Contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor promovată pentru recuperarea unei garanţii de bună execuţie. Cerere respinsă

Prin cererea înregistrată în prezentul dosar la data de ZZ.LL.2016, petenta SC A SRL, societate în insolvenţă, a solicitat judecătorului sindic să pronunţe o hotărâre prin care să dispună în contradictoriu cu debitoarea SC B SRL  aflată în procedura de insolvenţă, restituirea garanţiei de bună execuţie (GBE) în valoare de 74.977,17 lei şi modificarea tabelului preliminar al creanţelor procedurii în sensul înscrierii sale cu o creanţă de „0” lei, ca urmare a plăţii sumei pretinse.

În motivare, petenta creditoare arată că este absolut de acord că nu suntem în faţa unei contestaţii uzuale, împotriva tabelului preliminar de creanţe. Acest fapt nu e de natură să altereze dreptul său material la acţiune, care există şi se manifestă sub forma unei duble cereri, respectiv cerere de plată GBE/ contestaţie tabel.

Din punct de vedere contabil, petenta creditoare înregistrează în contabilitatea sa o creanţă în valoare de 74.977,17 lei, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de SC A SRL, la dosarul cauzei şi cum corect a reţinut şi practicianul în insolvenţa.

Datoria a fost dovedită şi prin prezentarea de extrase ale contului 411.

Urmare a Notificării administratorului judiciar, în termen petenta creditoare a comunicat suma pe care SC B SRL o datorează societăţii creditoare. însă, datoria nu este o creanţă în sensul Legii insolvenţei; se referă la suma de 74.977,17 lei ce reprezenta garanţie de bună execuţie şi nu poate primi acelaşi regim juridic ca şi o simplă creanţă; pe cale de consecinţă, nu poate face obiectul planului de reorganizare.

Deşi garanţia de bună execuţie are o exprimare în valoare monetară, aceasta suma reprezintă un bun al societăţii petente creditoare, bun ce se regăseşte actualmente în mâna debitoarei, fără a face parte din patrimoniul acesteia (în opoziţie, petenta solicită a se avea în vedere „creanţele" la care se referă legiuitorul, limitativ, la art. 3 alin. l, cu sublinierea pct. 6 sus menţionat).

În mod firesc, garanţia de bună execuţie se impunea a fi restituită, fără ca societatea creditoare să fie înscrisă în tabelul definitiv de creanţe întocmit împotriva debitoarei.

Garanţia de bună execuţie reprezintă de fapt un drept patrimonial personal al antreprenorului, nu aparţine decât acestuia şi a fost afectată doar, temporar şi sub condiţie către beneficiar, dar odată cu expirarea perioadei de garanţie trebuie să se reîntoarcă în patrimoniul celui care a afectat-o.

Obligaţia antreprenorului de a constitui garanţia de bună execuţie este o obligaţie de „a face", căreia îi corespunde obligaţia restituirii/predării garanţiei, de asemenea o obligaţie de a face reţinută în sarcina beneficiarului. Obligaţiei de a constitui garanţia de buna execuţie îi corespunde obligaţia corelativă de restituire a sa la predarea lucrărilor. Aşadar este vorba de o obligaţie de a face, respectiv de predare a garanţiei şi nu o creanţă în accepţiunea legii insolvenţei.

În scopul raţionamentului juridic, petenta creditoare aduce în discuţie situaţia în care obiect al garanţiei de bună execuţie nu este o sumă de bani, ci un alt bun mobil, individual determinat şi se întreabă ce s-ar fi întâmplat cu acest bun mobil: s-ar fi vândut de practicianul în insolvenţă în cursul procedurii? dar pentru situaţia în care garanţia de bună execuţie ar fi fost constituită printr-un instrument de garantare emis de o societate de asigurări sau bancară? Indiferent că bunul are sau nu o reprezentare monetară, executantul lucrării este şi rămâne proprietar al bunului afectat cu titlu de garanţie de bună execuţie. În niciun moment proprietatea nu se transferă de la executant la beneficiarul lucrării, ci bunul (garanţia de bună execuţie) rămâne indisponibilizată în contul beneficiarului cu destinaţia specială de garanţie de bună execuţie.

Nu exista niciun argument legal pentru care un bun proprietatea petentei creditoare să fie valorificat în cadrul procedurii.

Potrivit HG nr. 925/2006 aplicabile dosarului cauzei, art. 89, prevede: „(1) Garanţia de bună execuţie a contractului se constituie de către contractant în scopul asigurării autorităţii contractante de îndeplinirea cantitativă, calitativă şi în perioada convenită a contractului.

(2) Autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili în documentaţia de atribuire modalitatea de constituire a garanţiei de bună execuţie, precum şi cuantumul acesteia, care însă nu trebuie să depăşească 10% din preţul contractului, fără TVA (...)”, iar potrivit art. 90 „(1) De regulă, garanţia de bună execuţie se constituie printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară sau de o societate de asigurări, care devine anexă la contract. Prevederile art. 86 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.

(2) În cazul în care valoarea garanţiei de bună execuţie este redusă ca valoare, autoritatea contractantă are dreptul de a accepta constituirea acesteia prin depunerea la casierie a unor sume în numerar.

(3) Dacă părţile convin, garanţia de bună execuţie se poate constitui şi prin reţineri succesive din sumele datorate pentru facturi parţiale. În acest caz contractantul are obligaţia de a deschide un cont la dispoziţia autorităţii contractante, la o bancă agreată de ambele părţi. Suma iniţială care se depune de către contractant în contul astfel deschis nu trebuie să fie mai mică de 0,5% din preţul contractului. Pe parcursul îndeplinirii contractului, autoritatea contractantă urmează să alimenteze acest cont prin reţineri succesive din sumele datorate şi cuvenite contractantului până la concurenţa sumei stabilite drept garanţie de bună execuţie în documentaţia de atribuire. Autoritatea contractantă va dispune ca banca să înştiinţeze contractantul despre vărsământul efectuat, precum şi despre destinaţia lui. Contul astfel deschis este purtător de dobândă în favoarea contractantului”.

În art. 91 din lege se prevede că „Autoritatea contractantă are dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie, oricând pe parcursul îndeplinirii contractului, în limita prejudiciului creat, în cazul în care contractantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract. Anterior emiterii unei pretenţii asupra garanţiei de bună-execuţie autoritatea contractantă are obligaţia de a notifica pretenţia contractantului, precizând obligaţiile care nu au fost respectate”, iar în art. 92, se arată că „(1) În cazul contractului de furnizare, autoritatea contractantă are obligaţia de a elibera/restitui (deci nu plata pentru a constitui creanţa) garanţia de bună execuţie în cel mult 14 zile de la data întocmirii procesului-verbal de recepţie a produselor care fac obiectul contractului şi/sau de la plata facturii finale, dacă nu a ridicat până la acea dată pretenţii asupra ei.

(2) În cazul contractului de servicii, autoritatea contractantă are obligaţia de a elibera/restitui garanţia de bună execuţie în cel mult 14 zile de la data îndeplinirii de către contractant a obligaţiilor asumate prin contractul respectiv, dacă nu a ridicat până la acea dată pretenţii asupra ei.

(3) În cazul contractelor de servicii de proiectare, autoritatea contractantă are obligaţia de a elibera/restitui garanţia de bună execuţie după cum urmează:

a) valoarea garanţiei de bună execuţie aferentă studiilor de prefezabilitate şi/sau fezabilitate, în termen de 14 zile de la data predării şi însuşirii/aprobării documentaţiei tehnico-economice respective, dacă nu a ridicat până la acea dată pretenţii asupra ei;

b) valoarea garanţiei de bună execuţie aferentă proiectului tehnic şi/sau detaliilor de execuţie, în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor executate în baza proiectului respectiv, dacă nu a ridicat până la acea dată pretenţii asupra ei.

(4) în cazul contractelor de lucrări, autoritatea contractantă are obligaţia de a elibera/restitui garanţia de bună execuţie după cum urmează:

a) 70% din valoarea garanţiei, în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, dacă nu a ridicat până la acea dată pretenţii asupra ei, iar riscul pentru vicii ascunse este minim;

b) restul de 30% din valoarea garanţiei, la expirarea perioadei de garanţie a lucrărilor executate, pe baza procesului-verbal de recepţie finală.

Procesele-verbale de recepţie finală pot fi întocmite şi pentru părţi din lucrare, dacă acestea sunt distincte din punct de vedere fizic şi funcţional”.

Garanţia de bună execuţie are caracter autonom, independent faţă de raportul juridic primar. Potrivit art. 1635 Cod civil, „(1) Restituirea prestaţiilor are loc ori de câte ori cineva este ţinut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desfiinţat ulterior cu  efect retroactiv ori ale cărui obligaţii au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forţă majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora”.

Petenta creditoare susţine că şi-a întemeiat cererea de restituire GBE şi pe dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia: „(...) Dacă un debitor deţine marfă (...) sau orice alt bun care aparţine altuia la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor ori a respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să îşi recupereze bunul, în afară de cazul în care debitorul are un drept de garanţie valabil asupra bunului". Este şi cazul petentei creditoare, întrucât, aşa cum arăta, condiţia suspensivă a restituirii s-a împlinit prin recepţia lucrărilor.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile şi art. 75 pct. 7 şi 8 din Legea 85/2014, privind procedura de restituire a garanţiei de buna execuţie.

Prin întâmpinare, administratorul judiciar numit în cauza de insolvenţă privind pe debitoarea SC B SRL a invocat excepţiile de netimbrare şi de tardivitate.

S-a susţinut, cu privire la excepţia netimbării contestaţiei formulate, că aceasta nu este însuşită prin semnătură de către administratorul judiciar, ori potrivit art. 1I5 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 sunt scutite de taxa de timbru acţiunile introduse de către administratorul/lichidatorul judiciar (art. 14 alin. 1 din OUG 80/2013).

Cu privire la excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la tabelul preliminar a debitoarei, s-a susţinut ca fiind formulată peste termenul de 7 zile de la publicarea tabelului preliminar în buletinul procedurilor de insolvenţă, potrivit art. 111 alin, 2 din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, s-a susţinut că pretenţiile petentei au natura juridică a unei creanţe, aspect ce a justificat înscrierea acesteia la masa credală, sens în care petenta iniţial a solicitat înscrierea pretenţiilor sale, a creanţei sale, în masa credală în sensul şi potrivit Legii nr. 85/2014.

Raţionamentul propus de către petentă prin comparaţie la situaţia în care ar avea de recuperat un bun mobil individual determinat, şi nu o sumă de bani, debitoarea îl apreciază a fi inexact, în condiţiile în care suma de bani ce face obiectul prezentei contestaţii reprezintă bunuri fungibile, consmuptibile şi nu un bun individual determinat.

Petenta prin însăşi declaraţia de creanţă formulată a catalogat propriile-i pretenţii, drept datorii curente. Garanţia de bună execuţie reprezintă o creanţă datorată petentei, întrucât, şi aşa cum s-a arătat în declaraţia de creanţă formulată de către petentă, la fel cum s-a achitat până la data formulării cererii de înscriere la masa credală suma de 1.636.351,98 lei, şi soldul rămas, diferenţa rămasă nu poate avea o altă natură decât cea a unei creanţe ce se cuvine a fi inclusă la masa credală. Garanţia de bună execuţie îşi are izvorul, sursa în preţul cuvenit petentei ca urmare a prestaţiilor efectuate potrivit înţelegerii părţilor, sens în care astfel cum sumele de bani deja încasate au natura unei creanţe, din aceleaşi considerente şi pentru identitate de raţiune şi diferenţa de încasat, în speţă garanţia de bună execuţie, nu poate avea decât aceeaşi natură.

Faţă de argumentele invocate, debitoarea solicită respingerea cererii potrivit excepţiilor şi apărărilor invocate,

În drept, invocă dispoziţiile art. 5, art. 104, art. 111 din Legea nr. 85/2014.

Instanţa a solicitat petentei să precizeze cerea în sensul de a arăta dacă faţă de opţiunea iniţială de declarare a creanţei în cadrul procedurii de insolvenţă privind pe debitoarea SC B SRL, pretenţia de restituire a garanţiei constituite în folosul beneficiarei lucrării este născută după deschiderea procedurii.

Prin scriptul din ZZ.LL.2017 (fila 21 dosar) petenta a arătat că în evidenţele  sale contabile s-a înscris constituirea în folosul debitoarei SC B SRL a unei garanţii de bună execuţie în cuantum total de 146.523,9 lei. S-a mai susţinut că această valoare nu are caracterul unei creanţe, ci este o sumă „proprietatea” persoanei care a constituit-o, aflată temporar în mâinile debitoarei SC B” SRL până la momentul intervenirii recepţiei la terminarea lucrărilor, precum şi a recepţiei finale.

Petenta a mai arătat prin acelaşi script că valoarea pretinsă de la debitoare este de 71.546,73 lei şi nu cea de 74.977,17 lei cum a cerut iniţial, aceasta din urmă nefiind scadentă.

În fine, petenta a susţinut că demersul său vizează tabelul preliminar de creanţe, deşi procedura judiciară a depăşite între timp momentul întocmirii acestui act, în cauză fiind depus tabelul definitiv al obligaţiilor debitoarei SC B SRL. În opinia pe care a susţinut-o petenta, - faţă de soluţia solicitată pentru plata sumelor de bani reprezentând garanţii de bună execuţie -, modificarea tabelului preliminar de creanţe ar reprezenta un efect direct al celei dintâi.

Examinând cererea în raport cu actele şi lucrările dosarului de insolvenţă, judecătorul sindic reţine în fapt următoarele:

Petenta a întocmit la data de ZZ.LL.2016 în cadrul prezentei proceduri de insolvenţă cerere de înscriere în tabelul obligaţiilor debitorului SC B SRL a creanţei de 146.523,9 lei reprezentând garanţie de bună execuţie aferentă contractului de furnizare nr. 50/2013 cu actele sale adiţionale. În cuprinsul cererii de înscriere în tabel petenta a arătat că din creanţa totală suma de 71.546,73 lei reprezintă parte din garanţia de bună execuţie datorată din anul 2014 de asocierea beneficiară B SRL, C SRL, D SRL şi E SRL) reprezentată de B SRL; restul de creanţă până la întreg s-a arătat că nu este scadentă urmând să depindă de îndeplinirea termenului de garanţie.

Prin raportul de verificare a creanţelor declarate contra averii debitoarei SC B SRL întocmit de administratorul judiciar la ZZ.LL.2016, cererea petentei SC A SRL a fost admisă, creanţa fiind apreciată ca anterioară deschiderii procedurii. Ulterior creanţa declarată a fost înscrisă în aceeaşi valoare nominală atât în tabelul preliminar (ZZ.LL.2016), cât şi în cel definitiv (ZZ.LL.2016), măsura practicianului în insolvenţă nefiind contestată de persoanele îndreptăţite.

În prezenta cerere creditoarea susţine că garanţia de bună execuţie reprezintă un bun din patrimoniul său indisponibilizat în beneficiul debitoarei, nefiind o creanţă în sensul Legii insolvenţei.

Raţionamentul petentei se apreciază a fi eronat potrivit următoarelor considerente:

Garanţia de bună execuţie constituită în beneficiul asocierii de societăţi reprezentate de debitoarea SC B SRL chiar dacă este obiectivată sub forma unui disponibil în cont al cărui titular este societatea petentă nu poate fi asimilată unei „creanţe curente” în sensul art. 5 pct. 21 din Legea nr. 85/2014 şi nici unui „bun” în sensul art. 127 alin. 1 din aceeaşi lege.

La data deschiderii procedurii de insolvenţă, dacă ar fi fost îndeplinite condiţiile contractuale referitoare la restituirea garanţiei de bună execuţie pentru o parte a acesteia, iar debitoarea  ar fi omis să o restituie , singura opţiune recunoscută de lege rămânea cea deja realizată ,m şi anume de înregistrare a creanţei în procedura concursuală. Totodată şi sumele care ar putea deveni scadente după deschiderea procedurii trebuie incluse în aceeaşi declaraţie de creanţă, în caz contrar acestea urmând să fie străine de procedură, operând decăderea din dreptul de a fi reclamate şi plătite în cadrul procedurii. Practic la data deschiderii procedurii toate obligaţiile care greveaază patrimoniul debitorului se transpun în tabelul de creanţe, iar datoriile generate de activitatea societăţii în insolvenţă atât în perioada de observaţie, cât şi eventual în cadrul planului de reorganizare sunt singurele care în mod autonom pot greva disponibilul bănesc cu obligaţia de plată. Interpretarea părţii petente este eronată atât sub aspectul existenţei unui drept de preferinţă pentru contractul care constituie garanţia de bună execuţie, cât şi în privinţa naturii juridice a sumei de bani constituite cu această destinaţie.

Unul dintre principiile esenţiale ale insolvenţei este acela al opririi oricăror acţiuni (judiciare şi extrajudiciare) pentru realizarea unor creanţe faţă de averea debitorului şi totodată acela al realizării plăţilor către creditori în regim de concursualitate şi în acord cu prevederile legale care reglementează activitatea persoanei în încetare de plăţi.

Aceste repere ale desfăşurării procedurii judiciare determină – în cazul unor raporturi contractuale care au presupus constituirea de garanţii de bună execuţie – obligaţia persoanelor interesate de a se înscrie în procedură. Ori în condiţiile în care dispoziţiile Legii insolvenţei nu conţin o reglementare specifică pentru garanţiile de bună execuţie, singura concluzie care se impune este aceea a aplicării normelor generale, fapt care potrivit probatoriului administrat în cauză s-a realizat prin înscrierea creanţei în tabelul obligaţiilor debitoarei.

În temeiul acestei motivaţii, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată cererea, conform dispozitivului prezentei hotărâri.

Domenii speta

Spete similare