Plângere împotriva actelor de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute la art.1 lit. e) din Legea nr.12/1990. Anularea procesului-verbal de contravenţie, exonerarea contravenientului de la plata amenzii aplicate şi restituirea mărfii confisca

Prin sentinţa civilă nr. .../ZZ.LL.2016 pronunţată de Judecătoria ... în dosar nr. .../.../..., s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de către petenta SC A SRL împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor 1 întocmit la data de ZZ.LL.2015 de către Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Oradea din cadrul intimatei A.N.A.F., şi s-a luat act de faptul că intimata nu a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen petenta SC A SRL, solicitând instanţei admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii plângerii la contravenţie şi anularea procesului verbal; cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că hotărârea apelată are la baza considerente care pe de-o parte sunt contradictorii între ele, pe de altă parte sunt în contradicţie cu probatoriul administrat si mai mult sunt în contradicţie şi cu constatările organului de constatare.

Învederează că prima instanţă nu a analizat tocmai cuprinsul constatărilor din procesul verbal de contravenţie atacat în prezenta cauză, ci s-a raportat la anumite aspecte din nota explicativă (pentru care nici măcar nu s-au aplicat sancţiuni).

Deşi prima instanţă a făcut mai multe referiri la cuprinsul notei explicative nu a făcut o minimă cercetare a cuprinsului notei explicative cu privire la întrebarea nr.8, având în vedere că organul constatator şi-a raportat constatările din procesul verbal atacat la tocmai la cantităţile de cereale individualizate la întrebarea nr.8 din nota explicativă, menţionând în procesul verbal de contravenţie că notele de recepţie identificate fără documente de provenienţă erau cele individualizate la întrebarea nr.8. Făcând această verificare, ar fi constatat că documentele la care se face trimitere la întrebare a 8 au fost prezentate echipei de control, fiind menţionat în răspunsul la această întrebare inclusiv numele angajatei care le-a prezentat.

Arată că prima instanţă s-a pronunţat generic asupra lipsei documentelor de provenienţă, fără a se raporta la ceea ce s-a consemnat la descrierea faptei contravenţionale din procesul verbal atacat.

Totodată prima instanţă a omis să se pronunţe asupra incidenţei art.3 din Legea 12/1990 cu privire la faptul că nu pot fi confiscate decât bunurile dobândite de contravenient si nu si cele aflate în custodie, adică în detenţie - cum este cazul cantităţii de 420 tone de grâu-proprietatea SC B SA.

Arătă că judecătorul primei instanţe: s-a referit la obligaţii care erau abrogate la momentul controlului (necesitatea existenţei certificatului de producător era abrogată la acea dată); şi-a fundamentat hotărârea pe prevederile Legii 138/2014, făcând trimitere la inexistenţa unor documente de provenienţă care ar fi impuse de acest act normativ, însă această lege care nu are nicio legătură cu documentele legale de provenienţă;  s-a pronunţat cu privire la inexistenţa documentelor justificative de provenienţă prevăzute de Legea 138/2014 şi OMFP 3512/2008, iar în cuprinsul procesului verbal de contravenţie se reţine inexistenţa documentelor de provenienţă prevăzute de O.G.12/2006 actualizată şi Legea 145/2014. (în nota explicativă, administratorul societăţii s-a referit la documentele solicitate de organul constatator în baza O.G.12/2006 actualizată şi Legea 145/2014, motiv pentru care şi constatările instanţei cu privire la faptul că acesta ar fi recunoscut că nu are documentele prevăzute de OMFP 3512/2008 nu sunt fondate, întrucât acestea există, dar nu cu privire la acestea a fost întrebat);  a reţinut în cadrul aceleaşi fraze, pe de-o parte că "recepţia a fost efectuată doar în baza notelor de cântar" şi mai apoi a "că nu existau note de recepţie"; (recepţia şi nota de recepţie sunt unul şi aceiaşi document III).

Apelanta solicită să se aibă în vedere contradicţiile din considerentele sentinţei apelate cum ar fi: se reţine că nu există fişa de magazie, ci doar "doar avize de însoţire a mărfii, tichete de cântar, note de recepţie, procese verbale de custodie", în condiţiile în care judecătorul primei instanţe reţine că "societatea petentă nu a deţinut avize de însoţire a mărfurilor, note de recepţie şi fişe de magazie"; se reţine că pentru cantitatea de cereale aflată în depozit, prin acte normative speciale s-ar reglementa că fişa de magazie este documentul legal de provenienţă şi că aceasta nu ar fi fost întocmită la data controlului de către petentă; dacă judecătorul a îmbrăţişat teoria potrivit căreia documentul legal de provenienţă ar fi fişa de magazie, atunci speţa ar fi fost extrem de uşor de tranşat în sensul anulării procesului verbal, întrucât existenţa fişelor de magazie nu a fost contestată de organul de control; referitor la calitatea de document justificativ al provenienţei licite a mărfurilor din depozit a documentului "fişa de magazie", opinia judecătorului este în contradicţie şi cu opinia organului de control, care arătă că fişa de magazie este "document de evidenţă la locul de depozitare".

La o prima analiză judecătorul apreciază că documentele care atestă provenienţa licită a mărfii ar fi "avize de însoţire a mărfurilor, note de recepţie şi fişe de magazie", iar mai apoi, în cel de-al doilea pasaj concluzionează că în "acest document este fişa de magazie, reglementată de Ordinul ministrului finanţelor publice cu numărul 3512/2008".

În fapt, în prima instanţă s-a demonstrat faptul că prin procesul verbal atacat s-a dispus măsura complementară a confiscării unei alte cantităţi de cereale, decât cea pentru care organul constatator a reţinut la descrierea faptei contravenţionale că nu ar exista documente de provenienţă,

Această eroare vizează pe de-o parte tocmai faptul că s-au confiscat tocmai cantităţile pentru care organul de control a reţinut existenţa documentelor justificative, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar cumula recepţiile pentru care s-a reţinut lipsa documentelor justificative, totuşi s-a greşit la adunarea finală, rezultatul matematic fiind mai mic decât cel indicat la sancţiunea complementară,

Concluzionând după logica judecătorului primei instanţe, dacă echipa de control ar fi scris tot din eroare în cuprinsul procesului verbal contestat, cantitatea totală de cereale existentă în depozit la acea dată sau chiar mai mult decât ar fi avut vreodată, aceasta ar fi trebuit confiscată în integralitatea sa, deoarece după teoria expusă de prima instanţă, judecătorul nu are competenţa de a cenzura această măsură complementară, întrucât aceasta reprezintă doar o eroare materială nesemnificativă si imposibil de cenzurat.

Mai arată că judecătorul primei instanţe a concluzionat că documentele de provenienţă sunt reglementate prin acte normative speciale pentru diferitele domenii şi sectoare de activitate şi că acestea diferă în funcţie de specificul activităţilor desfăşurate de operatorii economici. Cu toate acestea nu a tratat distinct, documentele de provenienţă care se întocmesc la preluarea cerealelor de la persoane fizice pe de-o parte şi de la persoane juridice pe de altă parte, cum nu a tratat distinct nici documentele care justifică provenienţă a mărfii deţinute în custodie, faţa de cea aflată în proprietate.

Existând confuzii cu privire la documentele justificative de provenienţă, prin greşita calificare a acestora, precum şi datorită faptul că acestea nu au fost analizate în mod distinct în funcţie de modul de dobândire sau de detenţie a produselor agricole, judecătorul primei instanţe nu a dat eficientă nici Deciziei nr. I din data de 18.02.2002 a Înaltei Curţi de Casaţiei si Justiţie, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, conform căreia prezentarea ulterioară a documentelor care dovedesc provenienţa licită a bunurilor atrage anularea actului sancţionator si restituirea bunurilor confiscate.

În condiţiile în care la dosarul cauzei se regăsesc numai documente justificative care au fost menţionate inclusiv de organul de control în cuprinsul procesului verbal, dacă s-ar fi lecturat şi procesul verbal de control încheiat la ZZ LL 2015, concluziile ar fi fost altele. Rezultă însăşi din acest document încheiat la finele controlului, ca prin comparaţia situaţiilor scriptice, adică a documentelor întocmite la nivelul gestiunii cu stocurile faptice nu s-au constatat diferenţe, adică existau documente pentru toata cantitate de cereale existenta în depozit la momentul controlului. Această concluzie este evidentă întrucât stocul scriptic nu poate avea la bază decât documente efective de înregistrare în contabilitate. Mai mult, se constată ca încă de la data controlului existau recepţii pentru toate produsele confiscate.

Cu toate acestea s-a dispus confiscarea unor părţi din cantităţile totale aflate în depozit, pe motiv ca nu existau documente de provenienţă pentru recepţii !!!.

Întrucât este greu de dedus din cuprinsul faptei contravenţionale pentru ce anume s-a constatat lipsa documentelor justificative, respectiv măsura confiscării, arătă  că toate cantităţi de cereale aveau întocmite documente justificative de intrare în gestiune care constituie în accepţiunea legii documente legale de provenienţă.

Pentru cantităţile provenite de la persoane fizice, apelanta face trimitere la dispoziţiile Legii 145/2006, OUG 12/2006, OMFP 3512/2008.

În ceea ce priveşte cantităţile de cereale provenite de la persoane juridice, apelanta arată că în mod evident nu sunt incidenţe dispoziţiile Legii 145/2014, deci nu poate fi vorba de atestate de producător si carnete de comercializare, însă aceste cantităţi au fost tratate la comun de echipa de control cu cele provenind de la persoane fizice.

Cea mai mare cantitate existentă la data controlului aparţine SC B SA, însă SC A SRL si SC B SA, aveau încheiat încă de la data de ZZ.LL.2015 Contractul de custodie nr.18/01.07.2015, pentru cantitatea de 420.000 kg grâu recolta 2015, contractul fiind de altfel prezentat cu ocazia controlului, fiind menţionat în procesul verbal de control nr. 2/ZZ.LL.2015, la pagina 3 alin.2 şi cu privire la care a fost întrebat în concret reprezentantul legal al petentei la întrebarea 5 din nota explicativă. Deşi a prezentat acest document, precum si avize de însoţire a mărfii (care nu erau obligatorii, întrucât aşa cum este menţionat si în procesul verbal de control, cele două societăţi funcţionează la aceeaşi adresa si în acelaşi spaţiu, deci cerealele nu au fost transportate de la o adresa la alta), contractul de custodie nu a fost luat în considerare, dar în mod paradoxal, echipa de control, după ce a dispus confiscarea a întocmit tot un contract de custodie pentru cerealele confiscate, deci acelaşi fel de document ca si cel încheiat cu B SA.

Apreciază soluţia nelegală, întrucât documentele justificative prezentate cu ocazia controlului sunt cele care trebuiau să conducă la anularea în întregime a procesului verbal, conform considerentelor Deciziei 1/2002 pronunţată de instanţa supremă.

În mod eronat a reţinut prima instanţă faptul că nu ar fi avut avize de însoţire a mărfii. Aşa cum a arătat, în cazul cerealelor provenite de la persoane fizice nu era cazul, neexistând o asemenea obligaţie legală, acestea neutilizând asemenea documente, iar pentru cerealele provenite de la persoane juridice (întreprinderile individuale şi societăţi comerciale), aceste avize au fost prezentate echipei de control, care cu aceeaşi atitudine a refuzat sa le ia în considerare.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului conform petitului.

În drept, invocă art. 480, alin.2 NCPC, precum şi toate dispoziţiile legale cuprinse în motivarea prezentei cereri.

Prin întâmpinarea formulată, intimata solicită respingerea apelului ca nefondat.

În motivare intimata arată că apărarea apelantei este neîntemeiată ţinând cont de faptul că s-a menţinut un raport de proporţionalitate între scopul legitim urmărit si mijloacele utilizate, întrucât acestuia i s-a asigurat exercitarea efectivă a dreptului la apărare, acordându-i-se posibilitatea reală de a răsturna prezumţiile relative.

Solicită intimata a se observa că instanţa de fond în mod legal a reţinut că: "în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată de agentul constatator, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 aceasta a fost corect individualizată, petentei fiindu-i aplicată sancţiunea în cuantumul prevăzut de lege, în concordanţă cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Totodată apelanta nu aduce niciun element probatoriu în faţa instanţei, menit să demonstreze contrariul celor constatate în procesul verbal de contravenţie, argumentele acesteia nefiind suficiente pentru a răsturna prezumţia de legalitate de care se bucură actul de control.

Contrar celor susţinute de apelantă prin cererea de apel învederează intimata faptul că instanţa de fond în mod legal şi corect a reţinut faptul că apelanta avea obligaţia legală de a întocmi avize de însoţire a mărfii pentru produsele recoltate din câmp şi transportate în magazie. situaţie în care avizele de însoţire a mărfii constituie document legal de provenienţă la intrarea în magazia societăţii, conform art.1 lit.e din Legea nr.12/1990. În urma cântăririi produselor intrate în unitate pe bază de aviz, se întocmesc fişele de magazie, iar apoi notele de recepţie, în vederea înregistrării în contabilitate.

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 108/2014 privind transportul rutier de produse agricole vegetale pe drumurile publice prevede că „Produsele agricole vegetale obţinute după recoltare, provenite din exploataţiile agricole, se transportă de la punctele de recoltare la spaţiile de depozitare proprii ale exploataţiilor agricole în cauză cu avizul de însoţire a mărfii, fără ca vehiculele folosite în acest scop să deţină tichet de cântar."

Potrivit reglementărilor legale, transportul produselor agricole obţinute din recoltare se transportă din câmp până la spaţiile de depozitare proprii pe baza avizelor de însoţire a mărfii care se completează la rubrica vânzător cu societatea deţinătoare a produsului şi locul de unde s-a efectuat recoltarea, iar la rubrica cumpărător se va completa aceeaşi societate şi locul de depozitare.

Totodată, conform prevederilor legale din Legea nr.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, art. 1 „Următoarele fapte reprezintă activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:

e) efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. Documentele de provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de provenienţă se înţelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege;". Aşa cum reiese din textul de lege, avizul de însoţire reprezintă în sine un document de provenienţă, însă legiuitorul specifică că pot, de asemenea, reprezenta documente de provenienţă orice alte documente stabilite de lege, însă bonurile de recoltare zilnică nu pot constitui documente de provenienţă, în înţelesul legii, deoarece ele nici măcar nu există ca documente financiar-contabile conform Nomenclatorului documentelor financiar-contabile - Anexa nr. 2 - "NORMELE SPECIFICE DE ÎNTOCMIRE SI UTILIZAREA DOCUMENTELOR FINANCIAR-CONTABILE" din OMFP 3512/2008 privind documentele financiar-contabile.

Cu privire la susţinerile apelantei din cererea de apel învederează intimata faptul că fişele de magazie, cotorul de facturi, cotorul de avize de însoţire a mărfii, folosite de societate în activitatea curentă, reprezintă din punct de vedere literar „documente", însă documentele întocmite cu ocazia altor activităţi ale societăţii nu pot substitui lipsa documentelor de provenienţă pentru cantităţile de 519.829 kilograme grâu şi 96.805 kilograme de rapiţă confiscată.

Subliniază intimata faptul că, aşa cum rezultă şi din nota explicativă dată de reprezentantul legal al societăţii comerciale A SRL, dl. C, acesta recunoaşte nu doar că nu a întocmit avizele de însoţire a mărfii pentru produsele agricole recoltate şi ulterior depozitate (neputând prezenta nici alte documente legale de provenienţă respectiv facturi, avize de însoţire a mărfii, contracte de custodie, etc), dar nici nu a întocmit fişele de magazie aferente perioadei verificate, aspecte consemnate şi în PVCSC 1/ZZ.LL.2015 cât şi în procesul verbal de control nr. 2/ZZ.LL.2015 încheiate societăţii cu ocazia controlului, ambele semnate de luare la cunoştinţă de către administratorul C acesta consemnând, în actele încheiate, la rubrica rezervată punctului de vedere al contribuabilului – „Obiecţiunile ie vom formula în termenul legal."

Mai mult, potrivit OMFP 3512/2008 privind documentele financiar-contabile „Fişele de magazie se ţin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri de materiale ordonate pe conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică. Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terţi sau în custodie se întocmesc fişe distincte care se ţin separat de cele ale valorilor materiale proprii." În această accepţie, fişele de magazie constituind documentul privind evidenţa stocurilor existente faptic în magazie, în modul de completare al acestora fiind înscris si documentul legal de provenienţă cu care produsele respective au fost preluate în magazie (rubrică distinctă în fişa de magazie).

Cu privire la cele constatate, ţinând cont de cantitatea semnificativă de grâu, respectiv 519.829 kilograme grâu şi 96.805 kilograme de rapiţă confiscată, pentru care petenta nu a putut prezenta documente legale de provenienţă, în înţelesul art.1 lit.e din Legea 12/1990 republicată, a fost aplicată sancţiunea amenzii în cuantum de 4.000 lei, însă conform prevederilor legale, precum si menţiunea făcută de către organul de control în PVCSC 1/ZZ.LL.2015, contravenientul avea posibilitatea de a achita în termen de 48 ore jumătate din minimul amenzii, respectiv suma de 1.000 lei.

Cu privire la afirmaţiile apelantei, intimata aduce la cunoştinţă faptul că Decizia nr. 1 din 2002 a Curţii Supreme de Justiţie privind aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 12/1990 nu poate fi invocată în această speţă deoarece pentru grâul şi rapiţa în cauză nu se poate pune problema neînsoţirii acestora de documente de provenienţă (aşa cum este evident precizat în Decizie), acestea lipsind cu desăvârşire datorită inexistenţei lor.

Consideră intimata că în condiţiile în care legiuitorul prevede concret care sunt documentele de provenienţă şi când se întocmesc acestea, aşa cum este în cazul art. 1 lit. e din Legea 12/1990 republicată, documentele invocate de apelantă ca fiind prezentate la data şi ora controlului nu pot constitui documente legale de provenienţă, tichete de cântar, aşa cum nici lipsa acestora - a fişelor de magazie aferente perioadei în cauză - (întocmite ulterior controlului) nu pot reprezenta documente legale de provenienţă.

Referitor la contractul de custodie dintre cele două societăţi comerciale A SRL si B SA, intimata face următoarele precizări:

După întocmirea notei explicative de către administratorul societăţii în care acesta a fost întrebat de avize, subliniază intimata că au început să apară o serie de avize de însoţire a mărfii emise de societatea B SA. Această societate împreună cu SC A SRL formează un grup de firme (80% din asociaţi fiind comuni ambelor societăţi.) Ambele societăţi au sediul şi îşi desfăşoară activitatea la aceeaşi adresă, împărţind spaţiul de depozitare, respectiv gararea utilajelor. Între cele două societăţi a fost întocmit un proces verbal de custodie din 18/01.07.2015 pentru grâu.

Aşadar, cu ocazia controlului operativ şi tematic din data de ZZ.LL.2015 ora 9 şi 15 minute s-a constatat că societatea nu deţine documente de provenienţa pentru cantitatea de 519.829,16 kg grâu ( din care cantitatea de 89.650,38 kg achiziţionate de la persoane fizice) şi pentru cantitatea de 96.805 kg rapiţă încălcându-se astfel prevederile art.1, lit.e din Legea 12/1990 republicată, privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi c/e producţie, comerţ sau de prestări de servicii ilicite.

Cu privire la fişele de magazie ale produselor grâu şi răpită ca document de evidenţă la locul de depozitare al intrărilor, ieşirilor şi stocurilor au fost conduse la zi, numai că au fost conduse eronat, respectiv sunt conduse într-un program de sistem ASIS (de gestiune legat la cântar) care nu are legătura directă cu programul de contabilitate SAGA, nefiind evidenţiate toate documentele de intrare în gestiunea contabilă la data şi ora controlului de la persoane juridice, respectiv nu sunt operate achiziţiile de la persoane fizice care au predat produsele agricole fără a deţine certificate de producător pentru exercitarea actului de comerţ cu ridicata a produselor agricole obţinute în gospodăria proprie, până la data şi ora controlului.

Arată că vânzarea cerealelor de către producători agricoli persoane fizice se face pe baza de contractelor de vânzare-cum pa rare şi a carnetului de comercializare a produselor din sectorul agricol.

De asemenea, exercitarea activităţii de comerţ cu ridicata sau comerţ cu amănuntul a produselor agricole obţinute în ferme/gospodăria proprie de către producătorii agricoli persoane fizice care deţin atestat de producător se realizează în baza carnetului de comercializare a produselor din sectorul agricol.

Mai arată intimata faptul că pe tichetele de cântar prezentate ca anexă nu sunt completate toate rubricile, respectiv numărul avizului de însoţire a mărfii, cea ce rezultă faptul că acestea nu au fost întocmite la data predării produselor de către furnizorii de cereale.

Învederează intimata  faptul că pe tichetele de cântar nr. 997- 8480 kg, nr. 1008- 4020 kg, nr. 1042- 7980 kg, nr.1059- 8780 kg, nr. 1001- 9040 kg, nr. 1072- 7580 kg, nr. 892- 8720 kg, nr. 1049-8680 kg şi nr. 1063-5300 kg reprezentând răpită având ca furnizor societatea comercială B SA, societatea nu a prezentat avize la data şi ora controlului, nici contract de custodie pentru aceste cantităţi de răpită, deşi în plângerea contravenţională, petenta face referire la deţinerea de bonuri de mişcare şi avize de însoţire a mărfii, acte de provenienţă care fac dovada păstrării cantităţii de 420.000 kg de grâu, documente care nu au putut fii prezentate la data şi ora controlului, acestea fiind întocmite ulterior (aceste aspecte reies din nota explicativă dată în faţa inspectorilor de către administratorul societăţii verificate).

Pentru cantitatea de 68.580 kg rapiţă primite de la societatea comerciala B SA în baza notelor de cântar sus menţionate societatea nu deţinea la data şi ora controlului contract de custodie şi documente de provenienţă, contractul de custodie fiind întocmit pentru 420.000 kg de grâu.

Menţionează că societatea nu a putut prezenta în timpul controlului documente justificative de provenienţă pentru rapiţă şi grâu aşa cum prevede O.U.G 12/2006 şi Legea nr.145/2014.

Precizează intimata faptul că începând cu data de ZZ.LL.2015 este interzisă utilizarea borderourilor pentru cumpărarea de produse agricole de la producătorii agricoli persoane fizice.

Astfel au fost identificate la societate tichete de cântar emise către persoane fizice care nu au prezentat atestat de producător şi carnet de comercializare al produselor. De asemenea societatea nu a prezentat documente de achiziţie, respectiv avize de însoţire a mărfii nici de la alte societăţi, nici de la alte persoane fizice autorizate care au predat produse agricole în baza notelor de cântar cu următoarele excepţii: avizele puse la dispoziţie nr. 283/11.07.2015 emis de SC D SRL, aviz nr. de la 118 la nr.130 emis de SC E SRL, aviz nr. 50 si 51/08.07.2015, 10.07.2015, aviz nr.17, 18, si 19/din 06.07.2015 si 07.07.2015, aviz emis de SC F SRL de la nr. 109-113, AVIZ nr. 004-011 emise de G , aviz de la nr. 1-7 emis de H, aviz de la nr. 23 la nr.32 emis de I, avize nr. 1-2 emis de J, aviz emis de K de la nr. 41-44, Aviz de ia nr. 1-3 emis de L, carnet de comercializare nr. SM 1, SM 2, 3, SM 4 si 5.

Având în vedere cele mai sus menţionate, intimata învederează instanţei faptul că prin nota explicativă, administratorul societăţii verificate C referitor la lipsa documentelor de provenienţă pentru recepţiile enumerate la întrebarea nr. 8, acesta precizează că: nu are documente de provenienţă pentru 519.829,16 kg grâu (din care cantitatea de 89.650,38 kg achiziţionate de la persoane fizice) şi pentru cantitatea de 96.805 kg rapiţă.

Procesul verbal de control are rolul de a asigura, prin conţinutul său informaţional, fundamentarea pentru adoptarea deciziilor. Conform acestor prevederi intimata menţionează că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor este parte integrantă din procesul verbal de control nr. 2/ZZ.LL.2015, act încheiat de inspectorii antifraudă şi adus la cunoştinţă administratorului societăţii verificate.

Constatările şi măsurile dispuse de echipa de control nu se pot rezuma doar la procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi nu pot fi analizate imperativ doar prin prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, republicată, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 1/ZZ.LL.2015 s-a adoptat decizia de sancţionare a contravenientului, fiind parte integrantă din procesul verbal de control nr. 3/ZZ.LL.2015, act de control care a avut rolul de a asigura, prin conţinutul său informaţional, fundamentarea pentru adoptarea acestor decizii de sancţionare a contravenientului.

Precizează intimata faptul că individualizarea sancţiunii stabilite s-a făcut ţinându-se cont de prevederile normative în vigoare în sensul că sancţiunea s-a aplicat în limitele prevăzute de legiuitor, a fost proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, s-a ţinut cont de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului dar si responsabilizarea pe viitor a contravenientului. Învederează că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei reprezintă una cu un grad sporit de pericol social pentru stabilirea cu exactitate a obligaţiilor financiare ce-i revin a fi plătite către bugetul general consolidat.

În drept, invocă dispoziţiile art. 205- art.208 din Codul de procedură civilă.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi a dispoziţiilor art. 479 Cod.pr.civ., instanţa a apreciat că apelul formulat de petentă este întemeiat.

În prezenta cauză starea de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie nu este susţinută de probele administrate în cauză.

În fapt, prin procesul verbal atacat cu plângere, petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 4000 lei şi s-a dispus confiscarea cantităţii de 519.829,16 kg. grâu şi 96.805 kg. rapiţă,  pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. art.1 lit.e din Legea nr. 12/1990.

S-a reţinut că în urma controlului efectuat în data de ZZ.LL.2015 privind documentele de provenienţă a produselor aflate în gestiunea petentei, s-a constatat că aceasta nu deţine documentele de provenienţă prevăzute de OUG nr.12/2006 şi Legea nr.145/2014 pentru cantităţile sus menţionate, prezentând doar tichete de cântar, fără a prezenta facturi, avize, atestat de producător şi carnet de comercializare a produselor. S-a mai menţionat la descrierea faptei că procesului verbal i se anexează Nota explicativă a administratorului, tichete de cântar, Note de recepţie identificate fără documente de provenienţă nominalizate la întrebarea numărul 8 din nota explicativă.

Din modul de descriere a faptei, rezultă aşadar că documentele de provenienţă lipsă ar fi cele nominalizate la întrebarea numărul 8 din nota explicativă, or, din răspunsul dat de administrator la această întrebare rezultă că au fost prezentate avizele menţionate în cuprinsul întrebării, administratorul precizând în legătură cu motivul pentru care nu au fost prezentate când au fost solicitate de către inspectorii ANAF, faptul că avizele „au fost găsite de angajata  Hassan Laura în masă la ea îndosariate şi şi-a amintit de ele în timpul controlului”.

Prin urmare, din verificarea conţinutului întrebării şi răspunsului de la pct.8 din Nota explicativă, se reţine că la momentul încheierii procesului verbal de constatare a contravenţiei, documentele de provenienţă la care se face trimitere în cuprinsul acestuia, respectiv avizele de la cele patru societăţi nominalizate (M, F, N, O) existau şi au  fost prezentate inspectorilor intimatei. 

Pe de altă parte, în descrierea faptei se face trimitere la lipsa atestatului de producător şi carnetului de comercializare a produselor, documente folosite de persoane fizice, nu juridice. În prima parte a descrierii faptei, se arată că petenta a prezentat doar tichete de cântar, pentru ca la final să se menţioneze şi fişele de recepţie.

Mai mult, la întrebarea nr.8 sunt individualizate avize de însoţire a mărfii emise de persoane juridice pentru cantităţi de rapiţă, or, în procesul verbal a fost menţionată fără documente de provenienţă şi confiscată şi o cantitate de 519829 kg. grâu, din care, conform menţiunilor din procesul verbal nr. 2/ZZ.LL.2015 şi susţinerilor intimatei, 89.650,38 kg au fost achiziţionate de la persoane fizice. 

Toate aceste inadvertenţe sesizate între descrierea faptei şi concluziile ce se trag din anexa la proces-Nota explicativă la care face trimitere agentul constatator sunt în măsură să ridice dubii cu privire la temeinicia procesului verbal, nefiind posibilă stabilirea cu exactitate a produselor pentru care s-a apreciat că nu au fost prezentate documente justificative şi nici documentele neprezentate de petenta-apelantă.

Potrivit art.1 lit.e din Legea nr.12/1990, constituie contravenţii, efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. Documentele de provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de provenienţă se înţelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.

În legătură cu susţinuta lipsă a documentelor de provenienţă, tribunalul a apreciat pertinente şi celelalte argumente ale apelantei, în sensul că notele de recepţie sunt documente justificative de provenienţă şi nu de evidenţă a gestiunii, iar existenţa acestora rezultă şi din procesul verbal nr. 2. Dovada provenienţei bunurilor aflate în gestiune petentei a fost făcută şi prin înscrisurile anexate plângerii la contravenţie, depunându-se recepţiile, contractele de vânzare-cumpărare produse, avize de însoţire a mărfii şi atestate de producător.

Prin Decizia nr. 1/2002 pronunţată de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie în soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa supremă a statuat că, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute la art.1 lit.e) din Legea nr.12/1990, prezentarea ulterioară, în faţa instanţelor judecătoreşti, a actelor prin care se dovedeşte provenienţa licită a bunurilor ce nu erau însoţite, în momentul constatării contravenţiei, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenţie, exonerarea contravenientului de la plata amenzii aplicate şi restituirea mărfii confiscate.

Reţinând, în baza probatoriului administrat şi a modului defectuos de descriere a faptei că apelanta a făcut dovada provenienţei licite a cantităţii de grâu şi rapiţă aflate în gestiune sa la data controlului, tribunalul constată netemeinicia procesului verbal atacat cu plângere, ce se impune a fi anulat.

În consecinţă, în temeiul art. 34 alin.2 din O.G. 2/2001, art. 479, art. 480 C.proc.civ., instanţa va admite apelul declarat de petentă, schimbând în tot sentinţa apelată în sensul că  va admite  plângerea la contravenţie şi va dispunea anularea procesului verbal contestat.

În baza art.453 C.proc.civ. va obliga intimata la plata sumei de 4020 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru de 20 lei şi onorariul avocatului de 4000 lei. Ţinând cont de proporţia rezonabilă între suma de bani achitată cu titlu de onorariu de avocat şi munca prestată de către avocat, conform art.451 alin.1 C.proc.civ., tribunalul a apreciat că valoarea onorariul stabilit de părţi de 7000 lei  este excesivă în raport de activitatea prestată de avocat în faza procesuală a apelului, respectiv redactarea cererii de apel, a răspunsului la întâmpinare şi concluziile din cadrul dezbaterilor, astfel că a micşorat aceste cheltuieli de judecată la suma de 4000 lei.

Domenii speta

Spete similare