Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Limitele investirii instanţei. Dovada dreptului de proprietate

Prin cererea depusă la data de 28.12.2018 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, reclamanta UJ IAŞI a formulat plângere împotriva Încheierii de respingere a cererii de reexaminare.

În motivarea în fapt a plângerii, reclamanta arată că a formulat cererea de reexaminare în care a precizat că în certificatul fiscal pe care l-a depus în original este înregistrată cota indiviză de 41,14 mp şi că a făcut menţiunea că în Protocolul de predare-primire este trecută suprafaţa construită de 370 mp.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În probaţiune au fost depuse la dosar înscrisuri.

Instanţa a solicitat OCPI Iaşi înscrisurile ce au stat la baza emiterii Încheierii de respingere a cererii de reexaminare însoţite de copia cărţii funciare nr. X/UAT Iaşi unde s-a notat litigiul.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Din materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că, prin cererea înregistrată la BCPI Iaşi, UJ IAŞI a solicitat înscrierea în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară a imobilului reprezentând spaţiu comercial situat în Iaşi, parter şi mezanin, în suprafaţă totală de 246,04 mp şi întabularea dreptului de proprietate în favoarea sa.

Prin Încheierea din data de 16.04.2018, a fost respinsă cererea de întabulare, pe motiv că potrivit referatului registratorului de carte funciară lipsesc actele de proprietate în care să fie individualizat imobilul.

Împotriva acestei Încheierii, petenta a formulat cerere de reexaminare, iar în vederea soluţionării acesteia, s-a solicitat inginerului şef reanalizarea documentației cadastrale şi emiterea unui referat cu privire la soluţia impusă.

Potrivit Referatului întocmit de registratorul de carte funciară, s-a constatat lipsă cotă teren în actele de proprietate şi neconcordanţă între suprafaţa utilă din Anexa 1.1 poz. 21 de 370 mp şi documentația cadastrală 246,04 mp, solicitându-se în completare anexarea actelor de proprietate pentru imobil, întrucât în Sentinţa civilă nr. 7717/1999 nu poate fi individualizat imobilul, iar restul actelor anexate nu pot constitui înscrisuri completatoare a actului de proprietate, menţionându-se totodată că în actele anexate nu se regăseşte terenul aferent.

Prin Încheierea de reexaminare, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentă, reţinându-se că imobilul nu poate fi identificat potrivit actelor ataşate cererii care nu dovedesc existenţa unui drept real asupra cotei părţi indivize aferente unităţii individuale din terenul aflat în condominiu.

În drept, instanţa reţine că potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, prin imobil, în sensul prezentei legi, se înţelege terenul, cu sau fără construcţii, de pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale, aparţinând unuia sau mai multor proprietari, care se identifică printr-un număr cadastral unic.

De asemenea, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moştenitor, încheiate de un notar public în funcţie în România, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă sau pe baza unui act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil, iar potrivit art. 28 alin. (1), cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial şi va fi însoţită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului teritorial.

Totodată, instanţa reţine că, potrivit art. 26 alin. (2) din acelaşi act normativ, dreptul de proprietate comună forţată şi perpetuă pe părţile comune ale unui imobil se valorifică numai împreună cu dreptul de proprietate exclusivă care poartă asupra acestuia sau a unei părţi determinate din acesta, iar potrivit art. 30 alin. (2), registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiţii speciale prevăzute de reglementările în vigoare.

Potrivit Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul nr. 700 din 9 iulie 2014:

Art. 78 - (1) Prima înscriere a imobilelor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară se realizează la cerere sau din oficiu, în cazurile expres prevăzute de lege.

(2) Prima înscriere a imobilelor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară se realizează la cerere, în baza:

a) înscrisului doveditor al actului sau faptului juridic de dobândire sau constituire a dreptului real;

b) certificatului fiscal eliberat de primăria în circumscripţia căreia se află imobilul respectiv;

c) documentaţiei cadastrale recepţionate, prin care s-a atribuit număr cadastral imobilului;

d) dovezii plăţii tarifelor pentru recepţie şi înscriere în cartea funciară, după caz.

Art. 48 alin. (4) În cazul în care constată că documentaţia este întocmită incorect, inspectorul emite referatul de respingere şi îl transmite împreună cu documentaţia la serviciul de publicitate imobiliară. Referatul inspectorului va sta la baza încheierii de respingere.

Cu titlu prealabil, instanţa reţine că, în procedura de înscriere în cartea funciară, lucrătorul de carte funciară trebuie să se rezume strict la verificarea îndeplinirii unor exigenţe minimale, în cazul întabulării şi să verifice strict condiţiile de formă şi de fond cerute de lege.

Legalitatea formală înseamnă că registratorul de la biroul de cadastru şi publicitate imobiliară nu poate încuviinţa decât înscrierea actelor şi faptelor juridice anume prevăzute de lege şi nu se poate sprijini decât pe cererea şi actele ce o însoţesc, iar legalitatea materială vizează faptul că registratorul să cerceteze, pe de o parte, dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru înscrierea dreptului sau a faptului juridic (art. 41-51, 83 din Legea 7/1996), iar pe de altă parte să cerceteze dacă potrivit cuprinsului cărţii funciare, nu există vreo piedică la efectuarea înscrierii.

Or, aceleaşi limite de verificare trebuie respectate şi de instanţa de judecată care analizează plângerea formulată împotriva încheierii de reexaminare a încheierii în baza căreia s-a operat notarea în cartea funciară.

Cu privire la obiectul plângerii, instanţa reţine că din actele depuse la dosar, după cum s-a reţinut şi în motivarea încheierii de reexaminare, petenta nu a făcut dovada dobândirii unui drept real asupra terenului aferent spaţiului comercial indicat în cuprinsul hotărârii judecătorești, în condiţiile în care, potrivit legii, dreptul de proprietate comună forţată şi perpetuă pe părţile comune ale unui imobil se valorifică numai împreună cu dreptul de proprietate exclusivă care poartă asupra acestuia sau a unei părţi determinate din acesta. Or, actul de proprietate nu face în vreun fel referire la terenul aferent construcţiei şi nici nu cuprinde referinţe care să permită individualizarea în mod concret a acestuia, din perspectiva suprafeţei construite sau, după caz, utile.

În concordanţă cu punctul de vedere al OCPI, instanţa apreciază că actele depuse la dosar, respectiv Certificatul de atestare fiscală sau Protocolul de predare-primire nu pot suplini aceste lipsuri şi ca urmare nu pot justifica admiterea cererii de întabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, astfel cum s-a solicitat de către petentă. În acest sens, faptul că imobilul figurează în evidenţele fiscale cu un teren cotă indiviză în suprafaţă de 41,14 mp nu poate fi susţinut prin niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar.

Faţă de aceste considerente, reţinând că în mod legal a fost respinsă cererea de reexaminare, instanţa va respinge şi prezenta plângere, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare