Contestatie act administrativ fiscal - drept deducere tva

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2019:185.000936

Dosar nr. ...

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA Nr. 936/2019

Şedinţa publică de la 18 Iunie 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE ...

Grefier ...

Pe rol, pronunţarea asupra cauzei privind pe reclamanta S.C. ....S.A., în contradictoriu cu pârâţii ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII CONSTITUITĂ LA NIVELUL REGIUNII CRAIOVA şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA, având ca obiect anulare act administrativ-fiscal.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 111.06.2019, fiind consemnate în Încheierea de şedinţă din data respectivă, parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând constată că:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. ...., în data de ..., reclamanta S.C. ... S.A. a chemat în judecată pe pârâţii ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII CONSTITUITĂ LA NIVELUL REGIUNII CRAIOVA şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA, solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei nr. ...., anularea parţială a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite in cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. ... - emisa in baza raportului de inspecţie fiscala nr .... -, pentru suma de 630.270 lei reprezentând T.V.A. -, precum şi  anularea parţiala a Deciziei referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr. .... - pentru suma de 3.782 lei reprezentând accesorii.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a învederat faptul că reclamanta deţine in proprietate activul „Centrul Comercial ....” iar, in perioada 2014 - 2016 a derulat un amplu program de modernizare: „Reconfigurarea, reabilitarea interioara a Centrului Comercial .... si remodelarea faţadelor clădirii”, având ca obiectiv implementarea unui nou concept de centru comercial.

În luna aprilie a anului 2015, societatea-reclamantă a încheiat contractul de închiriere nr. ...., cu renumitul brand de fashion H&M (S.C. Hennes & Mauritz S.R.L.), pentru o suprafaţa de circa 20 % din suprafaţa închiriabila, pe o durata iniţiala de cinci ani, cu posibilitatea prelungirii in funcţie de opţiunea chiriaşului. Acest contract a fost încheiat in baza studiilor de piaţa efectuate anterior modernizării Centrului Comercial ...., din care a rezultat ca punctul slab al Centrului îl constituie absenta unor chiriaşi ancora pe segmentul fashion si lipsa segmentului de entertainment si petrecere a timpului liber.

Reclamanta a menţionat că spaţiul închiriat s-a predat la roşu, iar chiriaşul a asigurat amenajarea acestuia pe baza proiectelor si a standardelor proprii - conform art. 1 pct. 14 din contractul de închiriere. Potrivit "uzanţelor naţionale si internaţionale", prin contract părţile au convenit ca proprietarul sa contribuie la costurile de amenajare a spaţiului - art. 1 pct. 18 stabilind „Proprietarul va plăti chiriaşului suma de 705.000 Euro (fără T.V.A.), reprezentând contribuţia Proprietarului la lucrările de amenajare a Spaţiului. Pentru evitarea oricărui dubiu, Chiriaşul este responsabil pentru întreţinerea si repararea tuturor finisajelor interioare/lucrărilor efectuate de acesta in conformitate cu prezentul articol si in conformitate cu Anexa 4.1. De asemenea, părţile convinin mod expres si confirma ca toate finisajele interioare/lucrări/echipamente/bunuri mobile incluse/montate in incinta spaţiului de către Chiriaş, înainte si după data livrării spaţiului către Chiriaş, daca este cazul, sunt proprietatea Chiriaşului si vor fi utilizate de către Chiriaş, împreuna cu si in aceleaşi condiţii ca spaţiul si ca parte a spatiilor, după caz, fără nicio plata suplimentara de chiriaş pentru întreaga perioada a contractului si orice prelungire a acesteia. Părţile convin ca valoarea contribuţiei Proprietarului sa fie tratata astfel: a) Suma de 352.000 Euro (exclusiv T.V.A.) se va plăţi de către Proprietar la data de predare a spaţiului către Chiriaş, în baza facturii emise de acesta; b) Suma de 352.000 Euro (exclusiv T.V.A.) se va achita de către Proprietar eşalonat, in 60 (şaizeci) de rate egale aferente primilor 5 (cinci) ani contractuali, urmând a se efectua o compensare cu sumele datorate de Chiriaş cu titlu de plăţi parţiale ... Pentru evitarea oricărui dubiu, suportarea de către Proprietar a unei părţi din valoarea lucrărilor de amenajare realizate de către Chiriaş in spaţiul închiriat reprezintă un stimulent acordat de Proprietar pentru atragerea Chiriaşului in proiect”.

De asemenea, conform art. 18 pct. 2, toate amenajările imobile realizate pe seama acestei contribuţii revin proprietarului la încetarea, indiferent de motiv a contractului: „înainte de restituirea Spaţiului, Chiriaşul va îndepărta echipamentele mobile proprietatea sa si elementele de publicitate din Spaţiu. Daca Chiriaşul nu îndepărtează elementele mai sus menţionate in termen de 45 de zile de la data expirării Contractului, aceste elemente vor trece in proprietatea Proprietarului, fără alta plata suplimentara către Chiriaş. Proprietarul nu ii poate cere Chiriaşului plata costurilor pentru îndepărtarea acestor elemente. Chiriaşul va avea dreptul sa îndepărteze acele îmbunătăţiri si investiţii din Spaţiu pentru care nu a fost remunerate prin contribuţia de fit-out a Proprietarului si care nu sunt imobile prin incorporare. Îmbunătăţirile si amenajările realizate în Spaţiu pe seama contribuţiei de fit-out a Proprietarului se transfera cu titlu gratuit acestuia”.

În luna martie a anului 2016, societatea-reclamantă a înregistrat in evidenta contabila facturile emise de S.C. Hennes & Mauritz S.R.L., in baza art. 18 din contractul de închiriere, si a dedus TVA in suma totala de 630.270 lei, după cum urmează: pentru factura nr. .... - în valoare totala de 1.890.810 lei -, T.V.A. in sumă de 315.135 lei, aceeaşi valoare a T.V.A.-ului  fiind aferentă şi facturii nr. .... (în valoare totala de 1.890.810 lei).

Prin Decizia de impunere nr. ... - adoptată în baza raportului de inspecţie fiscala nr. .... -, s-a considerat că reclamanta a dedus necuvenit T.V.A. in suma de 630.270 lei aferenta facturilor menţionate anterior, reclamanta fiind obligată la plata respectivei sume, cu titlu de T.V.A. suplimentară. Organele fiscale au apreciat ca S.C. Hennes & Mauritz S.R.L. a emis în mod eronat facturile înscriind TVA, deoarece respectiva societate nu a realizat o operaţiune impozabila din punct de vedere al taxei, in sensul art. 268 alin 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal.

Împotriva Deciziei de impunere anterior menţionată societatea-reclamantă a formulat Contestaţie însă, prin Decizia nr. ..., pârâta D.G.R.F.P. Craiova a respins respectiva contestaţie, ca fiind neîntemeiata. Totodată, a fost respinsa si contestaţia formulata împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr. ... - conform principiului „accesorium sequitur principale”.

În opinia reclamantei, toate actele administrativ-fiscale sunt întocmite în mod netemeinic.

Astfel, organele fiscale au considerat ca S.C. Hennes & Mauritz S.R.L. nu trebuia sa emită cele doua facturi - deoarece lucrările de modernizare aparţin respectivei societăţi pana la sfârşitul contractului încheiat cu reclamanta -, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 268 alin 1 lit. a) şi art. 270 alin 1 din Legea nr. 227/2015 pentru considerarea T.V.A.-ului aferent celor doua facturi ca fiind deductibil.

În Decizia de soluţionare a Contestaţiei s-a menţionat că „plata unor sume de bani intre societăţi nu atrage in mod automat aplicarea TVA. Se supun impozitării cu TVA doar operaţiunile care reprezintă o livrare de bunuri sau prestare de servicii, respectiv operaţiunile care implica o legătură directa intre tranzacţie si plata respectiva. Acceptarea încheierii unui contract de închiriere de chiriaş in schimbul unei contribuţii din parte proprietarului acordata in scopul atragerii acestuia sau in considerarea suportării de către proprietar a costurilor (in tot sau in parte) aferente lucrărilor de amenajare care vor rămâne in proprietatea chiriaşului nu echivalează cu o livrare de bunuri sau prestare de servicii realizata de chiriaş”.

Reclamanta a specificat că "tratamentul fiscal" stabilit pentru operaţiunea consemnata in facturile anterior menţionate este vădit eronat, întrucât se bazează pe calificarea greşita a operaţiunii facturate, rezultat al interpretării greşite a clauzelor contractului de închiriere.

Astfel, din interpretarea literala a art. 1 pct. 18 este evident că S.C. Hennes & Mauritz S.R.L. nu a facturat „lucrări de modernizare” – aşa cum consideră pârâţii.

Conform pct. 3 alin. 2 din H.G. nr. 1 /2016 „condiţia referitoare la plată prevăzută la art. 268 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal implică existenţa unei legături directe între operaţiune şi contrapartida obţinută. O livrare de bunuri sau o prestare de servicii este impozabilă în condiţiile în care această operaţiune aduce un avantaj clientului, iar contrapartida obţinută, este aferentă avantajului primit ...”

Codul fiscal (art. 270) defineşte livrarea de bunuri ca fiind transferul dreptului de a dispune de bunuri ca un proprietar; in ceea ce priveşte prestarea de servicii, art. 271 din acelaşi Cod o defineşte orice operaţiune care nu este livrare de bunuri.

Reclamanta a pretins că "ideea centrala care se deprinde" din aceste prevederi este aceea ca prestarea de servicii are un "continuţ foarte larg", depăşind sfera înţelesului comun al termenului (antrepriza din Codul Civil). Din enumerarea cu caracter nelimitativ regăsită la art. 271 alin. 3, se observa ca este considerat prestare de servicii inclusiv angajamentul unei persoane de a nu face ceva (de a nu desfăşura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acţiune ori o situaţie).

Noţiunea „prestare de servicii cu plata” presupune existenta unei legături directe intre serviciul prestat si contravaloarea primita, in sensul ca operaţiunea aduce un avantaj clientului, iar contrapartida obţinuta este aferenta avantajului primit.

Calificarea operaţiunii de către organele fiscale ca fiind neimpozabila din punct de vedere al TVA este "nelegala si netemeinica", întrucât nu au avut in vedere faptul ca societatea-reclamantă a plătit stimulentul (contrapartida), pentru a obţine de la S.C. Hennes & Mauritz S.R.L. angajamentul acestuia de a încheia contractul de închiriere, in considerarea renumelui respectivei societăţi si a potenţialului de a atrage alţi chiriaşi (avantajul).

Reclamanta a făcut referire şi la considerentele Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) in cauza C- 409/98 (Commissioners of Customs & Excise v Mirror Group) - paragrafele 26 si 27 -, şi a menţionat că, potrivit disp. art. 11 alin. 11 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal „în domeniul taxei pe valoarea adăugată şi al accizelor, autorităţile fiscale şi alte autorităţi naţionale trebuie să ţină cont de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene”.

Or, în cauza anterior menţionată, s-au statuat următoarele: „În ceea ce priveşte încadrarea ca prestare de servicii, trebuie subliniat faptul ca o persoana impozabila care doar plăteşte o suma de bani datorata in legătură cu o prestare de servicii sau se angajează sa facă acest lucru, nu va face o prestare de servicii in sensul articolului 2 (1) din directiva a şasea. Rezulta ca un locatar care se angajează, chiar si in schimbul unei remuneraţii de la proprietar, sa devină chiriaş si sa plătească chiria, in măsură in care aceasta acţiune este in cauza, nu face o prestare de servicii către proprietar. Totuşi, viitorul chiriaş efectuează o prestare de servicii cu titlu oneros daca proprietarul, considerând ca prezenta unui chiriaş de tip ancora („ancora tenant") in clădirea ce conţine spatiile închiriate, va atrage si alţi chiriaşi, ar face o plata cu titlu de preţ in schimbul angajamentului viitor al chiriaşului de a-si transfera activitatea in clădirea in cauza. In aceste circumstanţe, angajamentul unui astfel de chiriaş poate fi calificat ..., ca o prestaţie impozabila de servicii de publicitate. ”

Aşadar, din considerentele Hotărârii CJUE rezulta ca, in cazul in care chiriaşul se califica drept „chiriaş de tip ancora”, de natura a atrage alţi chiriaşi, angajamentul Chiriaşului de a încheia contractul de închiriere constituie un serviciu de publicitate in favoarea Proprietarului, in schimbul stimulentului plătit de acesta din urma. In acest caz, Chiriaşul realizează o operaţiune impozabila taxabila, pentru care Chiriaşul are obligaţia de a colecta TVA.

De altfel, acesta este si punctul de vedere al direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului de Finanţe - exprimat in anul 2015, la solicitarea Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor (Decizia nr. ...).

Relativ la conceptul de „chiriaş ancora (anchor tenant)” si conceptul de „stimulent” acordat chiriaşului (inducement payment), in condiţiile in care in legislaţia romana civila si fiscala nu oferă definiţii legale, reclamanta a făcut următoarele precizări:

- aceste concepte sunt regăsite in practica comerciala internaţionala in domeniul închirierilor proprietăţilor imobiliare, de unde au fost preluate si in contractele de închiriere încheiate de proprietari romani, in considerarea principiului libertăţii de a contracta. Totodată, cele doua concepte se regăsesc in decizia CJUE pronunţata in cauza C-409/98.

- în practica comerciala internaţionala (in cazul in care proprietatea imobiliara este un Centru comercial), chiriaşul ancora („anchor tenant”) este denumirea comerciala pentru un chiriaş de renume aflat într-un centru comercial (de regula un mare retailer) căruia proprietarul i-a închiriat strategic un spaţiu pentru a atrage cumpărători in centru comercial, in scopul de a motiva alţi chiriaşi (magazine mici, frizerii, saloane de cosmetica, farmacii, etc.) sa închirieze spatii.

- în practica de pe piaţă se întâlnesc stimulente acordate de proprietar chiriaşului ancora constând in: contribuţie la costurile aferente lucrărilor de amenajare a spaţiului pentru aducerea acestuia la specificaţiile dorite de chiriaş şi/sau perioade de scutire de la obligaţia de plată a chiriei, corespunzătoare perioadei necesare chiriaşului pentru amenajarea şi mutarea în noul spaţiu sau perioade fixe din fiecare an în care sarcinile financiare ale chiriaşului pot fi astfel facilitate.

- contraprestaţia pe care o obţine proprietarul constă în capacitatea chiriaşului de a mări valoarea proiectului imobiliar prin simpla sa prezentă în clădirea închiriată: renumele chiriaşului ancora atrage alţi clienţi în clădire, ceea ce conduce la creşterea vizibilităţii si atractivităţii complexului imobiliar, si la creşterea gradului de ocupare.

Pentru a se adapta acestei noi realităţi economice, legiuitorul roman a introdus in legislaţia contabila (pct. 221-224 din OMFP nr. 1802/2014 - pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate) tratamentul contabil al diverselor tipuri de stimulente acordate de proprietar chiriaşilor, atat din perspectiva chiriaşului (beneficiar al stimulentului), cat si al proprietarului. Pct. 221 cuprinde într-o enumerare exemplificativa tipuri de stimulente care pot acordate pentru încheierea sau renegocierea contractelor de închiriere „Exemple de astfel de stimulente sunt plata unui avans în numerar către locatar sau rambursarea ori asumarea de către locator a costurilor locatarului (cum ar fi costuri de reamplasare, modernizări ale activului în regim de leasing şi costuri aferente unui angajament anterior de contract de leasing al locatarului). Alternativ, se poate conveni ca, în perioadele iniţiale ale duratei contractului de leasing, locatarul să plătească o chirie mai mică sau să nu plătească deloc.”

 Din Decizia CJUE pronunţata in cauza C-409/98, rezulta ca atributul principal al chiriaşului ancora este acela ca prezenta sa in clădire este de natura sa atragă alţi chiriaşi.

 Or, S.C. Hennes & Mauritz S.R.L. se califica drept „chiriaş ancora”, avand in vedere următoarele:

- din informaţiile aflate pe site-ul societăţii rezulta ca Grupul H&M reprezintă un cunoscut lanţ de magazine de îmbrăcăminte pentru femei, bărbaţi, adolescenţi şi copii, originar din Suedia, care promovează conceptul de fast-fashion. Acest termen este folosit pentru a descrie colecţii de îmbrăcăminte care se bazează pe cele mai noi tendinţe în modă, prezentate de marii designeri, dar care sunt create şi produse rapid, la preturi convenabile;

- încă de la înfiinţare, a început un proces de extindere pe piaţa mondiala de retail, in prezent Grupul deţinând magazine pe pieţe din întreaga lume (Europa, SUA, Africa, America de Sud, Australia, Noua Zeelanda, Orientul Mijlociu, Asia).

- H&M este al treilea mare retailer de îmbrăcăminte la nivel mondial, după grupul american Gap si Inditex din Spania (sursa: www.wallstreet.ro).

- din studiul de piaţa întocmit de Colliers International (consultant in domeniul imobiliar) in anul 2014, la cererea societăţii-reclamante, rezulta următoarele: in analiza SWOT a Centrului Comercial Mercur, s-a identificat ca fiind un punct slab „lipsa unor ancore de fashion puternice”; în elementele preliminare se arata ca noul concept se va axa in principal pe o serie de elemente, unul dintre acestea fiind „atragerea câtorva magazine ancora de îmbrăcăminte/încălţăminte /sport (3/4 magazine cu suprafeţe cuprinse intre 500-1000 mp) numărul si locaţia finala a acestora variind in funcţie de posibilităţile de acomodare din punct de vedere tehnic; se prezintă într-un studiu de caz (centrul comercial Warssawa Junior, situat in Varşovia) ca fiind chiriaşi ancora H&M, C&A, New Yorker; H&M este nominalizat ca operator de îmbrăcăminte „ancora” (discuţii preliminare privind mixul de chiriaşi).

Având in vedere concluziile studiului de piaţă, reclamanta a negociat cu S.C. Hennes & Mauritz S.R.L. încheierea contractului de închiriere, tocmai in considerarea calităţii acestuia de chiriaş ancora, care are un efect pozitiv asupra fluxului de clienţi ai centrului.

Societatea-reclamantă a decis să acorde un stimulent constând în plata unei sume de bani către chiriaş - reprezentând contribuţie la lucrările de amenajare -, în considerarea prezentei acestuia în centrul comercial şi a efectelor pe care o asemenea prezenţă le produce asupra atractivităţii centrului şi a profitabilităţii reclamantei.

Un argument suplimentar adus in sprijinul ideii ca stimulentul a fost acordat pentru a remunera atragerea şi prezenţa chiriaşului in spaţiu este acela ca a doua transa a contribuţiei se achita in 60 de rate lunare (prin compensare cu parte din chiria lunara datorata), pe durata iniţiala a contractului de închiriere.

Reclamanta a pretins că, ulterior încheierii contractului cu S.C. Hennes & Mauritz S.R.L., la recomandarea consultantului imobiliar, a folosit in prezentarea ofertei sale comerciale numele „chiriaşului ancora”, tocmai in scopul de a atrage noi chiriaşi – în acest fel fiind încheiate cca 60 de contracte -, renumele socităţii anterior menţionate influenţând vizibilitatea şi atractivitatea complexului imobiliar.

Prin urmare, este "indubitabil" ca plata efectuată de către societatea-reclamantă are natura unei contraprestaţii pentru serviciile de publicitate efectuata de către S.C. Hennes & Mauritz S.R.L., aşadar operaţiunea constituie o prestare de servicii în sfera T.V.A., efectuată cu plată – fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 268 alin. 1 din Codul fiscal pentru calificarea operaţiunii drept impozabilă. Totodată sunt îndeplinite si condiţiile de exercitare a dreptului de deducere - prevăzute de art. 297 alin 1 din Codul fiscal -, întrucât exigibilitatea taxei la prestator generează dreptul de deducere la beneficiar.

Reclamanta a invocat şi faptul că, întrucât debitul principal a fost stabilit fără temei legal, nu datorează nici creanţele accesorii - potrivit principiului "accesorium sequitur principale".

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 si art. 8 din Legea nr 544/2004.

În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, efectuarea unei expertize tehnice in specialitatea "evaluare întreprinderi" şi, in funcţie de "rezultatul" acesteia, întocmirea unei expertize fiscale.

În data de ..........pârâta D.G.R.F.P. Craiova a depus la dosar întâmpinare – în cuprinsul căreia a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în ceea ce priveşte cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. .... (emisa în baza raportului de inspecţie fiscala nr. F...) şi a Deciziei referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr. ....

În susţinerea acestei excepţii s-a învederat faptul că respectivele acte administrativ fiscale au fost emise de către Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova.

Simplul motiv că D.G.R.F.P. Craiova are personalitate juridica nu înseamnă că are şi calitate procesuala pasiva  - o astfel de calitate având doar instituţia publica emitenta a actelor a căror desfiinţare se solicita.

Referitor la fondul cauzei, pârâta anterior menţionată a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

Astfel, în cuprinsul raportului de inspecţie fiscala care a stat la baza adoptării Deciziei de impunere, s-a reţinut ca reclamanta a înregistrat în evidenta contabila facturi emise de către H&M Hennes & Mauritz S.R.L. pentru care şi-a exercitat dreptul de deducere a TVA în suma de 630.270 lei, în baza decontului de TVA aferent lunii martie 2016.

Facturile au fost emise în baza contractului încheiat intre reclamanta şi societatea anterior menţionată - prin care a fost închiriat un spaţiu comercial amplasat în clădirea Centrului Comercial ..... Locatarul, societatea comerciala Hennes & Mauritz S.R.L. a executat o serie de lucrări de dotare a spaţiului, pe cheltuiala sa iar, în conformitate cu pct. 18 din contract, proprietarul (locatorul), urma sa plătească chiriaşului suma de 705.000 euro fără TVA, reprezentând contribuţia proprietarului la lucrările de amenajare a spaţiului.

Prin raportare la respectivele prevederi contractuale, inspecţia fiscala a stabilit ca, în speţă, nu există situaţia unei livrări de bunuri sau prestări de servicii efectuate de către H&M S.R.L. către/pentru societatea reclamanta - fiind aplicabile prevederile art. 268 alin. 1, 270 alin. 1 şi 305 alin. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în conformitate cu care operaţiunea înscrisa în facturi sub forma de „contribuţie” nu poate constitui operaţiune impozabila şi, în consecinţa, reclamanta nu poate beneficia de dreptul de deducere a TVA în suma de 630.270 lei.

În opinia pârâtei D.G.R.F.P. Craiova, susţinerile societăţii-reclamante - cu privire la faptul ca prestarea de servicii, în sensul taxei pe valoarea adăugată, ar avea „un continuţ foarte larg, ce depăşeşte sfera înţelesului comun al termenului” -, nu pot fi primite întrucât, prin emiterea actelor contestate, a fost refuzat dreptul de deducere cu motivaţia ca nu există o  livrare - conform pct. 18 din contractul de închiriere toate finisajele interioare/lucrări/echipamente/bunuri mobile incluse/montate în incinta spaţiului de către chiriaş nefiind livrate către proprietar, ci rămânând în proprietatea chiriaşului.

Potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în cauza, din punct de vedere al taxei sunt operaţiuni impozabile operaţiunile care constituţie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plata pe teritoriul României, în condiţiile în care sunt realizate de o persoana impozabila, iar livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor rezulta din una din activităţile economice prevăzute la art. 269 alin. 2 din Legea nr. 227/2015.

Din contractul de închiriere încheiat intre reclamanta şi S.C. H&M S.R.L., precum şi din actele emise ulterior încheierii contractului, rezulta cu certitudine faptul ca lucrările efectuate de chiriaş - pentru care proprietarul a achitat suma de 705.000 euro -, sunt în proprietatea chiriaşului, fiind efectuate exclusiv în folosul desfăşurării activităţii chiriaşului, iar societatea reclamanta nu este beneficiarul livrării de bunuri/prestării de servicii.

În acest context, susţinerile "pur teoretice" - legate de puncte de vedere exprimate cu privire la plata unei chirii de către un „chiriaş ancora” şi nu cu privire la eventuale sume plătite de către proprietar chiriaşului sau de practica CJUE care priveşte plata unor sume de bani de către proprietarul clădirii, către un chiriaş care şi-ar lua angajamentul de a-si transfera activitatea în clădirea în cauza -, nu au relevanţă în cauză, întrucât speţă dedusă judecăţii nu este similara cu situaţiile expuse în cererea de chemare în judecată.

Astfel, societatea reclamanta a achitat suma de 705.000 euro - fără TVA -, cu titlu de contribuţie a proprietarului la lucrările de amenajare a spaţiului, nicăieri în contractul de închiriere nefiind prevăzut ca aceasta suma a fost achitata pentru prestaţia impozabila de servicii de publicitate, făcută de către societatea H&M S.R.L.

Or, menţionarea expresa a obiectului plăţii făcută de către reclamanta - în sensul reţinut în cauza CJUE menţionata în acţiune -, se impunea pentru ca reclamanta sa beneficieze de dreptul de deducere a TVA. In lipsa menţiunii ca suma a fost plătită pentru a se atrage alţi chiriaşi, în mod corect inspecţia fiscala s-a raportat la dispoziţiile pct. 18 din contract.

Acceptarea încheierii unui contract de închiriere de chiriaş în schimbul unei contribuţii din partea proprietarului, acordata în scopul atragerii acestuia, nu poate constitui o prestarea de servicii, atâta timp cât în contractul de închiriere este menţionat alt obiect al plăţii sumei respective - iar suportarea de către proprietar a costurilor aferente lucrărilor de amenajare care rămân în proprietatea chiriaşului nu echivalează cu o livrare de bunuri sau prestare de servicii realizata de chiriaş către proprietar, conform dispoziţiilor legale aplicabile.

În ceea ce priveşte Decizia referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr. ...., pârâta D.G.R.F.P. Craiova a precizat că, în condiţiile în care reclamanta datorează debitul principal, datorează şi dobânzi şi penalităţi de întârziere – în conformitate cu prevederile art. 173 şi 176 din Legea nr. 207/2015.

Aşadar, neachitarea la scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată conduce, după acest termen, la plata de dobânzi şi penalităţi de întârziere – acestea reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale şi calculându-se pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă, până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

În contradovadă, pârâta anterior menţionată a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 - 208 Cod procedura civila.

Au fost depuse la dosar: copii de pe Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. ... şi Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. ... – precum şi actele care au stat la baza întocmirii acestora; copia Contestaţiei formulată de societatea-reclamantă împotriva actelor administrativ-fiscale anterior menţionate – înregistrată la pârâta D.G.R.F.P. Craiova sub nr. ... -, şi copia Deciziei nr. ...., prin care a fost soluţionată respectiva Contestaţie; copia contractului de închiriere nr. ...; copia raportului de expertiză întocmit de expertul evaluator ...... 

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin Decizia de impunere nr. .... - întocmită în baza raportului de inspecţie fiscală nr. ... -, pârâta Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Craiova a decis că, pentru perioada 01.06.2011 – 31.03.2016, societatea-reclamantă datorează suma de 631.256 lei - cu titlu de T.V.A. stabilită suplimentar. În cuprinsul respectivei Decizii este evidenţiat faptul că societatea-reclamantă a beneficiat de o livrare de bunuri concretizată în lucrări de modernizare a spaţiului efectuate de chiriaşul H&M S.R.L., astfel încât nu are drept de deducere a T.V.A. în sumă de 630.270 lei".

Prin Decizia nr. ... pârâta Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Craiova a calculat accesorii – dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată -, în cuantum total de 4.359 lei – suma de 3.782 lei reprezentând accesorii la debitul în sumă de 630.270 lei, reprezentând T.V.A. stabilită suplimentar.

Împotriva actelor administrativ-fiscale anterior menţionate reclamanta a formulat contestaţie, înregistrată la pârâta D.G.R.F.P. Craiova sub nr. ... – înţelegând să conteste doar cele decise cu privire la calificarea drept neexigibilă a T.V.A. în sumă de 630.270 lei şi la calcularea de dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente respectivei taxe - însă, prin Decizia nr. ...., respectiva pârâtă a respins contestaţia, ca fiind neîntemeiată.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. Craiova – în ceea ce priveşte cererea de anulare parţială a Deciziei de impunere nr. .... şi a Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. .... -, instanţa reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, ... poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului ... ".

Aşadar, într-un litigiu în materia contenciosului administrativ, pentru a avea calitate de pârât, este suficient a se aduce dovada că autoritatea publică este emitenta actului administrativ contestat - astfel cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea anterior menţionată.

Or, în contextul în care pârâta D.G.R.F.P. Craiova a adoptat Decizia nr. ..., este indubitabil că instituţia anterior menţionată are calitate procesuală pasivă în cadrul litigiului având ca obiect anularea respectivului act administrativ-fiscal.

Analizând cererea de chemare în judecată trebuie remarcat că, iniţial, sunt nominalizaţi – la modul general -, în calitate de pârâţi, atât D.G.R.F.P. Craiova, cât şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Craiova însă, în ceea ce priveşte Decizia de impunere nr. ..... şi Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. .... este specificat faptul că ambele acte administrativ-fiscale sunt întocmite de cel din urmă pârât.

În aceste circumstanţe, instanţa consideră că reclamantul a înţeles să cheme în judecată doar pe emitentul Deciziilor anterior menţionate - în ceea ce priveşte cererea de anulare a respectivelor act -, şi nu pe ambii pârâţi, pârâta D.G.R.F.P. Craiova fiind chemată în judecată doar pentru cererea de anulare a Deciziei nr. .....

În acest context, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. Craiova  – în ceea ce priveşte cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. ... şi a Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. ...... – apare, practic, ca fiind lipsită de obiect, neputând fi primită.

De altfel, dacă s-ar accepta logica pârâtei anterior menţionate ar fi trebuit invocată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Craiova – cât priveşte cererea de anulare a Deciziei nr. .... -, lucru ce nu s-a întâmplat.

Nu în ultimul rând, trebuie remarcat şi faptul că, dacă ar fi admis Contestaţia înregistrată sub nr. ...., pârâta D.G.R.F.P. Craiova ar fi avut prerogativa de a anula – total sau parţial -, Decizia de impunere nr. .... şi Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. ..., deşi nu era emitenta respectivelor acte administrative fiscale, în virtutea disp. art. 279 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală) - aspect de natură a întări ideea că respectiva pârâtă are calitate procesuală pasivă în speţă.

Pentru argumentele expuse anterior, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. Craiova va fi respinsă, ca fiind neîntemeiată..

În ceea ce priveşte fondul cauzei, contrar susţinerilor pârâtei anterior menţionată - care a pretins că "nu există situaţia unei livrări de bunuri sau prestări de servicii efectuate de către H&M S.R.L. către/pentru societatea reclamantă astfel încât, date fiind prevederile art. 268 alin. 1, 270 alin. 1 şi 305 alin. 1 din Legea nr. 227/2015, reclamanta nu poate beneficia de dreptul de deducere a T.V.A. în suma de 630.270 lei" -, instanţa apreciază că, în speţă, erau întrunite condiţiile impuse de lege pentru considerarea T.V.A. anterior menţionată ca fiind deductibilă.

Astfel, între reclamantă şi S.C. Hennes & Mauritz S.R.L. a fost încheiat contractul de închiriere nr. .... - având ca obiect închirierea unei suprafaţe de "aproximativ" 2.005 m.p., pentru o perioadă de cinci ani, începând de la momentul deschiderii Centrului comercial ..... Reclamanta a invocat faptul că întocmirea respectivului contract a fost determinată de concluziile unui studiul de piaţa întocmit de ..... (consultant în domeniul imobiliar) în anul 2014, din care rezultau următoarele: în analiza SWOT a Centrului Comercial ...., s-a identificat ca fiind un punct slab „lipsa unor ancore de fashion puternice”; noul concept se va axa în principal pe o serie de elemente, unul dintre acestea fiind „atragerea câtorva magazine ancoră de îmbrăcăminte/încălţăminte/sport (3/4 magazine cu suprafeţe cuprinse între 500 -1.000 mp) numărul şi locaţia finală a acestora variind în funcţie de posibilităţile de acomodare din punct de vedere tehnic; într-un studiu de caz (centrul comercial Warssawa Junior, situat în Varşovia) sunt prezentaţi drept chiriaşi ancoră H&M, C&A, New Yorker; H&M este nominalizat ca operator de îmbrăcăminte „ancoră” (discuţii preliminare privind mixul de chiriaşi).

Art. 1 pct. 18 din contractul anterior menţionat prevedea următoarele  „Proprietarul va plăti chiriaşului suma de 705.000 Euro (fără T.V.A.), reprezentând contribuţia Proprietarului la lucrările de amenajare a Spaţiului. Pentru evitarea oricărui dubiu, Chiriaşul este responsabil pentru întreţinerea şi repararea tuturor finisajelor interioare/lucrărilor efectuate de acesta în conformitate cu prezentul articol şi în conformitate cu Anexa 4.1. De asemenea, părţile convin în mod expres şi confirmă că toate finisajele interioare/lucrări/echipamente/bunuri mobile incluse/montate în incinta spaţiului de către Chiriaş, înainte si după data livrării spaţiului către Chiriaş, daca este cazul, sunt proprietatea Chiriaşului şi vor fi utilizate de către Chiriaş, împreuna cu şi în aceleaşi condiţii ca spaţiul şi ca parte a spaţiilor, după caz, fără nicio plată suplimentară de chiriaş pentru întreaga perioadă a contractului şi orice prelungire a acesteia. Părţile convin ca valoarea contribuţiei Proprietarului să fie tratată astfel: a) Suma de 352.000 Euro (exclusiv T.V.A.) se va plăţi de către Proprietar la data de predare a spaţiului către Chiriaş, în baza facturii emise de acesta; b) Suma de 352.000 Euro (exclusiv T.V.A.) se va achita de către Proprietar eşalonat, in 60 (şaizeci) de rate egale aferente primilor 5 (cinci) ani contractuali, urmând a se efectua o compensare cu sumele datorate de Chiriaş cu titlu de plăţi parţiale ... Pentru evitarea oricărui dubiu, suportarea de către Proprietar a unei părţi din valoarea lucrărilor de amenajare realizate de către Chiriaş in spaţiul închiriat reprezintă un stimulent acordat de Proprietar pentru atragerea Chiriaşului in proiect”.

În data de 21.03.2016, chiriaşul H&M S.R.L. a emis facturile nr. ....- în valoare totală de 1.890.810 lei, din care T.V.A. în sumă de 315.135 lei -, respectiv nr. .... - în valoare totală de 1.890.810 lei, din care T.V.A. in sumă de 315.135 lei.

Potrivit art. 268 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal) Din punctul de vedere al taxei sunt operaţiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: ... operaţiunile care, în sensul art. 270-272, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată", în timp ce art. 271 alin. 1 din acelaşi act normativ statuează: "Se consideră prestare de servicii orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri, aşa cum este definită la art. 270".

Organele fiscale au considerat că "lucrările efectuate de chiriaş - pentru care proprietarul a achitat suma de 705.000 euro -, sunt în proprietatea chiriaşului, fiind efectuate exclusiv în folosul desfăşurării activităţii chiriaşului, iar societatea reclamantă nu este beneficiarul livrării de bunuri/prestării de servicii" - însă o astfel de concluzie este lipsită de suport juridic.

Astfel, Titlul VII (Taxa pe valoarea adăugată) Capitolul II (Operaţiuni impozabile) pct. 3 alin. 2 din H.G. nr. 1/2016 – pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal -, stabileşte: „condiţia referitoare la plată prevăzută la art. 268 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal implică existenţa unei legături directe între operaţiune şi contrapartida obţinută. O livrare de bunuri sau o prestare de servicii este impozabilă în condiţiile în care această operaţiune aduce un avantaj clientului, iar contrapartida obţinută, este aferentă avantajului primit ...”

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) - în cauza C- 409/98 (Commissioners of Customs & Excise v Mirror Group) - a statuat următoarele: „În ceea ce priveşte încadrarea ca prestare de servicii, trebuie subliniat faptul că o persoana impozabilă care doar plăteşte o sumă de bani datorată în legătură cu o prestare de servicii sau se angajează să facă acest lucru, nu va face o prestare de servicii în sensul articolului 2 (1) din directiva a şasea. Rezultă că un locatar care se angajează, chiar şi în schimbul unei remuneraţii de la proprietar, să devină chiriaş şi să plătească chiria, în măsură în care această acţiune este în cauză, nu face o prestare de servicii către proprietar. Totuşi, viitorul chiriaş efectuează o prestare de servicii cu titlu oneros dacă proprietarul, considerând că prezenta unui chiriaş de tip ancoră („ancora tenant") în clădirea ce conţine spatiile închiriate, va atrage si alţi chiriaşi, ar face o plată cu titlu de preţ în schimbul angajamentului viitor al chiriaşului de a-şi transfera activitatea în clădirea în cauză. În aceste circumstanţe, angajamentul unui astfel de chiriaş poate fi calificat ..., ca o prestaţie impozabilă de servicii de publicitate. ”

Aşadar, este indubitabil că, în accepţiunea CJUE, în ipoteza în care un chiriaş poate fi catalogat drept „chiriaş de tip ancoră”, încheierea contractului de închiriere poate constitui un serviciu de publicitate în favoarea proprietarului clădirii - în sensul că, în schimbul stimulentului plătit de acesta din urmă, transferarea activităţii „chiriaşului de tip ancoră” are aptitudinea de a atrage şi alţi chiriaşi, determinând astfel creşterea activităţii comerciale a proprietarului.

În speţă, din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expertul evaluator ... rezultă că valoarea centrului comercial ... diferă în mod semnificativ în funcţie de existenţa chiriaşului S.C. Hennes & Mauritz S.R.L. (fiind de 8.638.410 euro în prezenţa acestuia şi de 6.466.405 euro în ipoteza inexistenţiei), chiria achitată de respectiva societate reprezintă un procent de 8 % din totalul veniturilor realizate din chirii de centrul comercial ..... De asemenea, expertul anterior menţionat a evidenţiat faptul că S.C. Hennes & Mauritz S.R.L. a închiriat aproximativ 21 % din suprafaţa închiriabilă oferită de centrul comercial ...., precum şi faptul că, după începerea activităţii respectivului chiriaş, numărul mediu de vizitatori ai centrului comercial a crescut cu aproximativ 24 %.

În aceste circumstanţe, trebuie concluzionat că S.C. Hennes & Mauritz S.R.L. a avut capacitatea de a mări valoarea proiectului imobiliar Centrul comercial .... prin simpla sa prezenţă în clădirea închiriată, şi de a atrage alţi chiriaşi în incinta centrului comercial (reclamanta precizând că ulterior încheierii contractului cu societatea anterior-menţionată, la recomandarea consultantului imobiliar, a folosit în prezentarea ofertei sale comerciale denumirea acesteia, tocmai în scopul de a atrage noi chiriaşi - fiind încheiate cca 60 de contracte) - ceea ce a condus la sporirea vizibilităţii şi atractivităţii complexului imobiliar şi la creşterea numărului de vizitatori.

Ca atare, S.C. Hennes & Mauritz S.R.L. poate fi catalogat drept "chiriaş ancoră" – astfel încât renumele respectivei societăţi poate fi considerat "serviciu de publicitate" prestat în favoarea societăţii-reclamante, de natură a determina şi alţi comercianţi să închirieze spaţii în centrul comercial ...... şi a creşte fluxul de vizitatori.

Pârâţii pretind că "nicăieri în contractul de închiriere nu este prevăzut că stimulentul a fost achitat pentru prestaţia impozabilă de servicii de publicitate, făcută de către societatea H&M S.R.L. or, menţionarea expresă a obiectului plăţii făcută de către reclamantă se impunea pentru ca reclamanta să beneficieze de dreptul de deducere a TVA"  - însă astfel de susţineri constituie o interpretare eronată a celor statuate de CJUE prin hotărârea în cauza C- 409/98. De fapt, respectiva hotărâre nu instituie obligativitatea înscrierii unor clauze exprese prin care să se specifice faptul că stimulentul acordat de proprietar chiriaşului reprezintă plata pentru prestarea efectivă a unor servicii de publicitate de către acesta din urmă, ci explică faptul că, simpla prezenţă a unui "chiriaş ancoră" într-un centru comercial echivalează cu prestarea unor servicii de publicitate făcute respectivului centru, de natură a determina atât creşterea gradului de atractivitate a imobilului şi pentru alţi potenţiali chiriaşi, cât şi o creştere a numărului de vizitatori.

Aşadar, pârâţii ar fi trebuit să ia în considerare cele statuate de CJUE prin hotărârea anterior menţionată, art. 11 alin. 11 din Legea nr. 227/2015  (Codul Fiscal) stabilind în mod clar că „în domeniul taxei pe valoarea adăugată şi al accizelor, autorităţile fiscale şi alte autorităţi naţionale trebuie să ţină cont de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene”.

Prin urmare, este incontestabil că, pentru achitarea stimulentului în sumă de 705.000 euro, societatea-reclamantă a primit o contraprestaţie de la societatea H&M S.R.L. - şi anume efectuarea, în mod indirect, de servicii de publicitate în favoarea Centrului Comercial .... -, ceea ce echivalează cu o prestare de servicii – în înţelesul conferit acestei sintagme de art. 271 Cod Fiscal.

Drept consecinţă, T.V.A-ul aferent sumelor înscrise în facturile nr. 000035 şi nr. 000036/21.03.2016 - în valoare totală de 630.270 lei -, trebuie considerat ca fiind deductibil - în conformitate cu disp. art. 297 alin. 4 lit. a) Cod Fiscal, care prevede: "Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni: a) operaţiuni taxabile".

În altă ordine de idei, deşi pârâţii au pretins că "lucrările efectuate de chiriaş - pentru care proprietarul a achitat suma de 705.000 euro -, sunt în proprietatea chiriaşului, fiind efectuate exclusiv în folosul desfăşurării activităţii acestuia", trebuie remarcat că potrivit art. 18 pct. 2 din contractul de închiriere nr. ..... "Îmbunătăţirile şi amenajările realizate în spaţiu pe seama contribuţiei de fit-out a Proprietarului se transferă cu titlu gratuit acestuia” – aşadar trebuie concluzionat că acele îmbunătăţiri şi amenajări realizate prin acordarea stimulentului vor trece, la încheierea contractului, în proprietatea societăţii-reclamante, nerămânând în proprietatea chiriaşului.

Ca atare, Decizia de impunere nr. ..... apare ca fiind întocmită în mod netemeinic – în ceea ce priveşte considerarea drept nedeductibilă a T.V.A. în sumă de 630.270 lei şi obligarea societăţii-reclamante la plata respectivei sume, cu titlu de "T.V.A. stabilită suplimentar" -, în realitate societatea-reclamantă fiind îndrituită să deducă taxa pe valoare adăugată în cuantumul anterior menţionat.

Referitor la Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. ....., în contextul în care, aşa cum s-a demonstrat anterior, nu exista temei pentru obligarea reclamantei la plata debitului principal - 630.270 lei, reprezentând T.V.A. stabilită suplimentar -, în mod logic, nu pot fi datorate nici accesorii pentru respectiva sumă. Aşadar, conform principiului "accesorium sequitur principale" (accesoriul urmează principalul), reclamanta este îndreptăţită a obţine şi desfiinţarea, parţială, a Deciziei anterior menţionate – cu privire la suma de 3.782 lei, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate pentru T.V.A. în cuantum de 630.270 lei.

Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă acţiunea formulată şi, drept consecinţă, va fi desfiinţată Decizia nr. .... – adoptată de pârâta D.G.R.F.P. Craiova care, în mod nejustificat, a considerat că nu există temeiuri pentru admiterea Contestaţiei înregistrată sub nr. .....

De asemenea, se va dispune anularea parţială atât a Deciziei de Impunere nr. .... – şi anume în ceea ce priveşte obligarea societăţii-reclamante la plata sumei de 630.270 lei, cu titlu de T.V.A. stabilit suplimentar -, cât şi a Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. ..... – cu privire la suma de 3.782 lei, reprezentând accesorii la debitul în sumă de 630.270 lei.

 Totodată, se va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, ca fiind neîntemeiată.

Admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. .... S.A., având sediul în .... în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Craiova - ambii cu sediul în .... -, având ca obiect anulare act administrativ-fiscal.

Desfiinţează Decizia nr. .....

Dispune anularea parţială a Deciziei de Impunere nr. .... – şi anume în ceea ce priveşte obligarea societăţii-reclamante la plata sumei de 630.270 lei, cu titlu de T.V.A. stabilit suplimentar.

Dispune anularea parţială a Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. .... – cu privire la suma de 3.782 lei, reprezentând accesorii la debitul în sumă de 630.270 lei.

Ia act că societatea-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată. 

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Dolj.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18.06.2019.

Domenii speta

Spete similare