Acṭiune în revendicare. Lucru pierit.Lipsă folosinṭă.

Sentinţă civilă 934 din 18.09.2019


Acṭiune în revendicare. Lucru pierit.Lipsă folosinṭă.

Cuprins pe materii: Drept civil.

 Index alfabetic:

-Lucru pierit

-Răspundere civilă delictuală

-Despăgubiri

C.civ.: art.563, art.566 alin.(1), art.1357

C.proc.civ : art. 113 alin.(1) pct. 3

Tribunalul a constatat că bunul imobil din cauză a pierit, întrucât sintagma „lucru pierit” nu semnifică în mod exclusiv dispariţia bunului, această împrejurare fiind de altfel mai dificil de regăsit în situaţia bunurilor imobile. Aşadar, o deteriorare a apartamentului în cauză într-o asemenea măsură în care nu mai asigură satisfacerea destinaţiei pentru care a fost achiziţionat, respectiv aceea de locuinţă, reprezintă o pieire a bunului imobil.

Tribunalul Galaṭi, secṭia I civilă, sent.civ. nr.934/18.09.2019

Acţiunea ce face obiectul cauzei înregistrate pe rolul Judecătoriei Galaţi se referă la obligarea pârâtului C.L. la restituirea bunului imobil proprietatea reclamantului, situat în Galaţi,  prin despăgubire, în cuantum de 45000 Euro, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 7200 euro, reprezentând despăgubiri constând în lipsirea de folosinţă a imobilului pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată.

Recalamantul a fost evacuat din imobil, în urma unui alt litigiu.

Potrivit raportului de expertiză tehnică realizat în cauză în prezent, clădirea în care se află apartamentul x, proprietatea reclamantului, se află în stare de ruină, fiind vandalizat de-a lungul anilor ceea ce a dus la prăbuşirea tavanelor, distrugerea acoperişului şi deteriorarea constantă a pereţilor portanţi din cărămidă.

În drept, Tribunalul a reṭinut că reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare nr. x , iar principalul efect al admiterii acţiunii în revendicare constă în obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a bunului revendicat. Dacă bunul a pierit din culpa pârâtului ori acesta l-a înstrăinat, acesta va fi obligat la plata de despăgubiri corespunzătoare valorii bunului de la momentul restituirii.

Tribunalul a constatat că bunul imobil din cauză a pierit, întrucât sintagma lucru pierit nu semnifică în mod exclusiv dispariţia bunului, această împrejurare fiind de altfel mai dificil de regăsit în situaţia bunurilor imobile. Aşadar, o deteriorare a apartamentului în cauză într-o asemenea măsură în care nu mai asigură satisfacerea destinaţiei pentru care a fost achiziţionat, respectiv aceea de locuinţă, reprezintă o pieire a bunului imobil.

În referire la vina pârâtului pentru distrugerea bunului, instanţa a reţinut că temeiul obligării pârâtului la despăgubiri, în temeiul art. 566 alin. 1 NCC, îl constituie răspunderea civilă delictuală.

În acest context, a fost reṭinută culpa pârâtului care, prin atitudinea sa de negare permanentă a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului în cauză, a determinat în final evacuarea acestuia din apartament, reclamantul fiind pus astfel în imposibilitatea de a-şi întreţine imobilul pentru a se împiedica ruina acestuia.

Faṭă de cele menṭionate,  instanţa a constatat că, prin fapta sa, pârâtul a încălcat dreptul de proprietate al reclamantului, prin acţiuni care l-au împiedicat pe acesta să își exercite real și integral drepturile asupra imobilului, astfel încât pieirea apartamentului nr. x din Galaţi, a fost cauzată de culpa pârâtului, motiv pentru care a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 48050 euro, echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri, dar şi la plata contravalorii lipsei de folosinṭă, în cuantum de 7200 de euro, întrucât a constatat îndeplinirea condiṭiilor răspunderii civile delictuale.