Anulare proces verbal de contravenţie. Excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Hotărâre 1136 din 19.02.2020


Deliberând asupra excepţiei invocate, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 31907/299/2019 la data de 25.10.2019, petenta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata AN, anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. 19516/28.08.2019.

La data de 20.12.2019, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, arătând că, în temeiul art. 23 din Legea nr. 102/2005, este competent a soluţiona cauza Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal.

Prin răspunsul la întâmpinare, depus la dosar la data de 22.01.2020, petenta a solicitat respingerea excepţiei invocate, arătând că, potrivit art. 13 din Legea nr. 506/2004, în speţă sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 2/2001, conform cărora plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

La termenul din data de 19.02.2020, instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Analizând excepţia invocată, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de sancţionare a contravenţiei nr. 19516/28.08.2019 petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 506/2004.

Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competenţa teritorială de soluţionare a plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor aparţine judecătoriei în raza căreia a fost săvârşită contravenţia.

Conform art. 13 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 506/2004, (5) constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-j) şi l)-q) şi aplicarea sancţiunilor se fac de personalul împuternicit în acest scop al ANSPDCP. (6) În măsura în care prin prezenta lege nu se prevede altfel, contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 102/2005, în cazul prelucrărilor care intră în competenţa de control a Autorităţii naţionale de supraveghere, cu excepţia celor transfrontaliere, constatarea faptelor şi aplicarea măsurilor prevăzute la art. 15 alin. (1) şi (2) se fac prin proces-verbal de constatare/sancţionare încheiat de personalul de control.

Conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 102/2005, contestarea actelor emise de Autoritatea naţională de supraveghere în activitatea de control şi de soluţionare a plângerilor se efectuează potrivit art. 17 şi 21.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 102/2005, împotriva procesului-verbal de constatare/sancţionare şi/sau a deciziei de aplicare a măsurilor corective, după caz, operatorul sau persoana împuternicită de operator poate introduce contestaţie la secţia de contencios administrativ a tribunalului competent, în termen de 15 zile de la înmânare, respectiv de la comunicare. Hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia poate fi atacată numai cu apel. Apelul se judecă de curtea de apel competentă. În toate cazurile, instanţele competente sunt cele din România.

Coroborând dispoziţiile legale antemenţionate, instanţa apreciază că Legea nr. 102/2005 - ulterioară Legii nr. 506/2004 şi care cuprinde reglementări privind organizarea şi funcţionarea organului abilitat de lege să constatate şi să sancţioneze contravenţia prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 506/2004 - conţine dispoziţii speciale şi derogatorii care instituie competenţa tribunalului de a soluţiona plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal prin care a fost sancţionată contravenţia antemenţionată.

În consecinţă, faţă de caracterul absolut al normei de competenţă materială, derivând din dispoziţiile art. 129 alin. (1) pct. 2, art. 132 alin. (1) şi (3)  C. proc. civ. raportate la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 102/2005, instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi va declina, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţie de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată.