Accesorii pentru neachitarea obligațiilor fiscale către bugetul de stat, stabilite pe baza propriilor declarații fiscale ale societății.

Întrucât majorările de întârziere au caracter accesoriu față de  debitele reținute în sarcina societății reclamante, iar în cauză, aceste debite nu s-a dovedit să fi fost stinse în vreun fel, conform procedurilor legale, este evident că, potrivit dispozițiilor legale enunțate anterior, accesoriile - dobânzi și penalități de întârziere - curg până la achitarea integrală a acestora, atât timp cât titlurile de creanță nu au fost desființate.

Decizia civilă nr. 1001/22.10.2019

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. .../121/2015, reclamanta SC P. SA, în contradictoriu cu pârâtele A.J.F.P. Galați și D.G.R.F.P. Galați, a solicitat anularea Deciziei nr. 65/09.01.2015 emisă de A.J.F.P. Galați și a Deciziei nr. 258/13.03.2015 emisă de D.G.R.F.P. Galați și să se constate inexistența debitului de 942.312 lei pentru care A.J.F.P. Galați a calculat accesorii de 33.113 lei, sumă pentru care solicită exonerarea de la plată.

Prin sentința civilă nr. 1068/03.12.2018 a Tribunalului  Galați  s-a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă şi s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA Galați în contradictoriu cu pârâtele D.G.R.F.P. Galați şi A.J.F.P. Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 65/09.01.2015 emisă de A.J.F.P. Galați (f. 22 – 30 vol. I)  s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația plății sumei de 33.113 lei cu titlu de accesorii, dobânzi şi penalități de întârziere, calculate pentru perioada 2004 – 2014, aferente unui debit existent în evidențele fiscale de 1.060.908 lei.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva acestei decizii, contestația administrativă fiind respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 258/13.03.2015 emisă de D.G.R.F.P. Galați (f. 31 – 35 vol. I).

Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 248 CPC, Tribunalul constată că autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești reprezintă acel efect al hotărârii care constă în aceea că se instituie o prezumție de adevăr cu privire la situația de drept reținută, o nouă cerere între aceleași părți, cu același obiect şi aceeași cauză neputând fi dedusă judecății ulterior.

Prin urmare, pentru a se constata existența în cauză a autorității de lucru judecat, trebuie verificată condiția îndeplinirii cerințelor rezultate din interpretarea art. 430 CPC, respectiv ca noua pricină să se poarte între aceleași părți, să aibă același obiect și aceeași cauză.

Or, obiectul prezentei acțiuni nu îl constituie anularea actului prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei plata sumei de 935.312 lei, ci anularea unor decizii emise în anul 2015 prin care s-au calculat accesorii aferente acestei sume, accesorii în sumă de 33.113 lei.

Prin urmare, în cauză nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, excepția va fi respinsă.

Pe fond, se reține că, potrivit dispozițiilor art.119 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere”.

Art.120' din același act normative prevede că  „(1) Plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale.

(2) Nivelul penalității de întârziere se stabilește astfel: a) dacă stingerea se realizează în primele 30 de zile de la scadență, nu se datorează şi nu se calculează penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale principale stinse; b) dacă stingerea se realizează în următoarele 60 de zile, nivelul penalității de întârziere este de 5% din obligațiile fiscale principale stinse; c) după împlinirea termenului prevăzut la lit. b), nivelul penalității de întârziere este de 15% din obligațiile fiscale principale rămase nestinse.

(3) Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor”.

Astfel, se reține că dispozițiile legale imperative cuprinse în art.119 și art.120 din O.G. nr. 92/2003 stabilesc cadrul legal al accesoriilor stabilite de organul fiscal în baza declarațiilor fiscale ale contribuabilului.

Întrucât majorările de întârziere au caracter accesoriu față de  debitele reținute în sarcina societății reclamante, iar în cauză, aceste debite nu s-a dovedit să fi fost stinse în vreun fel, conform procedurilor legale, este evident că, potrivit dispozițiilor legale enunțate anterior, accesoriile - dobânzi și penalități de întârziere curg până la achitarea integrală a acestora, atât timp cât titlurile de creanță nu au fost desființate.

În plus, Tribunalul reține că obiectul cauzei nu vizează stingerea datoriilor prin plată, compensare, restituire, proceduri speciale reglementate în Cap. II – Titlul VIII din Codul de procedură fiscală, astfel că toate apărările reclamantei în acest sens nu pot fi avute în vedere.

Tribunalul apreciază că nici instituirea unui sechestru asupra bunurilor contribuabilului și nici posibilitatea realizării unei compensări afirmate generic nu pot justifica exonerarea  reclamantei de la plata  accesoriilor pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale principale asumate prin propriile declarații.

Având în vedere aspectele analizate anterior, instanța constată că prezenta acțiune este neîntemeiată, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 218 din O.G. nr. 92/2003, va dispune respingerea acesteia.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta SC P. SA prin reprezentant P.G., criticând-o ca fiind nelegală, conform art. 488 pct. 1, 5, 6, 7 şi 8 C.proc.civ.

Recurenta a precizat că judecătorul M.M. care a pronunțat sentința nr.1068/03.12.2018 nu mai avea dreptul să judece dosarul nr. ..../121/2015 având în vedere că a mai pronunțat sentința nr. 195/09.02.2018 în dosarul nr. ..../121/2016 și sentința nr. 281/24.02.2015 în dosarul nr. ...../121/2014, dosare care au o strânsă legătură cu dosarul nr. ..../121/2015.

Instanța de judecată a încălcat art.488 alin. 1 pct.6 C.proc.civ. în sensul că sentința nr.1068/03,12.2018 cuprinde motive contradictorii care reies din faptul că, deși SC P. SA Galați a prezentat instanței de judecată mai multe hotărâri definitive prin care a fost exonerată de la plata obligațiilor fiscale debit, din care reiese că A.J.F.P. Galați nu mai avea dreptul să calculeze accesorii, instanța de fond nu a analizat aceste probatorii mulțumindu-se numai la a enumera aceste hotărâri.

De asemeni, motivele contradictorii invocate de către instanță mai reies și din faptul că în considerentele sentinței instanța recunoaște că a luat act că în decizia nr.65/09.01.2015, prin care A.J.F.P.  Galați a calculat accesorii în sumă de 33.113 lei, însă nu rezultă nicio referire la debitul principal pentru care s-au calculat accesorii.

Instanța de judecată care a pronunțat sentința nr. 1068/03.12.2018 a încălcat autoritatea de lucru judecat, având în vedere că nu a ținut cont de art.430 C.proc.civ. în sensul că avea obligația ca, înainte de a pronunța dispozitivul sentinței, să analizeze considerentele tuturor hotărârilor judecătorești potrivit cărora SC P. SA Galați a fost exonerata de la plata obligațiilor fiscale în totalitate pentru debitele și accesoriile pentru care era învinovățită.Din această analiză instanța de judecată ar fi constatat că toate aceste hotărâri reprezintă autoritate de lucru judecat.

În acest fel, instanța de judecată care a pronunțat sentința nr. 1068/03.12.2018 ar fi avut posibilitatea să constate, conform art.431 alin.2 C.proc.civ., că SC P. SA Galați a prezentat dovezi asupra lucrului judecat în alte litigii care au o strânsă legătură cu soluționarea litigiului ce formează cauza dosar nr. .../121 /2015.

Instanța de judecată avea obligația să țină cont de decizia nr.202 /25.04.2014 a Curții de Apel Galați, prin care Curtea de Apel Galați a dispus atât în dispozitiv cât și în considerente că A.J.F.P. Galați și D.G.R.F.P. Galați nu mai au voie să calculeze accesorii SC P. SA Galați, având în vedere că, prin decizia nr. l199/03.12.2009 a Curții de Apel Galați. s-a stabilit că SC P. SA Galați nu i se pot aplica dispozițiile art.119 și 120 Cod procedură fiscală, având în vedere particularitățile acestei societăți care este tratată de către Ministerul Finanțelor Publice, A.J.F.P. Galați și D.G.R.F.P. Galați cu rea credință.

În toate aceste hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, instanțele de judecată, au tratat în considerente, astfel:

„Instanța reține că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală, conform art.1201 C.civ. și art.166 C.pr.civ. și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți conf. art.1200 pct.4, art. 1202 alin.2 C.civ.”

„Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală, care corespunde unui efect negativ , extinctiv, de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de codul civil ( obiect, cauză și părți), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.”

„Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un alt doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior fără posibilitatea de a mai fi contrazis.”

„Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure din nevoia de ordine și stabilitate juridic, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.”

„Principiul autorității de lucru' judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prev. de art.6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea unor principii.”

De asemeni, instanța de judecată care a pronunțat sentința nr.1068/03.12.2018, avea obligația, să respecte art. 22 cod procedură civilă, în sensul că, avea îndatorirea, să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauza dosar nr..../121/2015 pe baza stabilirii faptelor prezentate de către SC P. SA Galați și să aplice corect legea în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Doamna judecător care a pronunțat sentința nr.1068/03.12.2018 nu a cerut explicații SC P. SA Galați și nici nu a dezbătut toate împrejurările de fapt și de drept, deși SC P. SA Galați a administrat probele necesare, prin care să dovedească vinovățiile A.J.F.P. Galați și D.G.R.F.P. Galați prin calcularea de accesorii la un debit inexistent.

În dosarul nr....../121/2015 societatea recurentă a depus la data de 29.10.2018 concluzii scrise pentru termenul de pronunțare din data de 05.11.2018.

Doamna judecător M.M. nu a ținut cont de aceste concluzii scrise. Dacă studia aceste concluzii scrise ar fi constatat că SC P. SA Galați, nu are datorii la A.J.F.P. Galați.

Acest lucru îl dovedim și cu Raportul de expertiză fiscală judiciară efectuat în dosarul nr....../121/2013* care are o strânsă legătură cu dosarul nr......./121/2015.

Intimata D.G.R.F.P. Galați prin A.J.F.P. Galați a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:

Criticile formulate se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art.488 pct. 1, 5, 6, 7 şi 8 Cod de procedură civilă, acestea fiind nefondate.

În cazurile prevăzute de art. 42 C.proc.civ. incompatibilitatea judecătorului de fond va putea fi invocată în fața instanței de recurs numai de partea care a formulat o cerere de recuzare, dar aceasta a fost respinsă sau instanța de fond a omis să se pronunțe asupra ei, astfel încât cel recuzat a participat la soluționarea pricinii.

Or, în cauza de față reclamanta nu a formulat cerere de recuzare la judecata în fond şi nici argumentele invocate nu constituie temei pentru înlăturarea din proces a judecătorului respectiv.

Instanța de recurs constată că neacceptarea punctului de vedere al reclamantei de către judecătorul fondului nu poate fi convertită în considerente contradictorii, prin care se înțelege situația în care unele considerente susțin temeinicia pretențiilor, iar altele netemeinicia acestora.

În ceea ce privește motivul întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C.proc.civ., Curtea reține că în cauză nu s-a făcut dovada încălcării unor reguli de procedura a căror nerespectare să atragă sancțiunea nulității întrucât probatorul administrat în cauză şi explicațiile prezentate de către părți au fost suficiente pentru aflarea adevărului şi pentru pronunțarea unei hotărâri legale.

Astfel cum rezultă din înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, prin Decizia nr.65/ 09.01.2015, în temeiul art. 88 lit. c) şi art.119 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, modificată şi completată, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale accesorii în cuantum de 33.113 lei pentru neachitarea obligațiilor fiscale către bugetul de stat, stabilite pe baza propriilor declarații fiscale.

Această decizie este un act administrativ fiscal în sensul art.41 din Codul de procedură fiscală, fiind contestată conform procedurii prevăzută în Titlul IX – „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale” din același act normativ.

Contestația a fost soluționată prin Decizia nr.258/ 13.03.2015.

În cauză, se pune problema accesoriilor datorate de reclamantă bugetului de stat ca dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, dispozițiile legale incidente fiind cele ale art.119 şi art.1201 din O.G. nr.92/2003, Cap. III, Titlul VIII care prevăd: „Art.119 (1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.

Art. 120 din OG nr. 92/2003 privind C.proc.fiscală: „(1) Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv [...] (7) Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anulare. Art. 1201 Penalități de întârziere. (1) Penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadentă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispozițiile art. 120 alin. 2 – 6 sunt aplicabile în mod corespunzător. (2) Nivelul penalităților de întârziere este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere. (3) Penalitățile de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.”

Obiectul cauzei nu vizează stingerea datoriilor prin plată, compensare, restituire, proceduri speciale reglementate în Cap. II – Titlul VIII din același act normativ, astfel că aserțiunile reclamantei, legate de acestea, exced cauzei de față. Dispozițiile legale imperative cuprinse în art.119 şi 120 din O.G. nr.92/2003 stabilesc cadrul legal al accesoriilor stabilite de organul fiscal în baza declarațiilor fiscale ale reclamantei, fiind fără relevanță reaua sau buna credință atât a reclamantei cât şi a organelor fiscale, astfel că cele reținute de instanța de fond cu privire la aceste aspecte sunt in conformitate cu cadrul legal de soluționare a cauzei.

Deoarece majorările de întârziere au caracter accesoriu față de  debitele (bazele) reținute în sarcina societății reclamante,  iar aceste debite nu s-a dovedit că au fost stinse în vreun fel, conform procedurilor legale, este evident că, potrivit dispozițiilor legale enunțate anterior, majorările curg până la achitarea integrală a acestora.

Deși s-a făcut referire la sentința nr. 1386/08.09.2014 irevocabilă prin decizia nr. 59/2015 a Curții de Apel Galați, instanța de recurs constată că din cuprinsul celor două hotărâri nu rezultă desființarea titlurilor de creanță constând în propriile declarații  fiscale ale reclamantei.

Astfel, în contextul  punctual al actelor administrativ fiscale supuse analizei, nu  prezintă relevanță soluțiile  judiciare anterioare.

În egală măsură, nici instituirea unui sechestru asupra  bunurilor contribuabilului şi nici posibilitatea realizării unei  compensări afirmate generic, nu pot justifica exonerarea  recurentei de la plata  accesoriilor pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale principale asumate  prin  propriile  declarații. 

În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea inexistenței debitului de 942312 lei, Curtea constată că în lipsa contestării titlurilor de creanță  în care a  fost prevăzută această sumă sau a urmării căii legale în realizare, soluția de respingere este una legală.

În consecință, față de cele arătate mai sus, Curtea de apel constată că în mod legal  instanța de fond a respins acțiunea formulată de SC P. SA. Prin urmare, va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare