Acţiune admisă, prin care autoritatea publică pârâtă este obligată la emiterea unei hotărîri de aprobare a vânzării, către reclamantul chiriaş, a imobilului, proprietate privată a Statului Român, obiect al contractului de locaţiune

Prin cererea înregistrată la data de ZZ.LL.2017 sub dosar nr. unic de mai sus, reclamantul A, prin avocat, în contradictoriu cu STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE Bucureşti CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SATU MARE, a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtului CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SATU MARE la emiterea unei hotărâri, în temeiul prevederilor Legii nr. 85/1992, de aprobare a vânzării către reclamant a locuinţei proprietatea privată a Stalului Român, pe care o deţine în calitate de chiriaş, situată în ..., la preţul de vânzare calculat conform reglementarilor în vigoare la data de ZZ.LL.2008, respectiv a Anexei 1 la Legea nr. 85/1992 republicată, în conformitate cu dispoziţiile art. II din Legea nr. 244/2011; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, în fapt reclamantul arată că deţine în calitate de chiriaş locuinţa situată în... . Alături de alţi chiriaşi din imobil, reclamantul a înaintat către Consiliul Local al Municipiului Satu Mare cererea nr. 1/ZZ.LL.2008 prin care a solicitat efectuarea, conform prevederilor Legii nr. 85/1992 şi a Decretului Lege nr. 61/1990, a demersurilor legale privind vânzarea către reclamant a locuinţei pe care o deţine în calitate de chiriaş.

Ulterior, prin cererea şi reclamaţia administrativă înregistrată la Consiliul Local Satu Mare sub nr. 2 din ZZ.LL.2016 reclamantul a solicitat pârâtului să întreprindă toate demersurile legale pentru finalizarea vânzării locuinţei susmenţionate, pe care o deţine în calitate de titular de contract de închiriere, în condiţiile stipulate prin dispoziţiile Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat.

Argumentaţia solicitării sale adresată Consiliului Local al Municipiului Satu Mare constă în următoarele:

Reclamantul deţine în locaţiune imobilul în cauză, în temeiul contractului de închiriere încheiat cu Municipiul Satu Mare.

Acest imobil urmează regimul juridic reglementat prin Legea nr. 85/1992, fiind construit în anul 1971 (construcţia fiind finalizată în anul 1974).

În cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 52/1998, întrucât imobilul nu a fost construit de către A.N.L., ci s-au efectuat doar parţial reparaţii prin intermediul ANL. Pentru locuinţele construite înainte de intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 152/1998 sunt incidente dispoziţiile legale aplicabile locuinţelor construite din fondurile statului sau ale unităţilor economice de stat anterioare acestei legi, chiar dacă au fost repartizate chiriaşilor după intrarea în vigoare a Legii nr. 152/3998.

În consecinţă, regimul juridic aplicabil este cel reglementat prin Legea nr. 85/1992, conform căreia locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie şi ale acestei legi.

De asemenea, reclamantul arată că a învederat faptul că se impune evaluarea imobilului de către un expert autorizat, iar vânzarea locuinţei să fie făcută în condiţiile Legii nr. 85/1992, a Decretului-Lege nr. 61/1990, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură instituite prin Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, prevederile din ANEXA 1 la Legea nr. 85/1992 fiind în vigoare.

Reclamantul mai arată că, de asemenea, a solicitat ca în temeiul prevederilor Legii nr. 85/1992 republicată, cu modificările şi completările la zi, privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului, ale anexei I la aceasta lege, respectiv în conformitate cu prevederile art. 321 alin. 4, art. 36 alin. 2, lit. c, alin. 5 lit. b, art. 45 şi art. 115 alin. 1 lit. b din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, să se aprobe, prin hotărâre de consiliu local evaluarea şi vânzarea către reclamant a locuinţei în cauză

În urma acestei cereri, reclamantul menţionează că nu a primit răspuns de la Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, ci o adresă, cu nr. 3/ZZ.LL.2016, prin care, Serviciul evidenţă patrimoniu, concesionari, din cadrul Municipiului Satu Mare îl încunoştinţează că nu este de acord cu vânzarea locuinţei în condiţiile solicitate, în ciuda evidenţei, în ciuda stabilirii deja, în cadrul unor alte procese a împrejurării că imobilul din care face parte şi acest apartament nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 152/1993, autorităţile locale persistă în atitudinea pe care au adoptat-o timp de mai mulţi ani, de la data înaintării cererii de cumpărare, Consiliul Local Satu Mare nerăspunzând cererilor reclamantului, ci, un alt compartiment din cadrul Municipiului Satu Mare, formulând un punct de vedere absolut nelegal.

În aceste condiţii reclamantul arată că s-a impus promovarea prezentei acţiuni.

Reclamantul susţine că este îndreptăţit să cumpere, în condiţiile solicitate imobilul pe care îl deţine în calitate de chiriaş.

Locuinţa face obiectul prevederilor Legii nr. 85/1992, fiind construită în anul 1974.

Menţionează faptul că acest imobil nu face obiectul prevederilor aplicabile locuinţelor noi, construite din fondurile reglementate prin prevederile Legii nr. 152/1998, nefiind construit de către A.N.L., ci doar parţial reparat, prin intermediul ANL, fiind mai presus de orice îndoială faptul că pentru locuinţele construite înainte de intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 152/1998 devin incidente dispoziţiile legale aplicabile locuinţelor construite din fondurile statului sau ale unităţilor economice de stat anterioare acestei legi, chiar dacă au fost repartizate chiriaşilor după intrarea în vigoare a Legii nr. 152/1998.

Având în vedere că locuinţa pe care reclamantul o deţine cu titlu juridic de închiriere se află în proprietatea privată a Statului Român şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Satu Mare, aceasta autoritate are obligaţia legală de a întreprinde demersurile legale de a aproba vânzarea locuinţelor, de a stabili preţul de vânzare şi, respectiv de a încasa acest preţ, acesta fiind considerat venit la bugetul local, astfel cum rezultă din prevederile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 85/1992.

Conform prevederilor art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 85/1992 locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-Lege nr. 61/1990.

Se impune efectuarea evaluării imobilului, de către un expert autorizat, iar vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 din art. 7 şi la art. l alin. 3, din Legea nr. 85/1992, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale acestei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, prevederile din ANEXA 1 la Legea nr. 85/1992 fiind în vigoare.

Faţă de împrejurarea că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Satu Mare nu a dat curs solicitărilor reclamantului, acesta susţine că se impune admiterea prezentei acţiuni, aşa cum a fost formulată.

În drept, invocă prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările şi modificările ulterioare, prevederile Legii nr. 35/1992 republicată, privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice de sau bugetare de stat, ale Decretului Lege nr. 61/1990 şi prevederile art. II din Legea nr. 244/2011.

În probaţiune, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri - filele 4-17 dosar, expertize, precum şi orice alte mijloace de probă prevăzute de lege.

Prin întâmpinare (filele 27-30 dosar), STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE prin DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE SATU MARE, solicită, în principal - admiterea lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei, iar în subsidiar - respingerea acţiunii formulate ca inadmisibilă şi nefondată, pentru următoarele motive:

Se arată că, în fapt, reclamantul A prin cererea de chemare în judecată solicită obligarea Consiliului Local al Municipiul Satu Mare la emiterea unei hotărâri în temeiul Legii nr. 85/1992, ori în acest sens pârâtul STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanţelor Publice consideră că reclamantul îşi exprimă nemulţumirea faţă de instituţiile publice cu care acesta are rapoarte de chiriaş.

Faptul că, în anumite categorii de litigii Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, iar în altele de către unitatea administrativ teritorială sau alte instituţii publice, pârâtul arată că nu trebuie înţeles în mod arbitrar, cu ignorarea prevederilor legale în vigoare, prevederile art. 25 alin. 2 teza a II-a, coroborat cu art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 31/1945 privitor la persoanele fizice şi la persoanele juridice, cele două entităţi nesubstituindu-se una pe cealaltă şi neexistând identitate de drepturi şi obligaţii, potrivit legii.

Întrucât calitatea procesuala pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic, pentru a putea fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii, trebuie să existe o identitate între persoana juridică chemată în judecată şi responsabilul dreptului ce face obiectul litigiului.

În susţinerea excepţiei, pârâtul invocă următoarele argumente:

Raportat la legislaţia incidentă în cauza, pârâtul expune împrejurarea că Statul Român poate avea numeroşi reprezentanţi - instituţii publice pe de o parte şi Ministerul Finanţelor Publice, pe de altă parte, fiind două entităţi diferite care nu se suplinesc una pe cealaltă, ci au drepturi şi obligaţii distincte, neexistând în dreptul nostru o reglementare care să identifice Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare în nume propriu.

Faptul că în anumite categorii de litigii, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice este reprezentat de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare,  iar în altele de către unitatea administrativ teritorială, nu trebuie înţeles în mod arbitrar, cu ignorarea prevederilor legale în vigoare, ale art. 25 alin. 2 teza a II-a, coroborat cu art. 37 alin. l din Decretul nr. 31/1945 privitor la persoanele fizice şi la persoanele juridice, cele două entităţi nesubstituindu-se una pe cealaltă şi neexistând identitate de drepturi şi obligaţii, potrivit legii.

Pe de altă parte, textul legal al art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice defineşte staul ca fiind „persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii". Mai mult, teza a II-a doua prevede expres că el participa în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor Publice afară de cazul în care legea stabileşte anume alte organe în aceste sens.

Decretul nr. 31/1954 a fost abrogat la data de 01.10.2011 ca urmate a intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil situaţiile prevăzute de dispoziţiile legale mai sus citate fiind reglementate în prezent de art. 223 şi art. 224 din actul normativ citat.

Aşadar, mai înainte de orice altă apreciere asupra temeiniciei pretenţiilor reclamate, se impune ca solicitarea în sine, să fie analizată în raport de cadrul procesual incident.

Hotărârile de Conciliu Local sunt acte cu caracter normativ emise de către Consiliul Local astfel încât orice abordare a regimului juridic al unei autorităţi statale trebuie discutată în contradictoriu cu emitentul acestora.

Activitatea consiliilor locale poate îmbrăca una dintre următoarele forme: adoptarea de acte administrative, încheierea de contracte administrative, adoptarea de acte civile sau de dreptul muncii şi efectuarea de operaţiuni material-tehnice.

Totodată, art. 46 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 prevede că „în exercitarea atribuţiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate".

Actul administrativ supus judecăţii este o manifestare unilaterală de voinţă provenind în principiu de la un organ al administraţiei emisă în scopul de a produce efecte juridice în cadrul activităţii de executare sau organizare a executării în concret a legilor, în consecinţă în argumentarea, inutilităţii promovării unei acţiuni împotriva Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin care să se constate nelegalitatea unei Hotărâri a Consiliului Local, acesta arată că persoana adevăratului titular este Consiliul Local.

Potrivit textelor de lege citate, cererea referitoare la imobilului-teren, trebuie analizată în raport cu unitatea administrativ teritorială, respectiv municipiul Satu Mare prin Primar, întrucât dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost transmis ope legis, de la Statul Român către aceasta, în baza Legii nr. 18/1991, act normativ intrat în vigoare cu mult înaintea promovării prezentei acţiuni de către reclamant.

De asemenea, pârâtul susţine că trebuie avute în vedere prevederile art. 119 al Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „Constituie patrimoniu al unităţii administrativ-teritoriale bunurile mobile şi imobile care aparţin domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, domeniul privat al acesteia, precum şi drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial".

În aceste condiţii, art. 122 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, cu modificările şi completările ulterioare specifică faptul că: „Toate bunurile aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale. Consiliilor locale şi judeţene li se prezintă anual de către primar, respectiv de preşedintele consiliului judeţean, un raport asupra situaţiei gestionarii bunurilor". Or, din dispoziţiile Legii nr. 235/2001 a administraţiei publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, reiese în mod clar că primarul are calitate de reprezentant în justiţie în litigiile ce implică patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă (art. 62 alin. l).

Având în vedere cele de mai sus, pârâtul solicită instanţei să dispună Primarului Municipiului Satu Mare, în calitate de reprezentant în justiţie al localităţii, să depună în probaţiune inventarul bunurilor aparţinând unităţii administrativ-teritoriale, pentru a face dovada privind titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

În argumentarea, inutilităţii promovării unei acţiuni împotriva Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin care să se constate dobândirea unui drept de proprietate asupra imobilului-teren, pârâtul menţionează că a arătat că persoana adevăratului proprietar al imobilului-teren este unitatea administrativ-teritorială.

Prin urmare, întrucât Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, nu are calitatea de proprietar, instituţia pârâtă menţionează că nu se poate pronunţa cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului-teren, dedus judecăţii în speţa de faţă.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii invocate faţă de pretenţiile reclamantului raportate la Statul Român, pârâtul subliniază faptul că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă (nefinalizată) în conformitate cu prevederile art. din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, doar faţă de Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, mutantis mutandis şi în etapa procesuală tot în contradictoriu cu Consiliul Local trebuie investită instanţa a se pronunţa asupra petitului acţiunii.

Având în vedere necesitatea evaluării imobilului de un expert autorizat, pârâtul consideră că nu se impune stabilirea preţului imobilului, ţinând cont de faptul că în prezenta speţă supusă judecăţii se pun în discuţie probleme de drept, de aplicare a dispoziţiilor legale în vigoare incidente în cauză.

În considerarea argumentelor invocate, pârâtul solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare în cauza dedusă judecăţii.

În drept, pârâtul invocă dispoziţiile legale la care a făcut referire.

În baza art. 223 alin. 2 şi 3 C.proc.civ., pârâtul solicită judecarea în lipsă.

Prin întâmpinare (filele 31-32 dosar), CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SATU MARE, solicită respingerea acţiunii formulate de reclamant privind obligarea sa la a-i vinde locuinţa în condiţiile Legii nr. 85/1992, pentru următoarele motive:

Locuinţele ANL din Satu Mare situate ... în număr de 86, au fost reabilitate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe , la art. 2 alin. 7 prevăzându-se: „ANL colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale pentru identificarea unor terenuri şi/sau construcţii aflate în diverse stadii de execuţie ori finalizare şi neexploatate, care pot fi incluse în programele prevăzute la alin. (1) lit. c) cu obligaţia acestora de a realiza, pe cheltuiala proprie, evaluarea terenurilor şi/sau a construcţiilor nefinalizate aflate în diverse stadii de execuţie”.

Vânzarea unor astfel de locuinţe se face conform prevederilor Legii nr. 85/1992, dar cu respectarea următoarelor condiţii obligatorii:

• preţul locuinţei se achită integral la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, din sursele proprii ale beneficiarului şi/sau din credite contractate de acesta de la instituţii financiare autorizate;

• titularul contractului de închiriere şi membrii familiei acestuia - soţ/soţie, copii şi/sau alte persoane aflate în întreţinerea acestuia - pot benefica o singură dată de cumpărarea unei locuinţe pentru tineri destinate închirierii şi să nu deţină o altă locuinţă în proprietate, inclusiv casă de vacanţă;

Valoarea de vânzare a locuinţei se calculează de către autorităţile administraţiei publice locale sau de către operatorii economici în a căror administrare se află imobilele respective, precum şi de către autorităţile administraţiei publice centrale din domeniul învăţământului, respectiv din domeniul sănătăţii, sau de către unele unităţi aflate în subordinea ori sub coordonarea acestor autorităţi, potrivit legii, şi reprezintă valoarea de înlocuire pe metru pătrat x suprafaţa construită efectiv, inclusiv cotele indivize, suma rezultată diminuându-se cu amortizarea calculată de la data punerii în funcţiune a locuinţei până la data vânzării acesteia. Valoarea de înlocuire pe metru pătrat astfel calculată se stabileşte anual prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi turismului, ce urmează a fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

•  în cazul clădirilor dotate cu centrale termice proprii, valoarea acestora se cuprinde în preţul locuinţelor. Centralele termice rămân în administrarea consiliilor locale sau a autorităţilor administraţiei publice centrale din domeniul învăţământului, respectiv din domeniul sănătăţii, sau a unor unităţi aflate în subordinea ori sub coordonarea acestor autorităţi până la vânzarea a jumătate plus unu din numărul locuinţelor pe care le deservesc.

Faţă de solicitarea reclamantului de obligarea sa la a-i vinde locuinţa situată în ... în temeiul prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, solicită a se observa că în baza acestui articol de lege se vând „locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi". Ori, înainte de refuncţionalizare, aceste clădiri au fost folosite ca internate şi cămine de nefamilişti, nicidecum de locuinţe individuale. Abia după refuncţionalizare, adică în 2002 (la 10 ani de la apariţia Legii nr. 85/1996) destinaţia a fost de locuinţe, fie garsoniere, fie apartamente cu două camere. Astfel, nu sunt incidente prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1996, întrucât locuinţa în cauză nu exista la data apariţiei Legii nr. 85/1996.

Art. 16 din Legea nr. 85/1992 a suferit modificări prin Legea nr. 244/2011 stabilindu-se că valoarea de vânzare a locuinţei se stabileşte la preţul pieţei, însă se vând la preţul stabilit de reglementările anterioare ale Legii nr. 85/1992, locuinţele pentru care este în curs de derulare procedura de vânzare. Reclamantul uzează de această excepţie doar pentru faptul că a formulat cerere de cumpărare în 2008, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 244/2011. Asupra acestui articol (art. II Legea nr. 244/2011) s-a răsfrânt o excepţie de neconstituţionalitate, iar în Decizia nr. 671/2014 (pct. 13), Curtea Constituţională a reţinut că dacă cererea de chemare în judecată privind obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost introdusă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 244/2011, atunci sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 85/1992 în forma sa iniţială.

Văzând cele reţinute de Curtea Constituţională, precum şi data introducerii prezentei acţiunii (2016), pârâtul consideră că în cazul admiterii acesteia sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 85/1992 în forma modificată: „Valoarea de vânzare a locuinţei se calculează raportat la preţul pieţei de către un expert autorizat, în condiţiile legii".

Sumele obţinute din vânzarea locuinţelor se virează de către autoritatea administraţiei publice locale, prin bugetul propriu, către A.N.L. şi vor fi utilizate pentru finanţarea construcţiei de locuinţe. Evidenţa acestor sume se ţine de către A.N.L. - conform prevederilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 152/1998, drept pentru care pârâtul consideră că ar fi obligatorie şi împrocesuarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, cu sediul în Bucureşti. Bd. Unirii nr. 61, bloc F3, sector 3, 030828.

Apoi, pentru locuinţele reabilitate, cum sunt şi cele în cauza de faţă - art. 10 alin. 4 din Legea nr. 152/1998, prevede – „Valoarea de vânzare a construcţiilor prevăzute la art. 2 alin. (7) se stabileşte procentual din valoarea de vânzare a locuinţei, determinată conform prevederilor alin. (2), după ce s-a dedus din această valoarea comisionului şi, după caz, a centralei termice. Procentul este dat de raportul dintre valoarea construcţiilor prevăzute la art. 2 alin. (7) şi valoarea totală a obiectivului de investiţii din care fac parte, stabilită prin devizul general aferent acestuia. Sumele corespunzătoare acestei valori, obţinute din vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. (1) se fac venituri la bugetul local, destinate construcţiei de locuinţe".

Pentru considerentele de mai sus, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Satu Mare solicită respingerea acţiunii formulate ca netemeinică şi nelegală.

În drept, invocă art. 205 C.proc.civ. şi dispoziţiile legale evocate.

Conform art. 411 alin. 1 pct. 2, teza a II-a C.proc.civ., pârâtul solicită judecarea cauzei şi în lipsa sa.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea nr. 1/ZZ.LL.2008 adresată pârâtului Consiliul Local al Municipiului Satu Mare (fila nr. 4), reclamantul A a solicitat cumpărarea apartamentului situat în ... pe care îl deţine în calitate de chiriaş în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/1992, în baza contractului de închiriere nr. 4/ZZ.LL.2007—filele nr. 10-13.

Prin Sentinţa civilă nr. 5/ZZ.LL.2015 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 6/2012, rămasă definitivă prin Decizia nr. 7/ZZ.LL.2016, respectiv prin Decizia nr. 8/ZZ.LL.2015 dată de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie în dosar nr. 9/2013, instanţele judecătoreşti prin hotărâri definitive şi irevocabile, s-au pronunţat cu privire la titularul dreptului de proprietate, respectiv cu privire natura juridică a imobilului situat în ..., în sensul că acest imobil a fost construit din fondurile statului înainte de apariţia Legii nr. 152/1998, acest imobil se află în administrarea Consiliului Local al Municipiului Satu Mare şi că cererile de cumpărare formulate de către chiriaşi în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/1992 sunt admisibile în măsura îndeplinirii şi a celorlalte condiţii prevăzute de acest normativ.

Având în vedere faptul că prin hotărârile judecătoreşti amintite s-a reglementat situaţia juridică cu privire la imobilul din care face parte şi apartamentul deţinut de către reclamantă, în considerarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, al echităţii şi al accesului la o justiţie independentă instanţa reţine în cauză aplicabilitatea principiului puterii de lucru judecat cu privire la problem de drept privind construirea imobilului din fondurile de stat, respectiv a problemei de drept privind îndreptăţirea chiriaşilor aflaţi în situaţii juridice similare sau identice cu reclamantul din dosarul nr. 6/2012 al Tribunalului Satu Mare de a beneficia de dreptul de cumpărare al apartamentelor deţinute de aceştia cu titlu de chirie în condiţiile şi la preţul prevăzut de Legea nr. 85/1992.

Constatând că, la data de ZZ.LL.2008, reclamantul a formulat cererea de cumpărare a apartamentului deţinut în chirie, iar pârâtul Consiliul Local al Municipiului Satu Mare a respins această solicitare, reţinând că la data formulării cererii de cumpărare erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 244/ 5 decembrie 2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat potrivit căruia:

 Art. I - „ Valoarea de vânzare a locuinţei se calculează raportat la preţul pieţei de către un expert autorizat, în condiţiile legii."

 ART. II – „ Locuinţele ce fac obiectul Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt în curs de derulare procedurile de vânzare, se vând la preţul stabilit de reglementările în vigoare la data începerii procedurii de vânzare” instanţa apreciază că acţiunea în contencios administrativ promovată de către reclamantă este întemeiată, faţă de reclamantă aplicabilă dispoziţia specială privind existenţa unei proceduri de vânzare în curs pentru a fi calculat preţul stabilit de reglementările în vigoare la data începerii procedurii de vânzare.

 În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, instanţa constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât prezenta cauză are ca obiect obligarea consiliului local pârât în calitate de administrator al bunurilor aflate în domeniul privat al statului la emiterea unei hotărâri de înstrăinare a unui astfel de bun, iar vânzarea se solicită să se dispună în temeiul Legii nr. 85/1992, astfel că, pentru opozabilitate se impune pronunţarea hotărârii judecătoreşti şi faţă de Statul Român din fondurile căruia s-a construit imobilul în litigiu. în ceea ce priveşte inadmsibilitatea, instanţa a analizat-o ca o apărare de fond, apreciind ca susţinerile paratului sunt neîntemeiate.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 2 lit. b) şi f), art. 8, art. 10 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, art.7 din Legea nr. 85/1192, Legea nr. 215/2001 şi a dispoziţiilor legale amintite, instanţa urmează să respingă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Statul Român invocat de acesta, să admită acţiunea reclamantului şi să oblige pârâtul Consiliul Local al Municipiului Satu Mare să emită hotărârea de aprobare a vânzării către reclamantă a locuinţei pe care reclamantul o deţine în calitate de chiriaş, la preţul de vânzare stabilit în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 85/1992 astfel cum a fost modificat de art. II din Legea nr. 244/2011, cu obligarea pârâţilor în temeiul art. 453 C.proc.civ. la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamant reprezentând taxe judiciare şi onorariu de avocat justificat cu chitanta nr. 10/ZZ.LL.2017, conform dispozitivului prezentei.

Domenii speta

Spete similare