Obiectul procedurii camerei preliminare

Sentinţă penală 188 din 23.07.2019


TITLUobiectul procedurii camerei preliminare

TIP SPEŢĂÎNCHEIERE PENALĂ

NUMĂR SPEŢĂ188

DATA SPEŢĂ23.07.2019

DOMENIUL ASOCIATProbe

CONŢINUT SPEŢĂÎNCHEIERE PENALĂ  NR. 188

DATA: 23.07.2019

AUTOR: IVAN POPA DANIELA

DOMENIUL ASOCIAT: Probe

OBIECT: măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară

T R I B U N A L U L:

Deliberând asupra cauzei penale de faţă;

Prin încheierea nr. 152/23.04.2019 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Ploieşti în dosarul nr. 3925/281/2019/a1 a respins cererile şi excepţiile invocate de către partea civilă M.P.C..

În baza art. 342 şi art. 346 alin. (2) C. proc. pen.,  s-a constatat competenţa materială şi teritorială a  instanţei,  legalitatea sesizării cu rechizitoriul nr.9640/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti privind pe inculpatul A.A.A.,  a legalităţii  administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecăţii în cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub numărul 3925/281/2019 privind pe inculpatul A.A.A., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art. 196 alin. 2, 3 C. pen, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 19.02.2019 emis în dosarul penal nr. 9640/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, termenul de judecată în prezenta cauză, urmând a fi stabilit după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Pentru a pronunţa această încheiere prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 9640/P/2015 emis la data de 19.02.2019 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti  a fost trimis în judecată inculpatul A.A.A., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art. 196 alin. 2, 3 C. pen, fiind astfel înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 25.02.2019 dosarul penal nr. 3925/281/2019. 

În actul de sesizare s-a reţinut că, la data de 05.09.2015, în jurul orelor 20,50, inculpatul A.A.A. a condus autoturismul marca Peugeot 508, cu numărul de înmatriculare .........., dinspre strada Bobâlna spre strada Goleşti din Mun. Ploieşti şi, ajungând la intersecţia cu B-dul Independenţei, nu a respectat marcajul simplu longitudinal continuu dintre banda de circulaţie special destinată accesului pe direcţia în care se deplasa şi banda nr. 2 a sensului de deplasare Sud-Centru şi a pătruns, fără să se asigure corespunzător, pe banda nr. 2, în faţa motociclului marca Yamaha, cu nr. de înmatriculare ........, condus de persoana vătămată M.P.C. cu viteza de 68 km/h, apoi în banda 1, unde autovehiculele au intrat în coliziune, în urma accidentului rutier persoana vătămată suferind leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată la 200-230 zile de îngrijiri medicale şi care au determinat pierderea în totalitate a capacităţii de muncă şi încadrarea în gradul II de invaliditate.

Situaţia de fapt reţinută  în sarcina  inculpatului A.A.A. reiese  din:  procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului accidentului şi planşa fotografică aferente, procese-verbale de verificare tehnică, buletinele de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1611 şi 1614 emise de SJML Prahova la data de 08.09.2015, certificatul medico-legal nr. 1520/17.09.2015, raportul de expertiză medico-legală nr. 1098/31.12.2015, emis de SJML Prahova, raportul de expertiză medico-legală nr. 842/30.09.2016, emis de SJML Prahova, raportul de expertiză medico-legală nr. 843/30.09.2015 privind afectarea capacităţii de muncă, raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A5/127/2017 din data de 12.09.2017 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti, raport de expertiză tehnică auto, documente medicale privind pe persoana vătămată M.P.C., declaraţii martori, declaraţie suspect/inculpat, alte acte.

Potrivit dispoziţiilor art.345 alin.1 C.proc.pen. judecătorul de cameră preliminară are obligaţia de a analiza cererile şi excepţiile invocate de acuzat cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în termenul acordat potrivit dispoziţiilor art. 344 alin.2 C.proc.pen., inculpatul, prin avocat ales, a depus la dosarul cauzei un înscris conţinând cereri şi excepţii cu privire la efectuarea urmăririi penale şi a neregularităţilor din rechizitoriu.

În susţinerea excepţiilor invocate (f. 14-16 dosar asociat), partea civilă M.P.C. a invocat, în esenţă, că, modalitatea în care a fost finalizată urmărirea penală şi modul cum a fost întocmit rechizitoriu se bazează pe concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuată în cauză de expertul S.C.G. prin care s-a reţinut culpa comună a inculpatului şi a părţii civile.

De asemenea, a arătat că în faza de urmărire penală a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză de către INEC, având în vedere contradicţiile existente în raportul întocmit de către expertul S.C.G., cu privire la dinamica producerii accidentului şi posibilităţilor de evitare a impactului şi precizează că în mod nejustificat procurorul de caz a respins această solicitare, învederând că această solicitare ţinea de buna desfăşurare a cauzei în faza de urmărire penală.

Totodată, a precizat că expertul S.C.G. a depăşit atribuţiile sale, făcând menţiunea în raportul de expertiză în sensul că partea civilă M.P.C. nu ar avea abilităţile necesare să conducă şi să stăpânească o motocicletă şi a arătat că nu înţelege cum s-a reţinut această împrejurare având în vedere că persoana vătămată deţine permis de conducere.

Cu privire la raportul de expertiză tehnică auto, a arătat că organele judiciare nu pot soluţiona prezenta cauză până nu se clarifică aceste dubii existente în acest raport.

În ceea ce priveşte aceste aspecte, a considerat că acestea sunt duc la imposibilitatea stabilirii limitelor şi obiectului judecăţii şi prejudiciază interesele părţii civile, având în vedere că în mod nejustificat s-a reţinut culpa comună a inculpatului şi a părţii civile.

Cu privire la culpa comună, a precizat că nu s-au administrat probe suficiente care să conducă la reţinerea culpei comune.

De asemenea, a apreciat că instanţa nu se poate substitui organului de urmărire penală, având în vedere separarea funcţiilor judiciare în procesul penal, iar în ceea ce priveşte dinamica producerii accidentului şi felul cum a fost finalizată faza de urmărire penală consideră că se impune admiterea cererilor şi excepţiilor formulate şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti pentru completarea urmăririi penale.

Analizând cererile şi excepţiile invocate prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală şi a conţinutului rechizitoriului, raportat la dispoziţiile legale incidente, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 342 C.proc.pen., obiectul procedurii de cameră preliminară îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Prin verificarea competenţei, legiuitorul a înţeles să stabilească în sarcina judecătorului de cameră preliminară cercetarea împrejurării că instanţa a fost sesizată cu o faptă care să atragă competenţa respectivei instanţe, iar nu temeinicia acuzaţie şi verificarea  competenţei organelor de urmărire penală prin raportare la dispoziţiile art. 282 C.proc.pen.

Referitor la legalitatea sesizării instanţei şi a actului de sesizare în sine, în temeiul dispoziţiilor citate anterior se va analiza dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei  de procurorul ierarhic superior, dacă cuprinde menţiunile obligatorii  prevăzute de art. 328 C.proc.pen., dacă sunt descrise faptele  care constituie obiectul acuzării  pentru a se putea stabilii obiectul şi limitele judecăţii. Astfel, în camera preliminară nu se verifică temeinicia acuzaţiei formulate prin actul de sesizare şi nici legalitatea sau temeinicia încadrării juridice ori existenţa unui impediment dintre cele prevăzute de art. 16 C.proc.pen., regularitatea sesizării privind exclusiv aspectele de formă şi de fond intrinseci actului de învestire, modul de efectuare a urmăririi penale nevizând regularitatea învestirii.

Cu privire la legalitatea şi loialitatea administrării probelor, judecătorul de cameră preliminară a verificat dacă dreptul la apărare a fost respectat sau dacă este incident vreunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 281 alin.1 lit e şi f  C.proc.pen. sau o altă încălcare a legii în procesul de administrare a probelor care să atragă incidenţa nulităţii relative în condiţiile art. 282 C.proc.pen. Se constată că, în această fază, nu se va verifica fiabilitatea probatoriului şi aptitudinea acestuia de a conduce la pronunţarea unei anumite soluţii şi nici pertinenţa, concludenţa sau utilitatea probelor.

Legalitatea efectuării actelor procesuale sau procedurale are în vedere verificarea măsurii în care actele procesuale sau procedurale au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, dacă au fost parcurse etapele obligatorii sau dacă este incident vreunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 281 alin.1 lit e şi f  C.proc.pen. sau o altă încălcare a legii în procesul de administrare a probelor care să atragă incidenţa nulităţii relative în condiţiile art. 282 C.proc.pen.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară are obligaţia, cu ocazia verificării în limitele conferite de dispoziţiile anterior menţionate, de a analiza cererile şi excepţiile  invocate de acuzat conform art. 344 alin. 2 C.proc.pen.

Verificând cele invocate de inculpat, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri şi excepţii referitoare la competenţa materială sau teritorială a Judecătoriei Ploieşti, astfel că, în temeiul dispoziţiile art. 35 C.proc.pen. şi art. 41 C.proc.pen., judecătorul va constata competenţa materială şi teritorială de soluţionare a prezentei cauze. Totodată, reţine că nu au fost invocate neregularităţi legate de competenţa organelor de urmărire penală.

Analizând pe rând cererile şi excepţiile invocate de partea civilă M.P.C., judecătorul de cameră preliminară a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, în considerarea următoarelor argumente: în esenţă, partea civilă  a invocat, că modalitatea în care a fost finalizată urmărirea penală şi modul cum a fost întocmit rechizitoriu se bazează pe concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuată în cauză de expertul S.C.G. prin care s-a reţinut culpa comună a inculpatului şi a părţii civile.

De asemenea, a arătat că în faza de urmărire penală a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză de către INEC, având în vedere contradicţiile existente în raportul întocmit de către expertul S.C.G., cu privire la dinamica producerii accidentului şi posibilităţilor de evitare a impactului şi precizează că în mod nejustificat procurorul de caz a respins această solicitare, învederând că această solicitare ţinea de buna desfăşurare a cauzei în faza de urmărire penală.

Totodată, a precizat că expertul S.C.G. a depăşit atribuţiile sale, făcând menţiunea în raportul de expertiză în sensul că partea civilă M.P.C. nu ar avea abilităţile necesare să conducă şi să stăpânească o motocicletă şi a arătat că nu înţelege cum s-a reţinut această împrejurare având în vedere că persoana vătămată deţine permis de conducere.

Cu privire la raportul de expertiză tehnică auto, a arătat că organele judiciare nu pot soluţiona prezenta cauză până nu se clarifică aceste dubii existente în acest raport.

În ceea ce priveşte aceste aspecte, a considerat că acestea duc la imposibilitatea stabilirii limitelor şi obiectului judecăţii şi prejudiciază interesele părţii civile, având în vedere că în mod nejustificat s-a reţinut culpa comună a inculpatului şi a părţii civile.

Cu privire la culpa comună, a precizat că nu s-au administrat probe suficiente care să conducă la reţinerea culpei comune.

Verificând conţinutul actului de sesizare, judecătorul de cameră preliminară a constatat, la o verificare formală a acestuia, că rechizitoriul oferă o descriere completă, situaţia de fapt fiind analizată pe larg şi expusă potrivit propriei viziuni a procurorului, acesta procedând în mod legal, în raport de dispoziţiile art. 327 lit. a C.proc.pen.,  la interpretarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale. Totodată, judecătorul de cameră preliminară nu poate pierde din vedere limitele învestirii sale, stabilite de art. 342 C.proc.pen., fiind ţinut să analizeze aspecte legate de legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, interpretarea probelor şi  temeinicia acuzaţiei penale fiind apanajul instanţei de judecată.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu a avut loc o nerespectare a unor cerinţe legale, procurorul dispunând trimiterea în judecată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, enumerate în cuprinsul rechizitoriului şi regăsite în dosarul de urmărire penală ataşat, astfel cum au fost interpretate şi coroborate de acesta, potrivit propriului său  filtru de analiză, în baza dispoziţiilor art. 327 lit. a C.proc.pen.

Concluzionând, judecătorul are în vedere faptul că procurorul, a menţionat în mod expres motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia sa, din aceasta decurgând în mod logic că procurorul a considerat apărările părții civile neîntemeiate. Astfel cum s-a arătat judecătorul de cameră preliminară nu are competenţa de a verifica dacă acuzaţiile cu privire la faptele reţinute sunt sau nu fondate, dacă există sau dimpotrivă nu sunt probe care să le susţină, sau dacă acestea sunt insuficiente ori interpretate greşit de procuror, toate acestea urmând a fi analizate de către instanţa de judecată, pe fondul cauzei.

Pe cale de consecinţă, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în prezenta cauză, au fost respectate normele procesual penale care guvernează faza de urmărire penală, neimpunându-se excluderea vreunui mijloc de probă sau sancţionarea vreunui act de urmărire penală, astfel că va respinge cererile şi excepţiile invocate de partea civilă M.P.C..

În raport cu cele mai sus menţionate, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 9640/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti privind pe inculpatul A.A.A., a legalităţii  administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. 

Prin urmare, s-a dispus începerea judecăţii în cauza numărul privind pe inculpatul A.A.A. trimis în judecată pentru săvârşirea pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art. 196 alin. 2, 3 C. pen .

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie partea civila criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală,  solicitând admiterea contestaţiei,  desfiinţarea încheierii contestate şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererilor şi  excepţiilor şi  restituirea cauzei la parchet pentru completarea probatoriului, motivul principal fiind modalitatea în care a fost finalizată urmărirea penală şi modul cum a fost întocmit rechizitoriul care se bazează exclusiv pe concluziile raportului de expertiză  tehnică  auto efectuată în cauză de expertul S.C.G. prin care s-a reţinut culpa comună a inculpatului şi a părţii civile, probatoriul astfel administrat fiind incomplet  sub  aspectul  dovedirii culpei concurente a părţii civile la producerea accidentului.

În faza de urmărire penala a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiza de către INEC, având in vedere contradicţiile existente in raportul intocmit de către expertul S.C.G. cu privire la dinamica producerii accidentului si posibilităţilor de evitare a impactului.

Expertul S.C.G. a depăşit atribuţiile sale, făcând menţiunea in raportul de expertiza că partea civilă  nu ar  avea abilităţile necesare sa conducă si să stăpânească  o motocicleta (cu toate ca deţine permis de conducere).

Prezenta cauza nu se poate soluţiona pana nu se clarifica aceste dubii existente in raport, dubii care duc la imposibilitatea stabilirii limitelor si obiectul judecaţii si prejudiciază interesele părtii civile, având in vedere ca in mod nejustificat s-a reţinut culpa comuna a inculpatului si a părtii civile, fara a exista suficiente probe in susţinerea acestui aspect.

Cu toate acestea, prin încheierea nr. 152/23.04.2019, Judecătorul de camera preliminară a respins cererile şi excepţiile invocate.

În mod nelegal, judecătorul de camera preliminară nu a avut in vedere neregularitatile actului de sesizare a instanţei, respectiv:

1. Rechizitoriul este doar o reproducere a expertizei efectuata de expert S.C.G., procurorul reţinând culpa comuna a părtii civile si a inculpatului in producerea accidentului, fara insa a fi administrat toate probele solicitate in vederea lămuririi situaţie de fapt si a tuturor aspectelor ale acesteia.

Expertiza efectuata de expert S.C.G. stabileşte in mod greşit ca partea civila ar fi circulat cu viteza de 68 km/h si aceasta ar fi fost singura sa culpa in producerea accidentului. Conform expertizei, partea civila putea evita accidentul daca reacţiona la timp, adică evita prin frânare starea de pericol, prin permiterea turismului, aflat in traversarea benzii ocupate de partea civila, sa depăşească traiectoria motociclului (pana la viteza de 53 km/h)

La momentul soluţionării cauzei nu au fost avute in vedere următoarele mijloace de proba:

- expertiza efectuată de  expert tehnic Sandu Nicolae care stabileşte ca partea civila circula cu o viteza de 47,1 km/h

- declaraţiile părţilor din dosar

- menţiunea chiar a expertului S.C.G. că determinarea exactă a vitezei motociclistului anterior producerii accidentului  nu s-a putut face  pe baza probelor materiale, întrucât există urme dinamice relevante pe  porţiunea de dinainte de impact ;

- expertul desemnat a inteles sa estimeze preliminar o serie de parametri esenţiali in lipsa oricăror urme directe si nemijlocit măsurabile de la fata locului dată fiind lipsa oricăror urme din câmpul infracţional (particole căzute la locul coliziunii, urme de frânare, tarare, zgarieri, etc, vitezele celor doua vehicule implicate nu pot fi deduse printr-un calcul analitic si, evident nu pot rezulta nici dintr-o simulare intr-un program de reconstrucţie).

Conform raportului  de expertiza extrajudiciara intocmit de ing. N.S. si ing. V.L. - experti tehnici judiciari in specialitatea accidente auto, pag. 9/1 „pentru motociclu, având in vedere avariile acestuia, rezultate exclusiv umare căderii pe carosabil, fara împingerea cu deformarea caracteristica a rotii din fata, viteza acestuia se poate doar estima pe baza rezultatelor textelor experimentale de coliziune prezentate in literatura de specialitate". Din baza de date DSD-RECON, rezulta prin comparaţie, o viteza a motociclului de sub 50 km/h. Analiza deformatiilor autovehiculelor prezentate indica pentru motociclul Yamaha, înmatriculat sub nr. ........, condus de numitul M.P.C. o viteza de deplasare de circa 47,1 km/h in condiţiile in care se deplasa in coloana cu alte autovehicule.

De asemenea,  solicită a se avea în vedere si interpretarea cu valoare de cvasi îndrumare, statuata de către fostul Tribunal Secţia Penala, prin Decizia cu nr. 2506/21.01.1986:"...cel care încălcând regulile de circulaţie creează o stare de pericol iminent, isi asuma riscum unei manevre inoportune pe care o poate face persoana pusa in pericol, acesteia din urma neputandu-i-se reproşa ca nu a acţionat cu îndemânare maxima".

Conducătorul autoturismului care a efectuat primul o manevra neregulamentara si hazardata si care a pus astfel intr-un pericol real siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, poarta întreaga culpa, conducătorului de motociclu (in condiţiile in care se va stabili printr-o noua expertiza, ca a respectat viteza legala) neputându-i-se reproşa faptul ca nu a acţionat cu promptitudine si cu eficienta maxima, intr-o asemenea situaţie critica, situaţie ce a fost creata de conducătorul autoturismului marca Peugeot 508, numitul A.A.A..

2. Autorul expertizei tehnice întocmite in cauza (in baza căreia a fost reprodus rechizitoriul) a indicat fara suport probator o culpa comuna.

O astfel de abordare conduce la ideea ca orice conducător auto este apriori vinovat de orice incident produs pe calea rutiera pe care se deplasează indiferent de modul de comportare ori de manevrele celorlalţi participanţi la traficul rutier.

În cazul de fata starea de pericol a fost determinata in mod direct si unilateral de modul neregulamentar in care numitul A.A.A. a condus autoturismul Peugeot 508 înmatriculat sub nr. ........, cu nerespectarea indicatorului rutier "Oprire" instalat la intrarea din strada Bobalna in Bulevardul Independentei si nerespectarea semnificaţiei marcajelor rutiere (nu a intrat iniţial pe banda de stocaj de pe Bulevardul Independentei) si nu a respectat obligaţia de a se asigura inainte si pe durata manevrei de viraj dreapta pentru intrarea in strada Goleşti.

Nu se constata încălcarea normelor rutiere de către conducătorul motociclului marca Yamaha, M.P.C. care se deplasa cu o viteza de circa 47,1 km/h, nefiind elemente de natura materiala de calcul analitic.

Niciun organ de urmărire penala nu poate finaliza cercetarea penala până când nu înlătura toate incertitudinile, până  nu clarifica complet speţa sub toate aspectele.

Instanţa nu se poate substitui organului de urmărire penala, având in vedere separarea funcţiilor judiciare in procesul penal, iar in ceea ce priveşte dinamica producerii accidentului si felul cum a fost finalizata faza de urmărire penala consideră ca se impune admiterea contestaţiei si trimiterea cauzei la Parchetul de pe langa Judecătoria Ploieşti pentru completarea urmăririi penale, respectiv completarea probatoriului, prin administrarea probei cu expertiza tehnica auto.

Completul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Prahova , examinând contestaţia formulată  de către contestatorul parte civila M.P.C., prin raportare atât la susţinerile acestuia, cât şi la dispoziţiile legale incidente, constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru considerentele expuse în continuare:

Prin rechizitoriul nr. 9640/P/2015 emis la data de 19.02.2019 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti  a fost trimis în judecată inculpatul A.A.A., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art. 196 alin. 2, 3 C. pen, fiind astfel înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 25.02.2019 dosarul penal nr. 3925/281/2019.

În actul de sesizare s-a reţinut, că la data de 05.09.2015, în jurul orelor 20,50, inculpatul A.A.A. a condus autoturismul marca Peugeot 508, cu numărul de înmatriculare .........., dinspre strada Bobâlna spre strada Goleşti din Mun. Ploieşti şi, ajungând la intersecţia cu B-dul Independenţei, nu a respectat marcajul simplu longitudinal continuu dintre banda de circulaţie special destinată accesului pe direcţia în care se deplasa şi banda nr. 2 a sensului de deplasare Sud-Centru şi a pătruns, fără să se asigure corespunzător, pe banda nr. 2, în faţa motociclului marca Yamaha, cu nr. de înmatriculare ........, condus de persoana vătămată M.P.C. cu viteza de 68 km/h, apoi în banda 1, unde autovehiculele au intrat în coliziune, în urma accidentului rutier persoana vătămată suferind leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată la 200-230 zile de îngrijiri medicale şi care au determinat pierderea în totalitate a capacităţii de muncă şi încadrarea în gradul II de invaliditate.

În raport de dispoziţiile legale ce reglementează procedura în cameră preliminară, completul de cameră preliminară investit cu prezenta cauză  constată că Judecătoria Ploiesti  este competentă atât din punct de vedere material cât şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, instanţa fiind legal sesizată.

Totodată, completul de cameră preliminară constată că rechizitoriul este legal întocmit, cuprinzând conform art. 328 cod procedură penală date referitoare la faptele reţinute în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acestuia, probele şi mijloacele de probă, la profilul moral şi de personalitate ale inculpatului,  la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

În baza aceluiaşi text de lege se constată că rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior, arătându-se numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces şi locul unde urmează a fi citate.

Potrivit dispoziţiilor art. 280 cod procedură penală încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condiţiile prevăzute expres de art. 281 şi art. 282 cod procedură penală.

În temeiul art. 281 cod procedură penală determină  întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată, competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competentă, publicitatea şedinţei de judecată, participarea procurorului,  atunci când participarea sa este obligatorie, prezenţa suspectului sau a inculpatului atunci când participarea sa este obligatorie  şi asistarea de către avocat a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

Aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, cererile şi excepţiile formulate de către partea civilă nu privesc legalitatea actului de sesizare a instanţei ori legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, apreciindu-se doar că probatoriul administrat ar fi insuficient iar probele nu ar fi corect apreciate şi coroborate şi s-ar impune administrarea de probe noi.

Celelalte aspecte  din cuprinsul  cererii formulată de partea civilă nu pot fi considerate excepţii de nelegalitate a sesizării instanţei şi nici nu conduc la concluzia excluderii mijloacelor de probă, instanţa de fond apreciind în mod legal şi temeinic că acestea vizează fondul cauzei şi urmează a fi puse în discuţia părţilor cu ocazia soluţionării pe fond a cauzei. 

Judecătorul  de cameră preliminară  reaminteşte că ,  în conformitate cu  art. 342 cod procedură penală  „ obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor(....)."

Conform art. 327 Cod procedură penală, atunci când se constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate, procurorul dispune, după caz, prin actul procedural stabilit de lege trimiterea în judecată ori clasarea sau renunţarea la urmărire penală.

Din analiza textului de lege mai sus-menţionat rezultă în mod clar faptul că trimiterea în judecata poate avea loc numai în momentul în care urmărirea penală este completă şi s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului.

Completul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Prahova, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că nu au fost invocate împrejurări care să ducă la concluzia nelegalei administrări a probelor în faza de urmărire penală şi care să conducă la excluderea probelor obţinute nelegal, iar discuţiile referitoare la existenţa faptei , vinovăţie şi întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii nu pot face obiectul camerei preliminare, ci urmează a fi puse în discuţia contradictorie a părţilor în faza de cercetare judecătorească.

În mod corect a reţinut judecătorul fondului că, după începerea judecăţii, inculpatul are dreptul să conteste probele administrate în faza de urmărire penală, să solicite readministrarea acestora în faţa instanţei si administrarea de noi probatorii, dovedindu-şi astfel nevinovăţia.

Aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, completul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Prahova constată că nu a avut loc o nerespectare a unor cerinţe legale, procurorul dispunând trimiterea în judecată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, enumerate în cuprinsul rechizitoriului şi regăsite în dosarul de urmărire penală, potrivit propriului său filtru de analiză conform dispoziţiilor art. 327 cod procedură penală.

În mod corect s-a reţinut la fond că susţinerile părţii civile  vizează fondul cauzei şi interpretarea probelor administrate  în cadrul procesului penal, aspecte care reprezintă apanajul exclusiv al instanţei , neputând fi supuse analizei în faza de cameră preliminară.

Totodată,  în rechizitoriu este descrisă activitatea infracţională a  inculpatului încadrarea juridică a faptei, instanţa nefiind în imposibilitate de a stabili obiectul şi limitele judecăţii, împrejurare în care s-ar constata neregularităţi ale actului de sesizare.

Faptul că procurorul a respins prin ordonanţă cererea părţii civile de efectuare a unui nou raport de  expertiză în cadrul I.N.E.C. cu privire la dinamica producerii accidentului şi posibilităţile de evitare a impactului , nu constituie ipoteză de nelegalitate sancţionabilă în camera preliminară , efectuarea unui nou raport de expertiza  putându-se efectua în procedura de fond, iar existenţa unor contradicţii între raportul de expertiză şi raportul de expertiză extrajudiciar întocmit de inginerii N.S. şi V.L. poate fi analizată de instanţă , fiind aspect de ţine de temeinicia acuzaţiei.În consecinţă, faţă de argumentele expuse in precedent, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa  de fond a apreciat că actele de urmărire penală respectă principiul legalităţii, nefiind constatate acte de procedură penală nule sau anulabile.

În ceea ce priveşte celelalte aspecte vizând administrarea probatoriilor în faza de urmărire penală, completul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Prahova apreciază că aceste susţineri exced fazei procesuale a camerei preliminare, suficienţa sau insuficienţa probatoriilor administrate nefăcând obiectul analizei în această fază.

În consecinţă, judecătorul de cameră preliminară al judecătoriei a constatat în mod legal competenţa de soluţionare a cauzei, legalitatea sesizării, rechizitoriul îndeplinind în mod formal toate condiţiile cerute de lege, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Pentru considerentele arătate, completul  de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Prahova, în baza art. 347 c.p.p. va respinge ca nefondată contestaţia formulată de partea civilă M.P.C. împotriva încheierii nr. 152/23.04.2019 dată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Ploieşti în dosarul nr. 3925/281/2019/a1 prin care s-a dispus începerea judecăţii privind pe inculpatul A.A.A., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art. 196 alin. 2, 3 C. pen, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 19.02.2019 emis în dosarul penal nr. 9640/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti.

În baza art.275 alin.2 Cod proc. penală, obligă contestatorul parte civilă  la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat .

Domenii speta