Ordonanță președințială - autoritatea părintească, dreptul de a avea relații personale cu minorul, locuința minorului

Din  căsătoria  părţilor a rezultat minora PMM, născută la data de 5 noiembrie 2009.

Pe rolul Judecătoriei Iaşi este înregistrat dosarul nr. ...  având ca obiect divorţ,  exercitarea autorităţii părinteşti, stabilire domiciliu minor, pensie de întreţinere.

Astfel cum rezultă din declaraţia martorei  propusă  de  parata reclamantă,  naşa de botez a fetiţei,  părţile au locuit împreună pană în decembrie 201 ,  când, de frica soţului care  bătea şi o umilea pe parată, acesta au fost nevoite să părăsească domiciliul comun.

Aceeaşi martoră  arată că ştie de la  parata, fratele acesteia dar şi de la minoră că paratul o lovea pe minoră, o forţa pe fetiţă să facă gimnastică , în prezent  fetița este speriată , are coşmaruri noaptea , refuză să-l vadă pe tată. In perioada în care mama era plecată la muncă în Scoţia, minora a rămas împreună cu tatăl său  perioadă în care pârâtul a  mai lovit-o pe minoră, purtându-se urat cu fetiţa forţând-o să facă gimnastică. De când minora a fost luată la locuinţa reclamantului parat ,  este liniştită , în prezent fiind bine îngrijită.

 Fiind audiată în Camera de Consiliu ,  minora a arătat că dorește să locuiască în continuare alături de mama sa. 

Conform art.997 C.proc.civ., instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În raport de aceste dispoziţii legale, pentru a fi admisibilă, cererea de ordonanţă preşedinţială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurii solicitate a se lua pe această cale, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului.

În cauza de faţă, instanţa apreciază că aceste condiţii sunt îndeplinite.

Când se examinează dacă sunt întrunite condiţiile art.997 C.proc.civ., trebuie apreciat interesul minorului, vârsta acestuia, sexul, posibilităţile materiale ale părinţilor, comportarea acestora, ataşamentul şi interesul pentru copil.

Astfel, natura relaţiilor în discuţie reclamă intervenţia urgentă a instanţei, în condiţiile imposibilităţii reale de colaborare a părţilor în ceea ce priveşte situaţia minorei, imposibilitate determinată de situaţia conflictuală existentă între cei doi soţi.

Caracterul vremelnic al măsurii solicitate este relevat de modul de formulare al cererii, respectiv până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. ...  , înregistrat pe rolul Judecătoriei Iaşi.

Cea de-a treia condiţie este ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului. Instanţa nu are de cercetat fondul cauzei, ci numai să facă o examinare sumară asupra aparenţei dreptului.

Astfel, reţine instanţa că autoritatea părintească reprezintă, astfel cum prevede art.483 C.civ., ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.

Aceasta semnifică faptul că părinţii vor decide împreună măsurile de luat pentru asigurarea sănătăţii, educaţiei şi, în general, orice este de întreprins pentru dezvoltarea copilului, în timp ce, pentru actele curente de zi cu zi, va decide părintele la care locuieşte copilul.

Dispoziţiile art.36 al.7 din Legea nr.272/2004 prevăd că se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

În condiţiile în care, din cauza stării conflictuale, părţile se află în imposibilitate de comunicare, pârâtul are un comportament violent atât faţă de parată cat şi faţă de minoră , instanţa apreciază că părinţii nu ar putea decide împreună măsurile pentru asigurarea sănătăţii, educaţiei şi, în general, orice ar fi de întreprins pentru dezvoltarea minorei, astfel că interesul superior al acesteia impune ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către parată reclamantă, provizoriu, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. ..., înregistrat pe rolul Judecătoriei Iaşi.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind stabilirea locuinţei minorei, instanţa are în vedere că din decembrie 2018 minora locuieşte împreună cu mama şi aceasta îi poate oferi condiţii materiale bune şi un mediu afectiv şi cognitiv de natură să îi asigure dezvoltarea fizică, intelectuală şi îndrumarea morală, vârsta de 9 ani, nevoia de îngrijire şi afecţiune din partea mamei, nevoia de stabilitate şi echilibru, nevoile fizice, emoţionale şi psihologice specifice vârstei, , comportamentul violent al paratului precum şi concluziile raportului de anchetă socială, instanţa apreciază că este în interesul minorei ca locuinţa acesteia să fie stabilită la mama, provizoriu, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. ...  înregistrat pe rolul Judecătoriei Iaşi.

Cu privire la capătul de cerere subsidiar , formulat de reclamantul  pârât având ca obiect stabilire program legături personale cu minora  instanţa reţine că art.920 N.C.proc.civ. prevede expres cazurile în care urgenţa este prezumată, iar stabilirea programului de legături personale nu se numără printre ele, astfel că, deşi pe rolul instanţei este înregistrat dosarul având ca obiect divorţ, se impune analizarea acestei condiţii de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale.

Caracterul vremelnic al măsurii solicitate este relevat de modul de formulare al cererii, respectiv până la soluţionarea cauzei având ca obiect divorţ, înregistrat pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. 35787/245/2018 .

Art. 262 alin.2 din Noul Cod Civil reglementează pentru copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei, dreptul de a avea legături personale cu aceștia şi totodată că exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului, iar  art. 496 alin. 5 din Noul Cod Civil prevede că părintele la care copilul nu locuiește in mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia.

Potrivit art. 17 al.1 din Legea nr. 272/2004, republicată, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii.

Conform dispoziţiilor art.18 al.1 din Legea nr. 272/2004, republicată, relaţiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;

d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.

Convenţia europeană a drepturilor omului înscrie distinct viaţa familială printre drepturile persoanei care se bucură de protecţia acordată de art.8. Curtea europeană a decis că legăturile personale între părinte şi copilul său reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, chiar dacă relaţia dintre părinţi s-a rupt.

Notează instanţa că interesul superior al minorilor reclamă ca aceasta să crească înconjurată de dragostea, grija şi afecţiunea  ambilor părinţi, chiar dacă aceştia au decis să se despartă. Părintele cu care copilul nu locuieşte în mod statornic trebuie să aibă un drept de interacţiune cu copilul rezonabil, constant şi frecvent.

De asemenea, reţine instanţa că părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, astfel cum prevede art.18 alin.3 din Legea 272/2004.

Prin stabilirea unui program de legături personale ale tatălui cu minora, se pot crea condiţiile consolidării  relaţiei tată -fiică, fiind imperios necesară dezvoltarea unei relaţii de ataşament securizant cu minora.

Măsura solicitată de reclamantul  pârât nu este de natură a prejudeca fondul, având în vedere că instanţa verifica doar aparenta dreptului, pentru a se evita paguba iminentă, iar măsura va fi dispusă până la data soluţionării definitive a procesului de divorţ.

Având în vedere că în prezent minora are o atitudine de respingere a tatălui  , eventualele dificultăţi de acomodare a minorei  trebuie analizate în raport cu importanţa protejării dreptului copilului de a fi apropriat de ambii părinţi şi al tatălui de a veghea la creşterea şi educarea acestuia,  instanța apreciază că se impune ca exercitarea de către tată a dreptului de a avea relaţii personale cu minora  să se realizeze gradual, de o manieră care să permită minorei să reia legătura afectivă cu tatăl acestuia fără a fi afectată negativ dezvoltarea acesteia . Astfel, fiind îndeplinită condiţia aparenţei dreptului, faţă de considerentele ce preced, instanţa va încuviinţa ca reclamantul pârât să aibă legături personale cu minora şi va stabili următorul program:

- în prima şi a treia săptămână din lună,  în ziua de vineri , între orele 16.00-19.00  într-un loc public,

-în a doua şi a patra săptămână din lună în ziua de miercuri între orele 16.00-19.00  într-un loc public.

Instanţa va obliga parata reclamantă să plătească reclamantului parat  cheltuieli de judecată în valoare de 500  lei onorariu avocat parţial şi va lua act că parata reclamantă a solicitat plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare