementară pentru inculpatul din prezentul dosar, în baza art. 65 alin. 1 C.pen. interpretat per a contrario, instanţa nu va aplica nicio pedeapsă accesorie inculpatului din prezenta speţă.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei stabilite prin prezenta sentinţă penală, instanţa va dispune condamnarea inculpatului şi obligarea acestuia la plata amenzii penale.

Instanţa va atrage atenţia inculpatului H. I.-C. cu privire la dispoziţiile art.63 alin.1 C.pen. potrivit cărora neplata cu rea-credinţă a amenzii penale poate atrage înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

Referitor la latura civilă a cauzei, în baza art. 25 alin. 5 C.proc.pen., instanţa va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă C. D.-M.

Cât priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat şi ocazionate de acest proces penal, în baza 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 şi art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., va obliga pe persoana vătămată C. D.-M. să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 50 lei reprezintǎ cheltuielile judiciare din timpul urmǎririi penale iar suma de 50 lei reprezintǎ cheltuielile judiciare din timpul fazei judecǎţii.

În baza art. 398 şi art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., instanţa va obliga pe inculpatul H. I.-C. să plătească statului suma de 922,09 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 622,09 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 300 lei cheltuielile judiciare din timpul judecăţii.

În baza art. 272 alin. 2 teza I C.proc.pen., suma de 520 lei, reprezentând, conform delegaţiei ataşate nr.0266 din data de 26.10.2018, onorariul avocatului din oficiu, respectiv dna. avocat P. A. care a asistat inculpatul în faza camerei preliminare şi parţial în cursul judecății, va fi avansatǎ din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, sumă de bani care, în baza art. 274 alin. 1 teza finală C.proc.pen., rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E :

I. În baza art.372 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.396 alin.10 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul H. I.-C.,  , la pedeapsa de 1500 lei amendă penală (150 de zile, suma corespunzătoare unei zile - amendă fiind de 10 lei) pentru săvârşirea infracţiunii de Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.63 C.pen., conform cărora neexecutarea cu rea-credinţă a amenzii penale aplicate va conduce la înlocuirea acesteia cu pedeapsa închisorii.

II. În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. coroborat cu prevederile art. 16 alin. 1 lit. g teza I C.proc.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului H. I.-C.,  , la plângerea penalǎ prealabilă a persoanei vătămate C. D.-M., privind săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptǎ prevăzutǎ de art.193 alin. 2 C.pen. ca efect al retragerii plângerii prealabile.

În baza art. 25 alin. 5 C.proc.pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă C D-M.

În baza 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 şi art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., obligă pe persoana vătămată C. D.-M. să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 50 lei reprezintǎ cheltuielile judiciare din timpul urmǎririi penale iar suma de 50 lei reprezintǎ cheltuielile judiciare din timpul fazei judecǎţii.

În baza art. 398 şi art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., obligă pe inculpatul H. I.-C. să plătească statului suma de 922,09 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 622,09 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 300 lei cheltuielile judiciare din timpul judecăţii.

În baza art. 272 alin. 2 teza I C.proc.pen., suma de 520 lei, reprezentând, conform delegaţiei ataşate nr.0266 din data de 26.10.2018, onorariul avocatului din oficiu, respectiv dna. avocat P. A. care a asistat inculpatul în faza camerei preliminare şi parţial în cursul judecății, va fi avansatǎ din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, sumă de bani care, în baza art. 274 alin. 1 teza finală C.proc.pen., rămâne în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei către persoana vătămată, părţi şi procuror, conform art. 410 alin. 1 C.proc.pen.

Pronunţată  în şedinţă publică, astăzi, 10.10.2019.

Preşedinte,

A B

Grefier,

A. P. I.

Domenii speta

Spete similare