Hotărâre care să ţină loc de act autentic şi partaj judiciar solicitat pe calea acţiunii oblice. Prescripţia dreptului material la acţiune şi condiţiile intentării acţiunii oblice.

Hotărâre care să ţină loc de act autentic şi partaj judiciar solicitat pe calea acţiunii oblice. Prescripţia dreptului material la acţiune şi condiţiile intentării acţiunii oblice.

Conform art. 2 alin 1 din legea nr. 247/2005, lege aplicabilă la data intervenirii convenţiei dintre reclamant şi paratul  O. G., terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Actul juridic încheiat intre reclamant şi tatăl său, neîndeplinind condiţia „ad validitatem” a formei autentice, este nul ca vânzare-cumpărare, dar valorează antecontract de vânzare-cumpărare, în baza principiului conversiunii actului juridic reglementat de art. 978 C.civ. În consecinţă, înscrisul anterior menţionat nu produce efectul strămutării proprietăţii intre părţile contractante, generând doar drepturi de creanţă şi obligaţii corelative in sarcina părţilor contractante, părţile având obligaţia de a se prezenta la notar în vederea incheierii in formă autentică a contractului de vânzare- cumpărare.

În caz de neexecutare a obligaţiei asumate, răspunderea este contractuală, iar executarea silită in natură, a obligaţiei de a face, se asigură prin acţiunea personală avand ca obiect pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act autentic  de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripţie prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

De principiu, termenul prescripţiei curge din momentul incheierii contractului sau eventual de la data stabilită de părţi pentru perfectarea convenţiei, excepţie fiind situaţia in care promitentul-cumpărător a preluat imobilul, deţinerea lui, cu acordul promitentului-vanzător, situaţie ce echivalează cu recunoaşterea dreptului acestuia, in sensul art. 16 lit. a din Decret.

În această ultimă ipoteză, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă in momentul in care promitentul-vânzător se manifestă expres in sensul negării dreptului promitentului-cumpărător.

Or, in prezenta cauză, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, reclamantul nu a preluat bunul odată cu încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din 14.08.2006 şi nici ulterior acestui moment, stăpânirea imobilului  fiind exercitată şi in prezent de paratul promitent - vânzător, iar reclamantul, in cererea de chemare in judecată, a confirmat acest fapt, precizând că imobilul  se află in posesia paratului  O. G..

Acţiunea oblică  este acţiune civilă prin care creditorul chirografar exercită în numele debitorului său, substituindu-i-se, drepturile şi acţiunile patrimoniale neexercitate de către acesta. Această acţiune se fondează pe dreptul de gaj general al creditorului şi constituie un mijloc preventiv de apărare împotriva pericolului insolvabilităţii debitorului, urmărind ca scop conservarea patrimoniului acestuia.

Faţă de soluţia adoptată cu privire la petitul avand ca obiect pronunţarea unei hotărari care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanţa constată că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile necesare exercitării acţiunii oblice, in condiţiile in care dreptul său de a cere executarea silită a obligaţiei de a face asumată de parat prin antecontract  nu mai poate fi valorificat pe calea unei acţiuni in justiţie, ca efect al prescripţiei.

Judecătoria Craiova - Sentinţa civilă nr. 932/21 Ianuarie 2013

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. xxxx/215/05.03.2012, reclamantul  O. N. A.  a chemat în judecată pârâţii  O. G.  ,  M. L. şi  M. L. , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate deschisă succesiunea autorilor  O. A., decedat la data de 05.08.1995 şi  O. E., decedată la data de 23.11.2003, cu ultimul domiciliu în com. Malu Mare şi să se dispună partajarea averii succesorale rămase la decesul acestora, şi anume: imobilul compus din casă de locuit, construită din cărămidă şi acoperită cu ţiglă, compusă din 2 camere, un antreu, o sală, o marchiză, o pivniţă şi anexe  (grajd construit din cărămidă) şi teren aferent în suprafaţă de 1313 mp, situat în com. Malu Mare, sat Preajba, jud. Dolj, având următoarele vecinătăţi: N-DS 288, V- P. F., E- M. N.şi S-VH 633, potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11.08.1952 şi TP nr. 625-47924/08.05.1997, imobil care să fie atribuit în lotul pârâtului  O. G., urmând ca acesta să plătească sultă celorlalţi doi descendenţi,  M. L. şi  M. L. ;  să se constate, de asemenea, valabilitatea convenţiei de vanzare-cumpărare incheiată la data de 14.08.2006 şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vanzare-cumpărare.

În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat că, la data de 05.08.1995 a decedat autorul  O. A., moştenitori cu vocaţie succesorală fiind  O. E. (soţie supravieţuitoare), având cota de 5/8 şi  O. G.  ,  M. L. şi  M. L. , în calitate de descendenţi direcţi, fiecare cu câte o cotă de 1/8, masa succesorală compunându-se din imobilul compus din casă de locuit, construită din cărămidă şi acoperită cu ţiglă, compusă din 2 camere, un antreu, o sală, o marchiză, o pivniţă şi anexe  (grajd construit din cărămidă) şi teren aferent în suprafaţă de 1313 mp, situat în com. Malu Mare, sat Preajba, jud. Dolj, potrivit TP nr. 625-47924/08.05.1997.

Reclamantul a mai precizat că, la data de 23.11.2003 a decedat  O. E., având ca moştenitori pe  O. G.  ,  M. L. şi  M. L. , fiecare cu o cotă de 1/3, masa succesorală compunându-se din imobilele anterior-menţionate.

Totodată, reclamantul a mai precizat că, atât în timpul vieţii bunicilor acestuia, cât şi după decesul acestora, în imobil a locuit tatăl său,  O. G.  , împreună cu familia, iar după despărţirea de mama reclamantului, acesta a locuit singur, cele două pârâte  M. L. şi  M. L.  având gospodării distincte, bunicul reclamantului,  O. A. cumpărându-i pârâtei  M. L. o suprafaţă de teren pe care i-a construit o casă, iar pârâtei  M. L. , i-a cumpărat casa care a fost achitată printr-un împrumut la CAR, contractat pe numele lui  O. A..

Reclamantul a solicitat ca imobilul să fie atribuit în lotul lui  O. G.  , acesta fiind cel are posesia, ceilalţi moştenitori având locuinţe distincte.

Mai mult, după decesul bunicilor, la imobilul-casă de locuit, reclamantul împreună cu tatăl şi fratele  acestuia au făcut lucrări de îmbunătăţire ce au constat în tencuit şi vopsit pe exterior, schimbat tocăria la grajdul din cărămidă.

Reclamantul a mai precizat că, la data de 14.08.2006, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de vânzare-cumpărare", imobilul ce formează obiectul partajului i-a fost vândut acestuia de către  O. G.  , cu preţul de 150.000.000 lei.

În consecinţă, reclamantul a solicitat să se constate valabilitatea convenţiei de vânzare-cumpărare încheiată la data de 14.08.2006 şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul-casă, anexe şi teren aferent, situat în com. Malu Mare, sat Preajba, jud. Dolj.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat susţinerile pe dispoziţiile art. 728 C.civil şi art. 673 Cpciv., art. 111 Cpciv. rap. la art. 1073-1075 Cod civil.

La dosarul cauzei, reclamantul a depus în scop probator, următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11.08.1952, titlul de proprietate nr. 825-47924/08.05.1997, înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de vânzare-cumpărare" încheiat la data de 14.08.2006, acte de stare civilă, Încheierea nr. 11/06.06.2012 emisă de BNP "M. D.", certificatul nr. 1408/23.05.2011, certificatul din RNNEOS, adresa nr. 5140/18.06.2012 emisă de Comuna Malu Mare, judeţul Dolj, extras din registrul de căsătorii, Încheierea nr. 10/06.06.2012 emisă de BNP "M. D." şi certificatul nr. 1407/23.05.2011.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.06.2012, s-a admis cererea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de reclamantul O. N. A., în dosarul nr. 5225/215/2012 şi s-a dispus scutirea de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 711 lei, stabilită în sarcina acestuia.

Prin întâmpinarea formulată la data de 21.05.2012, pârâtele  M. L. şi  M. L. , au solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Pârâtele au invocat  excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului  O. N. A. , având în vedere că acesta nu este moştenitor direct al autorilor  O. A. şi  O. E.,  atât timp cât tatăl acestuia,  O. G.  , unul dintre pârâţi, trăieşte şi nu a înţeles să formuleze cerere în acest sens, reclamantul neavând nici măcar calitatea de creditor faţă de unul dintre comoştenitori, în raport de dispoziţiile art. 6732  acesta nejustificând un titlu în baza căruia să solicite împărţeala.

Pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte capătul de cerere cu privire la partajarea averii succesorale a autorilor acestora O. A. şi E., pârâtele au solicitat, în principal, respingerea acţiunii, având în vedere că, între cei trei pârâţi care au calitatea de moştenitori nu există o învoială cu privire la împărţeala bunurilor şi niciunul nu şi-a manifestat, în mod expres, voinţa în acest sens, iar în subsidiar, în situaţia respingerii excepţiei, au solicitat să se constate deschisă succesiunea autorilor  O. A. şi  O. E., să se constate calitatea de moştenitoare faţă de aceştia şi să se stabilească cotele ce le revin.

Cu privire la lotizarea bunurilor, pârâtele au solicitat stabilirea unei variante de lotizare, în sensul împărţirii terenului ce formează curtea, şi anume: casa şi anexa gospodărească însoţită de terenul aferent să fie atribuite fratelui pârâtelor,  O. G.  , iar terenul rămas, să fie atribut pârâtelor, în indiviziune, suprafaţa de teren asupra căreia solicită să rămână în indiviziune fiind situată în lateralul casei de locuit  şi nu în continuarea construcţiilor reprezentând astfel spatele grădinii.

Pârâtele au mai precizat că pârâtul  O. G. nu a locuit pe durata vieţii autorilor în imobilul solicitat a fi partajat, în perioada 1980-1995 acesta locuind în Craiova, într-un apartament, iar după ce a divorţat, a locuit într-o garsonieră de serviciu, mutându-se în casa părintească, în anul 1995,  când a survenit decesul tatălui acestora.

Pârâtele au mai precizat că cele două gospodării în care locuiesc nu au fost cumpărate de către tatăl acestora, ci au fost dobândite după căsătoria acestora, astfel că ideea cum că pârâtele ar fi fost despăgubite de către autorii acestora, este falsă, din contră, voinţa acestora a fost ca imobilul-casă părintească să rămână celor trei moştenitori.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind valabilitatea convenţiei de vânzare-cumpărare intervenită între reclamant şi pârâtul  O. G.  , pârâtele au invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului, având în vedere că, de la data de încheierii convenţiei şi până la data introducerii acţiunii au trecut mai mult de 3 ani, perioadă în care reclamantul nu a avut posesia imobilului, acesta s-a aflat în posesia pârâtului  O. G.  , acest aspect denotând faptul că între părţile contractante nu a intervenit nicio vânzare şi nu s-a plătit nici un preţ.

Totodată, pârâtele au mai precizat  că, prin aşa-zisa convenţie de vânzare-cumpărare se încearcă scoaterea bunului de la masa partajabilă, cu încălcarea drepturilor pârâtelor.

De altfel, acţiunea în ceea ce priveşte valabilitatea convenţiei de vânzare-cumpărare apare din acest punct de vedere, ca fiind prematur introdusă.

În drept, pârâtele şi-au întemeiat susţinerile pe dispoziţiile art. 115 Cpciv.

La termenul de judecată din data de 24.09.2012, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocată de către pârâte prin întâmpinarea formulată în cauză, având în vedere că reclamantul justifică calitatea procesuală activă, având calitatea de creditor al pârâtului  O. G.  , coindivizar al imobilului in litigiu, calitate  ce derivă din antecontractul încheiat între reclamant şi paratul  O. G.  .

Totodată, la acelaşi termen de judecată, instanţa a respins excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată, constatând că dreptul de creanţă de care se prevalează reclamantul, în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul, este un drept actual, nefiind supus unei condiţii suspensive sau unui termen suspensiv, iar legea nu prevede o procedură prealabilă sesizării instanţei prin care să se solicite celorlalţi coindivizari a-şi exprima acordul cu privire la vânzarea de către unul dintre coindivizari a imobilului aflat în stare de indiviziune.

În cauză, au fost înaintate înscrisurile din dosarul nr. 153/2003 privind dezbaterea succesiunii autorului O. A. şi a celor din dosarul nr. 350/2005 privind dezbaterea succesiunii autoarei O. E., fiind efectuată adresă în acest sens către BNP T. D. M., s-a luat interogatoriu pârâtului  O. G.  , la propunerea pârâtelor  M. L.  şi M. L., şi pârâţilor  O. G.  ,  M. L. şi  M. L. , la propunerea reclamantului şi s-a administrat proba testimonială, fiind audiaţi martorii O. L., O. M., S. A. şi M. R..

Analizând materialul probatoriu administrat in cauză,, cu prioritate asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele:

La data de 14.08.2006, intre reclamant, in calitate de promitent-cumpărător şi tatăl său, paratul  O. G., in calitatea de promitent-vanzător, s-a încheiat înscrisul sub semnatură privată intitulat “contract de vanzare-cumpărare” având ca obiect imobilul situat in com. Malu Mare, sat Preajba, jud. Dolj, compus din teren in suprafaţă de 1313 m.p. şi o casă de locuit construită din cărămidă şi acoperită cu tablă, compusă din două camere, un antreu, o sală, o marchiză, o pivniţă şi anexe, cu următoarele vecinătăţi;N- Ds 288, V-  P. F., E- M.N., S- Vh 633.

 Conform menţiunilor convenţiei, preţul imobilului, in cuantum de 15000 lei, a fost achitat de promitentul-cumpărător in momentul încheierii actului sub semnătură privată, urmand ca perfectarea convenţiei să aibă loc in termen de 6 luni de la data incheierii acestui contract, cheltuielile notariale urmand a fi suportate de reclamant.

Cu privire la modul de dobandire a imobilului-teren, astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr. 825-47924/1997 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dolj (fila 6), acesta a fost dobandit, prin reconstituirea dreptului de proprietate, de autorul Oană Aurică, decedat la data de 05.08.2005,  a cărui succesiune a fost dezbătută pe cale notarială, fiind emis certificatul de moştenitor nr. 139/13.08.2003 de BNP T. M. D. (fila 71),  rectificat ulterior prin incheierea de indreptare a erorii materiale nr. 18472/01.09.2005(fila 72), din care rezultă că moştenitori ai defunctului sunt autoarea O. E., soţie supravieţuitoare, decedată la data de 23.11.2003, şi paraţii din cererea pendinte, respectiv  O. G., tatăl reclamantului,  M. L.  şi M. L..

Ulterior a fost dezbătută şi succesiunea autoarei O. E., in patrimoniul căreia a intrat o cotă de ¼ din terenurile menţionate in titlul de proprietate nr. 825-47924/1997, emiţandu-se certificatul de moştenitor nr. 272/01.09.2005 de BNP Tudor M. D.(fila 87),  din care rezultă că moştenitori ai defunctei sunt paraţii  O. G.,  M. L.  şi M. L..

Cu privire la construcţia indicată in convenţia sub semnătură privată, instanţa constată că aceasta este menţionată in contractul de vanzare-cumpărare incheiat la data de 11.08.1952 de Biroul Notariatului de Stat al Regiunii Craiova, fiind dobandită de autorii  O. A. şi O. E., in timpul căsătoriei, de la numitul G. M..

Conform art. 2 alin 1 din legea nr. 247/2005, lege aplicabilă la data intervenirii convenţiei dintre reclamant şi paratul  O. G., terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Actul juridic încheiat intre reclamant şi tatăl său, neîndeplinind condiţia „ad validitatem” a formei autentice, este nul ca vânzare-cumpărare, dar valorează antecontract de vânzare-cumpărare, în baza principiului conversiunii actului juridic reglementat de art. 978 C.civ. În consecinţă, înscrisul anterior menţionat nu produce efectul strămutării proprietăţii intre părţile contractante, generând doar drepturi de creanţă şi obligaţii corelative in sarcina părţilor contractante, părţile având obligaţia de a se prezenta la notar în vederea incheierii in formă autentică a contractului de vânzare- cumpărare.

În caz de neexecutare a obligaţiei asumate, răspunderea este contractuală, iar executarea silită in natură, a obligaţiei de a face, se asigură prin acţiunea personală avand ca obiect pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act autentic  de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripţie prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

De principiu, termenul prescripţiei curge din momentul incheierii contractului sau eventual de la data stabilită de părţi pentru perfectarea convenţiei, excepţie fiind situaţia in care promitentul-cumpărător a preluat imobilul, deţinerea lui, cu acordul promitentului-vanzător, situaţie ce echivalează cu recunoaşterea dreptului acestuia, in sensul art. 16 lit. a din Decret.

În această ultimă ipoteză, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă in momentul in care promitentul-vânzător se manifestă expres in sensul negării dreptului promitentului-cumpărător.

Or, in prezenta cauză, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, reclamantul nu a preluat bunul odată cu încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din 14.08.2006 şi nici ulterior acestui moment, stăpânirea imobilului  fiind exercitată şi in prezent de paratul promitent - vânzător, iar reclamantul, in cererea de chemare in judecată, a confirmat acest fapt, precizând că imobilul  se află in posesia paratului  O. G..

Este adevărat că această împrejurare a fost invocată de reclamant in susţinerea cererii de atribuire a imobilului in lotul paratului, la soluţionarea petitului având ca obiect partaj succesoral de pe urma autorilor O.A. şi O. E., însă coroborată cu depoziţiile martorilor O. M., S. A. şi O. L., din care rezultă fără echivoc că reclamantul nu a avut posesia imobilului „cumpărat”  ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, ci doar a făcut simple vizite tatălui său, care insă nu echivalează cu o preluare in fapt a imobilului, prezintă relevanţă in analizarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de paratele  M. L.  şi M. L., coproprietare ale imobilului promis spre vânzare de pârâtul  O. G..

 Mai mult, martorele S. A. şi M. R. au declarat că nu au cunoştinţă de antecontractul de vânzare-cumpărare intervenit intre reclamant şi tatăl său.

 Depoziţia martorei M. R., conform căreia reclamantul a locuit in imobilul in litigiu pană in urmă cu aproximativ un an, nu poate fi reţinută de instanţă, fiind contrazisă de depoziţiile celorlalte martore audiate in cauză, precum şi de susţinerile reclamantului din cuprinsul cererii.

În ceea ce priveşte reparaţiile aduse imobilului-construcţie, din depoziţia martorei O. L. rezultă că efectuarea acestor reparaţii a fost determinată de faptul că  starea de sănătate a tatălui reclamantului, paratul  O. G., se înrăutăţise şi se temea ca in cazul unui eventual deces al acestuia imobilul să nu fie necorespunzător din punct de vedere estetic desfăşurării ceremoniilor de înmormântare şi pomenire.

Prin urmare, instanţa reţine că lucrările de reparaţii efectuate la imobilul-construcţie au un caracter echivoc, nefiind  probată împrejurarea că au fost efectuate de reclamant pentru conservarea dreptului propriu, pentru a putea fi apreciate ca având un efect întreruptiv de prescripţie.

Raportat la aceste împrejurări, având in vedere şi poziţia procesuală a paratelor  M. L.  şi M. L., coproprietare ale imobilului ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, in sensul negării  dreptului promitentului- cumpărător, instanţa constată că excepţia invocată prin întâmpinare este întemeiată, termenul de prescripţie curgând din momentul expirării termenului stabilit de părţi pentru perfectarea convenţiei, respectiv 14.02.2007, fiind astfel depăşit la data promovării prezentei acţiuni (05.03.2012).

Cu privire la petitul având ca obiect partaj succesoral,  instanţa constată că acesta este întemeiat pe dispoziţiile art.974 cod civil care reglementează acţiunea oblică şi potrivit cărora ,,creditorii pot exercita toate drepturile si acţiunile debitorului lor afara de acelea care ii sunt exclusiv personale``.

Acţiunea oblică  este acţiune civilă prin care creditorul chirografar exercită în numele debitorului său, substituindu-i-se, drepturile şi acţiunile patrimoniale neexercitate de către acesta. Această acţiune se fondează pe dreptul de gaj general al creditorului şi constituie un mijloc preventiv de apărare împotriva pericolului insolvabilităţii debitorului, urmărind ca scop conservarea patrimoniului acestuia.

Faţă de soluţia adoptată cu privire la petitul avand ca obiect pronunţarea unei hotărari care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanţa constată că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile necesare exercitării acţiunii oblice, in condiţiile in care dreptul său de a cere executarea silită a obligaţiei de a face asumată de parat prin antecontract  nu mai poate fi valorificat pe calea unei acţiuni in justiţie, ca efect al prescripţiei.

Domenii speta

Spete similare