Fond funciar – Predare teren de către Agenția Domeniilor Statului. Punere în posesie. Înaintare documentație. Emitere titlu de proprietate

Analizând cu prioritate excepția prematurității invocată de pârâta Agenția Domeniilor Statului, instanța o va respinge, având în vedere că legea nu impune reclamantei să urmeze o procedură prealabilă pentru obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului să predea terenul Comisiei Locale, ci stabilește procedura ce trebuie urmată de Comisiile locale de fond funciar și de Comisiile Județene de fond funciar. Astfel, nu există o interdicţie legală privind momentul în care reclamantele pot introduce cererea de chemare în judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

În fapt, prin sentința civilă nr. 7801/20.06.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dos. nr. 16836/245/2007, definitivă, pârâta Comisia Locală de fond funciar VL a fost obligată să întocmească documentația și să o înainteze Comisiei județene de fond funciar I, cu privire la suprafața de 19,5 ha teren, pentru emiterea unei hotărâri de validare și pârâta Comisia Județeană de fond funciar I a fost obligată să emită hotărâre de validare pentru  suprafața de 19,5 ha teren, după înaintarea documentației de către Comisia Locală de fond funciar VL, în favoarea reclamantelor HG și OA.

Prin Hotărârea nr. 1594/23.06.2009 a Comisiei județene Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a admis cererea reclamantelor HG și OA și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor pentru suprafața de 19,50 ha, teren situat pe raza comunei VL, stabilindu-se că prevederile hotărârii vor fi aduse la îndeplinire de Comisia locală de fond funciar VL, ADS Iași și OCPI Iași.

Ulterior, s-a emis reclamantelor adeverința nr. 3949/28.03.2016 prin care li s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 19,50 ha prevăzute în tabelul anexa nr. 30, la poziția nr. 1.

Prin cererea nr. 1103/29.10.2009, reclamantele au solicitat pârâtei Agenția Domeniilor Statului să pună în executare Hotărârea nr. 1594/23.06.2009 a Comisiei județene I pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Pârâta Agenția Domeniilor Statului a comunicat reclamantelor prin adresa nr. 1103/20.11.2009 că nu deține în administrare suprafețe de teren pe teritoriul administrativ al comunei VL, jud. Iași, precizând că a solicitat instituției Prefectului Județului Iași să comunice comisiile locale de fond funciar care au finalizat toate cererile de fond funciar, punerile în posesie, pentru a se repartiza suprafețele de teren rămase altor comisii de fond funciar care sunt în deficit de teren.

Potrivit adresei nr. 11888/03.10.2006 comunicată pârâtei Agenția Domeniilor Statului de Direcția pentru coordonarea și controlul aplicării legislației din domeniul restituirii proprietății funciare, în baza art. 10 alin. 4 și 5 din HG nr. 890/2005, „terenurile deținute de Agenția Domeniilor Statului sunt terenuri disponibile și vor trebui puse la dispoziția comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată în vederea aplicării legilor fondului funciar.”

Prin adresa nr. 1962/11.08.2009, pârâta Comisia locală de fond funciar VL a comunicat Instituției Prefectului Județului I că terenul – vechiul amplasament a fost atribuit și ocupat în totalitate înainte de anul 2004.

Prin adresa nr. 877/23.02.2010, pârâta Comisia locală de fond funciar VL a comunicat Instituției Prefectului Județului I că a solicitat pârâtei Agenția Domeniilor Statului punerea la dispoziție a suprafeței de 19,5 ha, în vederea întocmirii documentației cadastrale în vederea întocmirii titlului de proprietate, pârâta ADS fiind cea care nu a pus la dispoziție terenul solicitat.

Prin adresa nr. 3074/27.05.2010, pârâta Comisia locală de fond funciar VL a comunicat către pârâta Agenția Domeniilor Statului Iași că revine cu solicitarea suprafeței de 19,5 ha teren, pentru a putea efectua punerea în posesie a reclamantelor.

Conform expertizei efectuate în dos. nr. 16836/245/2017, vechiul amplasament al terenului revendicat de reclamante nu este liber, ci a fost retrocedat altor persoane.

Comisia locală de fond funciar VL nu deține în rezervă teren suficient pentru punerea în posesie a reclamantelor.

În drept, potrivit art. 8 din Legea 18/1991 (1) Stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se gasesc in patrimoniul cooperativelor agricole de productie se face in conditiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, iar in art. 1 din Legea 1/2000 se arata ca, persoanele fizice si persoanele juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si pentru terenurile forestiere, in termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate in conditiile prevazute de prezenta lege.

Potrivit art. 33 din Legea 1/2000, cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se considera a fi depuse in termen chiar daca acestea au fost depuse la alte comisii decat cele competente potrivit legii. Aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, instiintand despre acest lucru si persoanele indreptatite.

De asemenea, conform  disp. art. 5 din HG 890/2004,  Comisiile comunale, stabilesc marimea si amplasamentul suprafetei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente si consemneaza in scris acceptul fostului proprietar sau al mostenitorilor acestuia pentru punerea in posesie pe alt amplasament cand vechiul amplasament este atribuit in mod legal altor persoane, intocmesc situatii definitive, potrivit competentelor ce le revin, privind persoanele fizice si juridice indreptatite sa li se atribuie teren, cu suprafata si amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare si parcelare intocmit, inainteaza si prezinta spre aprobare si validare comisiei judetene situatiile definitive, impreuna cu documentatia necesara, precum si divergentele produse si consemnate la nivelul acestor comisii, pun in posesie, prin delimitare in teren, persoanele indreptatite sa primeasca terenul, completeaza fisele de punere in posesie a acestora, dupa validarea de catre comisia judeteana a propunerilor facute, si le inmaneaza titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin.

Potrivit disp. art. 6 lit. e din HG 890/2005, comisiile judetene de fond funciar valideaza sau invalideaza propunerile comisiilor locale, iar  conform disp. art. 6 lit. f coroborat cu  art.36 alin.1 din HG 890/2005, pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor, comisia judeţeană emite titlurile de proprietate.

Din prevederile legale anterior enunțate rezultă faptul că legile adoptate in materia fondului funciar, respectiv Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000 au instituit o procedura speciala de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizata cu emiterea titlului de proprietate.

Art. 12 din Legea nr. 165/2013 prevede că „(1) În situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine: a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, de staţiuni de cercetare ori de alte instituţii publice;c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de staţiuni de cercetare ori de instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ”.

Conform art. 3 alin. 3 din Legea nr. 268/2001 „Terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale”.

Art. 7 alin. 7 din Legea nr. 268/2001 „Agenţia Domeniilor Statului, împreună cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a celor îndreptăţiţi.”

Art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 268/2001 „Agenţia Domeniilor Statului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, are următoarele atribuţii: exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului privat al statului.”

Conform art. 47 din HG nr. 890/2005 „În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare şi conform art. 9 şi 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, cu modificările şi completările ulterioare, terenurile care fac obiectul retrocedării drepturilor proprietarilor, conform Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, se vor preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a celor îndreptăţiţi, în cel mult 30 zile de la comunicarea hotărârii însoţită de documentaţia care a stat la baza acesteia. (2) Comisia judeţeană comunică hotărârea şi documentaţia necesară, în termen de 10 zile de la validarea propunerii, comisiei locale de fond funciar.”

Analizând dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța constată că, pentru a se fi respectat dreptul de proprietate al reclamantelor, era necesară colaborarea celor 3 pârâte: Agenția Domeniilor Statului, Comisia Locală de fond funciar VL și Comisia Județeană de fond funciar I. Acestea, în calitate de reprezentante a puterii statului erau obligate ca, cu respectarea atribuțiilor prevăzute de lege să conlucreze pentru a se asigura că scopul legii este atins și că reclamantele se pot bucura de dreptul de proprietate ce le-a fost recunoscut anterior prin Hotărârea nr. 1594/23.06.2009 a Comisiei județene I pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Or, analizând situația de fapt, pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile, astfel că, deși reclamantelor li s-a recunoscut dreptul de proprietate în anul 2009, aproape 10 ani mai târziu acestea nu au fost puse în posesie cu privire la terenul în suprafață de 19,5 ha și nu li s-a emis titlul de proprietate.

În ceea ce o privește pe pârâta Agenția Domeniilor Statului, instanța constată că aceasta a manifestat o atitudine de pasivitate, deși încă din data 29.10.2009, reclamantele i-au solicitat să pună în executare Hotărârea nr. 1594/23.06.2009 a Comisiei județene I pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. A ignora acest aspect zece ani mai târziu, prin absolvirea de orice vină a pârâtei, pe motivul că alte instituții ale statului nu și-au îndeplinit propriile obligații ar însemna o nouă încălcare a drepturilor reclamantelor.

În opinia instanţei, această soluţie se impune şi prin raportare la dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, nerezolvarea cererii reclamantelor fiind de natură a aduce atingere dreptului de proprietate al acestora, drept de proprietate recunoscut de legiuitor .

Astfel,  Curtea Europeană pentru Drepturile Omului,  în cauza Cauza Dorneanu împotriva României (Cererea nr. 1818/02), referindu-se la recunoaşterea dreptului de proprietate în favoarea unei persoane a reţinut, pe de o parte că :  “....a creat în beneficiul reclamantei « speranţa legitimă » de a fi efectiv pusă în posesia terenurilor litigioase şi de a obţine titlul de proprietate asupra lor (a se vedea, mutatis mutandis, Abăluţă împotriva României, nr. 77195/01, paragraful 55, 15 iunie 2006 şi Tacea împotriva României, nr. 746/02, paragraful 37, 29 septembrie 2005). În aceste condiţii, creanţa sa este suficient stabilită pentru a constitui o « valoare patrimonială » care implică aplicarea garanţiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1….” iar pe de altă parte :” …în prezent reclamanta se află în posesia unui titlu de proprietate, Curtea consideră că din cauza întârzierii în executare, ea a suferit un prejudiciu ce decurge din faptul că timp de peste doi ani ea nu a putut beneficia pe deplin de toate atributele dreptului de proprietate (a se vedea, mutatis mutandis, Sabin Popescu citat anterior, paragrafele 80-81)…”

Raportându-ne strict la prezenta speţă, putem observa că reclamantele nu se află doar  în prezenţa unei speranţe legitime, ci chiar a unui drept de proprietate, drept de proprietate ce a făcut obiectul verificării înainte de emiterea hotărârii de validare, astfel că prin nesoluționarea cererii, reclamantele nu pot beneficia de atributele acestui drept de proprietate  .

Mai mult decât atât, în aceeaşi materie a fondului funciar Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a condamnat din nou România, în cauzele Viaşu c. României, Faimblat c. României şi Katz c. Românei, remarcând cã procedurile administrative pe care le au la dispoziţie persoanele îndreptãţite la restituirea proprietãţilor, nu sunt eficiente, din cauzele ajunse în faţa Curţii putându-se concluziona, printre altele, cã existã o practicã larg rãspânditã în cadrul autorităţilor administrative de a nu răspunde în termenele legale sau, cel puţin, într-un termen rezonabil conform jurisprudenţei Curţii, cererilor de restituire a imobilelor, iar instanţele nu analizeazã şi nu sancţioneazã activitatea organelor administrative constituite special pentru punerea în aplicare a legilor de restituire a proprietãţilor (a se vedea în acest sens, spre exemplu, alineatele 33 şi 49 din hotãrârea datã în cauza Faimblat c. României, din data de 13 ianuarie 2009).

De asemenea, instanţa reţine şi  Hotărârea Curţii Europene dată  în cauza Ioan  c. României, în care s-a reţinut  că autorităţile cărora le revin atribuţii în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilităţi în cazul în care, prin acţiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1.

Față de cele menționate mai sus, instanța urmează să admită în parte cererea reclamantelor și să dispună obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului să predea Comisiei comunale VL teren în suprafață de 19,50 ha, de aceeași categorie de folosință ca cel situat pe vechiul amplasament, pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene I nr. 1594/23.06.2009, obligarea Comisiei Locale VL să le pună în posesie cu suprafața de 19,50 ha și să înainteze Comisiei județene I documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru această suprafață, după predarea terenului de către pârâta Agenția Domeniilor Statului, obligarea Comisiei Județene I să emită titlul de proprietate pentru suprafața de teren menționată, după primirea documentației de la pârâta Comisia Locală de Fond Funciar VL.

Instanța nu poate admite cererea reclamantelor de a primi teren  de aceeași valoare comercială ca cel situat pe vechiul amplasament, având în vedere că legea nu prevede o astfel de posibilitate, ci stabilește doar categoria de folosință.

Având în vedere că instanța va admite în parte cererea reclamantelor, în temeiul art. 453 C. pr. civ., va obliga pârâtele, în solidar, să le plătească reclamantelor suma de 1100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial achitat conform chitanțelor depuse la dosar.

Domenii speta

Spete similare